joi, martie 28, 2024

Tax Haven for Everyone

Motto:
“In these days of cold affections (…)
This could be heaven for everyone
This world could be fed, this world can be fun.”
Heaven for Everyone, Queen

Într-un articol publicat de curând, amica și concitadina mea Anca Doicin face o analiză bine documentată și argumentată în care atrage atenția asupra pericolului care îi pândește pe capitaliștii români odată cu intrarea în vigoare a noilor reguli privind impozitarea tranzacțiilor efectuate cu entitățile înregistrate în paradisurile fiscale.
Desigur problema are, asemenea monedei, două fețe: pe o parte vedem comportamentul lipsit de fair-play al celor care se folosesc de astfel de structuri pentru a evita plata impozitelor în România, obținând un avantaj competitiv asupra celor care aleg să joace în mod cinstit. Pe cealaltă parte avem un sistem fiscal tot mai hrăpăreț, coroborat cu o risipă inadmisibilă (a se citi ”jaf”) în cheltuirea banului public din partea autorităților. Ascultând argumentele ambelor părți te trezești în situația rabinului care dă dreptate fiecăruia dintre cei doi veniți la judecată, ba chiar si celui de-al treilea care se minuna cum de doi oameni care se ceartă pot avea dreptate în același timp…
Bine-bine, mă veți întreba, și atunci ce e de făcut? Pentru că suntem cu toții de acord că trebuie să facem ceva, altfel ne îndreptăm spre o fundătura.

Soluția după părerea mea este una simplă și mi-a fost sugerată de versurile de mai sus: în loc să plecăm în căutarea Paradisului peste mări și țări, de ce nu l-am aduce pe acesta aici, să-l avem la îndemână și să ne bucurăm cu toții de el? Pare un vis, dar dacă analizăm problema cu atenție vom vedea că asta se poate realiza mult mai repede decât s-ar crede la prima vedere. Avem ca bază un cod fiscal in vigoare de aproximativ 9 ani, care s-a maturizat suficient astfel încât să ne dea o bază de construcție solidă. Ajustarea acestuia cu implicarea fiscaliștilor nu ar trebui să dureze mai mult de jumătate de an. Idei și recomandări sunt destule, pentru a vedea și rezultate este nevoie de două lucruri: (i) De o minte limpede la Ministerul Finanțelor care sa coordoneze acest proces. Iar oamenii care sunt acum în fruntea instituției, consultanți fiscali și ei, mă fac să sper că această condiție este îndeplinită.

(ii) De voință politică. Acesta este ”cuiul lui Pepelea” din povestea noastră. Dacă politicienii proaspăt aleși în funcție vor înțelege și vor susține necesitatea acestui demers, atunci avem șanse mari ca începând cu anul viitor să vedem fiscalitatea noastră ca ”un loc luminat, un loc cu verdeață, de unde va fi fugit durerea, întristarea și suspinarea”.  Dacă vor continua să promoveze același sistem caracterizat de cârpeli, excepții de la regulă și interese meschine, vom continua să ne învârtim la nesfârșit pe lângă cazanul cu smoală clocotită.

Eu aleg totuși să sper în prima variantă. Și voi continua să predic aici pentru un Paradis Fiscal Mioritic. Succes!

Articol aparut pe blogul personal al autorului

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Nu exista paradis fiscal, din pacate, iar toata discutia pe tema are doar un rol politic si nu are fundament. Exista si va exista intotdeauna metode legale si corecte prin care taxele pot fi minimalizate chiar fara paradisuri fiscale, chiar in interiorul Uniunii Europene.

    Un exemplu extrem de simplu si la indemana oricarei companii mai mari: exista diferenta de impozitare intre Romania si Bulgaria, in Bulgaria taxele sunt mai mici. Infiintam in Bulgaria o companie si una in Romania; prestam servicii sau manufactura pentru piata romana, ca sa fie si mai simplu.

    Servicii: compania din Bulgaria incheie toate contractele de prestari servicii cu beneficiarii. Compania din Romania este subcontractata sa le execute la un pret egal cu costul, rezulta profit zero in Romania. Tot profitul revine companiei din Bulgaria, impozat mai putin decat in Romania. Castig: Romania ia zero taxe pe profit si Bulgaria ia tot in conditiile in care activitatea se desfasoara in Romania.

    Manufactura: compania din Bulgaria cumpara materia prima si face manufactura in Romania in echivalent lohn – compania romana doar presteaza acele operatiuni cerute de cea bulgara la pretul costului de executie. Toata materia prima si produsele finale sunt ale companiei din Bulgaria, cea romana e un simplu executant. Tot profitul din vanzare va aparea in Bulgaria; statul roman ia doar TVA, in timp ce statul bulgar ia impozit pe profit – mai mic, dar fara sa miste nici un deget.

    Concluzia: statele ce se multumesc cu impozite mai mici vor avea o baza mult mai mare, statele lacome risca sa nu mai ia nimic. Si asta perfect legal si fara nici un paradis fiscal.

    • Ce spuneti dv este valabil ptr firmele de apartament sau cele cu capital de tip mioritic (actionarul majoritar este un Dinu Paturica, detinator ultramajoritar al capitalului societatii); acesta isi poate deschide, pe „persoana fizica”, o alta firma in tara mai avantajoasa dpdv fiscal. Altfel, ajungem la cazul indicat de autor ca sursa a prezentului articol si la politica preturilor de transfer intragrup (multinationale, in special).
      Aici mai apare o alta problema, prea putin subliniata de comentatori si care ar merita toata atentia: o societate membra a unui grup de firme transfrontalier ar trebui, SIMULTAN, sa satisfaca doua cerinte: profitul sa nu fie mult prea diferit intre societatile membre ale grupului si situate in jurisdictii fiscale diferite SI preturile de transfer intragrup trebuie sa se situeze in media preturilor de piata, ca si cum parteneriatul ar fi cu o firma X exterioara grupului. Ori: daca preturile de transfer trebuie sa fie in media pietei, dispare interesul competitiv in a avea o filiala (mai bine subcontractezi unui tert cu care incetezi colaborarea cand si cum vrei); iar daca practici preturi de transfer in media celor de pe piata concurentiala, risti ca intr-una din tari sa ai profit mult mai mare decat firma-mama; astfel ca ori te tunde fiscul din tara firmei-mama pentru externalizare a profitului, ori te tunde fiscul din tara firmei-fiice pentru practicarea unor preturi altele decat cele de pe piata concurentiala…
      Anyway, nu stiu in Romanaia, dar in Franta sunt niste chestii haioase cum ar fi firme de stat (Orange, fostul France Telecom) care au sediul social in Olanda, ptr ca acolo platesc mai putin impozit; e greu sa-ti poti fura singur caciula mai mult de-atat si apoi sa strigi ‘hotul!’ catre Depardieu!
      Si inca: mult mai multi bani ar aduna statul mioritic prin stoparea capusarii sistematice si sistemice a intreprinderilor de stat decat din supraimpozitarea cu 50% a profitului exportat in paradisurile fiscale. Numai ca, astfel, demagogia cu capitalistul-profitor si lupta de clase nu si-ar mai putea da frau liber, iar politicienii nostri ar fi lipsiti de principala lor sursa de venit (contractele cu statul).

      Precum Gabriel Sincu, astept si eu Paradisul Fiscal Mioritic; dar mi-e teama ca, intre timp, vom fi vandut piciorul de plai si vob fi pus calus gurii de rai!

      • Sistemul functioneaza si pentru firme mari, nu pentru cele de apartament. Multi-nationala e un cuvant pretentios, orice firma isi poate face o filiala detinuta integral in alta tara pentru maximizarea profiturilor si minimizarea taxelor si actionarii vor fi de acord cu asta, indiferent de structura actionariatului. Asta fac aproape toate companiile din Fortune 500; tocmai ca firmele mici inca nu o fac suficient de mult.

        Daca filiala intr-o tara a unei firme ofera servicii filialei mama la preturi sub cele ale pietei nu e nimic ilegal, nu e o companie independenta ce lucreaza pe o piata deschisa. E aproape ca si cum mi-ati amenda sotia ca imi face de mancare fara sa imi ceara decat banii de piata, fara sa adauge manopera si profit, si eventual eu as fi arestat pentru ca am angajat-o la negru.

  2. Partea a doua a problemei e ca in cazul manufacturarii riscul e ca statul roman sa nu mai primeasca nici macar impozite din salarii si contributii sociale si sa se umple de someri: manufacturarea se poate muta relativ usor in Bulgaria, de pilda, daca taxele sunt mai mici. Nu doar ca salariile sunt mai mici, dar companiile si-ar permite sa plateasca salarii mai mari doar pentru ca taxele sunt mai mici, costul total fiind mai mic. Statul bulgar ar avea doar de castigat – se reduce somajul, cresc incasarile din taxe, statul roman ar da faliment in momentul in care suficiente companii ar face asta. Cand ai o uniune economica si libertatea de a muta capitalul de ce sa ramai intr-un loc cu costuri mari?

    • Sugestia sufera de cateva probleme majore:

      – incalca dreptul la intimitate; averea unei persoane private nu e informatie publica
      – incalca prezumtia de nevinovatie
      – incalca dreptul de proprietate; veniturile unei persoane nu sunt proprietatea statului, ci ale persoanei; statul are posibilitatea (nu dreptul, pentru ca o face cu forta si nu printr-un drept demonstrabil) sa impoziteze anumite tipuri de venituri obtinute pe teritoriul sau, nu pe toate. De pilda statul nu are dreptul si posibilitatea de a impozita veniturile obtinute in afara tarii (principiu teritorialitatii si jurisdictiei) si nu poate nimeni demonstra ca nu ai obtinut asemenea venituri (nu se poate demonstra inexistenta decat cu anumite exceptii). Si oricum statul nu are nici o justificare morala pentru impozitarea veniturilor, de aceea o si face prin constrangere (ati vazut impozite benevole?).

  3. in care tara ex-comunista exista macar discutia despre paradis fiscal? Contrazice zicerile profetului Karl Marx….. Idem cu bursa….. PS. O parte din raiul financiar al Irlandei -acum 30 de ani- s-a constituit prin taxarea redusa a firmelor de leasing. Drept care ZECI DE MILIARDE de dolari au trecut prin bancile irlandeze. Va las sa va imaginati avantajele pt. Irlanda.

  4. Nu cred ca Gabriel isi imagineaza un paradis fiscal de genul celor in care taxele sunt foarte mici sau deloc. Pentru o tara cu 20 de milioane de locuitori solutia nu poate fi importata din Cipru. Paradisul propus este acela in care reglementarile fiscale sunt stabile, schimbrile predictibile, cotele de impunere decente (daca ne referim doar la cota unica putem spune ca un criteriu este partial indeplinit), efortul admininstrativ mentinut in limite rezonabile. Din aceasta perspectiva astept si eu multe de la colegii consultanti fiscali acum responsabili in ministerul de finante.

  5. Cred că articolul este muuult prea scurt pentru o chestiune atât de amplă. Plus ca „tax heaven” poate să reprezinte modele total diferite de fiscalizare…unii-și doresc taxe foarte mici, alții un număr mic de taxe, alții stabilitate…iar alții câte puțin din fiecare…unii habar n-au
    Nu exista o formulă simplistă care sa rezolve tot ce ne doare…flat tax-area are dezavantaje majore prin reducerea eficienței stabilizatorilor, dar este mai simplu de administrat…taxarea progresivă..vițavercea. Ce pondere trebuie sa aibă impozitele directe..vs cele indirecte? De ce unele țari pun accentul pe TVA și altele pe profit? Cum facem ca sistemul de impozitare sa fie cat mai puțin vulnerabil la evaziune? Să se autoregleze singur într-o cât mai mare măsură? Să avem aceeași masura si la contribuabil..si la obligațiile statului catre contribuabil? Cum facem să încurajam start-up-urile? Dorim cât mai puține excepții…ok, cum rămîne cu teoria exempt tax threshold-urilor la flat taxare?
    Ca sa nu mai zic că de fapt nici nu avem o cotă unica „adevarata”. Nici la profit/venit…nici la contribuția la sănătate.
    La profit avem ba 16% pe venit net, ba 16% pe profit, la care se adaugă apoi înca un 16% pe dividend(altfel nu ai acces la profit, ca acționar=proprietar) ne dă un 29,4% de fapt, ba 3% pe CA, ba 2% la agro, ba forfetaru` lu` pește…Unde mai e cota unica?
    La CASS la fel, un PFA platste 5,5%…la salariat 5,5%+5,2%=10,7%…dar pe alta bază ca la PFA..practic un 8,4%(luând în calcul aceeași bază)..etc
    Trebuie stabilit prima și prima dată un set de principii de la care se porneste. Ce vrem de fapt…simplitate pentru că nu suntem în stare să adminstrăm nimic ca lumea..sau dezvoltare, cu riscul complicării sistemului fiscal? Și dezvoltarea aia ce însemana de fapt? Aia, aia , aia…
    Abia apoi( dupa ce clarificăm ce vrem) putem să trecem la „fapte”. Si să nu se mai schimbe nimic 20 de ani.
    Vise domnule draga, vise.

  6. Intr-adevar, este ideal sa putem crea un paradis fiscal in Romania. Pierdem teren pe zi ce trece in fata vecinilor. Este greu de imaginat de ce un investitor ar alege Romania si nu Polonia sau chiar Bulgaria.
    In Romania si nu numai, este foarte bine impregnata ideea de stat puternic. Indiferent ca vorbim de un pratid de stanga, centru sau dreapta, nici o parte nu ia in considerare o reforma majora pentru orientarea catre un stat minimalist.

    Avem de 16 ori mai multi angajati la stat in comparatie cu Cehia (raportat la numarul de locuitori). Intr-o perioada in care statul a fost guvernat de un partid de dreapta, numarul angajatilor la stat s-a dublat. Suntem departe de a crea un paradis fiscal in Romania. Primul pas ar fi sa fim cei mai competitivi din zona, dar si pana colo mai este foarte mult.

    Chiar daca un partid politic ar imbratisa conceptul de stat minimalist, nu ar avea popularitate. Romanii asteapta multe de la stat. Romanii, in marea lor majoritatea, vad in stat o sursa de venit, si nu doar un redistribuitor de avutie.

    E nevoie de economisti profesionisti in politica si de un popor cu educatie care sa poata sa face distinctia intre binele pe termen scurt si binele pe termen lung.
    Bulgarii au facut un pas in directia buna. L-au adus ministru de finante pe Simeon Djankov ( Simeon Djankov was a Chief economist of the finance and private sector vice-presidency of the World Bank). Sa speram ca de curand si noi vom face pasi bun in aceasta directie.

    • Spuneti:
      „Avem de 16 ori mai multi angajati la stat in comparatie cu Cehia (raportat la numarul de locuitori)”. Aveti o sursa de informare?
      Eu am gasit altceva, cu totul altceva:
      http://www.oecd.org/gov/44124903.pdf
      Government employment represents 12.9% of the total labour force in the Czech Republic.

      • Intr-adevar, diferenta este de 6 si nu 16.

        Cehia are 100.000 de angajati la stat la 10.000.000 locuitori.
        Romaniare are 1.200.000 de angajati la stat la 20.000.000 locuitori.

        Multumesc.

        • De unde scoateti toate excentricitatile?!
          12,9% din populatia activa a Cehiei nu inseamna 100.000!
          1.200.000 de angajati in institutii publice si companii de stat, raportat la populatia activa a Romaniei de 10.145.000 persoane….inseamna 11,82%. Adica, mai putin decat in Cehia!
          http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/somaj/somaj_IIIr_12.pdf

          Formularea unor idei pornind de la necunoasterea datelor exacte poate fi fie periculoasa (daca sunt implicate oficialitati), fie inutila (pentru noi, ceilalti).

    • „Romanii, in marea lor majoritatea, vad in stat o sursa de venit, si nu doar un redistribuitor de avutie”

      De unde are statul legitimitatea sa faca redistributie de avutie? Cum respecta Constitutia, mai exact dreptul la proprietate si dreptul la munca? Veniturile din munca sunt proprietatea persoanei ce presteaza munca, nu e asa? Altfel daca statul are dreptul automat la un procent arbitrar e sclavie, nu democratie – singura diferenta e ca in acest caz proprietarul de sclavi e statul si nu o persoana privata.

      • De acord. Statul este un competitor foarte slab. Ingradirea libertatii cetateanului ii confera o siguranta din acest punct de vedere.

        Spre exemplu, sistemul public de pensii este obligatoriu. Ca cetatean intr-un stat democrat, nu am libertatea sa renunt la participarea la un sistem total defectuos.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Sincu
Gabriel Sincu
Executive Director, Tax/ Tax Advisory Services la Ernst & Young SRL

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro