joi, martie 28, 2024

Siderurgia romaneasca, aruncata de rusi la fier vechi UPDATED

Una dintre cele mai cutremuratoare vizite facute in calitate de presedinte al AVAS a fost vizita la Sidermet Calan. Imaginati-va o scena a la Alfred Hitchcock  (vezi aici), din judetul Hunedoara.  Balarii, caini de pripas si stoluri de ciori, hotiile continuau zilnic. Un peisaj selenar, in care fiare contorsionate, pereti daramati si cete organizate de hoti de fier vechi erau tumori pe starvul unui complex industrial comunist. Este greu de povestit ce inseamna sa observi ramasitele unei cuve de fier imense taiata manual cu bomfaierul, sa ti se povesteasca despre o structura similara care a cedat in alt loc, in capul celui care vroia sa o taie, ucigandu-l pe loc. Penuria de alimente, stinsul luminii la o anumita ora si multe alte sacrificii erau pentru a construi industria ceausista, cu astfel de investitii.  Astazi, Laminorul Braila, combinatul din Campia Turzii si chiar combinatul de la Galati au sanse sa se indrepte pe acelasi drum deschis de Sidermet Calan. Romania, care producea in 1991 7,1 milioane de tone de otel, a mai produs in 2012 doar 2,6 milioane- in 2015, va fi un miracol daca va produce mai mult de 1 milion.

Vorbim nu doar de cele 6.000 de locuri de munca, vorbim de locuri de munca conexe, orase monoindustriale – vorbim si despre faptul ca peste 500 de companii siderurgice au intrat in gropi in perioada 2009-1012. Dl ministru Vosganian ne explica zor nevoie ca “avem nevoie de un nou proiect national – reindustrializarea”. Primul pas intr-o astfel de strategie nationala ar fi exact prevenirea dezindustrializarii. Apoi, reluarea constructiilor si mentinerea productiei in sectorului auto este si ea vitala pentru siderurgie.

Ar mai fi o sansa : daca nu suntem in stare de un proiect industrial autohton, am putea sustine investitiile asiatice (chineze, in special – dar si indiene) in Romania, cum o fac deja state diverse, din Bulgaria pana in Canada. Companii precum Baosteel Group sunt in cautare de companii de vanzare. Ba mai mult, daca bulgarii au luat-o din nou inaintea noastra cu deschiderea primei fabrici de automobile chineze din Europa, am putea macar sa furnizam materie prima pentru acea fabrica.

Obiectivul 1 – Laminorul Braila

In 2006, intors din vizita fulger, am cautat sa salvez de la un iminent dezastru companiile din siderurgie care mai functionau. Dupa o batalie la baioneta in Consiliul de Supraveghere al AVAS-ului, am obtinut cu 5 la 4, in a treia sedinta in care propuneam chestiunea pe ordinea de zi, votul pentru privatizarea companiei Laminorul Braila S.A. Ulterior, in 2007, am facut acelasi lucru pentru Electroputere, cu acelasi scor pe muchie de cutit.

Imi amintesc si acum puhoiul de argumente impotriva privatizarii unei companii care, altfel, ar fi intrat in faliment. Banca Mondiala si Fondul Monetar aveau in evidenta Laminorul ca una dintre “gaurile negre” ale industriei romanesti ce trebuiau lichidate inca din 1999. In pofida parerilor exprimate strident de finantatorii internationali, am demonstrat ca Laminorul si Electroputere (vezi povestea completa aici) isi continua activitatea si azi. Uniunea Europena  (la pachet cu Consiliul Concurentei ) mi-au sarit in cap ca dam ajutor de stat, pentru ca stersesem la privatizare niste datorii. Uite asa am ajuns si un ticalos care distorsionam piata UE cu privatizarea unei companii care nu reprezenta nici 0,1% din volumul ei.  Membrii de baza in Consiliul de Supraveghere s-au mirat de indrazneala unui pusti de 24 de ani care a semnat sa instraineze o companie pe sub un million de euro – desi au uitat ca investitorul se pregatea sa achite peste 40 de milioanede euro datorii istorice. Altii au spus sus si tare ca mai bine sa mearga la fier vechi- AVAS-ul va obtine mai mult. S-au gasit si patrioti care sa ma ia la rost ca vroiam sa dau compania la rusi, mai precis la niste rusi care au infiintat un fel de srl, strict pentru preluarea companiei. Ce mai conta ca ei reprezentau furnizori de ani de zile de materie prima si aveau sansa integrarii pe verticala, astfel incat sa profitabilizeze combinatul? Aceleasi argumente au fost folosite cu ocazia privatizarii Electroputere (vezi povestea aici )

Pana la urma, cu chiu cu vai, compania s-a privatizat. A achitat 40 de milioane de euro datorii catre stat, a achitat si “ajutoarele ilegale” pe care UE le-a cerut inapoiate, a mentinut si cateva sute de locuri de munca pentru un oras Braila in care industria abia mai palpaie, de cand companii precum Promex (va mai amintiti excavatoarele portocaliu inchis de pe vremea lui Ceausescu?) au dat coltul. Cred si astazi ca privatizarea a fost cea mai buna solutie, cum am crezut acum 7 ani.

In ultimul an, lucrurile s-au schimbat radical, dupa o perioada oarecum buna. Contractul de privatizare a fost inchis, Laminorul a intrat in proprietatea Mechel, iar acum o luna a fost vanduta (la pachet cu Ductil Steel Buzau, Mechel Targoviste, si Mechel Campia Turzii) cu fabuloasa suma de 230 de lei. Liderul de sindicat de acolo m-a contactat disperat pentru locurile de munca, agitat nevoie mare ca anumite componente dintr-un laminor au inceput deja sa fie taiate la fier vechi, sistematic, inainte de perfectarea tranzactiei. Oamenii au fost trimisi in concediu fara plata, fara o perspectiva clara – riscul este de somaj in masa intr-un oras unde activitatea economica este scazuta. Se pare ca da tarcoale, de asemenea, si asa-zisul investitor Italian Beltrame, cel care a fost acuzat ca ar fi tocat la fier vechi o bucata din fosta Donasid Calarasi. Acest investitor era inca in proces cu statul in 2009.

In opinia mea, solutiile rapide ar fi:

1. Punerea pe picior de egalitate a industriei siderurgice cu cea a aluminiului

Mai pe sleau, fostul director al Hidroelectrica, pe care l-am botezat Jupanul David a intocmit anumite contracte preferentiale cu industria aluminiului, scazandu-i astfel costul de energei electrica, un “ingredient” foarte important in prelucrarea industriala a metalului, de orice tip. Adica in timp ce Alro a avut contracte cu 22-25 eur/ MWh – crescute cu cativa euro, de ochii lumii, in ultima vreme- companii precum Laminorul, Electroputere si Oltchim– au avut costuri de aproximativ 60 de euro sau chiar mai mult. Carevasazica, piata libera, concurentiala. De ce vrea statul cu tot dinadinsul sa intervina intr-o piata sa hotarasca pierzatorii si castigatorii competitiei industriale? Pentru niste spagi grase, cumva?

(backgroundul povestii cu Hidroelectrica se gaseste aici, pentru cei interesati )

2. Bagarea in viteza a “reprezentantilor comerciali” ale Romaniei

Daca trimisii Ministerului Economiei in strainatate stralucesc prin “informarea autoritatilor centrale cu privire la problematica din tara x” (observati limbajul “adaptat” vremurilor) atunci nu am facut mare branza. De exemplu, diplomatii nostri din China ar trebui sa demonstreze ca au legaturi cu Baosteel, cel de-al doilea producator de otel al lumii (ArcelorMittal este pe primul loc) sau Hebei Iron and Steel Group – stiu ca nu ati auzit de ei, insa sunt cand pe locul trei, cand pe locul doi in lume, producand 44 milionae de tone( cum spuneam mai sus, Romania produce 2,6 milioane). De ce?  7 din primii 12 producatori la nivel mondial sunt chinezi. Din cei 5 care nu sunt, in afara Arcelor mai avem doua grupuri japoneze, unul sud-coreean si Tata Steel (India). Mai cunoscutul grup (german) ThyssenKrupp , de pilda, este abia pe locul 17 si este in plin process de dezinvestire din sectorul de otel.

3. Inventarierea obligatiilor companiei Mechel pe toate palierele administrative

Avem aici in primul rand cele patru contracte de privatizare, apoi obligatiile de mediu, obligatiile referitoare la plata salariatiilor si a sumelor aferente la bugetul de stat, obligatiile din contractual colectiv de munca. Toate aceste elemente trebuie inmanunchiate, de catre guvern, atunci cand exista anumite discutii.

A privi nepasator cum siderurgia este taiata la fier vechi este o optiune posibila, dar este contrar a ceea ce trebuie facut, in opinia mea.

Obiectivul 2 – Mechel Campia Turzii

In interviul dat ieri (3.03.2013)pe Pro TV, dl Vosganian mai afirma ca : “Mechel mi-a spus că vor redeschide Târgovişte şi Ductil Buzău, ceea ce înseamnă cam 80% din capacitate, iar în ce priveşte Brăila, Câmpia Turzii şi Oţelul Roşu încearcă un plan de reorganizare pe care îl speră cu succes. Mi-au oferit o etapizare şi m-au asigurat şi că vor atrage resursele financiare din sectorul bancar. Eu le-am spus că doresc să avem o nouă discuţie la jumătatea lunii martie, când ei să îmi prezinte modul în care îşi onorează aceste obigaţii.”

Ei, la jumatate lunii martie ar fi un moment bun de pus pe masa pozele cu laminoarele taiate la fier vechi, pentru a anima nitel discutia dintre Ministrul Economiei si investitori. Ministrul are resursele de a furniza curent rezonabil companiei, asta sta in puterea lui. Are si resursa de a demara, cu sprijinul colegilor din guvern, proiecte in zona de constructii – ANL-ul, se aude? Sau, desigur, poate da din umeri; din nou, nu cred ca aceasta e solutia. . Desi compania are o cifra de afaceri in 2012 de 621 de milioane de lei (avea abia 213 milioane in 2002, la privatizare) – pierderile s-au acumulat. Incepand din iunie 2012, 1.600 de persoane au fost disponibilizate, ramand aproximativ 360 intr-o singura sectie. Oare va incepe si aici vanzarea de fier vechi?

Obiectivul 3 – Ductil Buzau

Daca e sa ne luam dupa anumiti domni, Romania nu ar trebui sa produca nici macar cuie sau sarme laminate. Ductil Steel asta produce – nu de azi de ieri ci din 1963. Unii ar putea spune ca nu mai este nevoie, putem importa. Insa am putea lega dificultatile companiei de stationarea sectorului de constructii – fierul beton produs aici va fi necesar in doar un an-doi, cand cresterea economica se va relua. Oare si aceasta companie merita daramata si taiata in bucati?

Obiectivul 4 – Mittal Steel Galati

Vad unii politicieni care se imbata cu apa rece ca Mittal Steel nu va avea aceeasi soarta. Mana dreapta a magnatului Lakshmi Mittal, seful ArcelorMittal a venit in Romania si a cerut predictibilitate in ceea ce inseamna pretul curentului electric – predictibilitate care taman a fost aruncata pe fereastra prin insolventa Hidroelectrica. Incercari de contact la nivel informal au mai fost, insa cu rezultate destul de palide si fara rezolvarea problemelor cheie. Daca nu ne trezim la timp, prin promovarea unei politici industriale sanatoase, prin rezolvarea problemelor din domeniul energiei – intr-o zi ne putem trezi cu lacatul pus si pe acest combinat. Nu de alta, dar astfel am putea pune cruce unei intregi ramuri industriale.

Marea majoritate a politicienilor actuali se preocupa de industrie in general si de industria siderurgica in particular mai putin decat se preocupa de mersul la frizer sau de promovarea finilor, nevestelor si spagarilor. Va rog frumos treziti-va!

Concluzie: nu sugerez o gestionare a industriei privatizate de catre stat. Nu contest nici dreptul unui investitor privat de a taia in bucati bunul propriu, daca respecta toate regulile si isi achita toate obligatiile, inclusiv cele de mediu si din contractele de privatizare.Militez insa pentru un rol al statului in astfel de situatii – nu asemeni statului francez, prin preluarea de participatii minoritare la Renault si Peugeot in momente cheie, cat prin gasirea unor posibili investitori, acordarea echitatii intre industrii si monitorizarea celor existenti, in limitele legislatiei europene. Mai militez si pentru un rol activ al guvernului in prevenirea dezindustrializarii Romaniei.

UPDATE1


P.S. Pentru cine isi aminteste ca Petre Roman ar fi spus ca industria romaneasca este un morman de fier vechi, persoana in cauza nu recunoaste. Spune ca a spus ca industria romaneasca este un „morman de fiare noi cu calitate de fier vechi”. Cacofonia nu stiu daca era sau nu era intentionata.
http://www.zf.ro/eveniment/petre-roman-cea-mai-mare-eroare-este-ca-statul-a-ajuns-la-dispozitia-politicienilor-7746095

Update 2

Prea patruns de gasirea unor solutii pentru anumite 4 companii siderurgice, observ ca mai multi cititori ridica o obiectie principiala: de ce sa nu lasam industria sa moara pe mana ei, daca nu e competitiva? De ce ne-am baga in „viata” privatului?

Raspunsul este simplu – pentru ca separatia stat-privat nu este cea visata de Mises sau altii. Daca ar fi, Statele Unite, patria capitalismului nu ar fi sarit sa scoata din faliment Detroit-ul cu automobile, AIG-ul cu asigurari de 100 de miliarde, numeroase banci prin operatiuni monetare – au incercat a cladi chiar si o industrie nationala de panour solare (vezi Solyandra si subventiile federale americane de sute de miliarde, inainte de colapsul acesteia). Daca ar exista acel capitalism pur, predat la manual, cu firme in concurenta, atunci statul francez nu ar sari sa investeasca in Renault, statul german nu ar sari in sus atunci cand anumite companii industriale sunt cumparate de china, statul bulgar nu s-ar mai fi chinuit sa atraga un producator chinez de automobile. Nu mai vorbesc de statul chinez pentru ca sunt gestionarii celui de-al doilea actor (capitalist!) ecomomic al lumii.

Cu alte cuvinte, observ ca oamenii nu inteleg foarte exact ce inseamna rolul statului in atragerea unor investitori. Ar trebui sa stiu cate ceva – 4 ani de zile m-am ocupat la Cancelaria Primului Ministru exact de acest subiect. Investitorii vin si solicita diverse servicii statului – o infrastructura decenta, o statistica bine pusa la punct pentru finantarea planului de afaceri, cai de acces, parcuri industriale, taxe mici, predictibilitate in reglementare. Cei de la Nokia au cerut ani de zile un drum de la Jucu la aeroport, care era cuprins si in memorandumul cu statul in baza caruia au investit – nu l-au primit. Cei de la Mercedes cand au vrut sa vina sa investeasca in Romania in judetul Timis au cerut autostrada inceputa de urgenta; intrucat asigurarea nu a putut fi data, firma s-a facut in Ungaria. O companie chiar din domeniul otelului vroia sa investeasca langa Constanta – insa cereau infrastructura portuara mai buna – Portul fiind detinut de stat. Ce vreau sa spun? Orice decizie de investitie nu vine in vid, cu un vajnic capitalist care se inteleneste in camp, fara nicio contributie din partea autoritatilor. In orice tara capitalista, planificarea dezvoltarii incepe cu planificarea dezvoltarii de catre stat – fie si prin faptul ca acolo unde faci un nod de telecomunicatii va inflori o industrie de IT si acolo unde vei face in Romania autostrada care sa te lege de Europa se vor aciua investitii in domeniile industriale si logistice. Dezvoltarea unei tari nu vine din cer si nu vine din borcan sau eprubeta. Ce spun eu este ca rolul statului este de a veni cu acele conditii care favorizeaza dezvoltarea – in special prin promovarea companiilor romanesti, prin promovarea exporturilor (inclusiv prin garantii de tip Eximbank, etc.), dar si prin crearea unui mediu propice.

Cred ca am raspuns astfel cititorilor gen Adrian si Serf . Domnul Caliman Eugen poate oricand trimite un material (si un email de contact, nu doar telefon) pe adresa de email a webmasterului Hotnews, care va avea grija sa imi retransmita

Distribuie acest articol

68 COMENTARII

  1. Defapt nu rusii au aruncat-o la fier vechi, ci romanii cand s-au decis s-o vanda la rusi:). Suntem condusi de niste hoti asta e problema defapt.

  2. Haha…altii ne vand, altii ne fac. Noi, mici si neputiinciosi strigam cu demintate la germania sa taca din gura ca a avut posibilitatea sa taca. Domnule Razvan, va place cu cine sunteti asociati? Ati strgat impotriva lui Boc si basescu. ce avem acum? Cine primejduieste mai mult Romania prin incompetenta? ba mai mult, mai stimuleaza si un nationalism desantat atunci cand nu este cazul. de parca Romania n-ar fi putred de corupta…sunt doar invective ale nemtilor si lui basescu. Of, cun ne vand rusii. Ce bine ca ne vand rusii, de fapt. Asta meritam. Impreuna cu toti muncitorii aia prosti si prostiti care de 23 de ani voteaza de-ampisicilea si asculta toate gogomaniile politicienilor. Sa se rupa pisica…sa-i vad pe toti tanguindu-se de foame, nevoi si suferinti. Poate se vor schimba dupa asta. Altfel, nici o sansa.

    • Pai stati putin, ca Basescu e de 9 ani in fruntea statului. L-ati auzit vreodata vorbind de siderurgie? Dar pe Boc? Deci, era mai bine daca ramaneau, banuiesc, nu ?:) E logic…norocul nostru ca Boc zice acum ceva de presedentia asociatiei de bloc.

      • La Sidermet a fost o investitie traznet, turnatoria de tuburi de presiune din fonta ductila, a fost realizata in proportie de 90% cu credit USA si garantia MF, plus Know-how din partea americana, furnizorul. S-ar fi produs tuburi diverse cu 700-800 dolari tona in timp ce ele se importau la 1400-1500 dolari tona. S-au opus comisionarii, pierdeau comisionul, erau tari!!!
        Firma a intrat in faliment, statul a platit garantia, turnatoria a ajuns in Egipt, se produc tuburi in alta parte, Bucurestiul e sub ape cand ploua, statul nu a fost in stare sa tina productia aici, garantia tuburilor 70 de ani. Au preferat tuburi din plastic, dar unii tac, apa prin frecatea de peretele din plastic produce ioni care cauzeaza boli. Dar cele din plastic permit inlocuiri la 5 ani, nu la 70/120 de ani!! Consiliul Municipal BUC si Consiliile Judetene nu au prezentat oferte macar de forma… Nu-mi pare rau cand Bucurestiu e inundat de ape, cand ploua torential, imi amintesc de investitia de la CALAN si vad esecul tipic romanesc: o investitie buna, piata cat incape, lipsa concurenta in Europa de Est, fonta la Calan, turnatoria langa, fara costuri… Ei, sa fim seriosi…
        In vremea aceea investitia a debutat prin programul RICOP, HGR nr. 937/1999, seful programului a fost domnul Traian Basescu… Istoria se reia!! Buna introducere…

      • 1. Da, mai bine ramanea Boc. Cel putin realitatea arata ca mai bine era cu Boc decat cu xerox. Din toate punctele de vedere (mai putin hotii nu o vad).
        2. Basescu a fost presedinte dar guvernul Boc a fost doar un an singur la guvernare, in rest au cam fost penalii si psd-istii. Majoritari chiar.
        3. Exact ceea ce a inceput Boc fac astia doar ca merg la extreme si fac si prost. Macar Boc era cat de cat mai cumparat fata de astia.
        4. Razvan cam are dreptate in ceea ce spune. Latrinele pot spune orice, realitatea bate filmul pe toate planurile.

        • Erata: cumpatat in loc de cumpatat. Nu as vrea sa iasa in fata toti analfabetii functionali cu diplome zgomotoase ca sa ma corecteze.

  3. Arcelor Mittal Galati a cumparat de curand o cantitate mare de energie electrica de la Nuclearelectrica, pe bursa. Acum are predictibilitate.

      • Datele sunt publice. Dvs. puteti crede ce vreti (ca le-ar ajunge sau nu), ei insa sunt de parere ca aia 1,8 TWh le ajung 19 luni, septembrie 2014 inclusiv.
        Mai merita mentionat si ca ei (adica ArcelorMittal) sunt cei care au initiat tranzactia, prin urmare considera ca un an jumatate e suficient pentru numita predictibilitate. Haideti sa nu credem ca stim mai bine decat ei ce si cum si sa-i traversam strada cu forta.
        Altfel, lucrul foarte interesant imi pare cel cu dezinvestirea ThyssenKrupp din otel. Asta da, stire… or sti nemtii ceva ce noi nu stim?

  4. Salut Razvan,

    Pentru ca sunt in domeniu imi permit sa te corectez cu o chestie:

    „Se pare ca da tarcoale, de asemenea, si asa-zisul investitor Italian Beltrame, cel care a fost acuzat ca ar fi tocat la fier vechi o bucata din fosta Donasid Calarasi. Acest investitor era inca in proces cu statul in 2009.”.

    Vezi ca este o diferenta intre „asa-zisul investitor Beltrame” care e in proces cu statul si adevarata familie Beltrame care e acum interesata de Romania (si care are in proprietate firma Donalam Calarasi unde produce profile si in curand si tabla).

    De asemenea, chiar si „asa-zisul investitor Beltrame” (ala raul, care a actionat fara acordul familiei) a reusit sa vanda o parte din Donasid catre Tenaris- care e un gigant al industriei. Partea aceea de uzina este acum perfect functionala si se incadreaza ca o manusa pe strategia de grup a Tenaris.

    Nu vreau sa ii iau apararea, nu pot sa zic ca imi place persoana, doar pentru buna regula. Familia Beltrame este OK, daca ei sunt interesati de Laminorul Braila (din sursele mele eu cred ca de altceva sunt de fapt interesati, dar ma rog) cu atat mai bine.

    Legat de Mechel- Mechel a facut ravagii in Romania prin transferurile de profit prin tranzactii intra-grup. Uzinele Mechel vindeau catre Mechel Service si Mechel Trading la preturi de dumping (sub cost), iar ulterior aceste firme de trading faceau profitul. Mechel Trading e in Elvetia/Liechtenstein, acolo s-au dus grosul profiturilor prin care au fost decapitalizate uzinele din Romania. Vad ca se discuta foarte putin pe tema asta, insa asta e metoda prin care se decapitalizeaza uzinele romanesti si mai pe sleau are loc dezindustrializarea Romaniei.

    Toate cele bune si succes in strategii.

    • Ok, nu stiu toata istoria Beltrame. Stiu doar interactiunea AVAS cu Beltrame la Donasid Calarasi, care nu a fost una foarte draguta si daca nu ma inseala memoria s-a lasat chiar cu proccese penale.

      • Intre „familia Beltrame” si cel cu care s-a judecat AVAS e o mare diferenta.

        Cred ca si intre persoana respectiva si familie sunt ceva procese pe rol, pentru ca le-a folosit numele si reputatia pentru afacerile lui.

        Acum ma rog, italieni fiind, nu stii niciodata care e adevarul :)

  5. Din pacate industria noastra producatoare de otel si laminate din otel a fost conceputa din vremea comunista direct pe o relatie tip barter cu rusii!! Astfeel uzine mamut ( pentru noi) ca cele de tevi de la Roman sau Iasi, cele de profile din otel de de la Braila sau Combinatul de Utilaje Greleu de la Iasi earu eminamente concepute sa produca cu materie prima de la rusi si apoi sa exporte laminatele sau componentele de utilaje inapoi in Rusia !! Aasa ca odata cu caderea CAER aceste uzine nu mai erau viabile de nici un fel !!! Asta era industria magalomana socialista !!!

    • Romania a facut tranzitia de la economia de tip barter cu Rusia pe partea de aprovizionare.

      Roman- se aprovizioneaza de la Hunedoara
      Iasi- se poate aproviziona de la Galati
      fostul Silcotub Zalau (cel mai mare importator de tagla tevi)- se aprovizioneaza de la Calarasi
      Artrom Slatina- se aprovizioneaza de la TMK Resita
      Laminorul Braila- se aproviziona in ultima vreme de la Mechel Targoviste sau de la Otelu Rosu

      Practic toate laminoarele aveau in spate producatori locali de otel.

      CUG Iasi e o alta poveste- si e 100% romaneasca, acum cecena samd. :)

      • Pai nu prea vad unde este sursa romaneasca de aprovizionarea , fiindca aproape tote cele indicate sunt rusesti, si sunt in faliment mai mult sau mai putin mascat.

    • Val, e o exagerare. Cum au rezistat 20 de ani dupa desfiintarea CAER-ului atunci? Evident, au avut piata. In 2007, se vindea f. mult catre intermediari chinezi, intre timp insa chinezii si-au facut propriile capacitati.

      • hehe…au rezistat??? Cu datorii pana la cer? Cu interferente ale politicului in piata privata? Asa au rezistat. nesustenabil. Sustenabil nu rezistau nici 5 ani. Sa fie clar. Sunteti niste comunisti cu totii, dupa modul in care ganditi. Ce liberal e ala care are mila de proletari sau se preocupa de nationalisme ieftine si arunca invective la tot ce e capitalist?
        Raspunzand mai sus: da, basescu e de 8 ani…singurul care a tinut corabila indreptata spre vest. Cu astia ai vostri s-ao rasturnati si alta nu…numa sa nu-to ajunga colegii la parnaie. Cata ipocrizie.
        Iar siderurgia…sa moara…toata, daca nu este sustenabila. La fel cum trebuie sa moara fizic si toti asistatii, comunistii vostri din parlament si alte specii parazitare.

        • Razvan, te invit sa mergi tu sa le explici direct muncitorilor. Si eu am avut un elan mai mare inainte de a avea o functie publica in care nu poti taia tot timpul cu toporul. In plus, taierea cu toporul nu a condus niciodata la ceva constructiv. Nici macar atunci cand toporul este manuit de idolul tau T. Basescu.

          • Da…mai bine sa-i mintim frumos ca atunci cand vor cadea sa cada de cat mai sus. Pisica trebuia taiata cand era mai fina, mai subtire. Acum, normal c anu poti sa mergi sa le spui ca-ti dau cu ceva in cap. Deltfel si meriti, tu, politician roman. Ca n-ai facut decat s aminti si sa minti si sa pacalesti si sa atragi amagitor prostimea de partea ta. Acum sa te vad…la spartul oalelor.
            Nu ne vindem tara, nu ne dam la americani, la rusi, la chinezi. Ei, s ava vad acuma, micutilor. cand nici americanii nici rusii nici chinezii nu va vor. decat pentru fierul vostru vechi. Ca sindicatele, incardasite cu politicienii damboviteni au prostit si pacalit. A venit si vremea lor si a voastra. Mai vorbim in cativa ani.

            PS. de ce mi-ai taiat un comentariu. Ziceam doar ca nu scrii articole folosind ratiuni liberale ci doar socialisme ieftine. Impreuna cu domnul Socol faceti o echipa ca si USL-ul. Un plagiator si un adormit care n-au facut nimic toata viata decat sa dea din gurile lor mincinoase.

  6. Aha … eu imi aduc aminte de Petrica Roman, care ne zicea ca toata industria noastra trebuie darimata …
    Ca roman, multumesc clasei politice ca-si taie singura craca de sub picioare. Sint chiar curios cit va mai rezista sandramaua.

    • Cat va mai rezista sandramaua cu cine? Sper ca nu spui cat va mai rezista cu noi..pt. ca baietii se cara in Elvetia rapid, nu au nicio treaba. Apoi – vezi ca Petre Roman sustine ca a zis altceva – vezi mai sus.

  7. La articolul d-vostra, extrem de interesant eu o sa citez pe Mircea Eliade:
    ,,”Imoralitatea clasei conducătoare româneşti care deţine puterea politică de la 1918 încoace nu este cea mai gravă crimă a ei. Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus burghezia naţională în folosul elementelor alogene, că s-a năpăstuit ţărănimea, că s-a introdus politicianismul în administraţie şi învăţământ, că s-au deznaţionalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva siguranţei statului şi toate aceste atentate contra fiinţei neamului nostru, ar putea după marea victorie finală – să fie iertate. […]
    Dar piloţii orbi stau surâzători la cârmă, ca şi când nimic nu s-ar întâmpla. Şi aceşti oameni, conducători ai unui popor glorios, sunt uneori cumsecade, sunt uneori oameni de bună credinţă şi cu bunăvoinţă; numai că, aşa orbi cum sunt, lipsiţi de singurul instinct care contează în ceasul de faţă, instinctul statal, nu văd şuvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pământ românesc; nu aud vaietul claselor care se sting, burghezia şi meseriile care dispar, lăsând locul altor neamuri. […]
    Democraţia de la război încoace a izbutit să zădărnicească orice încercare de redeşteptare naţională. Prin piloţii orbi de la cârma ţării, democraţia ne-a adus astăzi acolo unde suntem. Democraţia a zdrobit definitiv instinctul statal al cârmuitorilor noştri. Că s-au făcut sau nu unelte în mâna străinilor, puţin interesează deocamdată. Singurul lucru care interesează este faptul că nici un om politic de la 1918 încoace n-a ştiut şi nu ştie ce înseamnă un stat.
    Şi asta e destul ca să începi să plângi…”
    Vremea,din 19 septembrie 1937
    Nu vi se pare extrem de actual si daca da care ar fi concluzia?

      • Poate totusi nu ati sesizat ca cele scrise de Mircea Eliade in anul 1937 sunt atat de actuale.
        Istoria este bine sa o intelegem si pentru a nu repeta greselile trecutului.
        Evident si noi suintem o generatie de sacrificiu, generatie sacrificata de lipsa de fapt a elitelor intelectoale in acest moment si lipsa totala a discernamantului celor care au votat.
        Va mai aduc aminte ca foarte rapid dupa cele scrise de Mircea Eliade in Vremea, Constituția din 1923 a fost suspendată iar la 27 martie 1938 a fost promulgată o nouă Constituție care îi dădea posibilitatea monarhului să guverneze până la detaliu, încălcând principiul „Regele domnește dar nu guvernează“. Astfel a aparut dictatura regala.
        Cei care acum conduc Romania prin subordonarea justitiei ar realiza practic un nou tip de dictatura, dictatura de tip mafiot la nivel de stat.Cine ii sprijina si de ce este o alta discutie si poate d-voastra care ati fost atat de aproape de varfurile puterii ar trebui sa stiti.

          • Aici ne deosebim putin in idei, eu nu sunt rabin sa zic ca si d-vostra aveti dreptate si eu am dreptate.Eu am constatat ca si politicienii , toti, nu au fost interesati de loc de ridicarea nivelului intelectual sau material a populatiei Romaniei, fie cei dinainte de 1944, fie cei care au servit socialimul, fie cei de dupa 1989.Nu au manifestat nici-un interes de-a ,,destepta,, natia, insa daca pe timpul socialismului s-ar explica prin ocupatia si dictatul Moscovei, dupa 1989 este totusi inexplicabil sau poate nu.
            Poate ati calatorit si prin satele din Muntenia, Moldova sau Ardeal si ati constatat ca nu exista apa curenta, canal deci minime conditii ale civilizatiei moderne.Munca bruta este sursa cea mai des intalnita de-a castiga venitul de trai zilnic, iar de educatie ce sa mai vorbim.Pentru acesta situatie chiar politicienii sunt de vina si chiar se folosesc de situatia data pentru a obtine voturi.Datorita serviciului care l-am avut, am calatorit mult si va asigur ca toate cele scrise mai sus sunt lucruri incontestabile.Din acest motiv si in plus pauperizarea populatiei oraselor, consider ca politicienii sunt de fapt vinovati de situatia actuala a Romaniei. Ei beneficiaza de incapacitatea populatiei de-a judeca normal, ei sunt incapabilii de-a asigura bunastarea natiei, bineinteles folosind energiile si meritele populatiei.POLITICIENII SUNT DE VINA!

            • Ne deosebim, eu cred mult in raspunderea si responsabilitatea personala.

  8. /// Ca om care a lucrat in domeniu va pot spune urmatoarele:
    -SIDERMET a trebuit inchisa intrucat tehnologia era de tip metalurgie primara care functioneaza cu minereu de fier si cocs. Cum rezervele din zona erau epuizate costul materiei prime transportate de ex. din Polonia era f. mare si facea pur si simplu necompetitiva functionarea. Singurul combinat care poate supravietui cu materie prima importata este cel de la Galati pt. ca se afla pe Dunare ca de-altfel si cele de la vecini (Smederevo, Dunaferr si Kosice)
    -Campia Turzii este de mirare ca au inchis-o de-abia acum intrucat , in ciuda unui cuptor electric performant (EBT), ii lipsea o componenta esentiala din fluxul tehnologic-turnarea continua- fara de care nu poate fi conceputa o otelarie moderna si care insemna o investitie f. mare. Lipsa acesteia arunca costurile in aer. Mai mult dispunerea halelor nu permite o optimizare a fluxului
    -ALRO Slatina este o poveste complet diferita. Intrucat consuma cam 10% din productia Romaniei de energie electrica este tratata ca orice partener care cumpara mult, adica va plati mai putin. In plus sistemul energetic national beneficiaza din partea ALRO de imbunatatire factorului de putere.
    -MECHEL s-a comportat ca orice alt investitor care nu isi permite sa piarda bani in conditiile in care pretul la otel beton, in care ei erau specializati, a scazut f. mult pe piata interna.
    Din pacate siderurgia este o industrie matura in care trebuie sa investesti f. mult si marjele de profit sunt mici. Costurile sunt determinate in special de pretul materiei prime (40%) si a energiei (20%), iar preturile produselor pe o piata libera sunt foarte fluctuante.
    Cat despre rolul statului….este o gluma proasta. Statul a fost inainte proprietar si rezultatele au fost spectaculoase: firme capuse, pierderi uriase etc.

    • Corect ce zici tu Florin.

      Inclin sa cred ca ai lucrat pe parte tehnica si nu comerciala in domeniu? Scuze daca ma insel.

      Ce a facut Mechel e teorie clasica de „devalizare” a unei companii. Cat timp a fost piata buna au sifonat profiturile in Elvetia, cand nu mai e piata buna au sters-o (era sa zic englezeste, dar e ruseste). E pacat ca statul roman nu este mai agresiv din punctul acesta de vedere, tranzactiile intra-grup trebuie verificate si ras-verificate.

  9. Draga Razvan, cel mai bine pentru Romania ar fi sa rada tot pana la pamant, si apoi sa reconstruiasca….stane de oi, albinarit. Ceva in genul asta, ca tot la nivelul Miorita am ramas.

    Dar putregaiul de la Bucuresti si toata clasa politica in general….astia trebuie urgent pusi la zid, ca Ceausescu, cu toate neamurile si pilele lor, fanariotii dracului !!!!

    Altfel, nici macar oierit nu se va mai face aici din cauza ca acesti arahnoizi sunt obisnuiti numai sa fure, sa exploateze, sa se descurce prin tot felul de metode necinstite.

    Iar capitala Romaniei, tara poetilor si filozofilor si matematicienilor si informaticienilor, sa fie la Alba Iulia !!!!

      • Ba eu cred ca a fost serios omul. Ca sa construiesti trebuie sa darami tot, sa scapi de mizerie si moloz apoi construiesti. A fost un comentariu serios. Nu vad nici un motiv pentru care ar fi spus in gluma.

        • A fost serios comentariul.

          Articolul e foarte bun, o analiza a realitatii cum face domnul Razvan.

          Nu stiu daca guvernantii si votantii lor citesc asa ceva. Ei probabil se bazeaza mai mult pe auz, ce aud la Tv. Cititul e greu, cere functionarea creierului, poate-i doare capul.

          Eu ma uit in Timisoara, poate stie si Razvan, gramezi de fabrici ruine, sau nefolosite sau cu lata destinatie. Cum e fosta Optica, ajunsa sediu de tot felul de firme.

          Situatia e dramatica. Nu sunt locuri de munca si se preconizeaza somaj si mai mare in tara si costul vietii va creste.

          Sincer, cred ca numai solutia Ceausescu ne scapa de toti borfasii din parlament, guvern etc. Toti la zid.

          • Multumesc pentru aprecierile la adresa articolelor mele. Intre altele, sunt si timisoarean, deci evident stiu la nivel de amanunt depre problemele descrise.

  10. Deci a apărut articolul:). Felicitări.

    Mă întreb , cât se poate de real cum o firmă gigant vândută cu câteva sute de lei 230 unor necunoscuţi poate supravieţui…fără a avea la cunoştinţă publică trecutul acelor acţionari, un plan de investiţie , capacitatea financiară….

    Singura mişcare recuperarea TVA printr-un tun imens de proporţii care se urmăreşte, iar apoi dezmembrarea la fier vechi.

    La Reşita parcă a funcţionat aceiaşi logică. TVA de milioane pe tranzacţii fictive returnat de stat şi tunul aferent.

  11. Cum a inceput DEZASTRUL la Combinatul Siderurgic „VICTORIA ” din Calan.
    O spun in cunostinta de cauza.Calanul era printre singurii producatori de fonta de turnatorie din Romania. Vlahita mai producea ceva asemanator, in mici cantitati si mai speciala. Dupa revolutie, sarbii au oferit Romaniei fonta de turnatorie la preturi mai mici decat Calanul !!
    Toata Romania cumpara de la sarbi !! Fara sa se gandeasca in persepctiva !!! Oare cum pot vinde ei atat de ieftin ? la Calan stocurile de fonta, calorifere si altele nu mai aveau unde sa fie depozitate !
    In lipsa de clienti s-au oprit furnalele !! Sarbii stiau ca pornirea lor poate fi facuta peste cel putin 6 (SASE) LUNI !! Asa ca au scumpit fonta la preturi mult mai mari decat cele ale Calanului !
    Cine-i prostul ?! Cel care mananca 6 paini sau cel care le da ?
    Pe prosti ii pacalesc pana si bulgarii si sarbii !
    Din pacate nu invatam nimic din prostiile si ignoranta noastra !
    Da doamne mintea romanului cea de pe urma… este o poveste.
    Nu poti sa dai ce nu e !!
    Pacat de acest popor blajin pe care toti il….

  12. Siderurgia, minieritul etc sunt pe butuci tocmai din pricina unor domni precum dl. Orasanu. Trebuie spus că siderurgia și minieritul au disparut din Saarbruecken până la Galați – trecând prin Călan, Hunedoara (pe numele ei Eisenmarkt) și Oțelul Roșu – tocmai din pricina ideilor importate necritic de dl. Orasanu.
    Siderurgia sau minieritul au existat în Germania sau în Transilvania de sute de ani, nu sunt invenții ale socialismului naționalist (Germania) sau internaționalist (Romania). Totuși, rezultatul este același: ruină totală, distrugere și ‘incubatoare de afaceri’ stipendiate cu bani „europeni”.
    Cred că ar trebui să încercăm să înțelegem ce s-a întâmplat, să facem un efort euristic oricât de neplăcute ar fi concluziile la care am ajunge.
    Pe scurt, chestiunea stă cam în halul următor:
    – avem o industrie cu tradiție care funcționa – de bine de rău – în ciuda intervenției statului.
    – în momente diferite această industrie este preluată de stat (prin intermediul proprietarilor nominali deveniți conducători ai întreprinderii în Germania sau prin naționalizare brutală în Romania). În perioada petrecută sub oblăduirea statului industria își pierde busola, anume capacitatea de a lua decizii economice raționale – vezi http://mises.org/Books/econcalc.pdf .
    – statul socialist succombă, întâi în Germania apoi în Romania. Calculul economic devine iar posibil. Se poate trage linie, se pot face calcule de rentabilitate. După o periadă de înflorire industriile siderurgice și miniere ale Germaniei succombă sub povara obligațiilor sociale. După 20 de ani se întâmplă așijderea în Romania. România este originală doar prin faptul că nu a permis reinstaurarea calculului economic, adică nu privatizat industria. Aceasta a fost măcinată simultan de boala nemțească (taxe și impozite pe muncă,energie etc tocmai când competiția devenise globală) și de iresponsabilitatea veselă a oricărui socialist ce se respectă.
    Cu alte cuvinte industria românească nu a avut nici o șansă, asta pentru că voci precum cele ale lui HH Hoppe (a fost la Bucuresti dar dl. Orasanu a fost prea ocupat sa audieze conferintele) etc nu au fost auzite de politicienii romani.

    Acum, intr-o eră postindustrială, putem face calcule privind taxarea etc luind ca baza de calcul salarii precum cele prezentate la http://www.evz.ro/detalii/stiri/topul-salariilor-din-televiziune-andreea-esca-lider-detasat-1023115/pagina-articol/8.html .

    O notă de subsol: celebra expresie a domnului Roman, anume că industria românească socialistă ar fi fost o „grămadă de fier vechi” este dovada ignoranței într-ale economiei. Se poate ca așa să fi fost dar se poate să fi fost și altminteri. Sigur, 45 de ani în care calculul economic a fost imposibil nu trec fără urmări. Dar pentru a ști cu exactitate ar fi trebuit să permitem reinstaturarea calculului economic, anume ar fi trebuit să privatizăm cât mai repede „întreprinerile” socialiste.

    • Iata, am descoperit vinovatul – este chiar Orasanu, care aduce in discutie subiectul. Nu ramane decat sa fie spanzurat de limba in piata publica, in uralele cetatenilor adunati sa priveasca. Ura! Victorie! Am invins! Ok, si pe urma….??!

      • Am scris ca mai jos:
        „din pricina unor domni precum dl. Orasanu.”
        „din pricina ideilor importate necritic de dl. Orasanu”
        Ideile sunt baiul, nu neaparat musiu Orasanu, nu mi se pare că am personalizat excesiv. Dar chiar sa nu avem nici un fel de raspundere dupa ce am papat bani frumosi din taxele contribuabililor (ma rog, in epoca fiat e mai complicat, dar esenta e tot aia)?
        Oricum, e cam ieftin trucul, schimbam subiectul de la ideile domnului Orasanu catre dl. Orasanu insusi. As fi preferat un raspuns care sa fi adus argumente in favoarea pozitiei etatiste sustinute de dl. Orasanu si nu supararea ofuscata de mai sus.

  13. Stimate Dle Orasanu,

    Intreaga siderurgie europeana trece printr-un proces de restructurare si nu de ieri de azi. Industria siderurgica mondiala din anii ’90 nu seamana nici pe departe cu cea actuala (nu vorbesc de tehnologii). Au fost schimbari mari si importante (vezi cresterea cu aproape 500% a productiei in China).
    De asemenea legislatia de mediu este diferita.

    Pe de alta parte Mechel a facut in Romania ce i s-a permis, iar problemele pe care grupul le are in Rusia s-au repercutat asupra diviziei din Romania. Productia din 2011 de otel pe fluxul electric (adica in principal din unitatile Mechel) a fost cea mai mare de dupa 1992.

    Inainte de a scrie despre situatia siderurgiei romanesti nu ar strica o documentare mai ampla.

    • Corect. Nici in SUA siderurgia n-o duce prea stralucit, inclusiv din cauza chinezilor (vezi si cum s-au luat la un pic de tranta, nu foarte serrioasa pana acum, pe la WTO pe baza de tarife si alte asemenea, inclusiv la produse de otel, cum ar fi tevile). Am vazut intr-un documentar niste imagini de paragina, rugina si saracie in Ohio foarte asemanatoare cu alte noastre. Inteleg ca acum si-au mai revenit pe acolo, dar daca limitam analiza la curtea proprie s-ar putea sa nu vedem padurea de copaci.

  14. M-am uitat pe partea de soluții propusă de dumneavoastră domnule Orășanu și am câteva comentarii pe care nu mă pot abține să nu vi le fac:

    1. Să li se dea și lor energie ieftină produsă de stat prin companiile sale hidro.

    Păi companiile alea produc și ele limitat. Ar fi frumos să existe energie hidro ieftină pentru toată lumea. De preferabil gratuită. Ei bine nu e așa. Nu există hidro pentru toată lumea și cum piața nu e liberalizată ci e controlată politic unii ajung la robinet, alții nu. Ce vă miră? Mi se pare că sunteți puțin credul în ce poate face bun statul și politicienii. Când au puterea în mână și resursa e limitată doar nu credeți că cineva nu se gândește în primul rând la binele lui și mai apoi la interesul național. Cam naivă soluția.

    2. Băgarea în viteză a reprezentanților comerciali ai României.

    Să facă ce? Și pentru cine? Iar sunteți naiv aici. Păi ce credeți că afacerile astea se încheie politic? Ați făcut vreodată vreo afacere domnule Orășanu? Fără stat bineînțeles. Cine e ambasadorul României să se bage ca musca în lapte în piața mondială a oțelului și să implore cu lacrimi de crocodil ca unii sau alții să își schimbe strategia de afaceri de dragul României. Vorbeați de datorii la buget cu contribuțiile cu salariile acumulate în timp de combinat. Siderurgia e sector intensiv în energie și forță de muncă. Ori când actuala guvernare se gândește să pună noi taxe pe energie și să nu reducă fiscalitatea pe muncă ce sens are vizita ambasadorului la nu știu ce firmă. Nu credeți că e cazul să ne ocupăm de mediul de afaceri din România care e tot mai nasol? În loc să ne ținem de vizite de curtoazie care să ”oblige” marii jucători internaționali să vină în România. Nu vreți să recomandați oare și o vizită similară la IBM, una la Apple, una la Sony etc. Să vedeți ce vor da năvală în România. La cum vorbesc engleză ambasadorii noștri probabilă că ne facem mai rău de băcănie. În plus, ce interes are ambasadorul să facă vizite de curtoazie? Ce îi iese la afacerea asta?

    3. Inventarierea obligațiilor Mechel pe toate palierele administrative

    Ca să ce? Să ne dăm seama că taxele sunt enorme în România și că nu mai suntem atractivi pentru nimeni în partea asta de Europă. Nu v-am văzut să scrieți despre taxare, despre inflația cea mai mare din Europa în 2012. În schimb îi certați pe privați că nu mai suportă România și ar face orice să scape de aici. Iar sunteți fie naiv, fie aveți o agendă politică clară. Fie nu înțelegeți cum merg lucrurile în economia reală. Mă îndoiesc însă că cineva care a studiat la școli înalte chiar nu pricepe niște lucruri.

    • Euroskeptikus, ma tot minunez cand citesc. Ai alte solutii mai bune?

      1. Chiar vi se pare ok ca sa dam la Alro energie cu 24 de euro si la Laminorul/Oltchim/Electoputere cu 64 de euro? In baza carui lucru stabileste statul, arbitrar, ce industrie sa aiba costuri mai mici si ce industrie sa crape?
      Nu exista „hidro” domnul meu, conform reglementarilor exista un cos de energie si o piata libera, insa reglementarile au fost ocolite pana acum.

      2. Adica sa mearga sa discute cu fiecare chinez otelar din cei 12 mondiali – sa se ceara in discutii cu CEO, cu CFO, cu portar, cu cine l-o primi si sa-si miste dosul de la Beijing la Hebei (circa 150 de km) sau la Tangshan (nitelus mai departe) daca e cazul. Am facut nu doar o afacere, ci mai multe. Intre altele , am locuit 6 luni in China, daca e pana acolo.Tocmai, cine intelege o iota despre China intelege ca rolul statului este esential – mai ales intr-un domeniu cum este otelul. Mai intelege si ca domnii chinezi au rezerve valutare de le ies prin urechi si au anuntat ca vor sa le investeasca in Europa. Insa, evident, s-au miscat primii ungurii (infrastructura) si bulgarii (fabrica auto). Noi, am avut un pod la Braila pe care l-am abandonat si avem vizite tovarasesti si mai aducem cate-o vaza prin ambasada, din cand in cand. Iar daca plecam de la premisa ca ambasadorului tre’ sa ii iasa ceva personal cand reprezinta Romania, atunci mai are rost sa discutam?

      3. Inteleg foarte clar cum merg lucrurile in economia reala – de altfel am asistat la numeroase discutii intre bastinasi si Petrom – in doua guvernari – in care Georgel ANRE-ul spunea de preturi la gaze, MEC-ul spunea de cosul de energie, premierul de pretul benzinei si Ministerul Mediului de normele de poluare, fara ca cineva sa lege ghem toate lucrurile care tin de autoritati. A spune ca nu suntem atractivi pt. nimeni denota o cunoastere precara din partea dvs, nu va suparati – Mechel a achizitionat recent cel putin una dintre companiile respective, Petromul continua sa investeasca, exista o alta mare companie siderurgica ce vroia sa intre pe piata la Constanta,daca i se gasea o locatie decenta si i se promitea infrastructura. Ideea ca statul nu trebuie sa vina cu infrastructura si cu instruirea personalului, ideea ca pe stat tre’ sa il doara la basca de investitorul privat, abia aceasta idee e cu adevarat periculoasa.

      • „Nu exista “hidro” domnul meu, conform reglementarilor exista un cos de energie si o piata libera, insa reglementarile au fost ocolite pana acum.”

        Bravos si la mai mare! Pozitivismul in toata splendoarea sa! Adica nu exista decat ce este conform reglementarilor si nimic altceva.

        Scandalos este ca indivizi care gandesc precum dl. Orasanu conduc treburile publice in Romania si aiurea.

  15. stimate domn, cel mai probabil din cauza varstei, aveti o imagine deformata despre RO de dinainte de ’90. Pe scurt, era nevoie de valuta, [cam] cu orice pret. Se exporta tot ce avea debuseu pe valuta forte, restul BARTER (asta ca sa lichidam mitul pietei rusesti). Daca s-ar fi putut obtine milioane USD pe tricotaje, va asigur ca n-am fi produs 7 mil. to. otel ci tricotaje. Costul pe lei NU CONTA, iar eficienta celor ce lucrau in comertul exterior era determinata de cursul de revenire (adica tov.X a exportat ceva si a adus USD la 12,24 lei, iar tov Y a exportat altceva si a obtinut 11,89, deci o decoratie pt. tov Y). Costul energiei fiind FALSIFICAT in socialism, nu conta pretul de cost al otelului [ca o paranteza, inca de pe atunci, in Valea Jiului, la una mie lei productie marfa se cheltuiau 1212 lei, dar n-am inchis minele din motive politic-strategice, noi avand incredere zero in polonezi care aveau carbuni mai buni si mai ieftini]. Putem produce azi otel competitiv, asta e singura intrebare, in conditiile in care energia revine la pretul de piata, salariile incep sa semene cu ale altora, costurile financiare idem etc??? Daca putem, atunci nimeni nu stopeaza livrarea a 5 mil. to. NB. inainte de ’89 nu aveam piata interna pt. 7 mil. to (nici macar pt. 2 mil).

  16. Mr. Orasanu, vremea unor astfel de industrii a trecut. Otel se produce in Asia la preturi foarte mici. Pur si simplu nu renteaza sa produci otel in Europa, unde costurile de productie ar fi de cateva ori mai mari decat in orient. Industrializarea lui Ceausescu a fost un proces costitsitor si ceva nesustenabil pe termen lung, intr-adevar platit cu 2 ore de tv pe zi, rationalizarea electricitatii si a distributiei de gaze, mizeriei generalizate a societatii romanesti din perioada comunista. Acum vedem rezultatele unei politici economice dezastruoase (pe care multi o regreta) si colapsul unei economii ultra-centralizate care se zbate fara scapare. In perioada post-comunista fiecare administratie care s-a perindat la Bucuresti nu a facut altceva decat sa peticeasca economia lui Ceausescu. Cateva privatizari au fost de succes, prea multe nu s-au realizat sau s-au executat lamentabil. Nimic creativ.

  17. Stimte,
    d-le Razvan Orasanu,
    1.Nu rusii au aruncat la fier vechi industria siderurgica deoarece:a.) ea nu avea conditiile viabilitatii si dezvoltarii in Romania, neavind resurse de gaze, petrol, carbune superior si energie electrica hidro nelimitata,necesare unei industrii energointensive; b.)Siderurgia (si in general industria) a fost dinamitata prin proiectul ,,Iliescu”(Progrmul economic al PDSR ,din 27 iunie 1992), de a spune NU! privatizarii, prin terapia de soc,care a salvat industria in Polonia.Odata cu pastrarea in proprietatea statului, intreprinderile au devenit victimele capusarii si furtului de resurse, ale emanatior Revolutiei. c.)Clasa politica n-a urmarir conservarea industriei ci capusarea si sustragerea de rente de tot felul,incit privatizarile intirziate, au gasit intreprinderile falite si nerecuperabile economic.Cei care le-au cumparat sau pacalit,cu atit mai mult, cu cit criza actuala a declarat moartea acestei industrii, prin caderea catastrofala a sectorului de constructii. d.)Caderea economica continua, a desfiintat ,,piata nationala” lipsind cererea pentru produsele siderurgice,odata ce industria pe verticala si orizontala celei siderurgice, ori de constructii au sucombat.
    2.Reindustrializarea presupune crearea unei industrii prelucratoare,salvarea celei siderurgice si chimice(energontensive) fiind imposibila in conditiile si cu actualele resurse energetice si financiare nationale.
    Ca economist, trebuie sa iesiti din naivitatea salvarii, posibila in 1991, daca ajungea la putere o „dreapta” politica, ca in Polonia, care ar fi mers spe capitalism ,iar nu spre un „postcomunism” politic, economic si social, de sorginte dimboviteana – care a ros fiecare banut al inreprinderilor de stat.Salvarea economica a Romaniei, e posibila printr-un „program national de reconstructie economica si industriala”, care va sta la indemina la tel. 0761/196940 – care n-a interesat Presedentia si Guvernul Boc, (probabil) la sfatul consilierilor economici. blocati in proiectul ,,modelului national bugetar” de dezvoltare economica.
    3.Daca va intereseaza si altceva, decit cresterea economica in urma proiectului actual de „impozitare totala si repetata” (a oricarui banut pitit la cetatean sau intreprinderi), al Guvernului care a renuntat la promisiunea din campania electorala, de a realiza o crestere economca de 3-4 la suta pe an si a crea a 1 milion de noi locuri de munca,puteti afla. Exista si o altfel de viziune economica,o abordate ,,calitativa” a domeniului dezvoltarii economice,un proiect capabil sa aduca la o cifra apropiata de cea a tarilor dezvoltate(intre 1-10), indicele de competitivitate/functionalitate economica, aflat la cifra 74, la fel de proasta, ca a tarilor bananiere.
    Ca om de stinta, in domenul economiei, ar fi pacat, sa va rezumati, doar la cunoasterea domeniului „econometriei”, fara a cunoaste si tehnicile de dezvoltare economica,preluate de la tarile asiatice, de la cele foste comuniste si in general, din experienta economica pozitva,a tarilor azi dezvoltate.
    Cu stima,

  18. Stimate
    d-le Razvan Orasanu,
    Reiau pct. 3, care nu s-a transferat decit partial:
    3.Daca va intereseaza si altceva, decit cresterea economica in urma proiectului actual de „impozitare totala si repetata” (a oricarui banut pitit la cetatean sau intreprinderi), al Guvernului care a renuntat la cresterea economica de 3-4 la suta pe an si la crearea a 1 milion de noi locuri de munca(promise in campania electorala) ,va sta la dispozitie,un altfel de proiect de dezvoltare economica.
    Acesta este capabil sa aduca indicele de competitivitate/functionalitate economica la cifra 1-10, apropiata de cea a tarilor dezvoltate, de la cifra actuala, bananiera, de 74, care alunga orice investitor strain.
    Ca om de stiinta, in domeniul economiei, ar fi pacat, sa va rezumati doar la cunoasterea domeniului „econometriei”, ca tehnica de dezvoltare economica actualmente depasita, de tehnicile calitative de dezvoltare, ale tarilor asiatice, ale fostelor tari comuniste si de experienta economica pozitiva din istoria dezvoltarii economice,adunate intr-o sinteza operationala,adaptata epocii globalizarii economice.

  19. Domnule Orasanu,

    Ca economist intr-o mare companie straina (din alt domeniu si care isi plateste taxele) citind articolul dvs. am constatat ca nu e decat o mare poveste de adormit copiii cu scop politic (propagandist).
    1. Pentru ca o companie sa continue sa existe trebuie sa fie probitabila, iar pentru a fi profitabila trebuie sa fie competitiva. Industria siderurgica in Romania are parte de costuri mari si de competitie stransa. Cum credeti ca se poate face competitie cu energie scumpa, cu materie prima scumpa si mana de lucru taxata enorm (ca sa poata sustine costurile sociale ale statului populist-socialist)?
    2. De ce credeti ca o companie chineza ar investi in Romania intr-un combinat cu care nu ar putea face profit? Faptul ca va doriti asa ceva nu inseamna ca o sa se intample. Cum faceti industria siderurgica mai competitiva, cum le scadeti costurile?
    – energia se cumpara la pretul pietei, nu preferential. Trebuie sa fie competitive la 60 de euro/MWh daca asta e pretul
    – materia prima vine din import. Asta inseamna iarasi la pretul pietei, nu il puteti influenta
    – costurile cu forma de munca sunt aproape triplate de taxe (platite de angajat si angajator). E singurul loc in care statul poate sa intervina, dar nu o face: daca ar scadea taxele nu ar mai fi bani de aruncat electoratului (50% din buget aruncat pe ajutoare sociale nu va spune chiar nimic? Credeam ca asistenta sociala o facem cand ne permitem si ca un gest de bunavointa, nu o obligatie)
    3. Basescu o fi presedinte de ceva vreme, dar asta nu il face nici ministru al industriei, nici patronul companiilor in cauza. Credeti ca e rolul unui presedinte de tara sa faca laminoarele viabile? El poate se pricepea sa conduca un vapor pe vremuri, dar nu o tara si in nici un caz nu o economie.
    4. De ce credeti ca statul are responsabilitatea industriei siderurgice? Statul ar trebui sa aibe responsabilitatea asigurarii unui mediu economic propice si o educatie cat mai buna pentru forta de munca, nu sa distruga companiile de stat printr-o numirea unei conduceri neprofesioniste, politica si cu interesul de a transfera cat mai multe fonduri catre partidul la putere.Cand statul incearca sa faca prea multe nu va reusi decat sa esueze in mai multe locuri, nu are nici profesionisti (pentru ca statul e condus de politicieni, oameni prin definitie incompetenti) si nici interes (interesul e sa aduca bani pentru partidul la putere in acel moment).

    Deci, e vorba de un articol despre industria siderurgica sau propaganda politica mascata?

    • Va raspund mai sus, in detaliu, in Update 2 . Insa pe scurt :

      1. Profitabilitatea unei companii tine si de anumite decizii ale statului – de exemplu , pretul la energie. Daca nu am avea hotia de la Hidroelectrica, iar cantitatea de bani furati erau orientata catre preturi mai mici, cum se intampla intr-o piata competitiva, e foarte posibil ca anumite sectoare industriale „neviabile” sa devina viabile.

      2. Pentru ca foarte multe companii chineze doresc sa intre pe piata europeana si cumpara societati industriale din Africa de Sud pana in Bulgaria si din Kirghistan pana in Statele Unite. Cititi orice ziar financiar al lumii, veti vedea ca se vorbeste despre rezervele Chinei. Guvernatori de provincii (gen Alberta) merg sa ceara bani. Canary Wharf din mijlocul Londrei e detinuta de investitori chinezi, o mare parte din Manhattan se extinde cu bani din China. Noi de ce am continua sa vedem chinezii ca producatori de jucarii ieftine, o imagine care nu mai e adevarat din 1980?

      3. Cu Basescu am polemizat cu un forumist, cum ar spune CTP, citandu-l pe Maiorescu „nu e in chestie aici”
      4. Daca cititi concluzia articolului plus updateul veti vedea ca nu consider ca statul are raspunderea industriei sau a salvarii anumitor companii – insa cred in fiecare fibra ca are o raspundere pentru industrializarea tarii si crearea unor conditii in care aceasta industrializare poate avea loc. Experienta mea este formata din zeci de discutii cu industriasi, potentiali investitori, de-a lungul multor ani, nu din abstractiuni academice.

      • 1. Statul nu are voie sa intervina in preturile de pe piata libera. De ce decide statul pretul energiei pentru compania A sau B si de ce restul pietei cumpara la alte preturi? O discriminare pozitiva pentru cineva e o discriminare negativa pentru restul tarii.

        2. Chinezii au multi bani si vor sa investeasca, dar in ceva profitabil. Nu au facut banii aia din afaceri proaste si nu vor sa ingroape bani, ci sa investeasca pentru a castiga si mai multi. Siderurgia nu e profitabila si nu poate fi profitabila in Romania, deci chinezii nu au nici un motiv sa arunce banii in asta oricat de multi bani ar avea.

        4. Am citit ultima adaugire („Update 2”, zis si Actualizare 2 in limba romana): nici SUA nu mai e un stat capitalist, nici China nu e un stat capitalist (e chiar oficial comunist cu sistem economic mai ciudat, un pic deschis), toata Europa e socialista, in aceste circumstante statul atotputernic (socialismul e o forma de totalitarism pentru ca minimineaza libertatea personala) are toate drepturile si nici o obligatie, deci articolul dvs. e in regula in ideea ca statul poate sa faca orice, chiar sa mai tina siderurgia pe perfuzii inca 20 de ani daca vrea. Dar nu inseamna ca are si sens economic, socialismul nu are sens economic prin definitie.

        • La definitii sunteti imbatabil, insa apoi vreti sa lasati pe dinafara SUA, UE si China (nu si s JAponia?) responsabile pt. jumatate din PIB-ul lumii. Sa facem comert asadar din nou cu Libia, Iraq, Albania? Pt. ca evident ca daca faci 70% din comert cu UE si acolo sustineti cu propriile definitii ca nu se aplica regulile de manual ale capitalismului – atunci ce e de facut?

          • Nu am spus sa nu facem comert cu SUA, cu China si Europa, ci am spus ca aceastea nu sunt tari capitaliste ca sa fie date ca exemplu de comportament capitalist.SUA a fost pe vremuri patria capitalismului, nu mai e de cateva decenii.

            Oricum imi pare rau ca discutam despre forma problemei si nu despre fond. Nu e o discutie academica pentru ca sunt economist practician, nu am nici o legatura cu mediul academic. Pe scurt problema este urmatoarea:
            – industria aceasta nu e competitiva indiferent cat ar vrea statul sa o faca. Cu o lege nu se poate face Marte cubica, numarul Pi nu devine 5 si un laminor competitiv. Daca vreti sa devina competitiv modificati ceea ce e in puterea statului sa modifice, impozitele. Pretul materiilor prime si al energiei, 60% din cost, e in afara influentei statului. Dar s-ar putea chiar si cu taxe zero sa nu fie suficient pentru a deveni competitivi.
            – investitorii nu vor arunca bani intr-o gaura neagra indiferent cati au. Faptul ca putem avea investitori chinezi e real, dar nu inseamna ca orice business ar putea beneficia de acesti bani; doar cele cu potentialul de a deveni viabile – e o analiza de la care trebuie plecat si care lipseste complet in articol.

            Poate deveni siderurgia profitabila in Romania? Calculati si demonstrati, concluzia ar fi apoi clara pentru oricine. Patriotismul si „investitorii chinezi” nu sunt o solutie concreta, sunt doar idei, propuneri sau vise.

        • Veti observa ca este o conventie pe acest site de a scrie „Update” – nu am inventat-o eu, eu doar ma aliniez la regulile casei.

        • Veti observa ca este o conventie pe acest site de a scrie „Update” – nu am inventat-o eu, eu doar ma aliniez la regulile casei.

  20. Razvan, scuza-ma ca intervin – articolul tau este pasional, cu siguranta bine intentionat dar tot nu vad solutiile pe termen lung.
    Am 3 intrebari punctuale:
    1. Daca reprezentantii nostri comerciali in China au iesit la un rachiu de orez cu cei de la Baosteel si altii din siderurgia chineza, cum poate ajuta asta siderurgia romaneasca ? Chinezii nu cred ca ar cumpara, ca este mult mai ieftin sa produca otel si laminate in China (obligatii de mediu spre 0) si sa le aduca apoi pe vapor in Europa.
    2. De ce nu propui o schema de ajutor de stat pentru intreaga industrie siderurgica din Romania? A propos, la Laminorul Braila, ca la orice ajutor de stat, era nevoie de aprobare nu datorita cotei de piata a intreprinderii ci datorita faptului ca alte intreprinderi cu profil similar din Romania sau din regiune nu au avut aceleasi beneficii – acestea sunt concurenta si ajutorul de stat influenteaza concurenta dintre ele, nu neaparat piata interna in ansamblu. Ai fost si tu o vreme pe la Consiliul Concurentei si cred ca stii deja aceste lucruri.
    3. De ce nu descrii mai departe ceea ce face Thyssen Krupp ? Acesta nu se dezindustrializeaza in sensul ca isi restrange activitatea si isi duce activele la fier vechi. Nemtii fac cea mai desteapta chestie – avand in vedere ca a devenit foarte scump (salarii, obligatii de mediu etc) sa produci otel sau produse din otel in Europa, trec la „nivelul urmator” si se dezvolta pe servicii de inginerie si alte activitati in care este nevoie de foarte putin minereu de fier sau carbune si de foarte multa materie cenusie. In Romania nu se poate face la fel ? Probabil ca raspunsul este nu, cu rusii care nu au un astfel de model de dezvoltare, si cred ca nici cu chinezii.

    • 1. Domnule Mircea, nu stiu de cand opineaza Consiliul Concurentei, cu reprezentantii sai, asupra retelelor Ministerului Economiei…ca unul care a baut rachiu de orez in China – desigur, simbolic, pentru a destinde atmosfera in cadrul cinelor fastuoase unde afaceristi chinezi discuta afaceri importante – va pot spune ca o tara numita China sta pe 3.000 de miliarde de dolari, gata pentru a fi investite in industrie, unde se poate. Mine in africa, minereuri in Australia, vapoare construite in Europa, preluarea unui fabricant de barci italian acum cateva saptamni, fabrica auto in Bulgaria (apropo, le vor trebui furnizori de metal), fabrica de tractoare facuta la Rasnov de la zero, companii canadiene cumparate, companii de panouri solare incepute. Oricine care este cineva in lumea finantelor mondiale merge sa discute cu detinatorii capitalului „privat” chinez (ei au o alta notiune de separatie intre stat si privat) – de la provincia Alberta din Canada care merge sa emita bonduri yuani pana la fonduri de dezvoltare imobiliara din intreaga lume – la Londra, in Europa, la New York, doar noi trebuie sa venim cu glume ieftine despre rachiu de orez.

      2. Daca aveti un ciocan nu inseamna ca toate lucrurile sunt cuie. Nu se rezolva totul cu o schema de ajutor de stat – schema care oricum ar fi omorata la Bruxelles, lucru pe care de altfel il stiti foarte bine. Nu militez pentru ajutor de stat, militez pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru incurajarea capitalului, pentru gasirea investitorilor si pentru facilitarea industriilor care sustin orase monoindustriale in Romania . Cat despre mentiunea despre Laminorul, imi aduce aminte de insistenta unui director din domeniu, care, intre vrafuri de hartii imi argumenta doct cum „rusii trebuie sa plateasca” – ce conta ca exista un real pericol sa mearga o intreaga companie in faliment, avem un mic birocrat care doreste sa bifeze casutele de la Bruxelles . Waw !

      3. Scriu despre ce ma pricep – am pretentia ca am autoritatea sa vorbesc despre Laminorul, de pilda, intrucat mi-am petrecut aproape un an din viata incercand sa imping privatizarea intr-un moment cheie. Va invit pe dvs sa scrieti despre ThyssenKrupp, asta desigur, daca va mai ramane timp cand nu scrieti ca Oltchimul este si el o calamitate si trebuie inchis. La limita, daca inchidem toate companiile din tara asta nu vom mai avea nevoie de un Consiliu al Concurentei….sau vom putea disponibiliza cel putin cetatenii care se ocupa de concurenta in sectorul siderurgiei si in sectorul chimic.

      • Acest dialog a depasit niste limite civilizate. A propos de un alt articol (admirabil !) al autorului aparut azi pe Contributors, in buna traditie romaneasca trebuie sa il atacam pe cel care nu este de acord cu ideile care ne apartin – culmea, este ca nu sunt in dezacord,cu dl.Orasanu, doar am cerut detalii si proiecte realiste, nu doar discutii de cafenea pe acest subiect !
        Pentru final, doua precizari:
        – opiniile exprimate pe acest forum sunt personale.
        – nu am spus ca Oltchim trebuie inchis, ci ca dramoleta care dureaza se atatia ani, pe banii si pe nervii publicului ( platitor) trebuie sa inceteze – asta inseamna ca Oltchim sa traiasca pe picioarele proprii iar atentia publica (inclusiv statul) sa se indrepte si catre alte firme / proiecte.

      • Salut Razvan,

        Scuze ca intervin.

        Nu stiu ce rachiu ati baut voi acolo in China (virtual sau nu), dar sigur chinezii nu vor investi in productia de otel in UE (cuptor electric sau convertizor). Primul combinat cumparat de chinezi in UE (in alt scop decat cel de a-l inchide ulterior) il mananc eu pe paine de la prima la ultima piulita. Uita-te ce productie de otel are China si ce flota comerciala (cu care poate misca marfa practic oriunde in lumea asta la cost minim)- n-au nici un interes sa puna uzine in Europa.

        Ca poate cumpara un laminor pe undeva (asa cum cumpara rusii si ucrainienii in Europa de Vest) nu as baga mana in foc- dar si asta e greu de crezut si ar fi doar un „hobby”. China e mai departe decat Rusia sau Ucraina.

        Un alt punct: uitati de ajutoare de stat in industria siderurgica IN UE. Nu exista asa ceva. Ce ajutoare au fost in Romania au fost inainte de a intra in UE si pana si alea au fost strict reglementate in tratatul de aderare.

        PS: mi-ar face placere sa discut cu cineva care a vazut uzine de productie de otel din China (eu am vizitat vreo 10 uzine integrate). Ce e in Romania e poveste de adormit copiii, chinezii fac 600mil de tone productie anual. Un colos…

        • Imi cer scuze dlui Valentin Mircea pt. ton, daca nu pt. substanta a ceea ce am spus. Contributors este un loc civilizat de discutie – ma mai inflacarez eu din cand in cand.Nu era in intentia mea sa atac – si sa lasam controversa Oltchim, unde in mod cert dl Mircea si cu mine avem viziuni diferite.

          Totusi, s-au lamurit cele trei puncte? (inclusiv prin update 2 de mai sus) Adica ce am putea face?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro