Home » Analize »Economie »Macro »Opinie »Politica & Doctrine »social-democratie » Citesti:

Românii – Copiii orfani ai comunismului

Vasile Dancu octombrie 4, 2012 Analize, Economie, Macro, Opinie, Politica & Doctrine, social-democratie
76 comentarii 5,456 Vizualizari

Câteva rânduri pentru și despre oamenii de la Oltchim

Am privit zilele acestea cu tristețe indignarea și disperarea celor trei mii de angajați de la Oltchim. Păreau veniți de pe altă lume, cu salopetele lor albastre și cu cozile de la bancomate, cu discursul lor despre salarii care nu au intrat și caiete care trebuie cumpărate copiilor. Aproape uitasem că există muncitori, că se mai duc oamenii la schimburi, ca sunt mulți care fac naveta și trăiesc de la chenzină la salariu. Televiziunile ne arată mereu altceva, clasa muncitoare era parcă evaporată în ultimul deceniu. Personajele din cluburi și starletele de doi lei, curvele pe post de animatoare sau baronii excentrici ai politicii sunt azi personajele-eroi care fac agenda publică. Dan Diaconescu a venit în această lume, iar televiziunile l-au urmărit flămânde de vulgaritate și senzațional, dar fără să vrea, ne-au arătat fundalul cu muncitorii, ca niște salopete scoase la soare. Nimeni nu i-a intrebat nimic despre viața lor, nici un jurnalist nu a fost curios să se invite în casa vreunuia dintre ultimii supraviețuitori ai comunismului. Vor rămâne o enigmă sau vor popula doar discursurile de campanie electorală ale politicienilor sau statele de plată cu ajutoare sociale de urgență. Dincolo de asta, acești oameni deja și-au pierdut statutul social și locul acesta de muncă. Chiar dacă unii vor mai rămâne câțiva ani prin hale, mai puțini, făcând altceva, ei sunt trimiși deja la reciclarea istorică majoră prin care trece fostul lagăr socialist. Au fost fericiți pentru că, într-un fel, acești oameni au reușit să mai trăiască două decenii în plus de utopie socială. Două decenii în care au simțit tranziția mai puțin decât ceilalți, în care au construit un oraș cu presa cea mai vie din provincie, au umplut până la refuz cu steaguri tricolore sala de sport unde Oltchim, ca pe vremuri, lupta pentru onoarea României și reușea să ducă mai departe utopia unui excepționalism românesc bazat pe sport, cultivat și de Ceausescu în ultimele decenii. Sunt alegeri în această toamană și vor mai fi amăgiți încă o vreme, dar va trebui să-și caute proiecte alternative care să le schimbe viețile. Sper să înțeleagă la timp că nu mai este nici o speranță. Clasa muncitoare, este clar, nu mai  ajunge în paradis.

Copiii politici ai lumii de azi
Filosoful de origine croată, Boris Buden, scrie într-o carte de o mare profunzime că, după 1989, est europenii au fost transformați în copiii politici ai istoriei. Românii, precum alții din Est, „niște oameni care ieșiseră victorioși din lupta pentru libertate, au fost făcuți peste noapte învinșii istoriei”[i]. Procesul prin care Occidentul și-a întins aripa hegemonică asupra noastră a primit și un nume, aparent tehnic și precis: tranziție. Cum spune Buden, tranziția este procesul cinic prin care „oamenii care și-au câștigat singuri libertatea trebuie să învețe mai întâi cum să se bucure de ea”[ii] .

Introduși într-un proces de tutoriat, ei sunt considerați adevărați copii necopți pentru democrație și pentru primirea în sistemul capitalist; ei sunt supuși unor tutori care nu au participat la nici o revoluție – spectatorii occidentali. Procesul de învățare nici nu este unul foarte elaborat, ci este un proces de imitație oarbă, iar românii au fost și rămân niste marionete într-un proces istoric care nu a depins și nu depinde de voința lor. Mai spune filosoful croat, devenit german, că finalmente copilul politic este transformat în prostănac politic.

Chiar dacă Buden nu se ocupă în cartea sa de tutorii interni, de politicienii acestor societăți, în mare măsură ghidonați de organisme internaționale, notați cu calificative din când în când, controlați de FMI sau de Banca Mondială, este de la sine înțeles că aceștia nu pot fi decât tot niște copii care au învățat mai bine lecția, au acceptat condițiile, deci au atins poate mai repede stadiul de prostănac politic, de aceeea au ajuns șefi de clasă politică. Dar nu vreau să discutăm aici despre politicieni, poate altădată, acum interesul meu este legat de mentalitatea pe care o generează această tranziție.

Fără viitor, fără proiect
Românii, precum alți copii orfani ai comunismului, au rămas la ușa istoriei. A venit libertatea și a dispărut societatea. A dispărut proiectul colectiv și utopia comună. Un vis al progresului înțeles de fiecare la nivelul vieții lui nu își mai are sensul. Înainte de 1989, fiul își compara propria condiție cu cea a tatălui și stătea bine la comparație. Tatăl și mama, cu mânile crăpate de munca la CAP, se bucurau că fiul lor a mers „mai departe”, adică la școală. Era muncitor sau chiar maistru, dar are un apartament, apă caldă și lucrează în schimburi, doar 8 ore, nu zi-lumină, cum se spetesc ei. Alții își vedeau fiul sau fiica profesor sau inginer și în familia lor acesta era un vârf. Participau și ei la simularea ideologică cu epoca de aur sau utopia comunismului deplin, dar ceea ce știau ei era altceva: vedeau că munca lor primește sens, că viitorul este mai previzibil și că poți intui proceduri prin care poți să planifici viitorul.

Oltchim – o felie de Românie
Românii sunt cel mai bine reprezentați de către cei de la Oltchim. Ei s-au conservat mult mai bine în utopia cum că există o societate pe care o construim în fiecare zi, cum că totul ar merge bine dacă nu ar fi politicieni care nu înțeleg. Nu au de unde să știe că sunt condamnați încă din 1989 la infantilism, că fac parte dintr-un proces de „infantilizare represivă”, cum spune Boris Buden. În cazul Oltchim, ei au ținut aproape de niște oligarhi locali, au votat cum le-au spus, s-au speriat de moartea industriei românești și au devenit copii cuminți. Nu au cerut prea multă libertate sau democrație, pentru că baronii locali le dădeau o pâine. Într-o seară, un lider mai mic de sindicat spunea la televizor un lucru mai profund decât își dădea seama. Protestez, zicea omul, pentru păstrarea locurilor de muncă. Dincolo de greșeala de expresie, bietul muncitor simțea ceva, adică simțea faptul că locul lui de muncă nu mai face parte din vreun proiect general. Protesta, de fapt, pentru că lumea lui nu mai era pe tabla de șah, părea scoasă din uz, iar el devenea invizibil și trebuia să iasă din cumințenie și din convenția calduță. Drept copil al comunismului protesta, nu mai era cuminte, vroia înapoi locul de muncă pentru a se putea întoarce în calda lui utopie. Nu mai avea însă nici o răutate, protestul lui părea simulat, precum plânsul copilului care vrea doar să atragă atenția. Protestul celor de la Oltchim nu mai era un protest adevărat, cu furie și scandal, era mai mult un scâncet de copil. Nu mai știau de fapt cine e mama, nu mai aveau cui să se plângă și nu mai știau nici cine le poate rezolva situația. Observau abia acum că acela care le fusese tătuc a devalizat cu rudele și prietenii lui banii lor, iar statul asculta cuminte de FMI și era la fel de victimă cum erau și ei. Statul se plângea că nu poate face nimic, regulile stabilite chiar de el însuși ținându-i mâinile legate. Din când în când venea câte un ministru care spunea, când nu erau camere de filmat, că statul nu are nici o vină, că doar cei de la FMI țin morțis ca totul să se privatizeze.

Copiii politici nu au experiență relevantă și nici memorie
Nici o lume nu-i mai acceptă, nici un vis nu-i mai cuprinde și pe ei. Peste noapte s-au trezit că viața lor nu mai are relevanță pentru ceilalți, dar nici măcar pentru ei și nici măcar pentru propriii lor copii. Fiul nu mai are ce să învețe de la tată, pentru că a auzit el la televizor că înainte era o viață de rahat și astăzi lumea este  diferit construită. Nepotul îl întreabă adesea „Cum puteați trăi voi fără de calculatoare?”. „Nu-mi pot închipui copilăria fără Playstation!”, îmi zice fiul meu într-o zi și chiar mă gândesc ce goală ar fi viața lui fără astea. „Trebuie să fi avut o copilărie foarte tristă și plictisitoare tatăl meu, fără jocuri și calculatoare” îi spune copilul mamei lui, în timp ce își face lecțiile în bucătărie. Românul–copil se uită tot mai mult la televizor, pentru că totul s-a concentrat deja acolo. În fiecare seară îi vede acolo pe toți miniștrii, pe Președinte sau pe Premier. Acolo, jurnaliștii le dau indicații politicienilor și ei ascultă cuminți sau dau din colț în colt, dând vina pe alții.
Uneori, când se uită la televizor, găsește și mesaje pentru el, dar nu toate îi plac. La televizor, unii îi spun că este un nostalgic și înțelege că asta este rău, dar ce să facă, este acolo, în trecut, viața lui. Uneori îi vine să îi întrebe pe oamenii politici „Spre ce mergem domnilor, unde ne ducem?”. Știe că va fi considerat ciudat și nu mai pune întrebarea. Altădată l-a întrebat pe unul care venea de la București: noi ce construim azi? Cum ce construim, moșule, nimic nu construim! Fiecare construiește ceva pentru sine. Și care „noi”, moșule, ne-am câștigat libertatea de a fi singuri. Poate de a crăpa singuri, de a muri fiecare în camăruța lui și de a ne găsi ceilalți după miros, i-a venit să spună, dar a lăsat-o baltă. Nu înțelege de ce privatizarea este singura formă de a putea face economie și nici de ce locurile de muncă sunt subiect de discuție doar în scurtele campanii electorale. A văzut că toate fabricile privatizate din zonă au dat faliment sau au fost vândute la fier vechi și se miră cum de nu vede nimeni.
L-a întrebat pe fiul său, student la sociologie, cu ce se ocupă sociologia și acesta, încurcat, i-a spus că studiază relațiile sociale, dar nu a înțeles despre ce relații este vorba. Te ocupi de asistență socială, cu handicapați, cu dosare de ajutor? Nu, bătrâne, i-a spus copiluul enervat, este altceva, cu asta se ocupă o altă disciplină, asistența socială. E complicat, nu înțelegi tu, de fapt nici eu nu prea înțeleg, a recunoscut copilul, sunt doar în anul III, mai am de făcut un master și o să văd, poate voi ști mai bine.
O dată, un jurnalist l-a oprit și l-a întrebat cum este viața lui. A spus că este trist  că politicienii vorbesc despre ei, oamenii muncii, doar în campanie, doar treizeci de zile din patru în patru ani avem senzația că suntem cetățeni. A mai zis acolo, crezând ca are un partener intelectual, că societatea noastră se sprijinea pe un proiect, la baza societății era datoria și bucuria de a munci pentru ca să trăim mai bine, să facem fabrici și uzine, copiii noștri să facă tot mai multă școală și să trăiască mai bine ca noi. Era ceva greșit aici? a întrebat el. Jurnalistul nu i-a raspuns și nici nu și-a văzut vreodată interviul la postul local de televiziune, deși s-a uitat câteva săptămâni la rând, în toate serile.

Nimeni nu poate să-i spună de ce lumea merge în cu totul altă direcție decât așteptă oamenii, toți recunosc asta, dar nimeni nu face nimic pentru ca să fie îndreptată direcția. A înțeles că socialismul era un proiect greșit, dar de ce nu facem acum unul mai bun? Dacă tot există atâta înțelepciune venită din Vestul bogat, nouă de ce ne merge tot mai rău pe zi ce trece? A înțeles el că nu suntem competitivi noi în a face calculatoare sau avioane, e ușor de explicat, dar de ce nu putem face roșii, țelină sau cartofi? De ce nu putem crește vite? Se uită în supermarket și nu mai găsește produse românești și totul intră în ceață pentru copilul politic, aflat tot în tranziție.

Deși uneori îi trece prin cap că societatea lui nu mai există și nici România de care era mândru – din neștiință poate sau datorită tinereții – nu are curajul să o accepte și alungă acest gând. Când vin alegerile îi votează pe cei care ridică la un moment dat vocea și promit că aceste lucruri se vor schimba. Vine din când în când câte un politician care-l trezește din adormire și atunci începe să spere. Dintr-o dată, sondatorii de opinie observă că peste cinzeci la sută dintre intervievați declară că la anul vor trăi mai bine. Speră că se vor întoarce copiii plecați la lucru în Italia sau Spania.

Dar, de la an la an, aceste lucruri îl dor tot mai puțin. Se obișnuiește cu faptul că degeaba mai speră, degeaba mai așteaptă să i se schimbe viața în mai bine. I-a mai rămas o speranță, copiii lui să plece ”Afară”, acolo există încă o rază de lumină, o speranță de care se agață. Nu o să-și vadă nepoții, dar înțelege sacrificiul. Părinții lui s-au chinuit mult să-l dea la școală și tot singuri au murit. Dar atunci măcar lumea parcă se mișca înainte, filosofează omul, dar acum, parcă lumea lui a încremenit. Sau era doar o iluzie? Nu mai contează, pentru românii infantilizați din postcomunism viața a devenit o telenovelă în care deznodământul este amânat de noi și noi episoade, de noi și noi evenimente și mulți speră că Domnu’ Dan sau Nea Gigi vor veni într-o zi și pe strada lor cu cei șapte saci cu bani, cu bancnote violete de 500 de euro.
Post scriptum
Acum, muncitorii de la Oltchim, ultimii trăitori ai iluziei societății care se construiește pe sine, trăiesc șocul alinierii la lumea nouă. O doamnă bătrână și gureșă ce își zice ministru anunță la televizor cu mândrie că într-o singură zi s-au făcut la Oltchim peste 300 de anchete sociale. Deja moartea este aproape, oamenii au devenit niște numere. Acum dosare sociale, mâine dosare de șomaj… apoi cine știe? Copiii orfani ai Estului vor muri copii. Am scris această scrisoare pentru niste oameni care nu o vor citi niciodată, iar dacă ar citi-o nu au cum s-o înțeleagă, pentru că, în prima fază a copilăriei, copiii nu se recunosc pe sine când se uită în oglindă. Dar pentru tine, cititorule, o să atașez o piesă a lui Eddie Vedder, Society. Știu că am mai pus-o o dată, acum vreo doi ani, pe blogul meu, dar pentru niște oameni fără societate, copii fără memorie ai postcomunismului ca noi, cântecul ăsta poate aduce o comuniune a unei tristeți de 3 minute și 59 de secunde. Un surogat de comuniune, chiar de societate, care se disipează rapid și lasă loc știrilor și breaking news-urilor care ne așteaptă în jurnalul de seară.

[i] Boris Buden, 2012, Zonă de trecere. Despre sfârșitul postcomunismului, Trad.rom, Tact, Cluj Napoca, pag 49.

[ii] Idem,pag 41

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , ,



Currently there are "76 comments" on this Article:

  1. Mircea Prodan spune:

    Excelent articol! Felicitari d-le Dancu!

  2. Vlad A spune:

    felicitari pentru articol !
    romanii au sarit din comunism direct in postmodernism (capitalism tirziu si intirziat !) fara sa arda etapele intermediare. asa s au trezit fluierind in biserica (daca vreau sa fluier, fluier – deci sint liber) cu o scara de valori inversata, o romanie schizofrena unde grotescul acopera frumosul iar bascalia desantata ideile serioase.
    sa schimbam ce ? cu ce ? schimbarea nu mai poate veni de sus in jos, ci tocmai invers. cind oamenii vor deveni tematori si umili numai atunci mai putem spera ca o populatie sa redevina ce a fost odata.

  3. M. Constantin spune:

    Cand se fardeaza mortul, d-le Dancu, nu vi se pare indecent cati de multi misiti isi freaca palmele a ghiseft si isi mangaie barba a profit in vazul intregii lumi?
    Cu putin curaj ati fi putut spune adevarul pana la capat: Romanii – copiii orfani ai istoriei. Si cred ca, daca se intampla sa purtati un guler alb asta nu va scuteste de a fi solidar cu salopetele alea albastre, macinate de acizi.
    Fiti lucid pana la capat!

    • vasile dancu spune:

      Nu am vrut sa ascund nimic, sigur mi-au scapat multe.
      Daca ma intrebati va raspund cu placere si sinceritate.
      Credeti ca nu sunt solidar. Din solidaritate am scris textul acesta, dovada ca ma injura unii postacii de dreapta de mai jos, care nu stiu ca in orice sociatate normala munca este valorizata la maximum, chiar daca doar capitalul intra in conturi.

      • M. Constantin spune:

        Limita dintre carne si unghie, d-le Dancu, este un loc dureros care de regula este evitat. Teama de durere ca si ridicolul de a fi plasat intr-un teritoriu incert genereaza adesea reactii de frustrare dupa cum bine vedeti. D-voastra va asumati acel loc, dar inca nu este clar de unde veniti: dinspre unghie ori dinspre carne?
        Cred ca pana cand acel loc, in care se petrece cresterea a ceva nou , nu este bine populat avem slabe sanse ca popor de a pune pe masa comuna ceva cat de cat satisfacator. Si spun asta pentru ca la judecata finala important nu este pe cati a reusit unul sau altul sa pacaleasca; poate mai degraba inchidem ochii impacati cand stim ca am facut cu onestitate proba daruirii catre altii a ceva ce trece dincolo de imediatul fiintei noastre.
        Din ce se vede, deocamdata nu se stie cine da si cine primeste si, de aici suspiciunea, agresivitatea si violenta.

  4. Luk spune:

    Putin mioritic, dar absolut exceptional!

  5. XzibitBitxzi spune:

    >> A înțeles că socialismul era un proiect greșit, dar de ce nu facem acum unul mai bun?

    Nah, având în vedere subiecții articolului întrebarea e greșit formulată. Corect este “de ce nu NE FACE cineva (Vestul, Guvernul, D-zeu) [un proiect de societate]“.
    Arătați-mi 3 români capabili să se asocieze din proprie inițiativă la un proiect comun și ăla va fi momentul în care putem din nou să sperăm. Nimic nu se face în țara asta decât cu forța, de mântuială și cârtind.

    Mai mult, nici măcar regula elementară a bunului simț nu funcționează. Anume, când nu vrei sau nu poți, măcar nu-i împiedica pe cei ce fac totuși ceva.

    • vasile dancu spune:

      Uneori si eu cred asta, alteori ma amagesc si cred ca nu este asa. Din pacte cred ca aveti dreptate dar asta nu anuleaza ce am scris eu. Poate duce mai departe un text pe care l-am plasat la inceputul problemei dar nu am mers mai departe la toate consecintele.

  6. eugen spune:

    .. cam melodramatic.. spuneti.. inainte, aveam un proiect, adica socialismul multilateral dezvoltat.. care se traducea cam asa..el, la munca de la 6la 14 plus schimburi, dupa ce iesea de la UZINa , una mica la colt, ea il astepta cu ciorba fierbinte, apoi , amandoi in fata blocului.. el , rontaind seminte, o tabla cu vecinu, cu o bere alaturi, ea, cu ochii dupa ala micu si cu crosetu in mana, la barfa.. uite_o pe aia cum e imbracata.. apoi in casa, la 20 incepea telejurnalul, la 22 stingerea , apoi… cenzurat si a doua zi de la capat..
    sarim la astazi .. nu avem un proiect.. iarasi colectivism ? multumesc, nu..

    • vasile dancu spune:

      Draga Eugen, cred ca ai inteles. Nu era vorba de colectivism. Era vorba de prioiect individualist, comunitar, metafizi, cum o fi el. Si nu prop[uneam nimic, incercam sa intele realitatea asa cum o vad oamenii acestia.

  7. Iasomia spune:

    Unul dintre cele mai frumoase articole scrise in ultima vreme! Felicitari maximeee!
    Scoala nu ne mai invata nimic, trebuie sa invatam singuri. Doar ca nu prea stim ce. Deocamdata, invatam sa supravietuim. Poate ca dupa un timp, vom invata si sa vrem mai mutl. Dar deocamdata suntem redusi la Epoca de Piatra a supravietuirii.

    • vasile dancu spune:

      Asa e. Supravietuirea este un proiect reflex, de la natura. In lipsa societatii nu exista cultura si nici proiecte de viata. Decat poate individuale.
      Multumesc pentru aprecieri.

  8. Cristian spune:

    ////, respect pentru cuvintele scrise. Apreciez viziunea de ansamblu, dincolo de detalii cotidiene precum Diaconescu, Ponta, USL, PDL, etc etc. Apreciez substanta si abilitatea de a face abstractie de circul cotidian. Tot inainte!

  9. Ionica spune:

    “Românii sunt cel mai bine reprezentați de către cei de la Oltchim”.
    De ce generalizati si credeti ca muncitorii de la Oltchim sunt reprezentativi pentru romanii ?
    Sunt doar 3000, putini in comparatie cu cei multi care si-au gasit rostul aici sau
    in alta parte a lumii. Acum sunt intr-o situatie nenorocita dar cu sau fara combinat
    vor gasi o solutie, chiar daca dureroasa la inceput.
    Orice filozof sau sociolog are impresia ca spune adevaruri general valabile dar din
    pacate nu reuseste sa-si arate decat limitele orizontului propriu. Va gasi admiratori,
    la fel ca si DD, si va sfarsi prin a avea un orizont cu adevarat ingust daca ii va crede.
    Sper sa nu fie cazul dumneavoastra.

    • vasile dancu spune:

      Mereu generalizam, uneori gresim, dar face parte din formele culturii.
      Daca nu va place imi cer scuze.

  10. Alex spune:

    Dar de asumarea conditiei si de responsabilitate de sine, chestii care vin o data cu libertatea, nu spunem nimic?
    Plingem cu lacrimi amare pe moartea proletcultismului crescut la bloc, dar totusi, dupa peste 20 de ani…cit poti fi de anesteziat intelectual ca sa nu iti iei viata in propriile miini?
    Cit mai trebuie sa sustinem mii si zeci de mii de oameni in pozitii ca la Oltchim, platind la nesfirsit pentru incapacitatea lor de a se autodetermina
    Intr-o societate normala, sanatoasa la nivel de membrii ai ei, industriile de stat falimentare ar fi trebuit sa se goleasca de personal inainte de a fi aduse la privatizare sau in starea de insolventa.
    orice om cit de cit responsabil cu sine insusi si familia lui, poate – in 20 de ani – sa analizeze la rece situatia (fara sa fie economist) si sa isi faca propriile socoteli, parasind cit mai repede corabia care in mod clar se scufunda incet dar sigur.
    a te crampona 10 sau 20 de un post de ciocanar la o mare fabrica de stat, lasindu-te dus zilnic de iluzia ca fix enoergofagul in care lucrezi tu nu va ajunge in situatia Oltchim…in timp ce de-a lungul si de-a latul tarii uzinele socialiste “cad ca mustele”….e lipsa de responsabilitate.
    Iar faptul ca o clasa sociala creata artificial de catre regimurile comuniste..omul nou imbracat in salopeta si obedient- dispare asa cum dispare…nu e decit dovada verificatoare a cit de profund gresita a fost utopia criminala comunista.

    • vasile dancu spune:

      Alex, sunt de acord. Asta este si viziunea mea. Dar aici era vorba de altceva. Imi pare rau daca nu m-am facut inteles. Oltchimul era doar un pretext pentru a vorbi despre tranzitologie.

  11. George spune:

    Un articol bun, plin de sentimente nostalgice pentru o “societate” care nu a existat niciodata. Din pacate articolul contine si neadevaruri crase, de genul:

    “Introduși într-un proces de tutoriat, ei sunt considerați adevărați copii necopți pentru democrație și pentru primirea în sistemul capitalist; ei sunt supuși unor tutori care nu au participat la nici o revoluție – spectatorii occidentali.”

    Sa avem pardon. Spectatorii occidentali au avut revolutii (Razboiul de Independeta american, Razboiul civil american, Razboiul civil englez, Revolutia franceza, sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si denazificarea pentru germani, etc.). Mai degraba romanii nu au avut revolutii. Romanii inca nu si-au castigat libertatea. Au (am) avut-o pentru cateva ore/zile in ’89, dar apoi s-a dus si inca nu s-a intors. Iar in decembrie anul acesta ii vom pune cruce pentru inca vreo 10 ani.

    Problema Romaniei nu e precum se spune in articol prea multa “civilizatie vestica”, ci prea putina. Faptul ca am ramas cu comunistii si cu securistii, faptul ca “nu ne-am vandut tara” ne-a adus unde ne-a adus. Plansul cu sughituri dupa “ce bine are inainte”, “ce uniti in cuget si simtire”, “ce solidari eram pe-atunci” nu ne ajuta. Fiecare e responsabil pentru viata lui, pentru ceea ce face, zice, nu face sau nu zice.

    • dusu spune:

      citeva ore si doar in citeva locatzii care incap la doua miini!atit a durat liberatea!doar ca la romanica inca nu s a aflat si multzi vor muri cu sentimentul ca au participat la rivolutie.
      citind posturile ma gindesc ce virsta au autorii lor.eu ash incadra articolul la-manipulator;dar tot asha poate fi scris de cineva care a schimbat tabara!!!?dar tot mai are urme comuniste,imperialistii ashtia…..
      cind visez ma intreb;oare daca rruminii atunci in 90 l ar fi ales pe Ratiu in locul criminalului,cum ar fi azi?

      • vasile dancu spune:

        Nu cred ca Ratiu ar fi putut schimba mare lucru. Oamenii erau tot aia. Era un mare neinteles si, din pacate, chiar si astazi este la fel. E adevarat ca fara Iliescu am fi fost altceva, dar nu stim CE.

        • dusu spune:

          sigur,poate fi o chestiune de gust…sau nu!!?
          dvs sintetzi dintre aceia care socotesc ca poporul face istoria?

  12. xyz spune:

    Adusa tarziu in epoca industriala (CAP-istii de care spuneati ca se bucurau de copiii care “promovau” la oras), Romania e si acum in intarziere si inca se zbate in tranzitia la post-industriala prin care tarile vestice au trecut in anii ’60-’70. Problema nu e doar sociologica ci in mare parte tehnologica. Cata vreme romanii se vor revolta impotriva cladirilor de birouri si mallurilor fara sa stie ca industria contemporana are 2 ingineri si un contabil pentru fiecare muncitor la banda nu o sa evoluam. Asta fara sa mai punem la socoteala alte ramuri economice. Vom fi la fel ca muncitorii francezi din sec. XVIII care spargeau cu baroasele primele razboaie de tesut mecanice.

    • vasile dancu spune:

      Sunt multi teoreticieni ai civilizatiei care spun ca factorul tehnologic este esential. Nu neg, cred ca este o cauzalitate complexa.

  13. DanielS spune:

    In doze terapeutice, consumat cu discretie si rar, contemplarea trecutului poate fi un excelent medicament sufletesc.

    Dar doza de melancolie pe care ne-o si v-o administrati, e toxica domnule Dincu. Indeamna la pasivitate, inactiune, sterilitate. Veti primi laude pentru gustul dulceag al trecutului, pe care il supralicitati intr-un mod vinovat, dupa parerea mea. Acolo in trecut sint radacinile crizelor actuale. Iar solutiile prezentului sint radacinile crizelor viitoare. Apropo, ce-ati vrea sa ne predice vestul?! Societatea aia deosebita, mai buna decit a noastra, nu s-a inventat inca; iar drumul catre ea va fi incarcat de sacrificii, ca de obicei in istoria civilizatiei.

    De la o minte ascutita ca a dumneavoastra as cere si un simbure de solutie a problemelor de azi. Poate veti primi critici, poate solutiile la care va ginditi sint eronate si nebunesti. Dar nu conteaza. Riscati, actionati, ginditi pentru prezent, spre viitor. Puterea de a crede in ceva e cea care defineste invingatorii, iar plinsul e pentru femei. Doar ele au dreptul sa plinga, si copiii. Barbatii au dreptul sa-i imbarbateze pe cei slabi.

    In rest as putea sa va laud articolul, daca nu mi-ar fi adus aminte de necazuri si moarte. Adica exact de ceea ce fugim cu totii.

    • vasile dancu spune:

      Sunt de acord cu ce spuneti, dar am scris o gramada de carti, am facut politica, m-am lasat, am propus proiecte politice … aici este un text de reflectie. Cui e frica de reflectie sa treaca direct la actiune, sa nu planfga, sa nu se uite in urma. Dar care actiune? Nu invatam nimic din trecut? Multumesc pentru comentariul interesant.

  14. Anonim spune:

    Fabulos si … trist.
    Felicitari autorului.

  15. nina spune:

    Felicitari pentru acest articol! Atat de mult adevar! Pacat nu este citit si de cine trebuie.

  16. frank g. schmidt spune:

    stimabile domn dancu,

    frumos zis si scris … din confortabila inaltime a turnului de fildes.

    • vasile dancu spune:

      Nu cred ca aveti dreptate, dar nici nu va contrazic. Turnul de fildes are si el avantajul lui:vezi mai departe. Despre dezavantaje poate vorbiti Dumneavoastra

      • frank g. schmidt spune:

        stimabile domn dancu,

        nu va acuz, asta ca sa fim bine intelesi. si daca imi spuneti ca ati obosit, va cred! dumneavoastra in principiu sunteti de stanga, daca nu v-ati razgandit intre timp. eu sunt de dreapta in spirit liberal si nu crestin-democrat. am incercat si eu, fara sa fac politica sa propun proiecte. dupa parerea mea exista proiecte ce transcend politica. de ex.:
        - canalul de irigatii (a se citi sistemul de irigatii) nu are culoare politica.
        - urmatoarea modificare a constitutiei ar trebui sa elimine complet posibilitatea de a fi incalcata tocmai constitutia, chiar si un pic. nu ma refer numai la revocarea presedintelui functie de gravitatea incalcarii constitutiei, si mai ales la ordonantele de urgenta neconstitutionale care produc efecte juridice neconforme cu constitutia.

        constat ca astfel de demersuri, lipsite initial de orice culoare politica nu sunt preluate. cred ca oricare guvern care explica faptul ca painea nu va costa mai mult pentru ca efectele secetei (productie mica = pret mare) sunt in mare masura contracarate de irigatii va avea voturi in plus. mai mult, in anii buni se poate preveni supraproductia si astfel scaderea dramatica a preturilor – am avut anul trecut recolta record, dar si foarte multi agricultori faliti, caci pretul mic nu a mai acoperit cheltuielile.

        si lista poate continua ….

        cu stima,
        frank g. schmidt

  17. luc spune:

    toate acestea le stiam instinctiv, simteam ca asa stau lucrurile, dar nu le-am citit niciunde atât de dureros si clar explicate; nu stiu daca trebuie sa va multumesc; simt doar ca orice am face, nu ne putem impotrivi, noi ca popor, ca natie, desi multi ne acuza, etichetandu-ne in toate felurile; ajung la vorba prof Rugina care spunea ceva de genul: fiecare sa incerce sa traiasca pentru el si pentru ai lui cat mai placut cu putinta, pentru ca nu putem schimba nimic.

    • vasile dancu spune:

      Eu nu sunt pesimist. Cred ca sunt momente cand te poti impotrivi destinului si istoriei. Dar ele trebuie intuite de politicieni vizionari. Nu a fost cazul la noi. Si inca un lucru: ne putem impotrivi doar impreuna. Din pacate solidaritatea la noi este o legatura slaba

  18. Marius Ogrean spune:

    Domnule Dancu,

    Societatile occidentale au trecut deja prin ce trece societatea romaneasca (in afara de tranzitia de la comunism la capitalism pe care nu au avut-o).
    Ne puteti compara cu altii? Ca sa stim si noi unde stam.
    Romania in 2012 este asemanatoare cu Franta anilor x, Germania anilor y, SUA anilor z.

    Daca am putea face o astfel de comparatie, poate ne-ar fi mai usor sa vedem drumul pe care il avem de parcurs.

    Multumesc anticipat,
    Marius Ogrean

    • Marius Ogrean spune:

      Ar fi suficient si doar pe anumite aspecte ale vietii de genul : Romania din punct de vedere al intelegerii mecanismelor de manipulare ale media este ca si SUA anilor …

      • vasile dancu spune:

        Nu stiu daca putem face comparatie, nici nu sunt un mare specialist in istoria civilizatiei. Din multe perspective insa suntem foarte departe de tarile dezvoltate. Nu am avut viata urbana, nu sm avut nici un secol intreg de libertate, am sarit din feudalism direct in capitalism iar comunismul ne-a aruncat apoi in alta extrema. Nu trebuie repetata istoria, dar salturi foarte mari, fara proiecte politice si sociale de anvergura, sunt greu de inchipuit. Si in SUA oamenii sunt manipulabili, poate mai tare ca la noi, dar din alte motive si prin alte mecanisme.

        • dorin valeriu spune:

          “proiecte politice si sociala de anvergura” cine sa faca ? Cred ca cerem prea mult romanilor de azi. E nevoie de o elita politica si culturala, libera de constrangeri materiale (“nu poti crea ceva durabil avand grija painii” spunea Iorga), de o schimbare de mentalitate care – din pacate – nu se poate intampla intr-o singura generatie ! Sa avem rabdare, sa ne crestem copiii in cultul muncii, al cinstei si al dragostei de tara si de oameni !

  19. dusu spune:

    daca,printr un accident,dictatura proletariatului(ha,ha)si partidul unic s ar intoarce,cred ca majoritatea comunistilor,(devenitzi peste noapte capitalisti si indrumatori in ale democratziei occidentale),n ar avea mustrari de conshtiintza sa se inscrie rapid in pcr II .asta e,unii n au rushine.
    autorul ma invaluie cu copii politici sa mi explice motivul tristetzii sale.
    dragi tovarasi si pretini,dupa ce terorishtii v au dumirit cu rivolutzia si poporul a aplaudat in fatza televizorului,cum ii shade bine la orice galerie,lucrurili shi au urmat cursul inainte programat.
    ptr a deveni capitalisti,comunistii aveau nevoie ca aceasta masa de salopete albastre(?;hi,hi)sa ramina cit mai numeroasa si compacta.a ramas asha ptr ca comunistii au vrut!era si este electoratul lor.autorul se face ca uita;oare de ce?e sociolog parca!!?
    in ce intreprindere capitalista,directorul ramine in post 20 ani cu rezultatele pe care le avea?doar daca e si proprietarul,dar nici atunci!a ramas ptr a pune umarul la viitorul luminos.
    si ptr cei entuziasmatzi:comunistii au omorit ptr a ramine la friie!

    • vasile dancu spune:

      Imi pare rau, nu inteleg sensul comentariului, decat daca-l leg de o postare de mai jos. Dumneavoastra sunteti mult prea inteligent pentru amaratul meu de text. Imi cer scuze ca v-a iesit in cale. Altadata va rog sa ma ignorati cu superioritate, nu m-as supara.

      • dusu spune:

        n am sa va ignor,atita timp cit administratorul imi va permite!si poate shtitzi de ce!
        oricum dvs sintetzi maleabil,se vede si din raspunsuri,asta in mod serios, pe cit sint eu de inteligent

  20. alex spune:

    frumos spus, dar… faceti parte din partidul care a pus pe butuci Romania, urmasul legitim al PCR. Nu imi spuneti ca v-ati inscris in FSN/PSD pentru a lupta impotriva “Occidentul care și-a întins aripa hegemonică asupra noastră” si care, pentru a proteja avutia nationala a last praduiala pe seama haiducului autohton.

    Scrieti bine, pareti lucid, dati un lustru palid unui partid nefrecventabil. E trist cind inteligenta nu e dublata de un caracter pe masura.

    • dusu spune:

      bravo domnule!
      eu nu am avut curajul!!

    • Ion spune:

      De acord 100% cu postarea d-vs.

    • IDB spune:

      A spus-o Titu MAIORESCU acum vreo 100 de ani:

      “….Nu de inteligente duce lipsa tara asta, ci DE CARACTERE”.

      Iata ca dupa 100 de ani…spusa lui MAIORESCU este inca valabila!
      Trist, dar adevarat!
      Deprimant de adevarat!

    • vasile dancu spune:

      Alex, acesta e doar un text, este o opinie a mea. Nu ma supar daca o critici, dar e prea mult sa vorbesti despre caracterul meu. Apartenenta politica nu spune nimic despre caracter. Nu scriu pentru a lustrui vreun partid, m-am retras din viata politica. Nu este corect procedeul Dvs. chiar si pentru faptul ca nici partidele celelalte nu au facut nimic semnificativ pentru a schimba traseul Romaniei.

      pentru Dusu, Ion si IDB: atacul in haita este mai simplu, dar tot nu va inteleg. Chiar nu puteti citi un text fara sa jigniti autorul. Scrieti Dumneavoastra altceva si eu pot sa ma refer la text fara sa fac presupuneri despre oamnei pe care nu-i cunosc destul de bine. Sa auzim numai de bine!

      • dusu spune:

        departe de mine intentzia de a ataca in haita!pur si simplu,eu nu am putut folosi cuvintele atit de clar si categoric,dar am simpatizat cu ce a scris Alex.
        deci produsul ce iese din munca unei persoane,n-are nimic de a face cu persoana?mai sa fie!
        sau poate e un copy-paste,si atunci….,ca tot e la moda in romanica

      • MadameDuRecamier spune:

        Aua, domnule Dancu, mai ieri il dojeneati pe Ponta, ca a distrus perspectiva partidului de a guverna in urmatorii 10 ani. Cam asa ati iesit din politica, tot cu grija partidului si a sperantelor de reabilitare a socialismului in cuget. N-ar trebui sa fiti ingrijorat: majoritatea poporului il iubeste pe Ponta, fiindca, pe diferite coordonate, ii seamana. Si-l va alege. A, ca tara se va duce de ripa, e alta poveste, tot rosie, dar va fi uitata usor, asa cum e uitat si Iliescu acum sau cainat, (un “strabunic batrin, fara putere in partid”). Va veni vremea cind va fi si el in categoria “era mai bine pe vremea lui”. Dar, noi vom fi prea batrini atunci si prea sastisiti, ca sa le spunem tinerilor cum au influentat “binefacerile” pesediste destinul Romaniei. Nu stim precis ce am fi fost daca ne conducea Ratiu, dar stim precis, ca n-am fi fost atit de mizerabili.

        Poate aveti bunavointa sa ma lamuriti si pe mine, de ce toti socialistii europeni isi vorbesc unul altuia cu “tovarase”, numai la PSD apelativul e jignirea suprema?

    • Radu D spune:

      Domnu’ Alex, mare eroare, ai scos una cu “ba p-a matii”.
      In primul rand ca ai ca prim reflex sa judeci autorul, nu ceea ce scrie. In al doilea rand, il judeci prin simpla asociere cu un partid. Viata inclusiv parcursul domnului Dancu, sunt ceva mai complexe iar orice om intreg la cap nu judeca lumea in alb si negru. Povestea cu aia buni si aia rai tineti-o ptr copii.
      Una din marile probleme ale Romaniei e ura dintre romani. Dupa judecata dvs. toti aia care au adus PSD la putere sau au colaborat in vreun fel sunt vinovati de pactul cu diavolul. Idem si in privinta alora, care cred ca baselu si pdl au bagat tara intr-un rahat mai mare decat chiar psd-ul.
      In tari civilizate doua partide opuse ca ideologie pot forma chiar coalitii de guvernare stabile.
      Pot exista inclusiv colaborari transpartinice intre stanga si dreapta.
      In Romania a vrajba si resentimentul ajunge insa pana la nivelul alegatorului simplu, ce sa mai vorbim de spirite cica critice precum pe contributors.
      Reflexe primare dominate de ura si atitudine de “ba p-a matii” .
      De 20 de ani ne injuram intre noi.Ori ai fost comunist (O mai tineti minte pe aia cu “ce ai facut in ultimii 5 ani?”), ori esti monarhist si vine regele cu mosierii. Ori esti neocomunist ori esti golan. Ba esti psdist , ba esti basist.
      Nu stiu unde vom ajunge cu incrancenarea asta. De fapt, stai ca stiu. Priveste doar in jur.

  21. Un roman care plateste corect impozit spune:

    Am gasit in articol ceva legat de infantilism. Am in jur de 40 de ani. Nu am fost pregatit de ceea ce s-a intamplat in tineretea mea. Am trait aceasta tranzitie de 22 de ani cu naivitatea unui copil. Am descoperit in fiecare zi a acestor ani ca educatia mea, educatia primita in primii 18 ani, si apoi prin Univeristatile din tara, nu prea imi foloseste la a supravietui acestei tranzitii. Aproape ca nu stiu cum sa-mi educ copiii. Incerc sa -mi educ copiii conform unor principii de viata, dar, aici la noi aceste principii nu-si au locul. Fara sa vreau, ii educ in perspectiva de a-si trai viata pe alte meleaguri, acolo unde principiile de viata in care sunt educati pot fi traite cu demnitate. De ceva timp, simt ca nu ma mai regasesc in aceasta tara. Sunt trist, ca dupa 40 de ani traiti intr-o tara care imi este natala, eu simt aceasta tara ca fiind straina mie. Legat de infantilism, un popor intreg, cum este poporul roman, din pacate, zeci de ani de zile, inclusiv in ultimii 20 de ani, NU A BENEFICIAT DE EDUCATIE, MAI ALES DE EDUCATIE CIVICA, A BENEFICIAT IN SCHIMB DE PROPAGANDA. In toata aceasta perioada. Si PROPAGANDA infantilizeaza.

    • vasile dancu spune:

      Din pacate am primit in ultimii ani ca reactii la cartile mele sute de marturii de genul randurilor Dvs. Aveti dreptate, educatia este marea problema. Multumesc pentru comentariu, este o buna continuarea pentru textul meu.

  22. Petrica spune:

    D-le Dancu,

    Scrieti bine, incercind sa caracterizati o societate pe care a-ti nasit-o impreuna cu Ion Iliescu, parintele spiritual al PSD. Vor trece anii si intr-o zi veti da socoteala pentru binele pe care il puteati face. Daca a-ti avea caracter v-ati retrage din politica.

    • vasile dancu spune:

      Petrica,

      1. nu am patronat nimic impreuna cu Ion Iliescu. Am luptat impotriva bolsevismului din PSD cat am putut si am avut si ceva rezultate. Putine dar usor de verificat chiar in cadrul traseului politic al Iliescului,
      2. M-am retras din politica acum 4 ani, acum sunt doar comentator. Imi dai voie sa exist sau sa ma retrag si de aici?

      Multumesc pentru aprecierea ca scriu bine. Mi-ar fi placut sa-mi spui ca scriu prost, dar sa lipseasca restul comentariului tau. Care nu are legatura cu subiectul. Daca nu poti citi un text fara sa-ti amintesti de adversarii politici atunci ocoleste textele lor. Este mai simplu, mai eficient … si mai putin penibil.
      Mult succes in tot ceea ce intreprinzi.

  23. Tony spune:

    “Copiii orfani ai Estului vor muri copii”. E,…ah … (doar un pic, stati, o sa-mi treaca) e…sublim…They will never grow old. Ah…

  24. Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

    Fiecare dintre noi ne putem trezi ca am trait intr-o utopie. Asta este valabil si in spatele ghiseului de la banca, si langa robinetul de la cuve, si langa strung, si pe bancile facultatii, si in masina in delegatie. Certitudinea este o iluzie care a pacalit si cei mai avansati economisti, laureati ai premiului Nobel. Cand mirajul se destrama, cand munca adunata din trecut devine pulbere, este momentul in care nu ne mai definim prin ce facem ci prin cine suntem.

  25. Adrian R. spune:

    “O doamnă bătrână și gureșă ce își zice ministru anunță la televizor cu mândrie că într-o singură zi s-au făcut la Oltchim peste 300 de anchete sociale.”
    Si ce gureșă era doamna respectiva in perioada 2009-2012 in care facea opozitie furibunda si veninoasa guvernarii PDL. Astept cu nerabdare sa ajunga in situatia de a explica intirzierile in plata pensiilor, diminuarea cunatumului si a numarului beneficiarilor de diverse ajutoare sociale etc. Ar merita-o cu prisosinta.

  26. Didi spune:

    Da, interesant, pe alocuri si adevarat ! Dar cum poate cineva uita ca “există muncitori, că se mai duc oamenii la schimburi, ca sunt mulți care fac naveta și trăiesc de la chenzină la salariu.” E grav !!! E adevarat ca sunt din ce in ce mai putini … dar dupa ce nu vor mai fi – ce vom face ? Toti vom merge la “job” – la birou si vom invarti niste hartii sau vom “ataca” un computer ! Dar cineva trebuie sa le faca (fabrice – hartia, pixul, computerul etc) si pe astea ! Si pentru a le face avem nevoie si de “clasa muncitoare ” pe care “aproape” o uitati ! Si inca ceva ! Majoritatea oamenilor din Oltchim sunt TINERI ! (dupa… urmeaza sa desfinteze o multime de meserii: operator chimist, laborant, ing. chimist etc – nu o sa mai avem NIMIC !)
    NU cereau pomana, stiau ca ce iesea din mainile lor (din fabricile lor) avea maxima intrebuintare !!!

  27. dusu spune:

    domnule Dincu!dvs chiar nu va simtzitzi responsabil ptr perioada cind atzi activat in politica?
    cind traiam in romanica,pe timpul marelui conducator,cercul meu era compus din multzi comunisti.era si greu sa nu fie asha:la 4 milioane si jumatate cit se laudau ca sint.poate nici nu era mare diferentza de gindire intre mine si ei.eu doar am refuzat sa le fiu tovaras.si deseori pe teme politice auzeam ca ei fac opozitzie din interior.
    poate si dvs d-nule Dincu,atunci cind puteatzi sa va inscrietzi in partidul lui Ratiu,atzi ales sa facetzi opozitzie din interior?

  28. Calin spune:

    Felicitari pentru un articol inspirat.

  29. Petrica spune:

    Va citez, d-le Dancu:

    “Romania si-a ranit fiii. Batalia politicienilor si balbaielile unor institutii au afectat sentimentul de apartenenta si identitatea noastra a tuturor, deopotriva a celor de acasa si a celor pribegi.

    A fost pentru prima data in viata cand imaginatia mea de sceptic a fost depasita de realitatea politica si un gust amar m-a cotropit pana la limita pierderii sperantei in viitorul patriei mele.”

    Cam amare constatarile dvs., extrase din interviul acordat Ziare.com in 12 sept. 2012.
    Interesant este ca in nota de introducere a interviului sunteti prezentat ca PSD-ist.

  30. adam spune:

    Articolul si ideeile din acest articol mi se par fantastice. Incep sa vad un posibil erou unic si absolut original mai ceva ca Svejk, sau Yossarian, sau Cetateanul Turmentat. Un om, la care nu vrea sa se gandeasca nimeni. Un om, care totusi a existat si uite, prin nu stiu ce farsa a istoriei inca mai exista. Omul normal intr-o lume, nebuna, bolnava absurda. Nu sunt cine stie ce citit si cult. Totusi cred ca personajul dumneavoastra depaseste cu mult tot ce s-a scris pana acum. El este omul corect, cu constiinta curata si totusi fara vina lui elementul de baza a celei mai absurde societati. (desi ma indoiesc, ca absurdul poate avea termeni de comparatie). Sigur la o privire superficiala s-ar putea spune ceva despre inteligenta redusa a personajului, dar dati-mi voie sa combat din start orice astfel de interpretare. Cum poti sa pretinzi unui om care traieste intr-un mediu pervertit, care il bombardeaza din toate partile cu informatii filtrate, gandite, controlate de un imens aparat de propaganda, o intreaga armata de ideologi, sa inteleaga ceea ce multe minti luminate cu acces la ce vrei si ce nu vrei in materie de informatii, ideologii, teorii n-au priceput pe deplin nici pana azi?
    Intr-o alta ordine de idei: Inca mai cred, ca am o inteligenta medie, dar din ce in ce mai des trebuie sa recunosc ca nu mai pricep nimic. Din ce in ce mai des trebuie sa-mi dau seama ca iar am fost manipulat. Ca s-a cladit o intreaga strategie pe prostia mea si a altora ca mine. O capcana la scara nationala. Nu ma consoleaza cu nimic daca vad ca odata cu mine, in plasa au cazut si minti, pe care-i credeam mai luminate. Daca vreau sa ma lamuresc ce se intampla citesc, ca tot omul. Inevitabil nimeresc intr-o tabara a cititorilor unui anumit fel de presa. Sigur “noi” santem cei buni, ceilalti gresesc. Daca vreau sa-i inteleg si pe cei din tabara cealalta (ca acolo sunt prieteni de ai mei la care nu vreau sa renunt cu una cu doua) citesc un pic si din presa lor ca sa aflu ca “noi” suntem cei rai. Unii, lideri (de opinie, de grupuri ifractionale organizate) totusi stiu ce fac si abuzeaza de prostia si credulitatea mea si a altora cu buna stiinta.

  31. MK spune:

    Bine descrisă mentalitatea postcomunistă, d-le Dancu.
    Dacă cititorii fac efortul să lege articolul dvs. de un altul,tot pe contributors,
    http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/

    probabil se va înțelege cum și de ce s-a perpetuat această mentalitate de sclav cu sentimentul că e liber, și de unde trebuie început.

  32. Vlad A spune:

    o creatura care poate articula cuvinte nu poate fi altfel decit inteligenta.
    a ti pasa de tine si de altii (fiinte, plante si stele) inseamna compasiune.
    cind te placi doar pe tine insuti, inseamna ca ai ajuns cat se poate de jos.
    dupa cum exista oameni, la fel exista si indivizi/grupuri lacome si trufase deasupra tuturor, indreptatite sa schimbe lumea dupa chipul si asemanarea lor.

  33. Adalbert Klein spune:

    Stimate domnule Dancu,

    Va multumesc in primul rand pentru ca ati scris acest text. Mai ales in actualul context politic in care, din motive prea multe pentru a fi amintite aici, in Romania putini mai sunt cei dispusi sa-si mai aminteasca de faptul ca finalitatea ultima a politicii trebuie sa fie oamenii. Si “un pic mai binele” autentic din viata de zi cu zi a acestora. Tot asa cum discutiile despre comunitate si coeziune nationala sunt demult delegitimate si relegate in domeniul tabuului. Nici nu mai conteaza prea mult de ce, atata vreme cat suntem, se pare, cu desavarsire incapabili de identifica macar pentru viitor un minim consens national. Prizonieri ai subdezvoltarii, romanii in sensul cel mai larg, risca sa nu-si mai finalizeze tranzitia ca natie de la adolescenta la maturitate. Fara a impartasi idealurile redistributive, egalitarismul ori fraternizarea nefiltrabila a stangii, sunt totusi de parere ca o societate anexata unei economii si nu invers ramane o societate mutilata. La fel in cazul indiferentei ori absentei unei minime solidaritati ori empatii fata de natura umana si conditia ei in aceasta viata pana la urma ea insasi “tranzitorie”.

    Salut deci acest text si, sper poate, demersul mai larg pe care acesta l-ar putea anunta pentru viitor.

    Va doresc toate cele bune.

    Cu stima.

  34. adrian apostol spune:

    Eu nu felicit acest articol, se vrea o fresca a unor vremuri, se merge pe firul adevarului, dar partial. Ar trebui sa se mearga in istorie si sa se vada cand Romania a avut o explozie economica si industriala mai mare decat pe timpul lui Ceausescu.
    Nu e de vina ca exista Oltchim si oamenii pe buna dreptate cred ceea ce cred ci politicienii care nu cauta sa razbata si sa aduca PIB prin Oltchim. In fond articolul vorbeste vorbe, le stim, dar ce aduce constructiv pentru oamenii acestia, decat un cutit in rana lor sau chiar si a noastra ca natie. Parca ar fi scris de Ilie Serbanescu, suntem colonie, condamnati la inexistenta nationala. Eu nu spun ca nu sunt utile asemenea articole, dar nu fac bine, ar trebui sa veniti in ele si cu ceva soluti pentru oamenii de acolo, ce sa faca altceva decat Oltchim. Stim ce s-a intamplat in Romania cu executarea industriei si atunci s-au scris tone de articole din astea, dar nu s-a oferit nicio solutie, fie ea si numai scrisa pe un petec de hartie de niste ziaristi cu cap.
    Asa ca fratilor, lasati prohodul acelor oameni si al tarii, suntem satui de bocitoare cu patalama de ziarist, veniti la articolele astea si cu solutii pentru oameni, nu numai rasucind cutitele in rana.

  35. it_s__not_news spune:

    Pe mine ma distreaza ca dl Dincu, un PSD-ist convins, ne spune noua despre esecul privatizarii Arpechim si (ulterior) falimentul Oltchim, privatizare facuta de distinsul sau coleg de la PSD, tradatorul numit, Dan Ioan Popescu (dragul de el, a facut 10 miliarde de Euro din salarul de ministru).

    KKT-ul asta cu ochi, DIP, era chimist. Sa inteleg ca nu stia ce face? Aiurea …

    “Aproape uitasem că există muncitori, că se mai duc oamenii la schimburi” – no shit ? Cum adica, va mirati ca a mai ramas ceva in picioare dupa pegra care cu mindrie o reprezentati : politicianul roman?

    @adrian apostol mai sus are dreptate. Nu ati reusit, dragi dobitoci politicieni ai Romaniei, decit sa mai depopulati o zona a Romaniei. Si rugati-va sa fie asa. Ca daca nu-i mai poate absorbi Vestul – sa deie Domnul sa se intimple – oamenii astia infantilizati trebuie sa va taie gitul.

    • denvarel spune:

      Corect.
      Parca imi aduc aminte de Vantu cind fugise la Londra si dadea interviuri ca Romania nu este un loc prielnic afacerilor si ca la britanici este mult mai usor sa faci afaceri. Si asta imediat ce praduise FNI-ul!!!
      Peste cativa ani sa primim lectii economice prin interviuri luate PSD-istilor prin Mauritius. De acolo vor da lectii privind primitivismul romanilor care au vrut sa-i aresteze sau sa-i bata cand au ramas fara mancare, uitand ca tocmai banii maselor de mancare le-au asigurat lor plecarea in Mauritius.

  36. Titi Cocosatul spune:

    Pentru mine ramane o enigma cum unul dintre putinii sociologi lucizi din Romania
    continue sa acorde credit USL-ului si oamenilor de acolo. Restul e tacere.

  37. Erasm spune:

    Desi suna ca o litanie, articolul surprinde bine o realitate cruda: dezmostenirea celor mintiti si folositi de comunism, pentru atingerea unui ideal imposibil. Intr-adevar, eficienta masinii propagandistice a regimului comunist a facut ca mase largi de oameni SA CREADA, cu adevarat, in scopurile inalte ale comunismuluil! A ajutat la aceasta represiunea nemiloasa a informatiilor si opiniilor alternative, care puteau sa umbreasca marea minciuna oficiala.
    Acum, insa, este momentul dur al trezirii din minciuna. Acesti “copii” ai comunismului sunt deopotriva victime si calai, pentru ca ei au iesit in strada in 1990, pentru a apara acel ideal in care crezusera: societatea socialista multilateral dezvoltata! Muncitorii de la Oltchim, ei insisi, au venit in centrul Ramnicului sa-i snopeasca in bataie pe cei care incercau sa induca spiritul Pietei Universitatii in acel orasel de provincie. Ca si minerii, nu stiau ca istoria le era potrivnica si ca ei vor cadea victime acestui nou curs, daca nu vor schimba macazul. Si nu au vrut sa-l schimbe, in 1990. Spre paguba lor si a noastra…

  38. pagubit spune:

    Am depus acum 25 de ani bani pentru cumpararea unui autovehicul Dacia. Nu am primit valoarea reactualizata a depozitului meu bancar, nu am primit masina, nu am primit nimic. In aceeasi situatie mai sunt 2000 de oameni. Exista un proiect de lege, PLx 226/2011 care inlatura consecintele acestei privari de proprietate/ sanse in viata. De ce nu este adoptata ? Mi-am propus sa dau acest mesaj de 1000 de ori. Sper ca acest guvern sa fie … altfel. (nr.304)

    • MAG spune:

      Nu ati primit si nici nu veti primi. Prin inflatie banii dvs au finantat ineficienta si incompetenta din multe societati de stat care au supravietuit prin iertari de taxe si impozite si neplata furnizorilor. Inflatia este un imprumut nerambursabil pe care statul il ia de la noi impotriva vointei noastre.

  39. MAG spune:

    Sunt un cititor consecvent al domnului Dancu pentru care am o apreciere deosebita. As vrea sa punctez un aspect care mi se pare esential si cu care nu sunt de acord. Dl Dancu sugereaza ca, dupa obtinerea libertatii in 1989, noi, nepregatiti pentru aceste vremuri, baieti buni, destepti si frumosi (exagerez) am fost victimele dirijismului occidental. Eu cred ca este o teza defetista si doar partial adevarata. Recomand lecturarea lui Lucian Boia “Istorie si mit in constiinta romaneasca”, care demonteaza teoria unei conspiratii globale impotriva poporului nostru.
    Este adevarat ca am fost nepregatiti pentru capitalism, dar a analizat cineva cat a fost incompetenta, cat a fost interes personal in deciziile politicienilor nostri de la 1990 incoace? Cei care au fost la butoane in 1990 si-au luat pe langa ei oameni pe acelasi calapod in general. Ei au actionat in interes personal si nicidecum in al nostru. Nimeni nu vrea sa devina ministru sau secretar de stat, cu securea parchetelor deasupra capului si 1000 Euro pe luna, pentru binele natiunii. Altfel, multi oameni bine pregatiti din sectorul privat, cu studii si experienta temeinice, s-ar fi inghesuit acolo, dar nu a fost cazul. Dimpotriva, cei care au mai incercat au fost respinsi de sistem, vezi Sporis de la Trezorerie sau Lucian Isar la MECMA. Nu, s-au dus acolo pentru drogul puterii si pentru avantajele derivate din accesul la butoane.
    Aceste lucruri le stiu si oamenii de la Oltchim dar au acceptat tacit iluzia supravietuirii.
    Nu pot accepta ca totul depinde de altii. Depinde in prima masura de noi, ca ne lasam mintiti si ca nu acceptam responsabilitatea individuala pe care o avem pentru vietile noastre si implicit pentru societatea in care traim. Acest lucru nu poate fi delegat, rezultatele delegarii le traim cu totii si mai dureros salariatii (inca) de la Oltchim.
    Haideti sa ne uitam in oglinda, sa recunoastem unele adevaruri neconfortabile si sa incercam sa schimbam ceva.

  40. Cristina spune:

    Se tot spun povesti frumoase cum ca Romania isi revine in nustiu cati ani, eu unul nu cred ca mai are ce sa fie reparat , e prea putrezita tara asta ca sa o zic asa, bine nu neg acum ca ar fi alte care ar duce-o si mai rau dar totusi!

  41. domnule dancu aveti mare dreptate . dar ma gandesc ca doar cativa se uita pe asemenea lucruri . adolescentilor nu le pasa de viata lor . lor le pasa doar sa miliarda ,sa faca dragoste si atat . nu le pasa ca trebuie sa munceasca si sa invete mult . ca sa poata deveni ceva in viata . oricum mie mi-a placut mult . sa mai scrieti lucruri dastea minunate . dar vreau sa va intreb ceva domnule dancu .
    pe toata romania , mai ales pe adolescenti , o sa-i intereseze astfel de lucruri ?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vasile Dancu


Vasile Dancu

Profesor universitar Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)