Cu o oarecare întârziere, în această vară, ANCOM anunţa, în fine, propuneri pentru noi tarife de terminare in reţelele mobile, propuneri care continuă să avantajeze operatorii de comunicaţii mobile perpetuând asimetria. Tarifele propuse de ANCOM, în continuare mai mari pentru terminarea în reţelele mobile, avatajează operatorii de comunicaţii mobile, făcând ca prin asimetria lor, telefonia fixă, afacere în ultima fază a ciclului de viaţă, să continuie să subvenţioneze telefonia mobilă o afacere cu potenţial. Încă din 2004 atrăgeam atenţia că tarifele de terminare în reţelele mobile ar trebui să fie mai mici decât cele în reţelele fixe şi că telefonia fixă şi micii operatori subvenţionază marii operatori prin tarifele mari de terminare în reţelele mobile.
Ca şi în 2012, ocazionat atunci de prima licitaţie de spectru din Romania, încercarea ANCOM de a pune tarifele de terminare pe costuri a fost un nou prilej pentru primii trei marii operatorii de comunicaţii mobile să iasă împreună şi să se plângă de reglementare.
Un prim argument adus a fost cel al investiţiilor. Şi operatorii au dreptate – au investit foarte mult în reţelele mobile: primii doi operatori au investit fiecare peste €2 miliarde in reţea şi au creat o piaţă. (Probabil, RomTelecom a investit mai mult în reţeaua sa fixă, fiind uneori mai scump să tragi un cablu subteran decât o ’undă herţiană’.) Dar tot atât de adevarat este că aceste investiţii au fost foarte profitabile. În anul 2008 Orange avea profit net de €437,66 milioane, sau o marjă a profitului net de 33,3%, faţă de 29,3% cu un an înainte! Tot atunci, Vodafone avea profit net de €306,4 milioane, sau o marjă de 25,8% faţă de 22% cu un an înainte! Astăzi concurenţa este mai puternică, industria a a juns la maturitate, criza îşi spune cuvântul, astfel că în 2012 Orange realiza un profit net de €116,2 milioane, sau 12,6% marjă profit net, iar Vodafone €112,7 milioane, sau 14,5% marjă.
Un alt argument adus este că tarifele de terminare din România ar putea deveni mai mici decât cele din Germania (€,0165/minut faţă de €0,0307/minut România în 2013) sau alte ţări, operatorii noştii pierzând prin asimetria tarifelor aşa cum câştigă, tot prin asimetria tarifelor, de la operatorii naţionali de telefonie fixă. Nu se pomeneşte nimic de tarifele de terminare din alte ţări, Franţa de exemplu, c€0,84/minut în 2013. Cu €0,0307/minut tarif de terminare în reţele mobile, România în 2013 este peste media UE de €0,0233/minut, deşi statutul său macroeconomic nu o îndreptăţeşte. Nici Germania şi nici alte ţări din UE nu vor rămâne cu aceste tarife de terminare: le vor reduce astfel că va dispare şi acest motiv de îngijorare. Să amintim că traficul internaţional are o pondere de 1,4% în total trafic, dar s-ar putea să crească odata cu reducerea tarifelor de roaming.
Scăderea veniturior şi a taxelor plătite de operatori către stat este un alt argument – ‘statul va pierde taxe de €13 milioane/an, iar operatorii venituri totale de €206 milioane, potrivit unui studiu al KPMG, finanţat de o asociaţie a Cosmote, Orange şi Vodafone’, conform Ziarului Financiar din 4 octombrie 2013. De ce ar trebui să plătească întreaga societate costuri mărite cu €206 milioane pentru ca statul să aibă taxe mai mari cu €13 milioane? Care este eficienţa? Apoi, o parte din aceste €206 milioane vor fi suportate chiar de către ‚stat’, prin tarife mărite la serviciile de comunicaţii mobile pe care instituţiile statului le consumă. Poate chiar mai mult de €13 milioane, dacă ne gândim la dimensiunea aparatului de stat.
De fapt impactul net al punerii pe costuri a tarifelor de terminare asupra operatorilor este mai mic, ’aproape €60 milioane pe an, în condiţiile în care odată cu scăderea veniturilor de €206 milioane şi costurile companiilor de comunicaţii se vor reduce cu aproximativ €146,7 milioane’ spune studiul KPMG. Punând tarifele pe costuri, întreaga societate va plati cu €206 milioane mai puţin în timp ce operatorii vor pierde €60 milioane – profitabil pe ansamblul societăţii. Se mai spune că ’aceşti bani (€60 milioane) se taie direct de la fondurile alocate investiţiilor şi construirii de infrastructură“, lasându-se a se înţelege că acţionarii nu ar trebui afectaţi prin reducerea profitului, fapt greu de înţeles dacă se are în vedere dezvoltarea afacerii pe termen lung. Să amintim de costurile uriaşe ale licenţelor 3G din Anglia şi Germania în 2000, care nu au redus investiţiile în acele ţări. S-a vorbit şi de ‚o industrie de telecomunicaţii „low-cost“ cu investiţii „reduse“’, care ar fi, probabil, în ton cu economia noastră ‘low-cost’ cu investiţii ’reduse.’
Pentru recuperarea celor €60 milioane, operatorii ar putea externaliza reţelele de turnuri prin crearea unui operator de turnuri, care să creeze o reţea unică naţională pentru toţi operatorii, aşa cum se întâmplă în alte ţări. Începutul a şi fost făcut de către Orange şi Vodafone în această vară.
La evenimentul AOMR, domnul ministru Dan Nica, declara ca ‚ANCOM ar trebui să asculte cu atenţie toate opiniile şi în special „argumentele bazate pe costuri financiare“ legate de evoluţia tarifelor de interconectare pentru operatorii de telefonie mobilă şi să ia o decizie care să nu creeze „uriaşe probleme“ şi să ducă România într-o „extremă“ între ţările Uniunii Europene, neştiind, probabil, că deja suntem ’întro extremă între ţările UE’ – cu €0,0307/minut tarif de terminare în reţele mobile, România este peste media UE de €0,0233/minut, deşi statutul său macroeconomic nu o îndreptăţeşte S-a mai adus în discuţie faptul că anul trecut statul român a încasat de la operatorii de telefonie mobilă ’aproape €700 milioane’ în urma licitaţiei prin care operatorii au achiziţionat spectru radio, fără a spune dacă aceşti bani au fost investiţi în ’România Digitală’, pentru conectarea României la reţele de mare viteză sau au fost atraşi de ’găurile negre’ ale economiei noastre. Grija ca aceşti bani să fie luaţi în considerare la calcul tarifelor ar trebui să fie la fel de legitimă ca cea a cheltuirii lor în interesul telecomunicaţiilor româneşti, al economiei noastre, pentru a scuti operatorii de telecomunciaţii de cheltuieli suplimentare. Domnia sa nu s-a gândit însă la cei care ar trebui să plătească în plus €206 milioane pe an pentru ca operatorii să nu piardă €60 milioane, la românii consumatori de servicii de comunicaţii mobile. Şi nici la efectul asupra întregii economii, societăţi a cheltuirii în plus a €206 milioane/an doar pentru a salva €60 milioane operatorilor.
Lupta ANCOM pentru punerea pe costuri a tarifelor, pentru normalitate, este un prilej pentru a regândi modul în care sunt tarifate aceste servicii. Dacă analizăm tarifele din telefonia mobilă observăm că au fost construite pentru a ţine captiv românul consumator al acestor servicii: sute de minute în reţea la tarife rezonabile şi uriaşe taxe vamale care să-i oprească să ’iasă’ din reţea la depăşirea minutelor alocate – Cosmote €0,223/minut la abonament de €8,8/lună, Orange – €0,15/minut la abonament de €8/lună şi Vodafone €0,21/minut la abonament de €9. Astfel, România are mai multe reţele de comunicaţii mobile care nu prea comunică între ele – 85% din trafic se termină în propria reţea şi doar 9,5% din trafic se termină în alte reţele mobile, fapt ce nu denotă eficienţă. Aşa au ajuns românii, în încercarea de a vorbi cu persoane conectate în alte reţele, să aibă în buzunar 2 sau 3 telefoane mobile contectate în reţele diferite pentru a evita uriaşa taxă vamală numită tarif de terminare. Şi pentru aceasta românii plătesc mai mult, nu doar pentru aparatele telefonice, ci mai ales pentru conectarea lor în alte reţele. Iar aceste costuri au fost evidenţiate de studiul KPMG – €206 milioane pe an, adică circa €10 pe an pentru fiecare din cei circa 20 milioane de români.
Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile oferă, poate, un moment asemănător cu cel de la liberalizarea telefoniei fixe când au fost rebalansate tarifele. Atunci SUA pierdeau un miliard dolari pe an din cauza tarifelor mari ale monopolistului AT&T, astăzi România numai €206 milioane. Este momentul ’rebalansării tarifelor din comunicaţiile mobile’ pentru eficienţă şi accelerarea competiţiei .
Tarifele de terminare în reţelele fixe puse pe costuri au făcut ca românii să aibă, dacă mai au, un telefon fix şi nu 2 sau 3 cum se întâmplă în telefonia mobilă. Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile are rolul să permită românilor să aibă NUMAI UN telefon mobil în buzunar, aşa cum au numai un telefon fix acasă şi să nu plătească mai mult decât trebuie. Pentru aceasta, ANCOM trebuie lăsată să-şi facă datoria în interesul întregii ţări, a întregii economii nu numai a unei părţi a acesteia.
Dr. Nicolae Oacă ([email protected])
PS. Nu pot sa nu remarc ’pasul înainte la offside’ făcut în acestă toamnă de unii operatori de comunicaţii mobile mărind tarifele pentru abonamente, prin eliminarea abonamentelor ieftine, de 4 sau 5 euro pe luna. Acest pas înainte pare a-i lăsa încă odată in ’offside’ consumatorii români.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu înțeleg rostul demonetizării telefoniei fixe, cu mult mai comode și mai sigure decât cea mobilă. Mai mult, se va crea un monopol al telefoniei mobile?
Piata este cea care „demonetizeaza” telefonia fixa. Cand fiecare membru al unei familii are un telefon mobil in buzunar , familia se poate gandi sa renunte la telefonul fix …
Inca n-am auzit de vreo lege care sa oblige cetatenii romani sa foloseasca telefonia mobila, si cu atat mai putin de una care sa-i oblige sa sune in alte retele. Prin urmare, atata timp cat ambele actiuni sunt voluntare nu vad cu ce drept isi baga statul nasul in relatia contractuala dintre doua entitati private?!
Ce facem, revenim la economia planificata, mercuriale si preturi maxime autorizate? Inteleg – la limita – o astfel de imixtiune a statlui in cazul bunurilor si serviciilor esentiale dar nu in cazul serviciilor de telefonie mobila: pentru necesitatile fundamentale de comunicare exista telefonia fixa.
Asa e….utilizatorii, ei sunt vinovatii. Ei vor sa sune numai in retea, si prefera sa umble cu 2 smartphone-uri si un dumbphone dupa ei. De fapt, consumatorii au o preferinta spre exuberanta irationala, asa-i? Convenabil, nu?
Utilizatorii nu sunt „vinovati” ca vor sa faca economii, dupa cum nici operatorii nu sunt „vinovati” ca vor sa faca profit!
Dincolo de ironia dumneavoastra, am incercat sa atrag atentia asupra faptului ca este vorba de o relatie contractuala incheiata DE COMUN ACORD intre doua entitati private si ca atare statul n-are dreptul sa-si impuna conditiile. Sau, pe romaneste: nu-ti convine – nu semnezi!
P.S. Exista terminale dual-SIM in aproape toate categoriile de pret, eu folosesc unul cu succes pentru a evita sa umblu cu doua telefoane.
Pe de alta parte insa poate-mi puteti explica cum se face ca saracii utilizatori care n-au bani de abonament si-au permis doua iPhone-uri de ultima generatie? Sau credeti ca liceenii care umplu mall-urile au nevoie de acces permanent la Internet, sa nu cumva sa scada Dow Jones-ul inainte sa-si consulte brokerul?
cred ca era vorba de economiile pe care le face clientul cu 2 abonamente si o cartela, in loc de 1 abonament, si nu despre pretul telefoanelor, de unde, cum si ce fel de telefoane cumpara romanii.
1 abonament de 8 euro/luna + 1 cartela de 10 euro la 3-6 luni, tot depaseste 100 euro in plus pe an, cheltuieli nenecesare. Desigur, clientul s-ar putea lasa de fumat si ar economisi mai mult, dar n-are legatura cu subiectul.
insa vorba „rebelului” de la Consiliul Concurentei, nostalgia operatorilor dupa pensia de urmas de veteran de razboi e mare.
Deoarece telefonia mobilă nu este o piață liberă, este un oligopol.
Nu e ca și cum mâine (presupunând că am banii) vreau să intru pe piață și gata, concurența funcționează. Spectrul este limitat și de aceea, licențiat. Care licență vine cu „termene și condiții” printre care și posibilitatea regulatorului de a stabili tarife maximale. Nu e ca și când săracele firme de comunicații mobile nu știau în ce se bagă.
Nici sa bei apa nu te obliga nimeni. Daca maine furnizorul de apa spune ca te costa 100$ litrul ce faci? Operatorii de telefonie (ca si cei de utilitati) se afla intr-o pozitie privilegiata fata de consumator, asta e motivul pentru care este necesara o reglementare. Astfel de reglementari impotriva monopolurilor sau cartelulrior exista peste tot in lume. Nu le cere nimeni sa dea ceva pe gratis, ci doar o fundamentare a costurilor.
Domnule nnm, confundati apa (o necesitate vitala) cu telefonia mobila. De altfel, daca citeati cu atentie comentariul meu, vedeati ca am scris „Inteleg – la limita – o astfel de imixtiune a statlui in cazul bunurilor si serviciilor esentiale dar nu in cazul serviciilor de telefonie mobila: pentru necesitatile fundamentale de comunicare exista telefonia fixa.”
Realitatea este alta: chiar daca telefonia mobila este o necesitate, excesul de utilizare este un lux. Daca credeti ca exagerez, ganditi-va de cate ori ati asistat la convorbiri aproape lipsite de continut dar interminabile, sau la adevarate „rafale” de apeluri catre diversi cunoscuti, facute doar ca apelantul sa-si umple timpul (ultima astfel de „minune” la care am fost martor s-a petrecut in sala de asteptare a unui medic stomatolog, unde o persoana a stat cu telefonul la ureche in continuu timp de aproape doua ore, agasand cu aceasta ocazie pacientii).
Cat despre preturile prohibitive, hai sa fim seriosi: exista un operator care ofera 750 minute lunar catre orice retea (inclusiv cea de telefonie fixa) si 750 SMS-uri nationale la „cumplitul” pret de 16 EUR/luna. Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi sunt absolut suficiente 25 minute/zi (in medie) pentru convorbiri private…
Daca trebuie sa astepati doua ore, eu va sfatuiesc sa schimbati stomatologul cu unul care respecta programarile si timpul pacientilor.
Eu am o propunere mai buna: sa vina CC sa-i puna stomatologului „tarifele pe costuri” ca si acolo e cam ca la apa curenta: nu vrei sa platesti serviciul, esti liber sa-ti extragi maseaua cu patentul (aceasta fiind, desigur, un fel de telefonie fixa a stomatologiei) :)
O fi apa necesitate vitala, dar nu te pune nimeni sa o procuri dintr-o retea de alimentare. O fantana poate satisface nevoia de baza. Ca sa va parafrazez, un fel de telefonie fixa a surselor de apa. Daca vrei apa curenta platesti, nu-i asa? Intrebarea e daca platesti un pret arbitrar, sau platesti unul rezonabil. Iar pentru asta exista reglementarile. Va place sau nu, orice piata de monopol (oligopol) trebuie reglementata.
PS: Cred ca nu mai trebuie sa amintim ca in ziua de astazi telefonia mobila este la fel de vitala pentru economie precum apa.
Definiti va rog „pret rezonabil” (folosind indicatori economici, nu sentimente, daca se poate, ca m-am cam plictisit de textul cu „profituri nesimtite”).
Pret rezonabil = bazat pe costuri. Daca ei argumenteaza ca un minut costa 10 euro, iar din verificari reiese ca s-a calculat corect, atunci acesta e pretul, nu le cere nimeni sa lucreza in pierdere. In realitate insa, monopolurile au tendinta de a-si rezerva marje de profit foarte mari (de trei-patru ori media) profitand de elasticitatea scazuta a cererii.
De altfel pana acum li s-au acceptat argumentele, si anume ca era o tehnologie emergenta si aveau investitii mari, deci au putut stabili preturi mai mari (desi costurile de operare sunt mai mici decat la telefonia fixa). Insa acum se creaza o discriminare pozitiva, telefonia mobila nu mai e o tehnologie emergenta ci una matura, iar telefonia fixa este o tehnologie depasita cu costuri foarte mari de operare.
In concluzie, toti operatorii, inclusiv cei de telefonie fixa si internet au investitii mari. De unii sa aiba dreptul sa stabileasca tarife mai mari, iar altii sa fie obligati sa lucreze la limita costurilor?
Acest articol are o latura partinitoare care nu este greu de sesizat.
Tarifele de interconectare sunt peste media UE si intr-adevar trebuie sa scada, dar de ce trebuie sa ajungem la minimul UE?
Evitati sa mentionati faptul ca Romania este printre tarile in care operatorii inregistreaza probabil cel mai mic venit pe cap de utilizator din UE?
O buna parte din aceste venituri vin din traficul international, chiar daca acesta are o pondere mica. Si da, majoritatea tarilor din care vine traficul vor avea tarife de terminare mai mari decat Romania in cazul in care ANCOM merge pana la capat cu implementarea propunerii.
Sau poate sa facem demagogie ieftina precum intr-un alt articol sponsorizat de un last-entry pe piata de telofonie mobila care sustine ca este anormala situatia din Romania in care tarifele de retail sunt mai mici decat tarifele de terminare en-gros. Poate asa este pentru dansii, pentru ca au luat aceasta decizie. In mod sigur, ceilalti operatori nu recurg la astfel de practici cu preturi de dumping.
Ziua buna
Articolul nu are nicio latura partinitoare – semnaleaza o situatie anormala.
De ce trebuie sa ajungem la minimul UE? Asa cum am spus in text, din punct de vedere economic (PIB, salariu meiu, putere cumparaer, etc) acolo ne este locul. Nu suntem nici Germania sau Franata sa avem salarii medii mari … Nu vad ce v/ar deranja sa platiti mai putin pentru convorbiri in alte retele. Doar daca reprezentai un operator si aveti telefon de la firma …
Da, Romania inregistreaza cel mai mic veniti mediu pe SIM din UE (poate Bulgaria), dar aceasta se datoreaza, din nou, contextului macroecnomic (salariu, putere cumparare).Dar se mai datoreaza si faptului ca romanii au 2-sau 3 telefoane. Daca s/ar lua in consideratie venitul mediu pe roman utilizator (nu pe SIM) ar fi ceva mai mare probabil cu 50%. Atat putem noi romanii cu salariile naostre. Nu poti manca friptura daca pe masa ai fasole.
Acum Romania are tarife de terminare mai mari decat alte tari care au pus tarifele pe costuri, pentru ca a intirziat. Toate tarile UE vor pune tarifele pe costuri, asa ca dispare temerea dvstra. Este o chestiuen de timp. Ce ati vrea sa/i asteptam pe toti … Suntem cei mai bogati sa ne permitem sa platim mai mult de dragul …
O zi buna
Nic Oaca
PS. Ce operator repezentati? Puteti sa.mi spuneti in particular
Sint si eu un adept al unei piete mai libere, cum zicea si comentatorul de mai sus caruia i-au sarit multi in cap.
sper ca in piata asta cu preturi reglementate (nu doar de ANCOM, ci si de CC mai nou) oamenii nu asteapta investitii si inovare la fel ca de la o piata de pe care operatorii iau un return mai mare.
mi se mai pare ca autoritatile (si aici recunosc: nu doar ale noastre, ci si cele UE si chiar SUA) dau prevalenta concurentei prin pret in detrimentul concurentei prin calitate (pentru calitate trebuie investitii si inovare). dupa aceea sa nu ne mai plingem ca sintem o piata de consum (as opposed to others, unde se investeste mai mult). eu sper sa nu ajungem sa ne plingem de calitatea serviciilor.
deja telefonia mobila nu mai e suficienta in concurenta dintre actorii de pe piata: e o realitate ca fara internet lucrurile nu vor merge bine. iar operatorii mobili trebuie sa faca internetul mobil sa mearga si e o alta realitate ca internetul mobil nu merge prin fibra (oricum ar fi ea instalata).
Exisă anumite aspecte care scapă din vedere, uneori inclusiv ”specialiștilor”. Concret:
1. Inferioritatea economică, juridică și tehnică a consumatorului, în raport cu comerciantul, inferioritate care se manifestă atât în ceea ce privește puterea de negociere, cât și în ceea ce priveşte nivelul de informare, se traduce prin așa numitele ”clauze abuzive” (deoarece este un contract de adeziune, unde nu puteți negocia nimic).
2. Pentru primii 3 operatori de telefonie mobilă, terminarea apelurilor la puncte mobile reprezintă un ”joc cu sumă nulă” care, mai degrabă decât a aduce plus-valoare, generează transferuri financiare artificiale între operatorii interconectați (= creștere artificială a cifrei de afaceri).
3. Având în vedere că penetrarea telefoniei mobile este de 126% (adică o medie de 1,26 cartele SIM per cetățean român), înseamnă că foarte mulți români au 2 sau uneori chiar 3 telefoane mobile, la care plătesc lunar o sumă (aș zice minim 4 EURO/lună/operator).
Așadar, având în vedere puterea de cumpărare a românilor, având în vedere și faptul că cifra de afaceri este artificial mărită (am arătat mai sus), rezultă că eficiența economică reală este mult mai mare decât ne-am imagina.
Și totul pe seama românilor !
Înainte plăteam tribut la turci, acum plătim abonament la … multinaționale.
1. Puteti da exemple de clauze abuzive? In lunga mea istorie (o numesc lunga intrucat a inceput in 1997, la doar doua luni de la introducerea telefoniei mobile in Romania) am intalnit doar doua astfel de cazuri, dintre care unul interpretabil…
2. Din cate inteleg, apelul din reteaua X in reteaua Y costa mai mult intrucat Y percepe de la consumator (prin intermediul lui X, desigur) o taxa pentru a compensa faptul ca nu obtine alt venit de pe urma apelului. In acest context, cum calificati faptul ca apelurile din orice retea mobila catre Romtelecom sunt taxate suplimentar? Sau altfel spus, nu ar trebui ca si Romtelecom sa fie supus aceleiasi reduceri a terifelor de terminare?
3. Avand in vedere puterea de cumparare a romanilor, majoritatea acestora ar trebui sa considere telefonia mobila un lux care trebuie folosit in mod judicios (exclud mediul de afaceri, dar imi permit sa cred ca nu la acest gen de utilizatori s-a referit autorul articolului). Din pacate, romanii folosesc si in acest domeniu principiul „mi se cuvine”, acelasi care se manifesta si in cazul posesorilor de Mercedes/BMW care locuiesc in garsoniere sau a functionarilor care protesteaza in Piata Victoriei impotriva salariilor de mizerie iar in pauzele dintre doua lozinci merg sa se incalzeasca cu o cafeluta… la Starbucks.
P.S. Ma intreb (retoric, desigur) cum dracu’ functiona statul roman inainte de ’97 – nu de alta dar vad ca in ultimul timp nici macar cazurile penale de anvergura nu se mai instrumenteaza fara interceptari de SMS-uri? :)