Home » Economie »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Să dăm tinerilor din administrație o șansă. Și ei vor schimbare!

Adrian Luca noiembrie 12, 2015 Economie, Opinie, Politica & Doctrine
6 comentarii 1,145 Vizualizari

Am fost ieri la o conferinta pe teme de fiscalitate. Da, acel tip de întâlnire dintre specialiști (directori de taxe din companii, consultanți, responsabili din administrație) unde se dezbat chestiuni tehnice. Spre exemplu – am vorbit de taxarea inversă la TVA, de clauze anti-abuz, de accentul care se pune acum pe documentarea substanței economice a tranzacțiilor etc. etc…. chestiuni tehnice doar în ce privește aplicarea, pentru că ele sunt, în realitate, chestiuni politice. E deja un fapt – s-a spus și în cadrul respectivului seminar – că mare parte din prevederile fiscale de acum si de maine sunt modelate în primul rând după politica trasată la nivel european (prin CE), chiar global (prin OCDE). E suficient să amintesc de noua constrângere europeană despre care voi atrage atenția, ori de câte ori voi avea ocazia, din cauza implicațiilor sale teribile – CCCTB (Common Corporate Consolidated Tax Base), care excede deja celebrul plan BEPS (Base Erosion and Profit Shifting). Sub imperiul acestor schimbări, chiar spuneam că trăim în vremea BE Prepared to Switch!

Și apropo de switch…

În aceste zile, vorbim foarte mult de ”tehnic versus politic”, de preemțiunea pe care sectorul tehnic ar avea-o asupra sectorului politic. Ca simplu tehnician ce sunt, care zi de zi sfătuiesc firme mari și mici să-și pună la punct politica fiscală, simt nevoia să clarific un lucru: am nevoie de politică publică! Trebuie să știu, eu și alte milioane de români, cum arată politica publică în domeniul meu, cum e corelată cu celelalte politici publice, ce ținte are, cum vrea să le-ndeplinească. În accepțiunea generală, politica are o mare problemă, reală: a fost coruptă de la misiunea ei de bază, cea care trasează un drum în folosul interesului public. Sunt diverse drumuri, unii suntem de acord cu ele, alții nu, se nasc dezbateri politice despre cum, unde, cât, de ce? Sunt întrebări legitime când vine vorba de interesul public (să zic național?) dar ilegitime și imorale când ajung să fie asociate doar cu interesul personal al politicianului. Al acelui om pe care multa lume îl asociează în primul rând cu inițiatorul unor politici de clan, dacă nu personale, și foarte puțin cu politici care să servească interesului public.

Dar, revenind la seminarul de care vorbeam: primul vorbitor este o tânără care captează atenția audienței – prin ceea ce spune (arată că e stăpână până și pe virgula de la paragraf), prin modul cum vorbește, prin modul cum se prezintă. De la discursul tehnic, până la ținuta ”business”, nu e diferență între ”noi”, reprezentanți ai interesului privat (a se citi mediul de afaceri), și doamna, ca reprezentant al interesului public (a se citi administrație publică). Pentru că, am uitat să spun, este ”șef-serviciu” în minister. Și – așa cum nu mi s-a întâmplat de multe ori – chiar am simțit că am în față un reprezentant al unui serviciu public care își cunoaște foarte bine meseria.

Sigur, pot să fiu sau nu de acord cu tot ce spune, cu toate argumentele sale – mă interesa să știu și opinia structurii administrative de implementare (respectiv ANAF) – dar… important e că ai cu cine vorbi/dezbate în termeni tehnici, despre probleme concrete cu care mediul de afaceri se confrunta zi de zi. Adică vorbim aceeași limbă, stăpânim aceleași concepte.

Întors la birou, aflu că suntem pe fast-forward în nașterea unui guvern de tehnocrați, fără, nu-i așa, ingerințe politice. Sâmbătă/duminică se anunță, poate marți e deja instalat, așa că miercuri poate deja să dea prima ordonanță de urgență. Mi-aș dori să știu mai multe de modul cum sunt recrutați viitorii miniștri. Tehnicieni sau nu, au în față drumuri de politică publică, provocari multiple, bine evidențiate de analisti si presa de specialitate. Pentru că ar trebui să fie evident pentru toată lumea că, dincolo de ceea ce ne vine pe filieră europeană/globală (vezi CCCTB, BEPS), trebuie să venim și noi cu o politică publică proprie care să servească interesului acestei economii și societăți.

Desigur, aici, nu e vorba doar de numirea miniștrilor. Mult mai importantă va fi alegerea eșaloanelor următoare (secretari de stat, directori etc.), cele care asigură, în fapt, funcționarea actului administrativ. Cred că nimeni nu are nevoie acum de tehnocrați teleportați, așa cum nu are nevoie de politicieni teleportați. Eu unul, aș merge prin fiecare minister, prin fiecare autoritate publică, aș deschide ușile compartimentelor, aș vorbi cu șefi și funcționari, pentru a vedea care înțelege, care vorbește cel mai bine pe limba comunității pe care o deservește – că e din economie, din transporturi, ori din cultură. Am fi surprinși să vedem că sunt și aici tineri care au dorit să intre în administrație, nu pentru că sunt mai slabi, nu pentru că nu sunt ambițioși, ci pentru că pur și simplu vor să arate că sunt atât de buni în ceea ce fac încât pot deservi interesul public, urmând o carieră din acest crez al lor. Eu am văzut câțiva. Și dumneavoastră ați văzut, mai mult ca sigur, câțiva. Adunați, ies mai mulți. Susținuți, ies mai puternici.

Se spune, deseori, că shimbare reală vine din noi, din interior. Și în cazul aparatului administrativ, schimbarea tot din interior trebuie să vină. Dacă tot ni se promite o schimbare reală, să dăm o șansă acelor ”elemente sănătoase”, cum se spunea odată (nu sunt politician, nu trebuie să mă tem de cuvinte) pe care le avem acum în administrație. Și să-și împlinească misiunea pentru care au simțit nevoia să intre în administrație – de a fi niște tehnocrați ai interesului public!

PS. Conform ultimului raport al OCDE privind administrația fiscală în țările membre, dar și în afara organizației, în România, în structura administrativă fiscală, 68% este personal cu vârsta 30-49 de ani. Este printre cele mai bune procente din UE. Deci, și ”ei” sunt tineri și ei trebuie să vrea și să aibă șansa la schimbare reală.

Dar în același timp, România are și printre cele mai mari rate de părăsire a sistemului (9,7% în 2013). Este tipul de schimbare cea mai costisitoare pentru un sistem – să-ți plece oameni în care ai investit, pe care i-ai pregătit.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. Decebal spune:

    Mda… esaloanele urmatoare… Inteleg ca de soarta acestor esaloane era foarte preocupat si domnul Dragnea, in recenta sa discutie cu domnul Ciolos…
    Si la stat si la firmele private exista acele posturi care nu necesita studii si/sau experienta in domeniul respectiv. Posturi pe care le poate ocupa aproape oricine, fara sa poata strica prea mult. La stat, posturile astea sunt ocupate politic. Daca guvernul domnului Ciolos reuseste sa trimita acasa persoanele ce ocupa astfel de posturi prin ministere si institutii publice, e posibil ca marirea cu 10% a salariilor bugetarilor sa se poata face pe acelasi fond de salarii ca in 2015. :)
    Sunt convis ca si la stat exista tineri capabili care nu sunt lasati sa avanseze de diversi “monstri sacri” (bine “conectati” politic). Daca guvernul domnului Ciolos reuseste sa puna tineri capabili in locul acestor “monstri” si reuseste sa-i sprijine pe acei tineri in lupta (inevitabila) cu mentalitatile si obiceiurile anacronice, putem face un pas inainte.
    Se asteapta multe de la domnul Ciolos, dar am senzatia ca oamenii care vor schimbarea s-ar multumi si doar sa vada niste pasi in directia corecta.

  2. Adrian Popescu spune:

    Legislatia statului acestuia trebuie sa ofere posibilitatea unui absolvent de liceu sa inceapa o afacere . Pentru asta sistemul educational trebuie sa il pregateasca sa fie gata pentru asa ceva . In legislatia actuala bijbiie chiar si un absolvent de facultate . Pentru ca legislatia actuala a fost facuta de niste neaveniti si mai rau de niste indivizi care voit complica lucrurile din punct de vedere legislativ . DE CE MICROINTREPRINDERILE NU POT DEDUCE DIN BAZA IMPOZABILA CHELTUIELILE CU SALARIILE SI VARSAMINTELE LEGATE DE SALARII , CU CHIRIA , ENERGIA ELECTRICA SI SERVICIILE PRESTATE DE CATRE TERTI LA CARE LEGISLATIA OBLIGA ? ( DE EXEMPLU CHELTUIALA CU VERIFICAREA METROLOGICA ANUALA A UNUI CIONTAR CARE ESTE STRICT NECESAR LA DESFASURAREA ACTIVITATII ) . De ce companiilor straine nu li se permite sa se capitalizeze din cauza aplicarii unui regim fiscal jecmanitor ? De ce guvernantii socotesc ca e mai important sa colecteze taxe si impozite inrobitoare in contraponderea capitalizarii societatilor romanesti ? Pentru ca tara este condusa de indivizi care gindesc si actioneaza impotriva intereselor cetatenilor si nu se consulta cu ei . Asta e realitatea si nu va continua mult asa…..

  3. Dedalus spune:

    Multi vorbesc frumos.

    Dar si mai multi pur si simplu nu ac nimic. intelegi, autorule? Ni-mic.

    Functionari care nu fac nimic. Sau aproape nimic.

    Si in admnistratia locala si in cea guvernamentala. Avize, legi, tot felul de adrese zac prin sertare si cand intr-un final primesc un raspuns, ala e de rasul curcilor.

    Ca petent, ce poti sa faci impotriva unui astfel de functionar? Iar nimic. Intelegi, autorule!? Ni-mic.

    Ha, vor spune toti “poti sa il reclami, sa-l dai in judecata!”.

    Ei bne, nu ! Nu poti! Teoretic da, dar daca ai da in judecata toti functionarii care nu-si fac datoria, ti-ai lua garsoniera langa tribunal.

    Din pix pe hartie e usor. Dar cati patroni au dat in judecata functionarii care nu si-au facut datoria? Cati din cei adusi in faliment de functionarii “expertii” on fonduri europene sau din alte ministere i-au dat in judecata pe acestia? De-aia avem stat, ca sa supravegheze cetatenii individual pe fiecare functionar in parte? Sau ca sa aiba cine prezenta lucrari fumase prin seminarii?

    Culmea e ca din cate stiu, fix aia din ANAF stau cel mai bine in materie de activitate.

    Dar in alte ministere e jale.

    Primul lucru pe care Ciolos ar trebui sa-l faca este sa traga sertarele functionarilor si sa-i puna sa resolve hartiile care zac acolo cu anii.

    Ca altfel, de teoria competentei (citeste teoria chibritului) sunt satul si banuiesc ca de fapt cam toata tara s-a saturat. Ce competenta trebuie sa te apuci de lucru !?

    Sa faca ce au de facut, la timp si efficient. Despre asta e vorba la un functionar public. Teoriile sunt bune in Academia Romana sau in universitate. Cuvintele nu tin loc de munca si din impozitele mele nu platesc cluburi de discutie.

    Goliti sertarele functionarilor de lucrarile restante, puneti-i sa le rezolve. Acum, nu maine. Faceti-i sa raspunda personal de ce trebuie sa faca si nu fac. Inclusiv financiar.

    Restul e gargara.

    • Harald spune:

      Nu trebuie competență ca să te apuci de lucru, dar dacă angajările din instituțiile publice se fac pe bază de cumetrii, rudenii și șpăgi, chiar n-are cine să se apuce de lucru. Ca o evaluare personală, dacă tot ați pomenit de ANAF, acolo cam 15% (1 din 7) știu ce au de făcut. Și presupun că în alte instituții e mult mai rău, într-adevăr, așa cum spuneți.

      Iar sancțiuni de tipul celor propuse de dvs. chiar nu se pot aplica: după ce ai luat șpagă ca să-l angajezi, ai luat șpagă ca să-i dai subiectele de examen pentru concurs ori chiar mai rău, ai obligații față de părinții sau nașii respectivului funcționar angajat pe ochi frumoși, cum să-i aplici sancțiuni? :P

  4. Mircea Modan MirceaM spune:

    De acord. Si eu am avut “senzatia” ca avem specialisti foarte, foarte buni prin unele locuri. Senzatie provocata de citirea unor studii sau pagini de web foarte bine facute. Imi vin in minte acum raportul anual privind intreprinderile publice (mfinate) pagina privind datoria publica (mfinante) sau un studiu privind indicele Gini, facut la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (Academia Romana). Sau siteul BNR. Sau anlizele care au stat la baza elaborarii PNDR.
    In acelasi timp am fost si mai uimit, ca sa zic asa, de discrepanta intre studii si deciziile care se iau. Avem concluzii care dau solutiiile aproape mura-n gura, solutii care rezulta chiar din aceste studii. PNDR-ul este un bun exemplu. La fel si politicile economice in ansamblu, nu tin cont de derapajele enorme (raportat le media europeana) privind inegalitatea veniturilor, inegalitatea de sansa etc. “Cineva”, undeva trebuie sa si citeasca aceste studii, sa le si priceapa.
    Ca sunt tineri sau nu cei care au produs aceste sudii nu stiu. Important este ca acesti oameni calificati exista. Problema nu este la ei ci la sefii lor. Si la sefii sefilor lor. Logic ar trebui ca cei care au dovedit ca intelg “cum merge lumea”, economic, politic sau mai stiu eu din ce perspectiva, sa ajunga in pozitii cheie. De decizie. Acolo unde se stabileste strategia nationala pe termen mediu si lung. Fie ca sunt tineri sau batrani. In schimb avem tot felul de habarnavisti, plini de ifose si tafna, glumeti iresponsabili sau sfatosi mierosi, basca o armata de cumetri politici. Problema, dupa mine, aici e, cum definim un algoritm prin care, cei care au dovedit practic, prin studii sau fapte, ca stiu ce spun, ca pot analiza sau sintetiza date, ca inteleg “butoanele”, cum pot acesti oameni sa acceada in pozitii cheie. Trebuie imbinata cumva logica politica cu logica “meritocratiei”, trebuie cumva ca drumul in politica inalta sa fie barat celor care nu pot dovedi, concret, ca inteleg. ceva, indiferent ce. Upss…nu chiar indiferent, ci ceva care ne foloseste si noua, nu doar lor si “familiei”.
    Ma gandeam ca poate nu ar fi chiar o aiureala ca toti candidatii pe listele parlamentare sa trebuisaca sa dea un examen, fiecare pe specialitatea in care crede ca stie ceva. Un bac politic, strict supravegheat de “cineva” nepolitic. Nu stiu cine, dar cred ca o solutie se gaseste pana la urma. Nu-l iei? ” Pa si pusi…la saiba nenica!
    La fel si in alte domenii, un algoritm care, pe langa politic, sa incuda si anumite “skilluri” dovedite. Poate asa ar accede si competentii pe care i-am sesizat…daca-i intereseaza chestiunea, evident.
    P.S. Evident ca, inainte de toate, avem nevoie ca un competent din asta sa ne dezvaluie algoritmul…

  5. Harald spune:

    Într-adevăr, ”politica are o mare problemă, reală: a fost coruptă de la misiunea ei de bază, cea care trasează un drum în folosul interesului public.”

    Însă la origine problema pare să fie una de traducere din engleză: în românește nu există termeni diferiți pentru ”policy” și ”politics”, ambii se traduc prin ”politică”. Iar confuzia e inclusiv în mintea celor care ar trebui să se ocupe de ”policies”.

    La modul real, nu avem nevoie de ”politics” și nici de politicieni pentru a stabili ”policies” în diferite domenii, însă în România ”politics” a ajuns să infesteze complet administrația, la toate nivelele. Cu rezultatele care se văd.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adrian Luca


Adrian Luca

Adrian Luca, 38 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)