Ucraina, pe caii mari ai gazelor de șist

Tweet

Miracolul gazelor de șist din Statele Unite ale Americii, dar și declinul accentuat al rezervelor tradiţionale de petrol şi gaze îi determină tot mai mult pe marii jucători din domeniul energetic să se reorienteze spre resursele neconvenţionale de combustibili.

Deşi Rusia rămâne cel mai important furnizor de gaze naturale al Europei, evoluţiile din ultimii ani de pe piaţa resurselor neconvenționale de energie încep să schimbe situaţia, astfel că ne putem aştepta, în viitorul apropiat, la modificări radicale în ecuaţia geopolitică regională şi chiar mondială.

Din această perspectivă, un punct de interes la Marea Neagră, şi implicit pentru Bucureşti, îl reprezintă modul în care relaţiile ruso-ucrainene pot fi afectate de revoluţia gazelor de şist, cu atât mai mult cu cât, potrivit celor mai recente date publicate de Agenției americane pentru informații în domeniul energiei (EIA), rezervele ucrainene de şist sunt estimate la 3,6 trilioane de metri cubi, cifre ce o plasează pe a treia poziție în Europa, în urma Poloniei și a Franței (cu resurse revizuite în scădere de același raport). Mai optimiști, guvernanții aduc în discuție rezerve de până la 30 trilioane de metri cubi.

Cu zăcămintele în subsol, Kievul nu face din intențiile sale un secret. În câteva rânduri, oficialii ucraineni au declarat că intenţionează să utilizeze această resursă energetică alternativă pentru a reduce dependenţa faţă de Moscova, în condiţiile în care Ucraina importă din Federaţia Rusă aproximativ 60% din necesarul de gaze naturale. Un prim şi extrem de important pas în acest sens l-a reprezentat semnarea, în cadrul Forumului Economic de la Davos, de către Guvernul de la Kiev, a acordului privind extragerea gazelor de șist cu „Royal Dutch Shell”, în valoare de 10 miliarde de dolari, pentru o perioadă de 50 de ani, iar negocierile cu Chevron sunt aproape de final.

Motivată să atragă un număr cât mai mare de investitori străini capabili să demareze explorarea și exploatarea într-un timp cât mai scurt, administrația de la Kiev se arată dispusă să liberalizeze rapid piața gazelor, să ofere facilități fiscale generoase și să dea liber la exportul resurselor extrase.

Înainte chiar să fi început explorările, cu speranțele alimentate și de zăcămintele din Marea Neagră a căror exploatare o negociază cu Exxon, Ucraina se vede deja independentă din punct de vedere energetic. „Am putea ajunge chiar la un surplus”, declara încrezător ministrului energiei şi industriei miniere, Eduard Stavytsky.

Ecourile independenței energetice se aud și la Bruxelles, unde Comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, lansa posibilitatea ca Ucraina să devină, prin propriile forțe, un hub est-european de gaz. Nu este încă prea clar, însă, dacă aceste declarații reprezintă cu adevărat speranța europenilor într-o alternativă la gazul rusesc sau sunt doar semne de încurajare al recentului avânt către vest al Kievului.

Între timp, exaltarea ucrainenilor nu este bine primită la Kremlin. Deși cu exporturile asigurate pentru următorii ani printr-un contract take-or-pay, rușii au făcut, fără succes, presiuni pentru renunțarea la planurile de exploatare a gazelor de șist în Ucraina, iar scenariul unui eșec politic precum ieșirea Kievului din sfera sa de influență a estului este tot mai plauzibil. Mult așteptata Uniune Eurasiatică rămâne, pentru moment, la stadiul de vis. Și pentru că, în cuvintele președintelui Traian Băsescu, dacă ucrainenii nu au ochii oblici, atunci ce ar putea căuta într-o astfel de uniune?!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro