Home » Analize »Asigurari Sociale »Economie »Politica & Doctrine »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Salariații români – săraci, dar rentabili!

Victoria Stoiciu martie 3, 2015 Analize, Asigurari Sociale, Economie, Politica & Doctrine, Sinteze, Societate/Life
32 comentarii 2,296 Vizualizari

Vești proaste, din ce în ce mai proaste, pentru salariații din România – în anul 2014, ponderea salariilor în PIB a fost cea mai mica din ultimii ani. În anul 2014, masa salarială din economie a reprezentat doar 35% din PIB, acesta fiind cel mai scăzut raport din ultimul deceniu.

Cum se face că deși salariul minim a crescut, deși numărul efectivului de salariați a crescut, deși economia a crescut (cea mai mare creștere din UE, se zice), cota parte din PIB, reprezentând salariile primite de români, s-a diminuat?

Lăsând la o parte argumentele „clasice”, dar hilare și amatoristice, cum e cel cu lenea românilor, una din explicațiile mai serioase este aceea ca participarea muncii e foarte scăzută în Romania. Avem puțini angajați, mulți bătrâni, mulți inactivi, mulți șomeri și „asistați sociali”, deci e normal ca partea ce revine muncii să fie mică. O fi așa ? Corelația dintre nivelul de ocupare și remunerare pare intuitivă, dar cifrele o contrazic. Alte state au rate de participare pe piața muncii mai mici decât România și cu toate astea remunerarea muncii e superioară. În 2011, Italia a avut o rată a participării pe piața muncii de 56,9,2% și remunerarea muncii a reprezentat 47,2% din PIB.  Tot în 2011, Ungaria a avut o rată de participare pe piața muncii de 55,8% și remunerarea muncii a reprezentat 52,2% din PIB. România a avut o rată a participării pe piața muncii de 58,5% și remunerarea muncii a reprezentat 36,3% din PIB.

O altă posibilă explicație pentru ponderea mică a salariilor în PIB ține de numărul mare  al agricultorilor în cadrul populației ocupate. Practic, gradul de ocupare  de 62% (2014) este umflat artificial, întrucât aproximativ o treime din populația considerată ocupată e formată din lucrători pe cont propriu și lucrători casnici, cel mai adesea activând în agricultură. Cu rare excepții, acest segment de populație nu realizează venituri salariale. Așadar,  nu gradul de ocupare, ci structura ocupării este cea care contează, iar această structură a ocupării, în care o treime din forța de muncă nu realizează  venituri salariale, face ca masa salarială să fie trasă în jos.

Această ipoteză pare convingătoare, dar nu explică deloc evoluția din ultimii ani. În anul 2011, România avea 4.172 milioane de salariați și o pondere în PIB a salariilor de 36.3%. În 2014, în luna noiembrie, aveam 4.443 milioane de salariați, deci cu aproape 300.000 mai mult față de anul 2011, dar ponderea masei salariale în PIB era de…35%! În tot acest răstimp, numărul agricultorilor a rămas, cu mici variații, relativ stabil (conform Eurostat, în anul 2011 numărul celor ocupați în agricultură era de 2,234.6, iar în  2014, QII, de 2,135.0) – prin urmare agricultura nu ne-a tras în jos și nu explică evoluția negativă a ponderii salariilor în PIB. Ce observăm după 2011 este o creștere constantă a numărului de salariați, care merge mână în mână cu scăderea ponderii salariilor în PIB.

În cifre absolute (miliarde euro), masa salarială a crescut ușor în 2014 față de 2011, dar mult mai încet decât a crescut PIB-ul. Ca  înseamnă acest lucru? Înseamnă că  beneficiile creșterii economice nu au fost resimțite de salariați, ci exclusiv de capital. În schimb, vestea bună e că salariații români au devenit rentabili! Un studiu PwC ne arată că rentabilitatea angajaților români din multinaționale a crescut în 2014 față de 2011. Anul trecut, rentabilitatea capitalului uman era cu  16% mai mare decât media europeană și chiar mai mare decât media media ţărilor din Europa Centrală şi de Est. La asta, ar mai fi de adăugat că în 2013 productivitatea muncii în industrie, de exemplu,  a crescut în termeni nominali cu 50%, iar câștigul mediu salarial a crescut cu doar 20%.

Grafic: Evoluția salariilor în PIB 2004-2014

Conform unor statistici  furnizate de Cartel Alfa în baza datelor de la Inspecția Muncii, la jumătatea anului trecut  în România existau peste 2 milioane de contracte de muncă active cu salarii brute mai mici de 900 de lei. Cel mai probabil, o parte din ele ascund salarii plătite la gri. Dar să fi crescut oare fenomenul de-fiscalizării din 2011 încoace? Păi, nu am adoptat noi în 2011 un nou Cod al Muncii, al cărui principal obiectiv declarat era eliminarea muncii informale și crearea de locuri de muncă? Nu vă amintiți cum trâmbița guvernul Boc, la nici o lună de la intrarea în vigoare a noii legislații a muncii, creșteri spectaculoase a contractelor înregistrate, proclamând solemn începutul „bătăliei cu munca la negru şi cu evaziunea fiscală”? Din două, una – ori munca informală a crescut după 2011, iar asta explică de ce beneficiile salariale nu se reflectă în statisticile privind ponderea salariilor în PIB,  caz în care noul cod al muncii nu și-a atins obiectivul și atunci se pune din nou întrebarea de ce un guvern social-democrat nu îl modifică, așa cum a promis; ori salariații sunt plătiți mai prost, atât pe hârtie, cât și în fapt.

În ambele variante, fie că e plătit de-a adevăratelea cu salariul minim, fie că e plătit astfel doar pe statul de plată și restul banilor îi ia în plic, cel care e păgubit este tot salariatul. În ambele cazuri trebuie găsite modalități de creștere a salariilor atât de jure, cât și de facto. Din câte se pare, doar creșterea prin hotărâre de guvern a salariului minim nu este suficientă pentru o distribuție echitabilă a avuției între salariați și capital. Această inechitate survine pentru că în România angajatorii dețin o poziție de monopson – forța de muncă fiind excedentară și mai mare decât oferta de locuri de muncă, angajatorii își permit să decidă câtă forță de muncă cumpără și la ce preț. Această situație reflectă o problemă structurală a economiei românești și nu o putem schimba peste noapte. Ce putem face, însă, este să creștem puterea de negociere a salariaților. Cum? Prin creșterea puterii de negociere a sindicatelor. În momentul de față, sindicatele sunt paralizate în urma modificării legislației dialogului social  din vara lui 2011: nu doar că nu există contract colectiv la nivel național, dar nu există nici contracte colective la nivel de sectoare de activitate!

Cu puțin timp în urmă, Comitetul European asupra drepturilor sociale, parte integrantă a Consiliului Europei, a dat publicității un raport în care acuza România de încălcări grave ale Cartei Europene a Drepturilor Sociale. Raportul afirmă că în țara noastră se încalcă dreptul la o remunerație echitabilă.  Remunerație echitabilă înseamnă că salariul minim net trebuie să fie superior pragului minimal de 50% din salariul mediu net. În România, constată raportul, salariul net minim național reprezintă doar 34,32% din salariul mediu net, valoare inferioară nivelului minimal și nu constituie o remunerație decentă în sensul art, 4.1 al Cartei. Mare și lat, acest lucru înseamnă că prin actualele politici, care permit și încurajează nivelul de salarizare actual, în România se încalcă unul din drepturile fundamentale. Acest lucru ar trebui să și-l asume toți cei care, deși se pretind mari apărători ai valorilor europene, propovăduiesc politica salariilor joase, politici anti-sociale și anti-sindicale. Valorile europene nu sunt o abstracțiune și nici un duh sfânt imaterial și imprecis – ele sunt consfințite prin diverse acte și tratate, care sunt expresia juridică a acestor valori. E dreptul oricui să considere că drepturile sociale, precum cele stipulate în Carta Europeană a Drepturilor Sociale nu sunt drepturi fundamentale ale omului, ci mofturi socialiste. Dar în acest caz,  să fie clar că suntem în fața unei poziții contrare mult îndrăgitelor și mult invocatelor valori europene și că poziția aceasta îi apropie pe emitenți de o viziune asiatică, nu de una europeană.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "32 comments" on this Article:

  1. Elementul Zero spune:

    Poate e o problema cu PIB-ul care creste in raspar cu productia reala de bunuri si servicii oentru care se platesc salarii. Sau poate, de ce nu, PIB-ul creste prin utilizarea de bunuri de capital care necesita mai putina munca. Nu inteleg de ce ritmul de crestere al salariilor trebuie sa depaseasca ritmul de crestere al PIB si de ce trebuie si e bine sa existe o astfel de corelatie. Poate puteti explica dumneavoastra cu argumente economice nu politice sau ideologice.

    Restul e propaganda bolsevica, multe citate din Marx s-ar potrivi la acest articol. Nici David Ricardo cu teoria valorii munca nu e departe de dumneavoastra. Problema e ca teoria valorii munca pe care o propovaduiesc toti bolsevicii nu tine apa si nu se mai aplica demult la economii puternic tehnologizate si dependente de capital. Nu munca ci capitalul, domna Stoiciu, dezvolta o societate moderna! Asa ca mai usor cu pianul pe scari si nu mai incercati sa reinviati propaganda comunista.

    • Andrei Mocearov spune:

      “Nu munca ci capitalul dezvolta o societate moderna” . Poate concura la cel mai stupid comentariu cu succes. Capitalul pica din cer sa intalegem? Nu e munca si in spatele capitalului oare?

      • pehash spune:

        Cred ca cel mai stupid comentariu este al dvs. Va incadrati cu succes la categoria “noi muncim, nu gandim”.
        In primul rand, capitalul nu inseamna obligatoriu doar munca. Un teren de exemplu, este capital. Pot argumenta ca l-am mostenit din tata’n fiu de la Burebista pana azi… nu l-am cumparat cu munca mea, dar tot capital este. Know-how-ul de asemenea este capital. Daca am terenul, dar nu stiu sa cultiv nimic pe el, degeaba il am. Vine un tanar inginer agronom care nu a muncit o zi in viata lui, dar a invatat sa faca minuni analizand solul, cunoscand toate speciile de plante daunatoare din zona si metodele de combatere etc.. si imi aduce un capital inestimabil, fara de care eu scoteam doar o tona de grau la hectar, o dadeam la animalele cu care am muncit campul si ramaneam muritor de foame.
        In al doilea rand, capitalul inseamna munca acumulata. Trebuie ca cineva sa fi produs suficient incat sa existe un surplus… Daca tu nu esti in stare sa produci cu acel surplus, atunci nu te poti dezvolta niciodata. Muncesti doar ca sa traiesti. Daca facem un exercitiu simplu si taiem toate investitiile straine din Romania si toti banii trimisi acasa de “capsunari”, vom descoperi ca tara asta nu mai are nici o crestere nominala a PIBului, cu atat mai putin reala.

        • Andrei Mocearov spune:

          Aveti cunostinte precare despre economie. Dialogul ar fi inegal. Sorry.

          • pehash spune:

            Desigur, lipsa dialogului pe idei, atacul la persoana, va confirma afirmatiile.. ;)
            Probabil e un efect pe termen lung al participarii la cursuri de economie socialista. Aduce un pic a argumentatie de prelat al BOR…

      • Elementul Zero spune:

        Capitalul nu pica din cer dar nici nu poate fi redus simplist la munca. Marxistii, intre care se pare ca va pozitionati si dumneavoasta, au redus aberant capitalul la munca, adica la un accesoriu banal in procesul de productie. Marx, desi si-a intitulat cartea de capatai Capitalul a ratat sidtematic teoria capitalului. A discutat despre,orice altceva, numai despre ce inseamna capital nu. A ratat sistematic sursa capitalului, modul cum se formeaza si se acumuleaza el dar, mai ales, la ce este bun capitalul. Normal ca pestele necesar crearii unei undite are munca in spatele sau, dar Robinson Crusoe trebuie sa economiseasca aceasta resursa muncita. Daca o consuma, tot pestele muncit ramane simplu consum.

        Capitalul este o resursa care rezulta dintr-un comportament anume – ECONOMISIREA. Prefer mai sa consum mai tarziu ceea ce acumulez prin munca daca vreti. Sursa capitalului nu e munca ci economisirea, adica renuntarea la consum prezent. Evident ca acest capital imbraca forma bunurilor de capital, imbraca forma monetara, imbraca forma unei tehnologii. a unui know-how. Poate imbraca forma muncii doar intr-un singur mod: antreprenorul munceste pentru firma sa fara a fi remunerat cu salariu, munca sa devine aport la capitalul afacerii.

        Imediat poti identifica un marxist din discursul sau. Marxistii sunt obsedati de MUNCA uitand complet ca munca far rost nu produce valoare. Iar rostul aici este PIATA. E clar ca mai trebuie sa aprofundati, de preferabil si alte carti decat Capitalul de Marx. Recomand Capital and Interest , replica geniala a lui Eugen Bohm von Bawerk pentru inceput. Ca sa va clarificati de ce capitalul nu e munca! Mai clar decat a replicat el la aberatiile lui Marx, si valabil ulterior si pentru Keynes legat de capital, nu cred ca se poate.

        • Andrei Mocearov spune:

          O idee care ne suceste mintile! Ferice de Dvs ca ati scapat! Dar suntem inconjurati de marxisti, pana si sefii de multinationale au fost suciti. Aiureaza si ei cu inegalitatile, inclusive capitalism, responsabiltatea sociala si alte mizerii de genul asta…..

  2. pehash spune:

    Daca admitem ca PIBul creste si pe spinarea economiei subterane, este logic (cred eu) ca o parte din cresterea PIB sa nu se reflecte in salarii. De fapt problema majora a graficului atasat la articol este ca analizeaza seturi de date incompatibile. Prin extrapolari, PIBul include si presupusa economie subterana, dar “efectivul salariatilor” luat in calcul in articol nu include nici macar toate companiile, iar totalul salariilor.. nu stim care este sursa acestei cifre si metodologia de calcul. Oare autoarea stie?..

    Restul variatiilor ar trebui analizate pe fiecare sector al economiei in parte. Mediile sunt periculoase cand sunt aplicate la populatii eterogene. Comparatiile cu “varful” din 2008, care s-a dovedit nesustenabil, sunt hilare. Se confirma la sfarsit, cand autoarea citeaza de pe cursdeguvernare.ro doar o parte din analiza, cea care ii confirma teza..

    Daca o companie din industria prelucratoare crestea in 2006-2008 (reinvestind profitul, aducand bani de acasa) ca sa tina pasul cu cererea, oare nu este normal sa obtina un plus de eficienta in anii urmatori? Daca am cumparat utilaje noi, am angajat 100 de oameni, dau afara 30 (ii dau pe cei mai slabi 30), oare nu e normal sa obtin o crestere de productivitate?

    Si o ultima observatie – daca “angajatorii dețin o poziție de monopson” nu este obligatoriu, nici indicat sa cresteti puterea de negociere a sindicatelor. S-ar alimenta astfel un conflict intre doua entitati fara beneficii evidente pentru anagajat. Ar fi mult mai simplu si mai eficient daca angajatul si-ar putea deschide propria afacere sau macar ar avea optiunea sa investeasca in compania la care lucreaza.

  3. Mircea Modan MirceaM spune:

    Cred ca efortul (evident si asumat de stanga) pe care-l depuneti ar fi mai credibil daca veti trece de bariera la care va opriti de fiecare data: remunerarea capitalului in detrimentul fortei de munca.
    Confundati profitul realizat de o companie cu remunerarea capitalului, uitand de ex, ca avem capital imprumutat ( sa nu uitam ca bancile roparteaza si ele pierderi in ansamblu, pe 2014 de peste 2 mld euro, castigurile sunt anihilate de provizioanele la creditele neperformante, deci avem o remunerare pe minus?) si capital propriu, sau ca VAB interpretat ca profit nu tine cont de amortismente. Capitalul ala investit nu trebuie si el recuperat? Sau macar o parte, care va merge apoi tot pe dezvoltare? Il socotim la remunerare=profit fara nici ce mai mica tresarire….Sau uitand ca PIB se calculeaza la preturi de baza, deci fara TVA, “halca” destinata statului fiind astfel mult mai mare ca cea care rezulta analizand doar valoarea PIB( unde VAB face grosul) Fleacuri, nu?
    Daca ar fi asa de roza fiscalitatea pentru capital de ce nu suntem invadati de el? De ce prefera sa mearga in tari unde remunerarea capitalului e mai mica si salariile mai mari? Curios, or fi nebuni si nu vor sa castige mai mult .
    Sincer, nu-mi permit sa va recomand nimic, dar pentru mine nu sunteti credibila pana nu faceti analiza pana la capat, pareti a nu sti structura VAB (VAB = A + Rm + IIN + D + Pr)…ce sa mai lungim discutia. Cat e de fapt Pr(profitul) si cat se aloca capitalului prin dividend? Pentru ca restul sunt bani pe care capitalui nu-i “vede”.

    • Andrei Mocearov spune:

      Vad ca sunteti expert: spuneti-ne dvs, nu ne lasati in intuneric, cine “vede” banii?

      Tendinta scaderii masei salariiale, dincolo de imperfectiunile statistice sau subtilitatile legate de distributia venitului generat intr-o economie, este un fenomen global, cauzat de politici neoliberale de anihilare a statului ca furnizor de bunuri publice si privatizarea a tot ce misca.Articolul este foarte bun si indreapta atentia spre cea mai acuta problema economica cu care ne confruntam: salarii mici care omoara cererea si trag in jos economia.

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Nu sunt expert, dar mai dau cu nasul prin bilanturi si bugete.
        Pe scurt. cum e cu PIB-ul si remunerarea muncii.
        Formula PIB, metoda productiei:
        PIB = VAB+IP-SP,
        VAB =valoaraea aduagata bruta
        IP= impozite pe produs
        SP= subventie pe produs
        IP-SP se numeste impozit net pe produs.
        Daca ne uitam pe datele INS, sa zicem pe “Romania in cifre”, breviarul statistic 2014 vedem ca
        PIB (628581,3)=VAB(551284,2)+INP(77297,1)
        VAB-ul face aproape 88% din PIB
        Prima observatie. PIB se calculeaza la pret de baza fara TVA.
        Adica daca stam si socotim cati bani revin statului la acel 12,x% se mai adauga si veniturile din TVA,principala sursa de venit la bugetul de stat. Daca facem un calcul sumar (cat TVA se colecteaza si cat este rata de colectare) ne dam seama de cat ar fi colectarea100%, undeva in zona a 54 mldx2=108mld=17% din PIB ..nu dezvolt mai mult acum, nu e loc, si asa am in plan catva articole, sper sa-am timp si chef sa le termin odata…
        Observa doar ca se cam face abstarctie de cat ia statul si eficienta cu care sunt folositi acesti bani.
        Revenind la oile noastre, ne concentarm pe VABaveti formula, explic termenii
        A=amortizarea (consumul de mijloace durabile, spun unii)
        Rm= remunerara muncii
        IIN= impozite indirecte nete
        D=dobanzi
        Pr= profit
        Sa notam ca VAN=VAB-A-IIN (valoarea adugata neta) reprezinta in fond valoarea nou creata, dar ea este creata si cu aportul capitalului imprumutat. Care uneori este majoritar,depinde de structura capitalului angajat. Daca scadem apoi “remunerarea” acestui tip de capital (imprumutat) ajungem la profit (Pr) sau excedent net de exploatare Din care doar o parte se da sub forma de dividend, depinde cum stabileste AGA. Aia sunt banii pe care-i vede investitorul
        O varianta pe scurt este ca remunerarea contine si ce ia banca (am spus mai sus ca sectorul e pe minus, ce castiga pe mere da pe pere la neperformante, dar, deh, sata nu mai conteaza, pierderea de capital nu se pune niciodata la socoteala, nu e treaba “clasei muncitoare” nu?, doar la beneficii facem socoteli), si uzura utilajelor, (care reprezinta in fond atat devalorizarea capitalului, cat si un necesar viitor cert de investitii pentru inlocuirea harburilor), si impozite indirecte nete incasate de stat.
        Oare ce-ar fi sa comparam cat revine statului (impozite+tva, cat revinde practiccapitalului, prin dividend, si cat este remunerarea muncii? Ca sa stim o treaba… Imi pare rau, dar aici va las placerea sa consultai bugetul de stat sa vedeti sumele rezultate ca urmare a impozitarii dividendelor (singurii bani pe care-i vede investitorul cu adevarat- vorbim la nivel macro, nu de buticul din colt, 80% din cifra de afaceri din Ro este facuta de sub 10% din firme din cate retin, despre asta discutam ), a muncii ( ca masura a remunerarii muncii) vs incasari fiscale. Apoi stam de vorba. OK?

        • casandra spune:

          Am verificat validitatea argumentelor dumneavoastră prin compararea situaţiei în state membre UE cu cote tVA comparabile cu a României: Ungaria (TVA 27%), Danemarca, Croaţia şi Suedia (TVA 25%).
          Am găsit că impozitul pe producţie-subvenţiile reprezintă în anul 2013:
          1. Croaţia – 16,2% PIB
          2. Ungaria – 15,8% PIB
          3. Danemarca – 14,3%PIB
          4. Suedia – 20,3% PIB
          5. ROMÂNIA – 11,5%PIB
          Despre amortizări şi datorii la bănci nu cred că vom găsi multe diferenţe. Românii nu fac credite pentru investiţii, investesc preponderent din surse proprii, spre deosebire de alţi europeni. Şigur, plătesc dobânzi mai mari la creditele de producţie. Dar nu cred să fie diferenţe d eo magnitudine care să justifice concluziile dnei Stoiciu.
          Totuşi, în condiţiile mai sus arătate, remunerarea salariaţilor este:
          1. Croaţia – 48,2%PIB
          2. Ungaria – 43,9%PIB
          3. Danemarca – 52,6%PIB
          4. Suedia – 47,9%PIB
          5.ROMÂNIA – 31,5% pib

          http://ec.europa.eu/eurostat/web/national-accounts/statistics-illustrated

          Da, munca este subremunerată în România. Sau remunerarea în sectorul privat se face ilegal, prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

        • casandra spune:

          Erata: concluziile autoarei sunt valide, observaţiile comentatorului MirceaM nu se verifică.

        • Mircea Modan MirceaM spune:

          Sorry, PIB se calculeaza prin agregaera la preturi de baza, apoi se face o corectie pentru a ajunge la pretul de piata etc. De aia e un pic mai dificil sa calculam care-i halca pe care si-o trage fiecare, cert este ca investitorul are una mai mica decat lasa unii sa se inteleaga, de unde si ne-navala capitalului la noi etc. Problema salariilor mici este reala, dar cauzele sunt altundeva.

          • casandra spune:

            PIB și ceilalți indicatori nu se calculează la fel în toate statele membre UE? Nu sunt comparabili? Eu știam că da, conform negocierilor de aderare la UE, capitolul 31. Deci?

        • Andrei Mocearov spune:

          Va complicati inutil in calcule. Nu se compara salariile cu dividentele. Proprietarul capitalului poate lua dividente zero, dar investind profitul avutia lui creste. Doua lucruri vreau sa remarc:

          1. Masa salariala in Romania este mai mica decat in tarile dezvoltate din UE (sub 40% fata de peste 50%) si una dintre cele mai mici din UE
          2. Masa salariala in tarile dezvoltate (OECD) a scazut in ultimele decenii cu peste 10% si tendinta s-a accentuat dupa criza
          3. Deteriorarea acestui raport intre castigurile muncii si castigurile capitalului produce stagnare economica. Lucratorii nu mai pot cumpara ce se produce. Adica se creeaza un deficit cronic de cerere care omoara cresterea economica. Strict tehnic, nu mai vorbesc de partea etica a inegalitatilor in crestere. E un drum sinucigas.

          • iosiP spune:

            ” Nu se compara salariile cu dividentele. Proprietarul capitalului poate lua dividente zero, dar investind profitul avutia lui creste.”

            Complet gresit! Daca proprietarul capitalului ia dividende zero nu are din ce sa traiasca (sursa lui de venit sunt dividendele). Mutatis mutandis, in opinia dumneavoastra putem spune ca si daca angajatul nu-si ia salariul (adica il primeste, dar nu-l consuma ci il economiseste/investeste) atunci avutia lui creste. In aceste conditii, sunt curios ce ar pune – si unul si celalalt – pe masa?

            • Andrei Mocearov spune:

              Prezentati un caz particular. Motivul pentru care am spus ca dividentele nu se pot compara cu salariile este in contextul articolului doamnei Stoiciu. Dividentele reprezinta de regula doar o parte din castigurile capitalului, pe cand salariile reprezinta integral castigul muncii. In contextul dezbaterii noastre, dorim sa punem in evidenta castigurile muncii vs castigurile capitalului, nu salarii vs dividente.

              Intr-un model simplificat (care nu se reflecta aidoma in practica, dar nu deranjeaza concluziile) castigurile capitalului merg complet in investittii, iar castigurile muncii merg complet in consum. Deteriorarea raportului intre castigurile muncii si castigurile capitalului se traduce prin deterioarea raportului intre costum si investitii. Asadar, repartitia distorsionata a venitului total intre capital si munca conduce la un raport prost intre investitii si consum care in final influenteaza negativ cresterea economica sustenabila.. Este exact maladia curenta: deficit de cerere: lucratorii nu mai au capacitatea de a compara ceea ce se ofera.

              Asta nu Inseamna ca o parte din salarii nu poate merge in economii sau o parte din profit nu poate merge in consum prin dividente. Acest lucru nu influenteaza insa concluzia privind efectele negative ale deteriorarii raportului intre castigurile capitalului si castigurile muncii.

            • iosiP spune:

              1. Investitiile inseamna (si) consum: atunci cand investesc in retehnologizare cumpar utilajele de undeva, deci finantez o firma care plateste salarii (deci favorizeaza consumul).

              2. Investitiile pot fi investitii de capital: bani depusi in banca. In aceste conditii favorizez creditarea, crearea de noi locuri de munca si dezvoltarea economiei (sa nu uitam ca bancile lucreaza cu fonduri atrase).

              3. In fine, investitiile pot duce la noi angajari si implicit la reducerea somajului, cresterea consumului si echilibrarea pietei de munca.

            • Andrei Mocearov spune:

              Investitiile pot face mulle, doar ca ele trebuie sa se si intample. Si dupa cum vedeti in UE, inclusiv in Romania nu se intampla. De ce? Pentru ca nimeni nu investeste din cauza temerii ca produsele nu se vor vinde. Salariile mici tin cererea jos. Sper ca v-ati lamurit.

  4. Miles Teg spune:

    Salariatii in Romania nu sunt remunerati in functie de productivitate ci in functie de cat si cum stiu si pot sa negocieze cu patronul. Iar ideea promovata de d-na Stoiciu este una destul de simpla in esenta ei: puterea de negociere a salariatilor in Romania este foarte mica in raport cu cea a patronatului, lipsind sindicatele etc. etc.. De aici si salariile “oficiale” minuscule in comparatie cu cele din alte state europene, in ciuda rentabilitatii aparente a mainii de lucru si a cresterii economice per ansamblu. Situatia pare ciudata in contextul in care vreo cateva milioane de romani au luat calea exilului economic, lucru care ar trebui sa aiba un efect important pe piata interna a muncii. prin diminuarea ofertei de mana de lucru si, corelativ, cresterea salariilor. Mai mult, o buna parte a populatiei ramase in tara este formata din pensionari care, de regula, nu isi cauta de lucru precum si celebrii deja asistati social care nu prea vor sa munceasca pentru ca s-au obisnuit cu un stil de viata minimal si cu ce mananca din gradina din spatele casei.
    Ceva este, totusi, “putred in Danemarca”. Nu cumva evaziunea fiscala si munca la negru sunt atat de mari incat cifrele din statisticile oficiale sunt mai degraba irelevante ? Si nu cumva problema asta trebuie rezolvata prin inasprirea sanctiunilor pentru evaziune si munca la negru ? Eu sunt de parere ca trebuie umblat putin la legislatia pe tema asta si facute controale multe si dese.

    • iosiP spune:

      ” Si nu cumva problema asta trebuie rezolvata prin inasprirea sanctiunilor pentru evaziune si munca la negru ? Eu sunt de parere ca trebuie umblat putin la legislatia pe tema asta si facute controale multe si dese.”

      Nu cred ca aveti dreptate! Desigur, atunci cand un bolnav grav ajunge la spital, in stare critica, prima grija a medicilor este sa il stabilizeze. Dupa aceea insa se apleaca asupra cauzelor, pun un diagnostic si prescriu un tretament – daca n-ar face asta, bolnavul s-ar decompensa din nou dupa cateva zile si ar ajunge din nou la UPU.
      Ei bine, ceea ce doriti dumneavoastra se aseamana cu stabilizarea bolnavului, in sensul ca tratati efectele (prin doze masive de medicamente – sau de controale, in cazul de fata) dar nu treceti la diagnostic si tratament. Iar diagnosticul este clar: excesivita taxativa cu opacizarea procesului de drenare a fondurilor. Haideti sa tratam boala, domnule @Miles Teg, ca sigur se reduce si severitatea simptomelor.

    • pehash spune:

      Cat timp ii vei cere individului un sac de bani in “taxe si impozite” fara sa-i oferi aproape nimic inapoi, nu cred ca o sa se conformeze voluntar. Un guvern pretins de stanga adus la putere de un electorat declarat de stanga ar trebui sa isi doreasca participarea intregii populatii active la bunastarea societatii. Realitatea insa este cu totul alta..

  5. Miles Teg spune:

    @iosip: daca aplicam legea in cazul coruptiei, sunt de parere ca acelasi trament (legea) trebuie aplicat si celorlalte “boli” ale societatii. Nu respectam legea, nu sunt o natiune civilizata.

    • Elementul Zero spune:

      Si daca legea spune sa dati 60-70% din venit unei grupari de indivizi care se autointituleaza stat si care nu ofera mare lucru de banii aia problema unde este? Nu cumva la lege nu la cei care nu o respecta? Cand fascistii sau comunistii au inchis legal in lagare pe multi problema era cu cei care se ascundeau sa nu fie prinsi sau problema era cu legea si mana criminala care o aplica? Este clar ca nu vedeti caracterul arbitrar si discretionar al taxarii si atunci mergeti orbeste pe calea luptei cu evazionistii… Nici un cuvant despre esecul statului sau despre coruptie / ineficienta etc… Pana la urma de ce sa criticam risipa statului, ea e un dat… tot evazionistii saracii is ticalosi!

    • iosiP spune:

      “If a law is unjust, a man is not only right to disobey it, he is obligated to do so.”
      (Thomas Jefferson)

      “One has not only a legal but a moral responsibility to obey just laws. Conversely, one has a moral responsibility to disobey unjust laws.”
      (Martin Luther King, Jr)

      Sa precizez si faptul ca in cazul coruptiei vorbim de cu totul altceva, nu de bani luati cu japca* de catre stat de la adevaratii lor proprietari?

      _________________________
      * Adica prin amenintare cu forta.

  6. J.J. spune:

    Inimosii de stanga si dorinta lor de-a face bine… Da, asta era solutia pe care noi nu o vedeam, sindicate si masuri politice pentru a creste salariul angajatului.

    Iar cand unii dintre angajatori isi vor lua talpasita (ca oricum sunt straini si nu le e prea greu) si situatia angajator-angajat se va deteriora si mai rau, ce solutii veti avea? Sindicate mai puternice si masuri politice in plus? Este chiar atat de dificil sa intelegeti cercul vicios?

    • santana carlos spune:

      nu cred ca un angajator serios pleaca in congo doar ca acolo salariul e mai mic.
      acum si anagajatii pleaca prin lume daca nu-s platiti aici pe masura, incet-incet mai afla si ei valoarea lor adevarata (macar pe internet)

  7. Cetatean spune:

    “Consiliul Europei acuza Romania de incalcari serioase ale Cartei Europene a Drepturilor Sociale.”
    “Comitetul reaminteste faptul ca, pentru a asigura un nivel de viata decent in acord cu prevederile Cartei, remuneratia trebuie sa fie superioara pragului minimal fixat la 50% din salariul mediu net.”
    “Comitetul … constata ca salariul minim net (in Romania) reprezinta doar 34,32% din salariul mediu net, valoare inferioara nivelului minimal si nu constituie o remuneratie decenta in sensul art, 4.1 al Cartei.”

    http://tinyurl.com/pvgx3kn

    Romania are un coeficient de inegalitate sociala cu 40% mai mare decat media europeana si este pe penultimul loc in UE la puterea de cumparare (dupa Bulgaria). Iata, intr-o lista a tarilor din Europa, cat este raportul inegalitatii veniturilor (S80/S20) in anul 2013:

    Norway – 3,3
    Czech Republic – 3,4
    Iceland – 3,4
    Finland – 3,6
    Netherlands – 3,6
    Slovakia – 3,6
    Slovenia – 3,6
    Sweden – 3,7
    Belgium – 3,8
    Austria – 4,1
    Malta – 4,1
    Hungary – 4,2
    Switzerland – 4,2
    Denmark – 4,3
    France – 4,5
    Germany – 4,6
    Luxembourg – 4,6
    United Kingdom – 4,6
    Ireland – 4,7

    Media Europeana – 4.7

    Cyprus – 4,9
    Poland – 4,9
    Croatia – 5,3
    Estonia – 5,5
    Italy – 5,7
    Portugal – 6,0
    Lithuania – 6,1
    Latvia – 6,3
    Spain – 6,3
    Bulgaria – 6,6
    Greece – 6,6
    Romania – 6,6

    http://tinyurl.com/nhmx5w3

    Jose Manuel Barroso:

    “Una din tintele principale ale strategiei Europa 2020 pentru slujbe si dezvoltare este promovarea incluziunii sociale…2010 a fost anul european al combaterii saraciei si a excluderii sociale. Trebuie sa ne asiguram ca cei mai vulnerabili nu vor fi lasati in urma.”

    http://tinyurl.com/c45vl4x

    Mai mult de jumatate dintre romanii care lucreaza legal au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna … o treime dintre salariati obtine cel mult 850 lei net“.
    (Argumentul cu “munca la negru” este unul supralicitat si discriminatoriu. Eu cunosc personal mai multi oameni care au venituri nete sub 1.000 de lei pe luna si nu iau nici un ban in plus “la negru”. Aceasta este situatia dintr-un oras mare din vestul Romaniei. Este cinic sa tii salariile la un nivel scazut generalizand in mod ipocrit o situatie particulara, ca de exemplu cea din Bucuresti, sau cea din anumite sectoare economice.)

    http://tinyurl.com/krcxpg2

    Situatia pensionarilor este si mai dramatica.

    Acesta este tabloul societatii romanesti dupa 25 de ani de “democratie” si “economie de piata”, in care guvernantii au practicat o politica a salariilor mici, transformand costul scazut al fortei de munca intr-un amagitor avantaj competitiv, care a saracit populatia.

    Datorita faptului ca diferite categiorii socio-profesionale influente “s-au descurcat” (vezi salariile si pensiile “speciale” si “nesimtite”, vezi legile, contractele si privatizarile “cu dedicatie”, vezi coruptia generalizata, licitatiile trucate, vezi “jurnalistii” mituiti de catre patroni, vezi cadrele universitare din “fabricile de diplome”, etc.”), a disparut presiunea pentru asanarea economica a Romaniei din partea “elitelor”. Categoriile privilegiate au format un fel de stat-in-stat si s-au izolat de restul societatii, pe spatele careia au prosperat (o pozitie imorala, lipsita de patriotism, in cel mai bun caz). Daca toate acestea nu s-ar fi intamplat, daca ar fi existat un raport echitabil intre veniturile acestei “elite” si veniturile restului populatiei, ar fi existat si presiunea (absolut necesara) din partea “elitei” pentru o dezvoltare economica sanatoasa, bazata pe strategii nationale compatibile cu cerintele secolului XXI, pe investitii tehnologice (productivitate) dublate de pregatirea corespunzatoare a “fortei de munca” (ce urat suna!), si nu pe “avantajul competitiv” al muncii “sclavilor moderni” (adica pe strategii medievale). Daca exista un raport echitabil intre veniturile acestei “elite” si veniturile restului populatiei, venitutile “elitei” depindeau de performantele economice ale Romaniei, si nu de legi “cu dedicatie” care le asigurau “drepturi” salariale speciale, … (vezi restul categoriilor, mai sus).

    Cred ca a venit timpul sa recuplam economic “elitele” la restul populatiei (prin toate mijloacele posibile, diferentiat, in functie de cauzele “sectoriale” care au generat clivajul social)

    P.S. In toata lumea civilizata, elitele academice sunt majoritar “de stanga”. In Romania, “elitele” academice sunt majoritar “de dreapta” (sau, cel putin, vocile acestora se fac auzite in spatiul public). Acesta este inca un efect al “democratiei” si “economiei de piata” “originale” din Romania.

  8. Miles Teg spune:

    Intre evaziune si coruptie este o legatura mult prea stransa incat sa nu fie evidenta pentru oricine.

    Bunaoara nici coruptul si nici evazionistul nu platesc taxe si impozite pentru banii produsi in mod illegal (din acest punct de vedere ambii sunt evazionisti).

    Apoi, evazionistul care da spaga reprezentantilor autoritatii de stat pentru a trece cu vederea evaziunea (sau munca la negru care, in esenta, reprezinta tot evaziune) este, la randul sau, autorul unei fapte de coruptie.

    Cat timp nu combatem evaziunea nu cred ca avem sanse reale sa starpim coruptia. Reciproca este la fel de valabila. Prin urmare, ambele trebuie tratate cu aceeasi masura.

    @iosiP: te rog sa faci acum aplicarea principiilor enuntate de de Jefferson si M.L. King si in ceea ce priveste coruptia. Poate si legile care o pedepsesc sunt nedrepte !

    Imi imaginez ca se vor gasi totusi unii care sa spuna: evaziunea se combate prin mijloace de relaxare fiscala, nu prin pedepsirea evazionistilor. La fel o fi gandit si IRS-ul sau judecatorul american care l-a condamnat pe Al Capone.

    • iosiP spune:

      “@iosiP: te rog sa faci acum aplicarea principiilor enuntate de de Jefferson si M.L. King si in ceea ce priveste coruptia. Poate si legile care o pedepsesc sunt nedrepte !”
      Daca reusesti sa demonstrezi nedreptatea principiala a acestor legi esti liber sa nu le respecti!

      “Imi imaginez ca se vor gasi totusi unii care sa spuna: evaziunea se combate prin mijloace de relaxare fiscala, nu prin pedepsirea evazionistilor. La fel o fi gandit si IRS-ul sau judecatorul american care l-a condamnat pe Al Capone.”
      Exact, evaziunea se combate prin mijloace de relaxare fiscala, pana la nivelul la care cetatenii considera ca serviciile asigurate de catre stat justifica sumele platite pentru ele.

      Cat despre Al Capone, hai sa lasam anecdotica la o parte: acolo a fost vorba de altceva! Dar daca tot vrei sa vorbim ca sa ne aflam in treaba, ce crezi despre paradisurile fiscale: chiar asa prost o duc cetatenii acestora?

  9. Paul Cosmin Vasile spune:

    In timp, traind in aceasta tara minunata ,pacat ca este impanzita de oameni indiferenti si indivizi de genul “lasa-ma , sa te las… ” , am invatat un lucru extrem de valoros : * In ” Europa romaneasca…” , nu primesti ceea ce meriti , ci mai degraba primesti ceea ce stii sa negociezi . * Mult succes !



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Victoria Stoiciu


Victoria Stoiciu

Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Li... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)