Home » Analize »Economie »Global / Europa »Macro »Sinteze » Citesti:

Sancțiuni împotriva Rusiei. Cu ce efect?

Mihai Buzea septembrie 23, 2014 Analize, Economie, Global / Europa, Macro, Sinteze
21 comentarii 4,555 Vizualizari

O veche anecdotă istorică spune că, prin 1942 sau 1943, incapabili să-l învingă pe Hitler în războiul aerian, aliații ar fi ”bombardat” culturile de cartofi din Europa cu miliarde de gândaci de Colorado, ca armă cu bătaie lungă: îi înfometăm pe nemți, ei fac revoluție, iar noi scăpăm de Hitler fără să ne udăm la picioare. Sincer, nu am de gând să verific această ”anecdotă” (din greacă: an ekdotos, adică ”ne-publicat”, altfel spus ”informație fără sursă”), pentru că nu gândacii de Colorado mă interesează aici, ci ”armele” de-acest fel, sau mai exact eficiența lor. În cazul de față (războiul din Donbas) e vorba de sancțiunile financiare pe care aliații (SUA, UE, Canada) le-au impus Rusiei.

Povestea lor o știm cum toții: în martie au fost restricțiile de călătorie impuse anumitor posesori de pașaport rusesc; în aprilie au fost interdicțiile de business (din nou, aplicate selectiv); în iulie au fost sancțiunile cu adevărat financiare. Foarte simplu spus, ele au constat suspendarea afacerilor cu băncile rusești (cele cu capital de stat). Cu alte cuvinte, ”Nu ne mai jucăm cu Ionel, că e bătăuș”. Din august, cu Ionel nu se mai joacă nici Elveția, Norvegia, Australia, Japonia și alții, mai mici (în termeni financiari). Acum suntem în septembrie. Cum stau finanțele lui Ionel?
Daca ne luăm după datele Bursei din Moscova, teribilele sancțiuni și-au atins scopul: obligațiunile de stat au scăzut, dar nu foarte mult (sub 10%, în general):

În ultimul an au scăzut și echitățile, iar indicii sectoriali sunt reprezentativi (privind cu atenție, vedem că scăderea este mai clară în dolari decât în ruble):

Iar ”volatilitățile”, cum era de așteptat, au crescut ca bambușii:

Pe o piață normală, cum ar fi România, Ungaria, Malta sau Bangladesh, aceste evoluții bursiere ar însemna un singur lucru: o economie în cădere liberă, îndreptându-se voios spre colaps, dar care totuși n-a atins acel punct. Dar Rusia nu-i normală, așa că aceste date ale bursei moscovite nu înseamnă mare lucru, și în niciun caz faptul că sancțiunile și-ar fi atins scopul. Iată care sunt motivele pentru care cred acest lucru.

Unu: există o singură piață (piața globală), iar fluxurile ei comerciale sunt reflectate de cele două mari burse ale lumii (New York și Londra), plus la alte câteva, mai mici (Tokio, Paris, Sydney). Amintiți-vă: dimineața, ori de câte ori accesați știrile, citiți invariabil și ceva de genul ”Wall Street închide pe verde”, ”Wall Street închide pe roșu”, ”Wall Street închide mixt”; oricât de paralel ar fi cineva cu terminologia, tot va înțelege fără dificultate că ”Wall Street” este bursa din New York, iar ”fițele” (verde, roșu, mixt) ei au greutate peste tot în lume. Nimic de felul ăsta în privința burselor mici, al căror impact e rareori regional (de multe ori nu e nici măcar local!). În pofida mărimii Rusiei, bursa moscovită e o bursă mică; credibilă, dar de impact minor.

Paranteză: persoanele mai în vârstă își amintesc, poate, de ”teoria celor două piețe” de acum 40 de ani. Pe scurt, teoria susținea că există o piață ”capitalistă” (a țărilor bogate) și o piață ”socialistă” (a țărilor gen URSS, Vietnam, Cuba, Mongolia, România etc). Din moment ce resursele planetei se află, preponderent, în țările sărace, între cele două piețe se dă o luptă pentru atragerea acestor țări sărace. De exemplu, piața socialistă reușise să atragă în orbita ei, cu statut de observatori, state ca Nicaragua, Yemenul de Sud, Afganistan, Etiopia și Laos, dar cam atât. După acest succes remarcabil, piața socialistă a încetat să existe. Închid paranteza.

Doi: Rusia nu-i o economie normală (cum am scris mai sus), iar bursa ei nu reflectă corect starea economiei; într-un anumit sens, bursa din Moscova nu este ”credibilă”, chiar dacă datele publicate sunt oneste. Într-o țară obișnuită, bugetul se sprijină pe taxarea activităților comerciale (oglindite, mai mult sau mai puțin, de bursă); dar în țări ca Rusia sau Arabia Saudită, bugetul e ”ținut” de hidrocarburile exportate chiar de stat, de oamenii forte ai statului (direct, în Arabia Saudită; prin interpuși, în Rusia). Sancțiunile din iulie au lovit, într-adevăr, comerțul internațional al Rusiei, dar nu într-un punct esențial.

Trei: deși duminică (21 septembrie) a avut loc o manifestație antiguvernamentală la Moscova, nu este deloc clar că există o legătură directă între motivațiile manifestanților și sancțiuni. Cei care s-au grăbit să se bucure (”Aha, le-a ajuns cuțitul la os!”) să nu uite că Rusia este o țară opacă (deci efectul sancțiunilor poate fi estimat oricum, în funcție de preconcepțiile ”estimatorului”), iar rușii, ca popor, sunt de secole obișnuiți cu greutățile materiale. Indiferent de sancțiuni, nivelul de trai actual al rușilor este de departe cel mai bun din ultima sută de ani; fără să am vreun argument concret, sunt convins că motivația manifestanților a fost mai degrabă de natură ideologică.

Cu alte cuvinte, până acum, sancțiunile internaționale împotriva Rusiei nu și-au atins scopul. Există, probabil, un moment în care efectul cumulat al sancțiunilor va influența deciziile politice de la Kremlin, dar acel moment n-a sosit încă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Pentru inceput doar despre anecdota: prin anii `50 ai secolului trecut anecdota spunea ca americanii au aruncat in Romania democrat-populara, gindacii de colorado care distrugeau recoltele de cartofi. Copil, am auzit-o de la oameni maturi si care credeau in spusele autoritatilor comuniste.

    • razvan spune:

      Referitor la gandaci, eu stiam de la parinti (nascuti in 42) ca gandacii au aparut cand erau ei copii, venind dinspre vest. Teoria ar fi ca au sosit impreuna cu sacii de cartofii cu care americanii i-au trimis ca ajutoare in vest (ma rog, probabil ca i-au vandut, ca asa e in capitalism) si au trecut incet incet cu nesimtire cortina de fier. In sens invers, dar pentru gandaci nu cred ca era prea mare diferenta.

      • victor L spune:

        “cartofii cu care americanii i-au trimis ca ajutoare in vest (ma rog, probabil ca i-au vandut, ca asa e in capitalism)”
        “Ma rog” ;) e vorba de planul Marshall, nu e vorba de comert.

      • Prostu' satului spune:

        E o simpla coincidenta. Gandacul de Colorado a ajuns in Europa inca din sec XIX si a produs daune mari in tari ca Franta si Germania inca dinaintea primului razboi mondial. S-a raspandit intr-adevar dinspre vest spre est, dar asta are aceeasi semnificatie pe care o are si faptul ca ciuma a venit dinspre est spre vest – adica nicio semnificatie.
        Modul cum gandacul a cucerit lumea e insa o poveste cu talc pentru cei care cred in atotputernicia omului, care poate sa faca linistit absolut orice vrea, ca nimic nu-i sta in cale. In cazul asta, nu gandacul a venit peste oameni, ci oamenii s-au dus peste gandac cu cartofii lor, “deranjandu-l” din habitatul lui, unde molfaia somnolent de cine stie cate mii de ani niste solanacee locale, in perfecta armonie si echilibru cu mediul.

    • Harald spune:

      Bunicul meu era în vârstă de aproximativ 40 de ani la sfârșitul războiului și povestea că gândacii de Colorado au apărut în România în 1947-1948, odată cu cartofii trimiși în Europa de Statele Unite, în urma secetei din acei ani. Dar în Franța exista încă din Primul Război Mondial și apăruse tot în preajma trupelor americane, probabil adus împreună cu transporturile de alimente. Încă înainte de al Doilea Război Mondial, se răspândise deja în țări vecine cu Franța: Belgia, Olanda, Germania și Spania

      ”Anecdota” a făcut parte din propaganda comunistă din RDG, în anii ’50 existau la ei afișe cu gândacul de Colorado în culorile drapelului american. Să o vedem reprodusă în 2014, fără a fi menționată originea propagandistică, e cel puțin dezamăgitor.

  2. Dora spune:

    Apropo de sanctiuni: la ceva timp dupa aplicare, dadusem pe un post rusesc sa-mi mai lustruiesc rusa din liceu, bine ruginita, ca de nu se stie cand foloseste. Pic pe “prognoz pagodu” -adica “timpul probabil” (ura, deci n-am uitat tot!). Simpaticul prezentator ii da cu “sontze” si cu “idiot dojd”(soare – ploaie; pana aici mai pricep), apoi brusc intra cu “zapadnou tovari” (marfuri apusene) apoi “gribi”(?). Si dai cu “gribi”… erau bune si rele, necesitau atentie, etc. Ce-or fi si ce legatura au cu “ruskii embargo”? Pana la urma pozele m-au lamurit: erau ciuperci si omul ii instruia pe culegatorii entuziasti care sa napustisera dupa ele prin paduri (dupa ploaia – dojdi) cum sa faca diferenta. Vorba cantecului: “Si amintirile toate, deodata m-au napadit”; si eu am avut un coleg candva, in “epoca de aur” care venea cu masina plina de ciuperci, ba chiar ne mobiliza sa mergem cu el prin paduri in cautare de proteine vegetale. Cam la stadiul asta sunt deci rusii … si mai rezista, c-a ploat destul si s-au facut ciuperci.
    In schimb cu pretul petrolului e mai ingrijorator – cica a ajuns pe la 96$ Barilul si cum si pretul de la gaz depinde de el, daca se apropie de 80… e groasa, fiindca e cam 50% din exportul viitoarei aspirante la lumea multipolara. Evident, asta n-are nicio legatura cu sanctiunile americane!

    • Harald spune:

      Există și în românește ”hribi”, de unde credeați că provine? :)

    • Harald spune:

      @ Dora – sigur că n-are nicio legătură cu sancțiunile americane. Are legătură doar cu faptul că americanii produc petrol de șist și gaz de șist al ei acasă :)

      În urmă cu doar câțiva ani, depindeau în proporție de 60% de importuri. Acum dependența e în jur de 30%, iar la anul s-ar putea să scadă pe la 22 – 25%. Așa că diverși producători care exportau în State s-au reorientat spre Europa, unde vindeau și rușii. Ceea ce a dus la scăderea prețurilor. Impactul asupra Rusiei fiind mult mai sever decât sancțiunile.

      • Dora spune:

        Panimaiu! (adica inteleg). Credeti ca ar fi ai util sa invat chineza, nu-i asa?

        • Harald spune:

          Nu, în nicuin caz :) Teoria mea despre China e că se va dezmembra precum Iugoslavia. Însă acolo e o competiție interesantă între două scenarii, competiție care privește în cel mai înalt grad Rusia.

          Rușii sunt în cădere liberă, dpdv demografic, iar dacă nu aderă la UE în următorii 30-50 de ani, vor pierde Siberia în favoarea chinezilor (care deja o colonizează astăzi, fără ca rușii să-i poată opri) și vor pierde și Caucazul în favoarea musulmanilor.

          Însă China are propriile ei probleme interne (organizarea de tip iugoslav) și dacă ea se va dezmembra, rușii vor primi un nesperat balon de oxigen. Deci China are de ales, ori se extinde, ori se dezmembrează, iar soarta Rusiei depinde foarte mult de asta. Fără Siberia și Caucaz, Rusia va deveni ceva gen Ucraina de azi. Adică o țară mare, după standardele din Europa, însă complet neimportantă la scară mondială.

          Alternativ, cu China dezmembrată, Rusia își poate relua expansiunea, însă nu spre Europa Centrală, ca în ultimii 300 de ani, ci spre Asia. Unde rușii se simt mult mai ”ca acasă” și unde își au, de altfel, originile.

  3. George Gafencu spune:

    Exista ceva care afecteaza Rusia mai mult decat orice sanctiune economica.

    Si acesta este pretul petrolului.

    Bugetul Rusiei este proiectat considerand un pret al petrolului de $126. Atata vreme cat pretul petrolului este coborat (si este coborat la ora asta), Rusia merge pe pierdere. Nu se stie cat ar mai rezista economia rusa daca pretul petrolului o sa fie coborat pentru o perioada extinsa de timp.

    • Mihai Buzea spune:

      @ Grigore Gafencu: asta este esentialul, “nu se stie cat mai rezista”. Cu cat mai mult, cu atat mai rau pentru toata lumea.

      @ Val: ati inteles pe dos. Eu, unul, fonfai pe nas ca sanctiunile sunt timide si tardiv aplicate, nicidecum ca “sa se ridice”.

      @ Victor L: probabil ca toti am auzit aceasta legenda in copilarie, de la maturi mai mult sau mai putin creduli. In ziua de azi, legenda (“anecdota”) pare amuzanta, dar atunci oamenii o luau in serios. Alte vremuri!

      • Harald spune:

        @ Mihai Buzea – s-a mai discutat chestia asta pe la alte articole: Occidentul se războiește cu regimul lui Putin, nu cu rușii ca popor. O intervenție în forță i-ar face pe ruși să se simtă solidari cu Putin, pe când lipsurile care tot apar încet-încet de la o lună la alta vor genera iritare împotriva propriilor conducători.

        Așa se câștigă războaiele în ziua de azi, pentru că rușii nu sunt dușmanul UE, așa cum nici românii sau polonezii nu erau dușmanii CEE în urmă cu 30 de ani. Numai regimurile aflate la conducere sunt problema, nu popoarele respective.

  4. val spune:

    Articolul e o incercare ieftinuta, prostuta de manipulare. Incercati ceva mai subtil.

    Nu cred ca sunt multi români care sa creada ca bursa din Mockba e cuiul lui Pepelovici si nici ca recenta manifestatie ar fi fost din motive stomacale. La manifestatie au participat putinii oameni onesti a caror morala nu accepta ca armata lor sa atace un alt stat.

    Rolul sanctiunilor e sa rontaie din rezervele de cash ale Rusiei, astfel incat sa le restranga optiunile de investitii (ori armament, ori platforme in Arctica, nu din ambele) nu se asteapta nici un politician occidental ca da Rusia faliment pana in iarna.
    Nu-s destui francezi care fonfaie zilnic pe nas ca sa se ridice sanctiunile, se mai gaseste si cate un român de bine.

  5. RazvanM spune:

    Bursa din Moscova este locul unde se tranzactioneaza actiuni ale multor companii listate la bursa. Guvernul rus se spune ca detinea inainte de inceperea razboiului aproximativ 500 miliarde $. Cu o parte din suma asta probabil ca se pot cumpara aur si bunuri necesare economiei. Cu tiparitul de ruble, concomitent cu vanzarea de valuta, se pot cumpara actiuni. Intrebarea este ce se intampla daca inflatia ajunge la 20% si dispar bunurile de larg consum necesare populatiei.
    Normal, americanii’s de vina ca Rusia este slab industrializata pe parte civila si tare’n arme sofisticate si extrem de costisitoare.

  6. victor L spune:

    Sanctiunile, unele dintre ele, nu pot produce efecte imediat; unele sint de genul “boala lunga, moarte sigura”. Nu toate pot fi de genul “moarte subita”.
    URSS-ul tot economic s-a prabusit.

    • Decebal spune:

      Cam asa cred si eu. Cursa pentru suprematie mondiala (in afara de cazul in care este vorba de un “blitzkrieg”) este o cursa de fond cu obstacole. Sau chiar un maraton. Asa ca eu zic sa asteptam apropierea de linia de sosire, fiindca abia atunci se poate intrezari rezultatul. Sau abia atunci putem judeca daca sanctiunile economice si-au atins scopul si daca au avut sau nu efecte.

      Sincer sa fiu, nu prea inteleg unde bate articolul… in ideea ca sanctiunile sunt degeaba?… in ideea ca nu sunt importanti cateva mii de oameni iesiti in strada?… in ideea ca rusii sunt pregatiti sa reziste “pe baricade”, precum coreenii din nord?…

  7. mishtone spune:

    “Echitatile”??? Extindem intre timp si limba romana, ca “actiunile” nu era suficient de bun?

  8. Alex spune:

    Rusia a pierdut războiul rece la sfârșitul anilor 80 pentru că a dat faliment din motiv că era foarte izolată, iar cursa înarmării foarte scumpă, cu poporul rus ajungând la limita răbdării. Iar Rusia de azi este mai slabă economic și n-ar mai putea face față nici în măsura în care a făcut-o prima oară, darămite unui război.

    SUA a cheltuit în 2014 în jur de 640 miliarde de dolari pe armată, UE combinată în jur de 200 miliarde, China 188 miliarde – și prin comparație Rusia doar 88 miliarde.

    Ceea ce vedem azi este pur și simplu o încercare a Rusiei de a recăpăta teren pierdut și influență, pe fondul unui președinte care pierdea în sondaje și a unei uniuni europene în plină expansiune, plus că lucrurile în Ucraina chiar sunt confuze … istoric vorbind Crimea aparține Rusiei, iar Ucraina chiar este foarte divizată politic și cultural între est și vest, iar acei “teroriști” sunt în mare parte ucrainieni. Este foarte adevărat că Rusia a încălcat drepturile unui stat suveran, însă situația actuală nu este deloc albă/neagră, iar un răspuns inițial prudent dar cu efecte economice reale mie mi s-a părut foarte adecvat.

    Iar resursa planetei cea mai valoroasă este întotdeauna capitalul uman și asta a demonstrat-o mereu occidentul. Capitalul uman și mai exact ingeniozitatea umană este cea generatore de valoare adevărată și nu resursele naturale sau surplusul de muncă. Resursele naturale sunt doar o nevoie igienică, iar ca și mică ironie a sorții la care toți oamenii îmbătați de vechi teorii comuniste ar trebui să se gândească – țările cele mai bogate în resurse naturale au și cea mai proastă calitate a vieții și sunt cele mai sărace, fapt ce poate fi observat și la nivel local, făcând comparații între județe / munincipalități / state din Europa și SUA.

    După o simplă logică de tip lex parsimoniae, asta cam indică prezența resurselor naturale a fi în detrimentul bunăstării unei țări – cine nu vede asta, sau crede în teorii conspiraționiste, este un idiot.

    Ah, că avem nevoie de gaz iarna să ne încălzim, sau de petrol ca și carburant pentru mașini, sigur că da, avem nevoie – problema este că resursele astea odată că sunt comodități, au valoare atâta timp cât au un preț mic, nu sunt înlocuite atâta timp cât au un preț mic, mai devreme sau mai târziu se vor termina și/sau nu vor mai avea un preț mic, iar când nu vor mai avea un preț mic, se vor căuta imediat înlocuitori – motiv pentru care profitul de pe urma activităților de extragere a resurselor naturale nu poate crește vertical, doar orizontal și este finit, și-n al doilea rând industriile astea nu crează valoare adiacentă, adică alte industrii completementare, fiind total deconectate, adică activități “mono-industriale”, iar populația Rusiei nu câștigă mare lucru de pe urma vânzării acestor resurse, din contră, câștigul se duce către oligarhia de la putere.

    Cât despre sancțiunile economice – este un lucru știut că n-au fost serioase deoarece nici măcar nu au țintit poporul rus la modul general ci doar persoanele din sfera de influență în care se află Putin, adică au fost cu direcție, ca și avertisment, iar efectele nu sunt observabile peste noapte. Că și noi suntem în recesiune, dar ne împrumutăm cu putere ca să nu se vadă în prag de alegeri ;-)

    • Mihai Buzea spune:

      “efectele nu sunt observabile peste noapte” – perfect de acord. Intrebarea ar fi: in cat timp vor fi observabile? Si in subsidiar: cum vom sti ca atunci cand vom observa efecte (indiferent de natura lor) ele vor fi rezultat in urma sanctiunilor? In conditiile in care, repet (poate un pic maniacal…), Rusia este nu numai o economie, dar si o societate opaca?

  9. Mihai Buzea spune:

    @ Harald: am citit mereu cu interes si placere comentariile dvs de pe aceasta platforma. Le consider, in marea lor majoritate, informate, obiective si centrate pe subiect. Din acest motiv am sa rezum ceea ce am vrut sa spun in text, lasand la o parte micile artificii literare (gandaci etc) al caror rost era de a face lectura ceva mai digerabila; unele articole de pe Contributors sunt atat de savant scrise, incat ai impresia ca mesteci rumegus, citindu-le. Ergo:

    - sanctiunile au fost timide si tardive.

    - efectul lor real asupra economiei Rusiei este deocamdata imposibil de precizat.

    - sursele publice de informatii (site-ul Bursei din Moscova, de pilda), sunt oneste, dar nu spun prea multe lucruri utile, din cauza insignifiantei lor; piata de capital si fluxurile financiare reale sunt “rupte” una de cealalta, aproape la fel ca in Romania, dar la o scara mult mai mare.

    - baza de putere a regimului este combinatia, tipic ruseasca, intre actualul nivel de trai si nostalgia imperiala. In Rusia lui Putin, nivelul trai este mult mai bun decat in Rusia lui Eltin (la asta ma refer), iar nostalgia imperiala a rusilor a implinit deja 300 de anisori (poate si mai mult). Aceasta baza de putere nu este inca subrezita de sanctiuni.

    - primele demonstratii antirazboi din Moscova nu sunt nicidecum un efect al sanctiunilor.

    Va multumesc pentru tonul ponderat al comentariilor,
    Mihai B.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Buzea


Mihai Buzea

Mihai Buzea este manager PR. Are o licenta in Litere, un master in Comunicare si este colaborator la revista Catavencii Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)