Pe 21 martie, Chancellor of the Exchequer (ministrul de finanțe al UK) Osborne a pozat cu faimoasa servietă roșie ce conținea propunerea bugetului pentru următorul an fiscal. În UK, acest eveniment este intens mediatizat și comentat în fiecare an, pentru că Chancellor-ul are puteri semnificative de a schimba fiscalitatea și cheltuielile bugetare. Tradiția prezentării bugetului către House of Commons (camera inferioară, aleasă a Parlamentului britanic) datează din 1860 – tot de atunci datează și servieta roșie, deși urmează să fie scoasă din uz din cauza fragilității. Mai puțin cunoscut este faptul că Chancellor-ul are dreptul de a bea (inclusiv alcool) în timpul prezentării bugetului. Foștii ocupanți ai postului au optat pentru whisky (Kenneth Clarke), gin & tonic (Geoffrey Howe), brandy cu apă (Benjamin Disraeli), șpriț (Nigel Lawson) sau sherry cu ou (William Gladstone). Actualul titular precum și cei doi de dinaintea lui, Alistair Darling și Gordon Brown, beau însă numai apă plată.
Revenind la bugetul din 21 martie, atenția publicului și a opoziției a fost concentrată pe cota maximă de taxare a veniturilor de peste £150,000 pe an, cotă care fusese ridicată de la 40% la 50% de către guvernul anterior (laburist) în ultimele zile de guvernare. La vremea respectivă, în aprilie 2010, mărirea aceastei taxe a fost văzută ca o moștenire otravită lăsată de către laburiști următorului guvern conservator și un gest politic deloc subtil de a „lovi în bogați”. Deși reducerea taxei la nivelul anterior a fost, declarativ, întotdeauna un țel al guvernului conservator ce a urmat, alianța postelectorală cu liberalii și continuarea presiunii pe finanțele publice au făcut ca implementarea și calendarul aferent să devină un subiect foarte delicat din punct de vedere politic.
Pentru a construi argumente economice și politice, în toamna anului 2011, Chancellor Osborne a cerut HMRC (autoritatea care colectează taxele) să efectueze un studiu asupra impactului taxei de 50% în cei doi ani de aplicare. HMRC, ca și restul administrației centrale britanice, este formată din lucrători publici de carieră („civil servants”) care sunt percepuți ca fiind apolitici și competenți. De aceea, concluziile studiului, publicate tot pe 21 martie, au fost în general acceptate ca fiind valide. Studiul merită citit aici : http://www.hmrc.gov.uk/budget2012/excheq-income-tax-2042.pdf de către oricine este interesat de fiscalitate și economie, iar concluzia principală este exprimată foarte clar: taxa suplimentară de 50% distorsionează semnificativ fiscalitatea, care a colectat mult mai puțin decât estimările inițiale, fiind chiar posibil ca impactul net să fie negativ.
Această concluzie nu este o surpriză pentru niciun economist respectabil sau politician de dreapta și arată, dacă mai era nevoie, cât de profund greșită este concepția „stângii” despre taxele progresive. Taxarea exagerată a celor harnici, creativi și care își asumă riscuri nu aduce, de fapt, mai multe venituri la buget și, în consecință, nu atinge nici măcar scopul de a redistribui mai mulți bani categoriilor defavorizate. Vacarmul politic care a urmat, în care opoziția laburistă a acuzat în mod fățarnic guvernul că a produs un „buget pentru milionari”, aproape a înecat cele mai importante măsuri propuse pentru reducerea fiscalității: ridicarea pragului de deductibilitate pentru venituri – cu impact pozitiv în special pentru persoanele cu câștiguri mici, precum și reducerea impozitelor pe profit pentru companii (de la 25% la 22%). Aceste măsuri reprezintă recunoașterea de către Guvernul britanic a faptului că austeritatea bazată pe reducerea cheltuielilor publice este o măsură necesară, dar nu și suficientă pentru a reporni motorul economiei.
Așadar, nu întâmplător am propus eliminarea distorsiunilor din sistemul fiscal, precum și reducerea fiscalității, ca fiind două dintre direcțiile principale ale Pactului Fiscal pentru o Nouă Republică (http://www.nouarepublica.ro/un-pact-fiscal-pentru-o-noua-republica/), prezentat public în 3 martie, la București.
Și tot la București a trecut, din păcate, aproape neobservat un eveniment foarte important (http://online.wsj.com/article/BT-CO-20120320-709523.html) din punct de vedere economic și financiar. Pe 20 martie, agenția de rating Standard & Poor’s a redus rating-ul capitalei României de la BB+ la BB, din cauza riscului de refinanțare a emisiunii de euro-obligațiuni de 500 de milioane de Euro, a cărei scadență este în 2015. În același timp, Standard and Poor’s a retras formal evaluarea riscului de credit pentru București, din cauza lipsei de informații adecvate de la Primăria Generală. În practică, acest gest înseamnă o creștere imediată a costurilor de finanțare, care îi va afecta inevitabil pe toți contribuabilii Capitalei, precum și adăugarea unui risc suplimentar în procesul de refinanțare a enormei emisiuni de euro-obligațiuni, care trebuie rambursată peste numai trei ani. Din păcate, Primăria Bucureștiului a produs o nouă dovadă elocventă a incompetenței economice și a nepăsării cu care își tratează finanțatorii și contribuabilii. Cetățenii Capitalei vor avea posibilitatea de a exprima prin vot, pe 10 iunie, ceea ce cred despre actuala administrație.
Excelent articol, ca de obicei! E nevoie de multe alte articole de acest gen pentru a convinge scepticii (inca multi) ca fiscalitatea excesiva nu face decat sa ucida activitati economice de succes. Incet-incet insa mi se pare ca tinerii incep sa aprecieze meritele doctrinei „de dreapta” si sunt dispusi sa-si ia destinul in maini, fara sa astepte pomeni de la stat. Din pacate insa, cand vine vorba de vot, aceasta categorie este clar depasita de ceilalti.
Ma tem ca acest articol este facut in graba fara prea multe informatii mai ales despre ratingul S&P. Pentru cine a scris acest articol ii pot spune ca daca a inceput pt dansul/dansa campania il inteleg. In rest, daca a auzit cumva de agentia de rating Fitch atunci poate sa stie care de fapt a fost ratingul Bucurestiului, si daca cumva acesta seamana cu cel incomplet al S&P asa cum apare si mai sus ” din cauza lipsei de informații adecvate”.
Asadar, mai bine informeza-te inainte de a scrie tampenii si a face acuze. Te duci la vot si alegi pe cine vrei tu. NU intereseaza pe nimeni parerea ta cu atat cat esti dezinformat TOTAL!
@moni
Vad ca informatia privind scaderea ratingului Bucurestiului e de pe Wall Street Journal. Pe doamna Moni nu o intereseaza ce scrie Wall Street Journal, care e dezinformat total in opinia ei.
Stie ea de la Antena 3 cum stau lucrurile, vin smecherii asta de britanici si contrazic somitatile in materie de pe postul lui Voiculescu. Ce sa stie Wall Street Journal, lasa ca stie Moni.
Incredibil, ce oameni! Un minim efort sa deschida un link. Pun pariu ca doamna Moni e functionara bugetara :)
SI daca am dreptate….cu ce am zis mai sus? Promiti ca NU mai vb tampenii inainte sa stii despre ce e vorba? Btw …pt tine asa NU prea ma uit la TV pentru ca e manipulare pe faza pe toate posturile…unii pt USL ( de aia nu-ti place tie) unii pt bravii PDL ( pentru ca ii susti neconditionat).
Uitam, copy/paste de pe Wall Street Journal NU inseamna jurnalism.
Daca doresti iti pot spune in privat cum sta treaba si de ce STIU ceea ce am zis mai sus.
Dar probabil esti prea ignorant/a…. si crezi ca oricine lasa un comment inseamna ca este contra X sau/si pro Y…
Da spuneti-ne, doamna Moni, ce stiti, aici, in public, nu in mesaje private, sa ne luminam si noi, prostimea, de la dumneavoastra.
P.S. Prea multe majuscule strica. O sa ragusiti.
S & P este o agentie mai influenta decat Fitch. Indiferent daca Fitch isi mentine rating-ul sau nu gestionarea relatie cu S&P este inadmisibila. Multi investitori institutionali, de exemplu, au nevoie de doua rating-uri pentru a investi in astfel de obligatiuni. Asta ca sa nu mai spun da in 2-3 ani Primaria o sa fie obligata sa recapete un rating pentru a putea refinanta obligatiunile existente.
Ai dreptate, doar ca S&P nu respecta legea din Romania, iar din cate stiu eu aceasta nu este stabilita de Primaria Capitalei.
Relatia cu S&P trebuie sa fie corecta din ambele parti. Si totusi vorbim despre S&P, care daca asa cum ai zis tu este o firma mult mai mare decat Fitch…nu ar trebui sa faca rating dupa date de pe site-ul Primariei, si in nici un caz la capacitatea financiara de care dispune sa trateze cu inferenta legislatia din Romania.
Facurati o gramada de galagie pentru nimic.
Pana si la mine-n sat se stie clasamentul si istoria agentiilor de rating, cu S&P pe post de patriarh, Moody’s the eager follower si Fitch ambitia (partial europeana) de-a sparge duopolul si de-a fi un soi de arbitru intre cei doi granzi.
Ierarhie stiuta si ras-stiuta, nu exista niciun „daca” si nu e nicidecum un subiect pentru „sa vezi c-o fi si-o pati.”
Asa incat iexpertiza dvs. in materie de agentii de rating scartaie la fel de asurzitor ca si acuzatia bizara conform careia S&P nu respecta legea romaneasca. Care lege n-o respecta??? Aaaa, nu puteti spune in public chestia asta, da’ o sa ma luminati in particular… am priceput.
Io cred mai degraba ca ati gresit site-ul.
Site-ul si articolul, care nu se refera decat tangential la Bucuresti, rating S&P etc. Daca tot n-ati priceput despre ce-i vorba de fapt in articol, „iti pot spune in privat cum sta treaba si de ce STIU ceea ce am zis mai sus.”
Multa sanatate.
S&P nu a respectat OUG 34/2006. Nu au vrut sa achite garantia de participare.
Da, a crescut tax-free allowance-ul dar a scazut limita de 40%, din nou. Incetul cu incetul banda de 40 prinde din ce in ce mai multi, pe masura ce statul englez pe de o parte urmareste o politica agresiva de egalizare a veniturilor si pe de alta parte este complet incapabil sa reduca cheltuielile bugetare imense, de jumatate din produsul intern brut. Se va ajunge in curand in situatia in care aproximativ jumatate din populatie nu va mai plati impozite deloc.
E un buget predominant de stanga, cu cresteri dramatice de taxe la tranzactiile cu case de valoare mai mare si in genere strangerea latului impozitelor. De remarcat eliminarea sprijinului pentru copii pentru cei de din clasa de mijloc, electoratul traditional conservator care a fost in mod neasteptat tinta principala de jupuit in ultimii doi ani, fiind in genere binisor platit dar captiv job-urilor cu impozitare la sursa – tinta usoara politicienilor lacomi. Doar cei cu salarii mici si asistatii sociali au avut net de castigat.
PS: sunt mai multe serviete rosii, nu doar cea din 1860.
Corina Creţu: PDL îi minte pe bucureşteni, Standard & Poor’s nu a respectat legislaţia
Se pare ca opozitia stie mai bine ce se-ntimpla…..
http://www.gandul.info/politica/corina-cretu-pdl-ii-minte-pe-bucuresteni-standard-poor-s-nu-a-respectat-legislatia-9427386
Ok, S&P n-a respectat legislatia si n-a mai prins contract cu primaria.
Dar la ce date ar fi trebuit sa aiba acces pentru a evalua riscurile? Riscurile sunt legate de veniturile si cheltuielile primariei, si astea sunt date publice.
N-ar strica ceva date suplimentare, daca sunteti mai in tema.
Validare azi in The Economist:
http://www.economist.com/node/21551067
http://www.economist.com/node/21551088
Acum cateva ore directorul general al unei foarte mari companii mondiale (top 100 global) anunta angajatii din Romania ca o parte semnificativa din joburile lor se muta – in Europa si ceva mai spre vest. De ce? Nu pentru ca nu sunt competenti, nu pentru ca nu fac treaba buna, ci pentru ca in tintele de crestere a productivitatii intra in calcul si costurile angajatilor, iar acea tara nu doar ca e mai civilizata, dar e mai ieftina. Romania are o fiscalitate uriasa fata de ceea ce ofera, asa ca in Romania o sa ramana doar personalul strict necesar, restul ar fi un lux pe care nu si-l permit.
Marea Britanie a inteles ca fiscalitatea poate fi mare doar daca iti permiti sa o tii mare, altfel pleaca locurile de munca. Romania se bazeaza ca e relativ ieftina, dar costul total per angajat cu inalta calificare nu mai e deloc mic, iar un mare procent revine statului ca impozit. Statul prea lacom ramane cu buza umflata, se pare, decat sa ia mai putin nu va mai lua nimic. E bine sa vrei sa faci cheltuieli, trebuie ca cei ce platesc impozitele sa fie si ei de acord, iar daca lovesti in cei 25% care aduc 3/4 din venituri nu ai decat sa ramai cu cei 75% care muncesc pe salarii de mici sau chiar de mizerie. Si sa te scufunzi maiestuos precum Titanicul (o tara nu cade ca un meteorit, „e prea mare”). Marea Britanie se preface ca incearca sa evite dezastrul, cam tarziu, cam prea putin.
Concluzia mea vis-a-vis de comentarii: apa plata dauneaza grav logicii.
Tocmai am citit articolul despre pactul fiscal pentru o noua republica si m-au surprins extrem de neplacut doua lucruri.
1. „Noua Republica si’a lansat oferta fiscala”. Exprimarea sugereaza ca e o oferta, poate fi acceptata, poate fi refuzata. Nu e deloc adevarat in termeni absoluti.
2. Nici unul din pilonii paradigmei fiscale nu este vointa cetateanului. Toti consumam bunuri si servicii, dar nu o facem nici in mod egal si nici de buna voie. Asta inseamna ca toti suntem fortati sa platim niste taxe cu care altii („la oferta”) decid ce sa faca. Nici nu platim pentru ce consumam si nici nu conteaza daca e cazul sau nu sa consumam. Exemple:
– stadioane de fotbal profesionist (nu sali de sport pentru copii); desi se platesc bilete la intrare si astea ar trebui sa acopere costurile cu constructia sau mentenanta lor municipalitatea Bucurestiului plateste sute de milioane de euro din banii tuturor. Nu joc fotbal, nu ma intereseaza circul respectiv (nu e un sport, e doar spectacol), nu vreau sa platesc. Care e oferta NR?
– religie. Nu sunt consumator de religie comerciala, nu doresc sa platesc pentru ea
– parcari publice; parcarea ar trebui platita de utilizator la costurile reale, nu de platitorii de taxe
– asigurare de sanatate; vreau sa imi fac o asigurare pe care o platesc singur la un furnizor cu care sa am un contract in baza caruia sa fie clar ce platesc si ce primesc, nu sa platesc pentru nimic
– fond de pensii; nu doresc pensie de stat, nu sunt proprietatea statului ca sa am obligatia sa platesc pentru ce nu doresc
– impozite pe proprietate; toate veniturile din care s-a platit achizitia au fost deja impozitate, nu vad de ce trebuie sa platesc o suma care e proportionala cu valoarea imobilului pentru serviciile furnizate de primarie; in mod cert nu voi avea nici strada mai lata si nici placata cu marmura
– subventii; nu cred ca trebuie subventionate sisteme de termoficare ineficiente, plata costului real ar forta beneficiarii sa caute sisteme mai eficiente, subventionarea doar mentine o gaura neagra
– altele
Deci, care este „oferta” NR de a respecta dorinta cetateanului? Sau e vorba doar de vorbe goale si principii care arata bine intr-un document?