Home » Economie »Financiar »Macro »Opinie »Reactie rapida » Citesti:

Uitați de ”Ordonanța lăcomiei”: vine bugetul angajamentelor-aisberg!

Adrian Luca februarie 5, 2019 Economie, Financiar, Macro, Opinie, Reactie rapida
5 comentarii 4,800 Vizualizari

Cu toții suntem cu ochii pe buget în aceste zile. ”Cu ochii ca pe butelie” aș zice folosind o expresie clasică, dar, în vremuri atât de inovative precum începutul lui 2019, mai că aș zice ”cu ochii ca pe aisberg”. Figura de stil mi-a fost inspirată chiar de Finanțe, via ANAF, printr-un comunicat cât un aisberg numit ”Operațiunea Iceberg” (sic). Voi încerca o scurtă analiză pe acel text ceva mai jos, dar deocamdată mă grăbesc să semnalez o greșeală cu privire la acest buget, care sper să fie doar de redactare, astfel încât factorii de decizie să mai aibă timp să o elimine.

Acest buget are un excedent toxic, de ”angajament”. Și nu e vorba de utilizarea în obișnuita sintagmă ”credite de angajament” (care angajează plăți viitoare) ci de niște nemaiauzite angajamente din partea conducerii Administrației Fiscale.

Raportul de fundamentare (privind situația macroeconomică pe 2019 și proiecția pe 2020-2022) ne spune că ”planificarea bugetară pe anii 2019 -2022 a avut la bază măsurile de relaxare fiscală începute în perioada 2015-2016 în scopul stimulării creșterii economice (noul cod fiscal și majorările salariale și ale unor drepturi de natura asistenței sociale)” [1] Se trece la argumente și mai concrete ”realizările veniturilor bugetare la nivelul anului 2018/prognoza pe termen mediu 2018-2022 (prognoza de iarnă 2019) elaborată de Comisia Națională de Strategie și Prognoză conform căreia creșterea reală a PIB în anul 2019 va fi de 5,5%/ angajamentul ANAF de a colecta venituri suplimentare de aproximativ 7,5 mld lei prin intensificarea acțiunilor de îmbunătățire a colectării și reducerea evaziunii fiscale...”

Scrie negru pe alb și încă de trei ori: Planificarea / bugetul se bazează pe angajamente! După ce se mai reia cifra aceea de 7,5 miliarde venituri suplimentare, urmează angajamentul defalcat. ”În structura veniturilor fiscale, veniturile din impozit pe profit sunt prognozate să crească cu 0,1 puncte procentuale comparativ cu anul anterior la un nivel de 1,7% din PIB în 2019(…). Evoluția în anul 2019 este influențată în principal de angajamentul ANAF de a colecta venituri suplimentare de 0,5 miliarde lei…”. Apoi ”Se estimează că veniturile din impozite și taxe pe bunuri și servicii vor înregistra o creștere de 0,9 puncte procentuale față de anul anterior la 10,8% în PIB în 2019. Acest lucru se datorează în principal angajamentului ANAF de a colecta venituri suplimentare de 6 miliarde lei la TVA și de 1 miliard lei la accize ca urmare a măsurilor privind îmbunătățirea colectării și combaterea evaziunii”.

Iar cum în literatură poți reda o idee prin mai multe mijloace specifice, și în proiectul de buget când nu se vorbește de ”angajamente”, se vorbește de ”asumare”. Dacă la TVA vom avea o creștere de 0,5 puncte procentuale față de realizările anului 2018, ajungând la 6,8% în PIB în anul 2019, este pentru că s-a introdus obligativitatea caselor de marcat electronice dar și pentru că există ”veniturile asumate de ANAF a fi încasate suplimentar din îmbunătățirea colectării”.  Iar la accize, care ”se vor situa în anul 2019 la un nivel de 3% din PIB, similar cu ponderea în PIB din anul anterior”, influența vine din ”veniturile asumate de ANAF a fi încasate suplimentar din îmbunătățirea colectării” și apoi din ”creșterea nivelului de accize pentru produse tutun”.

Toate bune, dar și literatura parcă are nevoie de niște limite, ca să nu fie o simplă ficțiune de duzină.    (Limite pe care, până acum, nici actuala guvernare nu a avut bravura să le forțeze. M-am dus la bugetul din 2017 – nimic de angajamente. M-am dus la bugetul pe 2018 – în continuare, ANAF se abținea să-și ia angajamenete în așa măsură încât să faci planificare bugetară pe ele).

Poate era normal să se facă așa o planificare acum 30 de ani, la începutul de 89, dar între timp normalul s-a schimbat, suntem în 2019!

Nu se poate fundamenta un buget de țară pe simple bune intenții. Și vorba vine bune intenții : citind de angajamente și asumări, mai ales după o schimbare intempestivă și enigmatică la vârful Fiscului, contribuabilul de azi se și vede călcat de zapcii fluturând anagajamente în mână pe post de am venit în inspecție în baza analizei de risc, cum se spune acum, mai modern. De altfel, după ce i-a transmis contribuabilului de angajamente și asumări, guvernul poate liniștit să renunțe la capitolul ”creșterea gradului de conformare voluntară și îmbunătățirea relației cu contribuabilii” – nu mai are nimeni timp să-l citească (doar trebuie să se pregătească de inspecție!) plus că mai face și guvernul economie la metafore.

Dar să lăsăm contribuabilul în plata Lui. Angajamentele și asumările sunt și o palmă dată de Guvern propriului aparat administrativ, așa cum o palmă grea venea și anul trecut, chiar în aceeași perioadă, prin legarea primelor la inspectori de sumele strânse din inspecții. Spuneam și atunci și o spun și acum cu toată convingerea: am întâlnit – și ca mine au întâlnit și alții – profesioniști în ANAF care înțeleg că eficiența administrației nu pică din cer, nu se face din pixul angajamentelor, ci vine natural doar acolo unde se îmbunătățește pe bune relația cu plătitorul de taxe, acolo unde există clar o politică de stimulare a conformării voluntare. Ce înseamnă asta? – să-i ușurezi viața contribuabilui, să-i faci lucrurile clare, să-i dai certitudinea că știe ce plătește și am putea avea o întreagă listă de elemente dintr-o normalitate pe care ne-o dorim astăzi și pe care o impune contextul economic național/european/global.

Un comunicat cât un aisberg

Și acum să ne uităm puțin la Iceberg. Operațiunea Iceberg – acel enigmatic, foarte enigmatic titlul ales de ANAF zilele trecute pentru a anunța numele operațiunii ”pe care o va derula pe întreaga perioadă a anului 2019 la companiile mari”.

Dar de ce să aleagă originalul în engleză și nu forma românizată (aisberg) când tot comunicatul sună atât de fiscal-românește? Dacă simbolistica aisbergului e că are o parte nevăzută și una văzută, în care partea de dedesubt e (im)previzibil de mare comparativ cu ce e deasupra, atunci … cum vezi o companie (mare)  că plutește, cum trebuie să te uiți la ea ca la un aisberg, nu-i așa?

Ce-i drept, e o întrebare destul de obișnuită azi, pentru că toate administrațiile fiscale din lume se luptă, de la Marea Criză încoace, cu necunoscutul din ”base erosion and profit shifting/erodarea bazei de impozitare și mutarea abuzivă a profiturilor” (celebrul plan BEPS). Acest necunoscut este susceptibil să se întâlnească în … (ne)raportările grupurilor de companii multinaționale care au la dispoziție, nu-i așa?, tranzacțiile intra-grup pentru a minimiza profitul raportat, prin externalizarea adevăratului profit.

Poate or avea administrațiile aceleași întrebări, dar diferența stă în acțiune, în abordări. Există argumente pragmatice pentru o abordare non-agresivă a subiectului. Un caz real: după experimente nereușite, se pare că Paza de Coastă americană (US Coast Guard) s-a convins că fragmentarea (destructurarea dacă vreți) prin plasarea de explozibil într-un aisberg, mai ales a unuia uriaș, e un procedeu tehnic periculos de … imprevizibil, putând duce la răsturnarea mastodontului. Într-un limbaj deloc tehnic, ne putem imagina că iese mai rău și nu mai bine. Și atunci ce-au făcut cei de la US Coast Guard? S-au concentrat pe sisteme de localizare și dezvoltarea de modele matematice de predicție, care să simuleze traseul aisbergului și astfel să se creeze culoare navigabile sigure. Desigur, la nevoie, dacă altfel nu se poate, aisbergul poate fi capturat și împins pentru eliberarea culoarului. Rețineți însă arma principală – localizare și simulare!

Să ne uităm acum cum tratează problema aisbergului paza de coastă bugetară americană aka IRS (Fiscul). În toamna anului trecut, au anunțat cinci noi campanii de conformare fiscală în rândul companiilor mari și diviziilor internaționale. Au început cu 13 în ianuarie 2017, au urmat 11 în în noiembrie, cinci în martie 2018, șase în mai, cinci în iulie, și, iată, cinci în septembrie. Ce sunt aceste campanii? – ”vârful unui efort pe scară largă de redefinire a conformării în rândul marilor companii și construirea unei infrastructuri de suport în cadrul departamentului mari contribuabili. Ele cer planificare strategică în alocarea corectă a resurselor, instrumente de control, dar și pregătirea contribuabilului (training), măsurători exacte (metrics) dar și evaluarea impactului (feedback)”. Cum le place americanilor să spună, abordarea lor este acum de ”examinare pornind de la probleme (issue-based examinations) în care organizația decide care probleme de conformare reprezintă cu adevărat un risc și sub ce formă trebuie să li se răspundă”. [2]

Și acum să ne întoarcem în apele noastre, unde și ANAF are, la final de comunicat, și ceva despre evaluare pe bază de risc – ”verificări fiscale la contribuabilii cu activitate de impact în toate domeniile de activitate economică. Acestea vor avea la bază evaluarea riscului pentru fiecare contribuabil, raportat la dispozițiile Codului de procedură fiscală precum și a legislației din domeniu”.

Deci, dacă suntem în rândul lumii, unde e problema? Problema e în starea de neîncredere că una se vede la suprafață și alta… se ghicește sub cuvinte. Când ai în minte o evaluare cu adevărat pe bază de risc simți nevoia să adaugi mai mult decât ”verificări fiscale la contribuabil” și te ferești cât poți de mult de termenul ”toate”. Asta nu sună a planificare strategică, nici a resurselor folosite, nici a efectelor urmărite. E ca și cum Paza de Coastă ar veni și ne-ar asigura – stați liniștiți, am fost la toate aisbergurile, am intrat în ele și le-am pus explozibil, pentru orice eventualitate. Acum e drept că nu mai aveți pe unde să navigați, dar, hei!, măcar au dispărut aisbergurile!

În curând se vor face trei ani de când o echipă de experți de la FMI venea cu un raport despre cum ar trebui să arate o campanie de îmbunătățire a conformării fiscale, printr-o adevărată abordare pornind de la probleme. Am vorbit pe larg despre raport aici. Concluziile erau de bun-simț fiscal. E nevoie de investiții în infrastructura tehnică și e nevoie de o nouă abordare la nivel de politică administrativă ca să se schimbe în mod real ceva. [3]

Nu știu ce s-o fi ales de acel raport și sfaturile lui adânci. Dar, văzând comunicatul-aisberg de la ANAF, auzind acum și de angajamentele-asumări, parcă le văd (sfaturile) cum plutesc în derivă pe un ocean încă mult prea înghețat de atâtea promisiuni de reformare a administrației fiscale.

Starea de neîncredere este principalul dușman al oricărei tentative de împrietenire cu contribuabilul. Iar ANAF ar trebui să se îngrijoreze de reacția pe care a stârnit-o un anunț care, în altă parte poate, ar fi trecut ca ceva normal, de colaborare între administrația fiscală și Comisia de prognoză pentru ”suport informațional suplimentar”.  (vezi și știrea de la polonezi [4])

Îndepărtarea acestei stări de neîncredere [5] are o miză mare, mult mai mare decât de închipuim. Măcar acum, că tot deținem președinția ECOFIN și vedem mai bine cu ochii noștri cum se formează o Europă fiscală comună, am putea realiza că, de aici înainte, competiția între statele membre va sta nu în facilitățile fiscale oferite, ci în facilitățile administrative, în modul de aplicare și colectare a dărilor. [6]

Adrian Luca este partener fondator al firmei de consultanță Transfer Pricing Services

————-

Note:

[1] Este poate una din cele mai sincere confirmări că la noi acum principala preocupare este creșterea veniturilor pentru creșterea consumului și de aici creștere economică,  și doar colateral se merge pe linia sănătoasă creșterea investițiilor (private/de stat) pentru creșterea economică și de aici creșterea veniturilor.

[2] Iată doar un singur exemplu care se referă tocmai la acestă valoare de piață de care aminteam mai sus: ”Campania distribuitorul american/inbound” care analizează dacă distibuitorul american înregistrează pierderi sau un profit prea mic, care nu sunt în acord cu funcțiile îndeplinite sau cu riscurile asumate în relația cu o companie-mamă din străinătate. Poate părea un detaliu că se oferă și numele responsabilului din IRS cu acestă campanie, dar faptul că se oferă și un manual despre ce se așteaptă practic de la acestă campanie – sigur nu e un detaliu pentru contribuabil.

[3] Cum observa FMI ”În pofida reorganizării sale, capacitatea Direcției Generale Mari Contribuabili (din ANAF) de a implementa metode moderne bazate pe riscuri continuă să fie obstrucționată de actuala sa structură organizatorică/ Funcția de asistență a contribuabililor din cadrul DGAMC este limitată și necesită îmbunătățiri pentru ca marii contribuabili să beneficieze de certitudinea de care au nevoie/ (…)Trebuie clarificată prevederea legală percepută ca obligație de a efectua o inspecție care să acopere întreaga perioadă scursă de la ultima inspecție. /Funcționarii publici care acționează cu bună credință trebuie protejaţi de acuzații nejustificate și de costurile asociate acestora (se impune un acord în acest sens între ANAF și Curtea de Conturi) /Este necesară posibilitatea de a negocia înțelegeri cu contribuabilii pe marginea ajustărilor fiscale, cu controale de integritate”.

[4] Găsesc într-o listă de argumente pentru bugetul pe 2019 de la Varșovia – ne bazăm în creșterea veniturilor la buget pe funcționarea STIR. Aceast STIR ar trebui să fie o inteligență artificială care analizează datelor primite de Fisc de la instituții financiare (inclusiv de la bănci) și care poate spune care tranzacții sunt suspecte, în baza unor criterii prestabilite (economice, geografice, comportamentale, risc afacere, afilierea părților). Partea interesantă este că dacă algoritmul suspectează o tranzacție frauduloasă de minimum 10.000 de euro, Fiscul poate trece la blocarea conturilor companiei, de la 72 de ore, până la trei luni, timp în care, cu acordul Trezoreriei, nu se pot face decât plăți curente. Partea și mai interesantă este că, după câte se pare, contribuabilul nu are ocazia să înțeleagă cum găsește acest algoritm tranzacțiile suspecte care te pot trimite instant în  faliment.

[5] Mi se pare nedrept (ca să nu spun și incorect) să găsim la capitolul ”Realizările în anul 2018 față de măsurile asumate prin Raportul anterior -  majorarea plafonului deductibil/creșterea nivelui de deducere în funcție de profit potrivit Legii 30/2019 pentru aprobarea OUG 25/2018”. Hai să facem o mică recapitulare – OUG 25 a intrat în vigoare la începutul lui 2018 cu unul din cele mai rele tratamente din toată UE în ce privește deducerea costurilor excedentare cu îndatorarea. S-a spus atunci – lăsați, că se repară prin legea de aprobare. Lege care e publicată în Monitorul Oficial de-abia de la jumătatea lunii ianuarie … 2019 si care isi produce efecte doar din 2019. Poate că o aprobare care să dureze un an de zile este vina întregii clase politice, cea care se si ne macină în intrigi și jocuri meschine (am vorbit de tevatura purtată în jurul subiectului deductibilității dobânzilor), dar haideți să nu ne jucăm și mai mult cu cuvintele pe spatele unei economii care, de bine de rău, ține un buget concret, de cifre, nu de vorbe și angajamente.

[6] Mai multe pe această temă se pot găsi în comentariul pe care l-am trimis luna trecută la Bruxelles.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. clencix spune:

    Excelent! In loc de mers la ghicitoare, modelare si simulare statistica!

  2. Ionela spune:

    Pana cand nu se va stabili prin lege o limita maxima a unui salariu sau a unei pensii oferite de stat,nu se va opri si nici nu se va stopa risipa banilor publici!!!
    Acum nimeni,nici un partid politic nu abordeaza aceasta problema!

    • DB spune:

      Asa este .

      Acum si in vecii vecilor, nu se va intampla ca vreun partid (de orice orientare ideologica) sa-si taie “craca de sub picioare”.

      Toate, fara exceptie din pacate – cand este vorba despre avantajele lor – voteaza la unison; unii/unele catodata, pentru considerente electorale si/sau populiste fac doar declaratii si nu renunta la privilegii.

      Ar fi o utopie ca vreun partid sa ia o asemenea initiativa cand este la putere si majoritar. In opozitie, toti sunt viteji si-si schimba cu 180 de grade pozitia cand ajung la putere !

      Istoria recenta ne demonstreaza cu prisosinta si nu numai in Romania.

      Sper ca acest comentariu se incadreaza in politica sitului si va fi publicat.

      • Un prieten spune:

        Dupa impamantenitul model oligargic asa este. Numai democratizarea ar fi singura sansa de normalizare. Oligarhii au promis si vor promite intotdeauna ca vor da, este varianta facila, mai ales ca nu dau de la ei. Democratii s-ar limita la instituirea unui cadru care sa permita aproape orice comunitatilor responsabile si suverane de binele social – in sensul unei societati bune, in care majoritatea indivizilor se bucura de binele de care in ansamblu comunitatea este capabila.

        • DB spune:

          Draga prietene am inteles din raspuns cine sunt “oligarhii”, dar am ceva dubii cu privire la “democratii” care asa cum am scris mai sus, nu s-au manifestat diferit cand a fost vorba de avantaje personale.

          Ultimul fraza …”Democratii s-ar limita……” este asa de vaga, plata, folosind un fioros limbaj de lemn (imi asum aceasta afirmatie traind un numar egal de ani, vreo 20, ca adult in comunism si in capitalism) incat ma intreb daca realizati ca aceste promisiuni electorale (nu) vor conduce la o majoritate parlamentara.

          Sunteti convins ca cei ramasi in tara, lasand la o parte pe cei o stiu din experienta personala, ii vor crede si vota, dupa 30 de ani de democratie.

          Sunt opiniile mele si nu trebuie sa fiti de acord cu ele, c-asa-i in democratie.

          Eu sunt pesimist; un pesimist este un optimist informat (definitie din Engleza).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adrian Luca


Adrian Luca

Adrian Luca, 40 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor ... Citeste mai departe


E randul tau

Mi-a plăcut foarte mult acest interviu. (Am şi cumpărat astăzi cartea, deşi o aveam în englez...

de: Szilágyi N. Sándor

la " Iși iau animalele la revedere? Fac cimpanzeii politică? Interviu cu Carmen Strungaru, etolog, despre inteligența animalelor "

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)