vineri, martie 29, 2024

Taxa bancară din Cipru sau de ce n-am intrat în Schengen

Taxa pe depozitele bancare cipriote, cerută de UE în schimbul eliberării unui împrumut de 10 miliarde de euro, poate părea o pretenție inechitabilă, bizară sau contraproductivă. Indiferent însă de modul de raportare la acest demers, motivele care justifică – în ochii statelor creditoare –  impozitul sunt aceleași cu cele care au stat la baza amânării sine die a intrării României în spațiul Schengen. Diferența este că, în timp ce oprirea României la porțile spațiului fără frontiere ar putea avea efectul benefic (deși din ce în ce mai puțin probabil) de a forța continuarea unor reforme necesare, tentativa de a impune o taxă forfetară pentru toți deținătorii de depozite în băncile cipriote ar putea duce la implozia zonei euro.

Pentru a înțelege de ce, e nevoie să facem un pic de istorie recentă. În anii 90, Uniunea Europeană – pe atunci prosperă și optimistă –  a demarat cel mai ambițios program de extindere din istoria sa, susținut programatic de țări importante ca Germania și Marea Britanie. Pentru cei care am trăit mizeria tranziției românești pare greu de imaginat că anii 90 au fost pentru cei din vest o perioadă de încredere în viitor și în capacitatea transformațională a UE. Însă țările din est au intrat în Uniune tocmai pe acest val de încredere. La fel și Ciprul. (În ciuda faptului că, odată cu statul mediteranean, Uniunea importa și un conflict nerezolvat, alimentat inclusiv de intransigența ciprioților pe cale să devină cetățeni UE.) Atunci când problemele integrării surorilor sărace au devenit evidente, au apărut și primele semne de enlargement fatigue. România și Bulgaria s-au strecurat atunci, cu multă șansă, printr-o ușă care era pe punctul să fie închisă pentru mult timp (nu voi discuta aici de ce Croația este o excepție).

Criza financiară a expus apoi diferențele între economiile și culturile politice ale statelor membre: atât între nord și sud, cât și între est și vest. A devenit evident că statele din sud sunt mai ineficiente, mai corupte și mai cheltuitoare decât păreau în zilele în care Olimpiada de vară se desfășura la Atena sau când Spania era dată ca exemplu de dezvoltare economică durabilă. În egală măsură, atunci când Viktor Orban impunea o variantă proprie a statului democratic sau noua putere de la București juca ruletă rusească cu statul de drept, democrațiile estului și-au expus și ele periculoasa lor fragilitate.

Statele din sud au plătit un preț pentru lipsa de viziune economică, risipă și corupție. Partea vizibilă a decontului adus de criză – austeritate, șomaj, sărăcie, spirala costurilor îndatorării – a fost completată în cazul lor de una mai insidioasă, reprezentată de erodarea încrederii și a solidarității între nord și sud. În mod similar, în unele state din est picajul economic a expus fundamente șubrede ale statului democratic, ducând la derapaje politice, probleme cu statul de drept și volatilitate în actul de guvernare. Și în acest caz, aceste incidente au avut ca efect secundar pierderea răbdării nordului, care începuse deja să se confrunte cu propriile probleme economice și sociale.

Atunci când ne mirăm cum de poate Uniunea Europeană să ceară unor cetățeni onești să plătească, cot la cot cu magnații ruși, prețul pentru slabul management economic al guvernului țării lor, trebuie să înțelegem că toate fondurile plătite în ultimii ani de țări precum Germania, Olanda sau Finlanda către vecinii mai săraci și mai nesăbuiți din sud, au dus în timp la epuizarea credibilității liderilor din nord în fața propriilor alegători (este un argument pe care îl prezintă foarte bine Gideon Rachman în FT-ul de marți). Cetățenii din statele cuminți și bogate vor acum ca vinovații să plătească, puțin mai contează dacă este vorba de clasa mijlocie din Cipru sau de oligarhii ruși.

La fel și în cazul Schengen: puțin contează că România îndeplinește de ani buni criteriile tehnice și că frontierele noastre sunt printre cele mai sigure din UE. Atunci când nu putem demonstra un parcurs constant către un stat de drept solid și o justiție echitabilă, transparentă și funcțională, ne putem aștepta să fim sancționați cu orice mijloace le au la îndemână partenerii noștri din vest.

Dacă, în cazul României, metoda coercitivă ar putea ajuta într-o oarecare măsură transferul la nivel intern al unei presiuni constructive europene, taxa forfetară pretinsă de UE Ciprului riscă să fie începutul sfârșitului pentru zona euro. În primul rând pentru că pedeapsa colectivă este o practică pe cât de înrădăcinată în istorie pe atât de puțin justificabilă din punct de vedere moral. Apoi pentru că taxa din Cipru creează un precedent periculos: doar pentru că Cipru este o insulă nu înseamnă că incendiul generat de o criză bancară nu se poate extinde la celelalte state vulnerabile ale Uniunii. Nu în ultimul rând, pentru că prin această pretenție pui decidenții ciprioți să aleagă între sinucidere politică și apelul la finanțele generoasă a Moscovei, cu tot ce implică asta (la ora la care scriu acest articol, se pare că balanța înclină din păcate în cea de-a doua direcție).

Cazul Ciprului ilustrează pericolele generate de deficitul de încredere la nivel european. Cazul României arată că, din păcate, acest deficit de încredere este pe deplin justificat.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. UE a fost de la inceput o creatie artificiala, formala, un deziderat de a opune SUA o contrapondere europeana.
    Daca SUA are la baza indivizi cu acelasi statut, de imigranti, uniti de aceleasi idealuri, adica o tara unde sa munceasca si sa traiasca bine(majoritatea imigrantilor sunt protestanti sau catolici, adica oameni educati in spiritul MUNCII in tarile de unde au plecat spre SUA), in schimb in UE este o adunatura de state diferite in cele mai multe caracteristici, iar diferentele dintre nord si sud, respectiv dintre est si vest au existat mereu, numai ca lideri europeni fara viziune sau cu o viziune nerealista au crezut in acest proiect largit al UE care se dovedeste falimentar in final.
    Erorile fundamentale ale liderilor europeni le platesc cetatenii care i-au ales.
    Semnele a ceea ce se intampla azi cu Cipru nu sunt de ieri de azi, scadenta insa a venit, prea mult nu mai putea dura.(Italia, Spania si portugalia sunt in situatii similare, numai ca dimensiunea economiilor lor cere masuri care sa le salveze, altfel toata sandramaua numita UE ar cadea la pamant ca la un cutremur).
    Este greu de evaluat ceea ce se va intampla in final cu Cipru, dar asa cum s-a spus dupa criza financiara importata din SUA(care inca nu s-a sfarsit), UE nu va mai fi la fel, dar cum va fi nici atat nu putem sti.
    Apocalipsa UE se apropie, a creatie artificiala, fara fundamente reale si realiste, o creatie fortata a unor lideri care nu gresit.
    Platesc cei multi erorile celor care conduc.
    Istoria a cunoscut multe asemenea episoade, dar unul de genul Cipru inca NU.
    Cum va arata UE dupa episodul Cipru, poate cineva sa avanseze vreo idee ?!!
    Politicienii nici atat, pentru ei conteaza voturile alegatorilor…..

    • Lili,

      Nu uita ca crearea UE a fost partial incurajata de SUA, care avea nevoie de un avanpost puternic in Europa. Sigur ca Europa e, in ciuda istoriei comune, mult mai atomizata cultural decat SUA, si se poate argumenta faptul ca lipseste un obiectiv comun legitim.

      Dar ce este cel mai important este ca, intr-adevar, diferentele intre statele membre, decalajele culturale si economice, au existat intotdeauna. Unul dintre motivele pentru care avem proceduri atat de greoaie de absorbtie a fondurilor UE (nu cel mai important, dar unul dintre ele) este ca de-a lungul timpului banii europeni au fost risipiti cu entuziasm in tari ca Italia sau Grecia si acum Bruxelles-ul incearca sa-si protejeze mai bine investitia. Sigur ca statele din nord aveau datoria de a imprima o viziune comuna si un set de reguli stricte atunci cand lucrurile mergeau bine, si aici intr-adevar este principala vina a Germaniei et al.

      Fara a incuraja neaparat cuvinte ca „apocalipsa”, sunt de acord cu tine ca situatia este una dificila.

      In ceea ce priveste viitorul UE dupa Cipru, sigur ca scenariile sunt multe, insa sincer in momentul asta imi vine greu sa imi imaginez vreunul in care Cipru ramane in zona euro. Ramane de vazut in ce masura va exista o contagiune.

      Alex

      • Locuiesc in Secuime de peste 30 de ani si mereu auzeam argumentul celor aflati la guvernare legat de prezenta UDMR la guvernare: mai bine sa-i avem langa noi, decat sa nu-i avem.
        Cam asa suna pana acum situatia Greciei, mai bine sa fie salvata si lasata in Eurozone decat lasata sa se prabuseasca sau scoasa din Eurozone.
        Cu Cipru se pare ca logica asta nu mai functioneaza, inseamna cumva ca pierderile mai marilor din UE nu conteaza in acest caz cat conteaza in cazul Greciei ?!
        Si ca pierderile „alorlalti” colaterali nu conteaza sau conteaza mai putin…..?!!

    • 1.Politica proasta a bancilor cipriote n-are legatura cu apartenta la UE. 2.Pretul platit de mase pt greselile liderilor politici nu e legat de UE, e un fenomen global si acest pret e cu mult mai mare in tarile care n-au treaba cu UE. In cazul Romaniei,UE a facut ca pretul sa fie suportabil. Deocadata. 3.Apocalipsa UE e o tema naiva ce se tot reia de 20 de ani. Impact quasi nul daca Cipru ar parasi UE ceea ce nu se va intampla.

  2. Domnule Coita, se pare ca toata lumea incepe sa (re)cunoasca adevarul insa nimeni nu este dispus sa il afirme in public.
    Ia mai lasati ipocrizia si spuneti lucrurilor pe nume: UE este instrumentul prin care unele state si-au continuat, sub alta forma, expansiunea economica inceputa in epoca colonialismului din evul mediu..

    Vorbiti despre istorie, fie ea chiar si recenta? Haideti sa va dau ceva de lecturat si, daca mai aveti curajul sa rostiti platitudini precum „statul de drept, solidaritate intre nord si sud, dezvoltare economica durabila” inseamna ca sunteti un mare ipocrit.

    http://www.oftwominds.com/blogmar13/cyprus3-13.html

    Lectura placuta!

    • Mircea,

      Interesant unghiul din care ai pus problema. Banuiesc ca pe undeva e firesc ca orice fel de taxa regresiva sa nasca o critica post-marxista. Totusi, care e componenta (post)colonialista in cazul Cipru, daca ne referim strict la UE? Cipru a devenit membru in 2004 din proprie initiativa, in urma unei „tranzactii” cu Bruxellesul in care a intrat in termeni extrem de favorabili.

      Pot sa accept faptul ca unele vechi state membre (vezi Germania) au promovat procesul de extindere, intre altele, ca un instrument a reintregire a vechii sfere de influenta. Insa de aici la post-colonialism e un pic de cale, zic eu. Bineinteles, orice argumente sunt binevenite.

      Alex

    • stimabile domn mircea

      argumentul dvs cu un mare impact emotional si

      adevarul ar fi totusi altul: unii din europa – pur si simplu cand muncesc o fac mai bine si mai repede decat altii. Acestia in timp, isi creaza avantaje care le da o mult mai mare putere de negociere in relatia cu altii. Daca, noi, romanii am fi produs de pilda , mercedesurile, noi am fi cei care astazi am pune conditii Germaniei.

      Asa cum si la noi in tara, cei puternici pun conditii celor slabi. Sau la noi o fi diferit ?!
      Sa intelegem , viata e o lupta – iar visele dvs de egalitarism nu se pot sustine.
      Nimeni nu renunta la realizarile obtinute in decursul a sute de ani pentru a risipi altora care traiesc in istorie doar ca pomanagii.
      Fa ceva si demonstreaza ca meriti sa fii tratat cu respect. Lasa cerseala .

    • ce vă face să credeţi că ar fi normal ca unii contribuabili la bugetul UE (germani, suedezi, olandezi, etc) să plătească şmecheriile şi risipa din alte ţări?!
      adică, ciprul a deventi refugiul favorit al escrocilor din toată lumea (ia vedeţi numai câtă mazăre românească este pe acolo, prin depozite sau off shore-uri!), iar ruşii le plâng de milă bieţilor ciprioţi?
      oameni buni, dacă ridicolul nu ucide, măcar comprimite…

  3. stimabile domn mircea

    argumentul dvs cu un mare impact emotional si care serveste unei vechi traditi romanesti de autovictimizare altereaza asa zis adevar propovaduit .

    adevarul ar fi totusi altul: unii din europa – pur si simplu cand muncesc o fac mai bine si mai repede decat altii. Acestia in timp, isi creaza avantaje care le da o mult mai mare putere de negociere in relatia cu altii. Daca, noi, romanii am fi produs de pilda , mercedesurile, noi am fi cei care astazi am pune conditii Germaniei.

    Asa cum si la noi in tara, cei puternici pun conditii celor slabi. Sau la noi o fi diferit ?!
    Sa intelegem , viata e o lupta – iar visele dvs de egalitarism nu se pot sustine.
    Nimeni nu renunta la realizarile obtinute in decursul a sute de ani pentru a risipi altora care traiesc in istorie doar ca pomanagii.
    Fa ceva si demonstreaza ca meriti sa fii tratat cu respect. Lasa cerseala .

  4. @ lili & Mircea

    Colonialism ÎN EVUL MEDIU ? Europa vs. SUA ? Păi TOCMAI AMERICA a impus primele măsuri de unificare altfel Planul Marshall nu funcționa ! Plus că se săturaseră s-o tot salveze din războaie imbecile.

    Bolșevicii NU DORM, NU RENUNȚĂ, NU IARTĂ !

    Doar devin din ce în ce mai sofisticați.

    ȘI ȚINE ! Fiindă românii PUPĂTORI DE MOAȘTE se luptă și acum cu cip-urile și cu băncile. ĂSTA EV MEDIU !

  5. unde nu e printip, nu e moral si unde nu e car’va sa zica ca nu exista Caragiale)

    Unde e principiul proprietatii private aici? Asta e nationalizare generala, ca la comunistii nostri in „48 si la nazistii lor in anii ’30.
    Halal UE!
    Nemtii isi dau seama ca le-au tras-o americanii cu criza si nu stiu cum sa revina la o UE cu 6-7 state…

  6. Daca to discutati de originea UE.
    Let’s go deep.

    Din cartea „Mari decizii ale WWII” de Jacques de Launnay – pg.233-234

    „In ceea ce privea Europa., Goering are in vedere un organism supranational unic, fiecare membru al acestuia bucurandu-se de autonomie, desfiintarea frontierelor, intrucat conditia realizarii unei sinteze politice europene este unitatea economica a Europei. Exercitarea unui control asupra diverselor economii nationale va evita concurenta dintre industrii si supraproductia. Organismul politi, care va fi creat ulterior, va cuprinde, pe o baza federativ, sapte grupe principale de state …
    ….
    Ajuns la acest stadiu, continentul va fi capabil sa creeze o uniune politica prin mentinerea autonomiilor regionale si sa realizeze un plan comun de cooperare in Africa:

    – Dupa parerea mea, chiar daca pierdem razboiul, spunea Goering, nimic nu va putea impiedica evolutia Europei in acest sens.

    Ceea ce s-a adeverit.
    Vreau sa spun doar ca elitele europene din acea vreme deja aveau o parere despre o astfel de evolutie a Europei. (Nu cred ca doar Goering gandea asta. N-o fi fost el geniul care a vazut primul UE in zare.)

  7. De data asta UE a mers prea departe. Nu este vorba de ceea ce ar trebui sa plateasca germanii din taxe. Este vorba de altceva. Mai precis, acea „taxa” pe depozite este, de fapt, un eveniment de default controlat al bancilor din Cipru. Este foarte corect ca aceste banci sa intre intr-un default controlat, ceea ce nu este corect este ca acesta sa fie suportat de deponenti, mai ales de cei care au sume garantate (sub plafonul de 100k EUR). Precedentul este foarte periculos. Cei care ar trebui sa plateasca sunt investitorii: detinatorii de actiuni si de obligatiuni emise de bancile cipriote. Cand ai cumparat o obligatiune emisa de o banca din Cipru stiai ca este un paradis fiscal, stiai de depunerile rusilor, puteai analiza solidiatatea bancii. De asemenea, ca fond de investitii (majoritatea bondholderilor) ai cumparat obligatiuni cipriote si nu germane pentru ca dobanda este complet diferita. De ce e complet diferita? De ce primesti mult mai putin pentru o obligatiune la o banca germana, de exemplu? Simplu, pentru ca exista o prima de risc, bancile cipriote sunt mult mai riscante. In consecinta, acesti investitori sofisticati care dispun de fonduri semnificative si care au investit in bancile respective, primind in schimb dobanzi ajustate la risc, sunt cei care ar trebui sa plateasca. In niciun caz frizerul care a strans 30,000 de EUR pentru pensie. De data asta, cred ca nici cetatenii Germaniei sau Olandei nu ar putea sprijini o asemenea decizie, precedentul este foarte periculos. Practic, este o nationalizare. Este ceva foarte grav si totul doar pentru a evita cuvantul „default” care, oricum, va fi asumat de toti investitorii din piata.

  8. Despre banci:

    Cum porneste o banca:
    – o banca se porneste prin capitalul adus de acasa de actionarii bancii
    – o banca se finanteaza prin emisiuni de bonduri purtatoare de dobanda
    – bancile primesc depozite de la cetateni si dau credite, castigand din diferentele de dobanda, comisioane etc.

    Cum functioneaza o banca:
    – o banca poate avea active de pana la vreo 10 ori mai multe decat are capital propriu
    – cand capitalul propriu scade in urma pierderilor bancii, actionarii aduc alti bani de acasa sau banca emite bonduri purtatoare de dobanda
    – bondurile pot fi negarantate sau garantate cu capitalul bancii
    – depozitele populatiei sunt contabilizate separat de capitalul bancii; acesti bani nu apartin bancii
    – conform schemelor nationale si europene de garantare depozitele sunt garantate de state

    Ce vor sa faca bancile din Cipru – si asta nu este decat un test care are potentialul sa fie extins la toate tarile:
    – vor sa transfere pierderile in contabilitatea statelor si a cetatenilor
    – vor sa fure din depozitele care nu sunt proprietatea lor
    – vor sa acopere acest furt de proprietate prin tot felul de mesaje isterice si mincinoase

    SISTEMUL BANCAR NU ARE NICIO PROBLEMA. ASISTAM LA UN SIMPLU FURT LA LUMINA ZILEI.
    De ce spun asta?
    – inca nu am auzit de banci care sa dea faliment – sau sunt doar cateva, iar pierderile le sunt acoperite de CETATENI
    – inca nu am auzit de bancheri care sa fie trasi la raspundere pentru fraude la nivel sistemic
    – bancile fraudeaza si fac ilegalitati pe banda rulanta (vezi scandalurile cu spalari de bani pentru teroristi, traficanti de droguri si arme etc.)
    – inca nu am auzit ca le sunt luate inapoi bancherilor bonusurile si salariile nesimtite atunci cand bancile pe care le-au furat ajung in pragul falimentului
    – inca nu am auzit despre bancheri care sunt nevoiti sa-si cumpere Dacia Logan SH
    – inca nu am auzit despre bancheri care sunt nevoiti sa-si ia un al doilea job pentru a-si acoperi cheltuielile de baza
    – AM AUZIT INSA DE MILIOANE DE OAMENI SIMPLI CARE SUNT VICTIMELE REALE ALE SISTEMULUI ACESTUIA DE JEFUIT

    Asadar toata mascarada care se desfasoara cu atata impertinenta de catre banci si slugile lor este un simplu FURT. Sa lasam povestile cu solidaritate, taxa bancara si alte vrajeli ieftine. Depozitele din banci sunt proprietatea cuiva, iar dreptul de proprietate este fundamental si garantat in orice Constitutie. Este pe acelasi nivel cu dreptul la libertate.

  9. O singura intrebare am: grecii astia lenesi erau cumva cetateni europeni model cand cheltuiau miliarde pe submarine nemtesti si fregate franceze? Italienii lui Grillo erau perfect acceptabili, chiar „sudici” fiind, cand cheltuiau miliarde in programul Eurofighter? Realitatea e ca „nordul” a fost perfect incantat sa gaseasca o piata in „sud” si sa-si diversifice „investitiile” acolo. Ceea ce ar dori insa acum este ca doar „sudul” sa plateasca oalele sparte!

  10. „Cetățenii din statele cuminți și bogate vor acum ca vinovații să plătească, puțin mai contează dacă este vorba de clasa mijlocie din Cipru sau de oligarhii ruși.”
    1. Nu există state cuminţi in uniunea Europeană. După inventarea monedei Euro, toate statele s-au aruncat in cheltuieli aberante, incurajate sau cel putin tolerate la nivel de Comisie si Consiliu, precum şi de BCE -singura bancă centrală fără stat din istoria lumii [Uniunea nu şi-a definitivat nici astăzi personalitatea juridică statală]. Regula deficitului maximal stabilită la Maastricht a fost încălcată sistematic fără ca Uniunea să sancţioneze vreun stat. Ca atare:
    2. Culpa legală şi morală se împarte intre guvernanţii statelor membre care au intrat in cercul vicios al creditelor ieftine, eurocraţii care nu au mişcat un deget deşi regulile de bună guvernare stabilite de ei erau călcate in picioare, şi elitele financiar-bancare seduse de acest carusel al creditării statelor in detrimentul entităţilor private.
    3. Cetăţenii statelor aşa-zis cuminţi NU s-au exprimat nicicând in sensul sancţionării clasei mijlocii din Cipru. Această aserţiune este pur şi simplu o invenţie, una gogonată, ce încearcă să crediteze posibilitatea legitimării democratice post-factum a tentativei de jaf bancar. In realitate, există destui cetăţeni cuminţi şi economicoşi atît in nordul cît şi in sudul europei care s-au exprimat in sens contrar, iar unii dintre aceştia s-au pronunţat deja prin referendum asupra răspunderii individuale, iară nu colective pentru managementul dezastruos al băncilor şi statelor: este vorba de Islanda, un stat mic populat de un neam nordic, dintre cele admirate pe moment de europolitruci. Mă întreb de ce nu este pomenit in discuţie.
    4. răspunderea colectivă a societăţii pentru gafele şi fărădelegile elitelor politice a fost adoptată de regimurile totalitare ale veacului trecut, atît de bolşevici cît şi de fascişti. A arunca vinovăţia asupra unui întreg popor pentru faptele unor incompetenţi ori escroci de la vîrful politicii şi finanţelor este un Dictat, profund nedrept şi ilegal chiar in virtutea normelor şi principiilor europene, iară nu o reparaţie oferită de UE la cererea cetăţenilor europeni.
    5. Nu înţeleg ce anume îndrituieşte un individ oarecare să stabilească singur, in biroul lui, vinovaţii pentru dezastrul economic actual, prin simpla extragere a ţapilor ispăşitori dintre „sudiştii” niciodată implicaţi in suveica financiară şi să ceară sancţionarea lor pecuniară, ba chiar să îndrăznească să arunce cu atâta nonşalanţă anatema pe capul unui întreg popor. In Uniunea Europeană există atît instanţe naţionale cât şi comunitare care ar fi putut să se pronunţe asupre presupusei culpe a cetăţenilor ciprioţi şi totuşi NU au făcut-o şi nimeni nu a înaintat nicio plângere împotriva Ciprului sau a cetăţenilor săi. In Uniunea Europeană există şi foruri democratice in care ar fi putut fi supusă dezbaterii culpa ciprioţilor şi eventual propuse măsuri şi totuşi acest demers nu a avut loc şi nicicând in Parlamentul Europei NU s-a pus problema culpabilizării unor cetăţeni pentru erorile guvernanţilor. Aşadar, această vinovăţie stabilită post-factum nu este altceva decît rodul unei imaginaţii bogate şi al unei minţi neobosite in activitatea de Salvare a Lumii. Fiecare mic conducător de bine ce se ascundea până astăzi in cugetul de eurocrat iese la suprafaţă şi dictează soluţii fantastice, pedepse ridicole şi sentinţe morale, toate in asentimentul celorlalţi bravi conducători care au pritocit Măreţul Plan de Salvare a Băncilor prin Devalizarea lor.
    6. Dacă nu contează vinovăţia reală şi nici măcar participarea in procesele financiare care au declanşat ori amplificat criza economică, iar sancţiunile pot fi decise fără nicio judecată publică, atunci orice este posibil in această uniune. Oricând putem şi noi, cetăţenii români, să fim şi mai drastic pedepsiţi pentru managementul slab de care au dat dovadă toţi guvernanţii de după 89. Cînd insăşi Organele Centrale ale UE acţionează împotriva principiilor fondatoare ale uniunii [dacă vă amintiţi: libertatea de mişcare a persoanelor şi a capitalurilor], încălcînd totodată şi principiile statului de drept, nimic nu mai este sigur şi orice greşală a conducătorilor naţionali sau comunitari poate antrena atacuri asupra avuţiei şi vieţilor cetăţenilor europeni…vinovaţi că au îndurat abuzurile şi samavolniciile conducătorilor, că au acceptat democraţia şi că au aşteptat ca justiţia să-şi facă treaba…in loc să-şi ia dreptatea in propriile mâini şi să obţină dinte pentru dinte, ochi pentru ochi şi taxă pentru taxă. Ar trebui să ne asociem astăzi in vederea răsturnării acestor regimuri şi recuperării daunelor. Ar trebui să ne unim in Agenţii fiscale private şi să taxăm guvernanţii şi elitele bancare…pentru că aşa ne ilustrează organele centrale ale Uniunii că se procedează. E suficient să ne strângem in grupuri de cel puţin 27 de cetăţeni şi să hotărîm salvarea ţării prin taxarea guvernanţilor si a băncilor, că nici nu contează dacă printre ei sunt nevinovaţi. In fond sunt şanse mult mai mari să găseşti nevinovaţi in rîndul cetăţenilor obişnuiţi, economi, cumpătaţi, posesori de depozite intr-un stat membru UE, decît in rândul cetăţenilor cu rang politic, lacomi, cheltuitori şi deschizători de drumuri către adevăratele paradisuri fiscale din afara UE. Ce ziceţi domnilor de această propunere? sunt convins că pe această platformă se găsesc cel puţin 27 de comentatori de bună credinţă care să se asocieze in vederea înfiinţării unei Agenţii Fiscale Private care să sechestreze conturile guvernanţilor şi să ceară imperativ Elveţiei să divulge informaţiile despre depozitele politrucilor, iar dacă nu răspund, le vom mitui funcţionarii bancari ca să aflăm şi noi, prostimea vinovată de delictul de toleranţă asumată, ce averi au dosit şnapanii prin paradisurile fiscale…pentru a le confisca şi reda economiei naţionale care a fost păgubită de aceste relocări ilicite de capital. Şi, pentru că suntem oameni de bine, şi nu satrapi puşi pe căpătuială, o să le oferim şansa de a-şi declara înainte toate conturile bancare din străinatate in vederea taxării cu 10 procente, respectiv 6,8% dacă sunt sub 100000 euro, iar dacă nu vor asculta şi vor persista in activitatea infracţională cunoscută sub numele de tăinuire, atunci îi vom taxa in momentul descoperirii conturilor cu 90% din sumele ascunse şi pe ei, şi familiile lor şi toţi cunoscuţii lor care aveau ştiinţă de conturile ‘secrete’.

  11. „E suficient să ne strângem in grupuri de cel puţin 27 de cetăţeni şi să hotărîm salvarea ţării prin taxarea guvernanţilor si a băncilor, că nici nu contează dacă printre ei sunt nevinovaţi.”

    Stiu si eu? Depinde cate paturi sunt intr-o celula la Rahova…

  12. UE a cerut ca criza sa fie rezolvata, n-a impus o masura anume. Bancile cipriote au oferit dobanzi prea mari fara investitii rentabile iar in disperare incearca sa jumuleasca niste bani inapoi de la clienti, iar bancherii din UE au zis, ok caci s-au saturat sa dea bani guvernelor si bancilor iresponsabile. Chestia cu UE care ar fi de vina este, ca si in cazul Greciei, un fel de „pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Coita
Alexandru Coita
Alexandru Coita este antreprenor și specalist in politică externă și securitate. A fost secretar de stat (tehnocrat) în guvernul Ungureanu și reprezentant al Camerei Deputaților pe lângă Uniunea Europeană. A susținut cu succes în 2015 teza doctorală cu tema riscurilor politice la adresa securității energetice a UE.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro