joi, martie 28, 2024

Un raspuns pentru: Adoptarea Euro ar trebui amanata cu o generatie

Am să încep prin a exprima toată stima pentru domnul Nicolae Tecu și aprecierea pentru opinia exprimată aici:

https://www.contributors.ro/economie/adoptarea-euro-ar-trebui-amanata-cu-o-generatie/

Această opinie are o valoare deosebită pentru că exprimă un curent mai larg euro-sceptic, legat de Eurosystem si de European Monetary Union și în mod special legat de oportunitatea aderării României la cele două.  Acest curent de opinie are foarte multi aderenți inclusiv în anumite medii financiare internaționale.

Din respect față de această opinie, și curentul căreia se subscrie consider necesar un răspuns articulat, ceva mai mult decât un simplu comentariu.

Argumentele contra adoptării Euro sunt:

Argument I ”Chiar cu un sistem bancar euroizat, exista situatii unde o politica monetara independenta este necesara.”

Chiar dacă nu este evident pentru necunoscători, Banca Centrala Europeană este perfect capabilă să acționeze diferențiat în funcție de elementele specifice ale unei țări, prin intermediul BNR, și la cererea BNR. De exemplu volumul Rezervelor Minime Obligatorii poate fi diferențiat de la un stat la altul, si se pot cumpara obligațiuni ale unui stat de pe piețele financiare fără probleme deosebite. Mai mult, este mult mai ușor pentru BCE să cumpere aceste obligațiuni pentru țările membre ale zonei euro decât pentru băncile naționale țările din anticamera. Asta înseamnă că prin emisiunea de monedă prin creditare de către bănci se pot foarte ușor canaliza fluxuri financiare către țările care au nevoie de ele.

Argument II ”O moneda comuna face devalorizarea competitiva (adica, devalorizare pentru cresterea exporturilor) imposibila.”

În primul rând în România devalorizarea competitivă este exclusa pe termen scurt, lung și mediu ca metodă de stimulare a economiei. Problema majoră este că devalorizarea competitivă echivalează cu deprecierea valorii muncii ca factor de producție, a rentei și a profiturilor. Cea mai puternică frână în dezvoltarea economiei României este lipsa de competitivitate pe piața muncii europeană, care face ca exact persoanele care au o productivitate ridicată a muncii să emigreze. Poate părea interesant fluxul de numerar generat de banii trimiși de expați în România, dar din punct de vedere al potențialului economic, plecarea lor înseamnă diminuarea factorului de producție ”muncă” disponibil în România, ceea ce diminuează PIB-ul potențial. Prin urmare, dacă România decide să folosească această măsură, singurul efect va fi diminuarea productivității medii a muncii, fără o diminuare a consumului intern pentru că  fluxurile de numerar provenite de la expați vor finanța în continuare familiile rămase în țară.

De altfel, inflația poate fi stimulată și prin majorarea prețurilor de către stat, prin majorarea TVA și a accizelor, măsură care deja a fost aplicată, și efectele ei s-au resimtit imediat prin creșterea emigrării forței de muncă, concomitent cu creșterea exporturilor. Bineînțeles, PIB-ul potențial a fost sever diminuat, și viitorul sistemului de pensii este sumbru ca efect al acestei măsuri. Sper că nu se vor mai găsi politicieni doritori de astfel de aventuri.

Pe de altă parte, fără un export cu valoare adăugată ridicată, majorarea exporturilor este în final tot  o formă de exportare pe termen scurt a PIB-ului potențial pentru că se stimulează exportul de materii prime gen lemn, grâu, îngrășăminte chimice, gaz, petrol, etc. Adică se exportă un alt factor de producție, natura.

Inflația înseamnă creșterea prețurilor de consum. Deja, în structura consumului, bunurile cu o cerere inelastică, gaz, electricitate, alimente de bază, tutun și alcool au o pondere exagerată în coșul zilnic. Ceea ce rezultă că de fapt va crește semnificativ consumul la aceste bunuri, reducând și mai mult capacitatea de economisire. Fără economisire nu există masa de capital autohton care să asigure finanțarea formării capitalului. Prin urmare, inflația distruge al treilea element al PIB-ului potential, capitalul. Singura sursă de capital rămasă este importul de capital. Dar importul de capital în condițiile în care PIB-ul potențial este în scădere este o speranță goală de conținut.

Există o lege a randamentelor descrescătoare, care se aplică inclusiv inflației. În Romania inflația a fost folosită prea mult pentru a mai avea efecte pozitive, în acest moment beneficiul marginal a inflației este negativ.

Argument 3. ”Euro va contribui sa dezvoltarea unor deficite de balanta comerciala si a unor acumulari de datorii periculoase. Odata formate, rezolvarea acestor situatii vor fi mai dureroase decat in afara Euro”

Acest lucru este posibil, într-adevăr, dacă se întâmplă trei fenomene:

  1. Românii își recâștigă încrederea în bănci și se avântă din nou spre credite de consum, pentru că venitul pe care îl au nu permite sub nici o formă achiziționarea de bunuri cu valoare adăugată ridicată.
  2. Băncile se creditează pe piețele internaționale cu preponderență pentru a finanța noul val de cerere pentru credite de consum.
  3. Statul român continuă să fie inept în administratea finanțelor publice și folosește creditul de pe piața externă pentru a-și finanța consumul propriu.

Acest lucru nu se va întâmpla dacă:

  1. Românii folosesc creditarea preponderent pentru investiții productive, achiziționarea de mijloace de producție (capitaluri reale).
  2. Băncile folosesc preponderent capitaluri atrase din economiile populației autohtone și preponderent pentru finnțarea de investiții cu efect de majorare a PIB-ului potențial.
  3. Statul folosește creditul extern pentru a finanța investiții cu efect de mobilizare a activității economice, în special pentru dezvoltarea infrastructurii.

Dar si scenariul 1 si scenariul 2 sunt posibile cu sau fără aderarea la zona Euro. Țările membre ale zonei euro sunt obligate să se angajeze la respectarea disciplinei financiare, deci cel puțin unul din elementele scenariului negativ este mai puțin probabil.

Cateva comentarii apropo de condițiile de aderare:

”Romania trebuie sa se gandeasca la adoptarea Euro in momentul cand doua conditii sunt indeplinite:

  1. Moneda Euro are mecanisme de rezolvare a dezechilibrelor comerciale si financiare intre tarile membre.
  2. PIB-ul real pe cap de locuitor este 90% din cel al Germaniei.”

În ceea ce privește prima condiție, există astfel de metode, doar că nimeni nu a putut concepe că poate exista un stat administrat atât de prost precum Grecia. Democratia este minunată exceptând situația în care demagogii ajung la putere, pentru că populația și-a pierdut bunul simț de a-i recunoaște. Trebuie să fie clar pentru toată lumea că Grecia nu a respectat criteriul de convergență privind disciplina finanțelor publice.

În ceea ce privește a doua condiție, e de fapt un fel de a spune pe ocolite că România nu ar trebui niciodată să fie membră a zonei Euro. Nu există nici o cale normală pentru ca România să atingă acest PIB fără a adera la zona Euro, pur și simplu pentru că nu există capitalurile autohtone comparabile cu cele germane, și nici nu vor exista câtă vreme sunt distruse de fiecare puseu inflaționist generat de un susținător al ”inflației competitive”. Ori aderarea la zona Euro ne fereste tocmai de aceste intervenționisme.

Concluzii și opinii personale

România trebuie să adere la Euro, nu pentru că este ușor ci pentru că este greu. Este greu pentru guvernanți să fie siliți la disciplina financiară impusă de zona Euro, dar este bine pentru România. Este poate mai greu să ceri voturi să nu poți promite majorări de pensii și salarii pe care să le plătești prin tipărire de monedă. In zona Euro, mituirea alegătorilor pentru a se obține o poziție calduță spre propășirea personală prin mită se pare că nu prea iese bine. Cam asta ne arată cazul Greciei. Este ușor să cedezi unui lobby al exportatorilor și să le umflii profiturile prin devalorizarea salariilor și a materiilor prime pe care le plătesc. Este greu să reziști ”stimulentelor” cu care ar putea veni aceștia. Dar pentru ca viața cetățenilor să fie ușoară trebuie ca viața guvernanților să fie grea.

România trebuie din păcate să amâne aderarea la zona Euro până se soluționează situația din Grecia, și trebuie să o facă atunci când percepția pe piețele de capital va fi că aderarea României ar fi un semn bun pentru Europa. Acest moment va fi probabil la ceva timp după aderarea Poloniei.

Dezvoltarea României nu este semnificativ influențată de neaderarea sau de aderarea la zona Euro. Nu există dezvoltare durabilă bazată pe magii financiare, și dacă ar fi, mă tem că magicienii noștrii ar prefera să lucreze la Frankfurt, Londra, Luxemburg sau New York, unde sunt mai multe ingrediente pentru astfel de magii. Și poate, unii vor vedea că e și mai interesant să fii magician în Shanhai, Tokyo, Singapore sau Dubai.

Valoarea unei monede și semnificația pe piață este dată de un singur lucru, încrederea. Cred că românii au nevoie de o monedă în care să aibă încredere și se dovedește că Euro inspiră mai multă încredere decât leul autohton.

Pentru a avea acces la investitorii adevărați, românii au nevoie de o contabilitate care să prezinte bilanțul în moneda investitorilor, sau într-o monedă în care investitorii au încredere. Aici este adevărata întrebare legată de zona Euro, în ce măsură această monedă va trece de hopul Grecia.

A doua întrebare majoră pentru noi este dacă avem încredere în Uniunea Europeană sau nu. Și la întrebarea asta trebuie să răspundă și germanii și românii și toate națiile acestei uniuni. Răspunsul la această întrebare va fi influențat de cei care și-au asumat guvernarea și modul în care aleg să exercite puterea pe care o au. Deocamdata, in România, se pare că instituțiile europene par mai puțin corupte și mai competente decât cele autohtone.

România are nevoie de o infuzie de încredere. Poate o perfuzie cu Euro care sî înlocuiască leul din circuitul financiar va aduce un plus de încredere. Acest ”poate” este legat de un anumit context care ține și de Uniunea Europeană și de noi, și de cum este percepută această relație în cercurile unde se distribuie adevărata avuție.

Eu sunt ferm convins că locul României este în Eurosystem, doar că momentul exact al integrării la acest nivel trebuie ales cu mare grijă pentru a genera beneficii în acumularea capitalului de încredere. România trebuie să fie perfect compatibilă cu criteriile de aderare, și avem un singur sector pe care trebuie serios să-l avem în vedere, disciplina financiară a statului, sub toate aspectele sale.

Din alt punct de vedere, România nu-și poate permite să pună aderarea la zona Euro într-o lumină îndoielnică fără a-și aliena partenerii europeni. Dacă autoritățile nu se simt capabile să îndeplinească cerințele, și dacă exprimă această incapacitate, în mod cert se va alimenta un curent de neîncredere la adresa României în mediile financiare europene. Daca noi nu ne credem in stare, de ce ne-ar crede altii in stare? În ciuda aparențelor de materialitate și obiectivitate, moneda reală este încrederea, și cel mai important capital este încrederea. Aderarea la zona euro este un proces de acumulare de încredere pentru a primi încredere sub formă de capitaluri în schimb.

Prin contrast, problema Greciei este lipsa de încredere în capacitatea autorităților de a gestiona eficient și constructiv viitorul țării lor. Și dacă populația a investit cu încredere, prin vot, un partid promițând să înșele încrederea partenerilor europeni, mi se pare hazardată speranța de a gasi sprijin la cei pe care au promis să-i înșele. Acolo este o situație ciudată în care încrederea populației și încrederea finanțatorilor sunt diametral opuse. Această situație a devenit posibilă tocmai datorită indisciplinei financiare a statului, unul din criteriile de aderare la zona Euro.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Teoretic prezentati situatia foarte frumos. Aveti tonus si sunteti optimist. Dar vorbim de Romania si de indisciplina si de saracie. Indisciplina politica, administrativa si civica. Iar pe de alta parte am vazut trecerea la euro in Italia si Spania. Foarte multe afaceri mici si mijlocii au disparut. Ca dupa un cataclism.
    Nu este deajuns prapaditului asta de popor sa sufere inca un cutremur dupa trecerea la economia de piata?

    • Si nu si-au mai revenit italienii? Au ramas ca dupa acel cataclism? Cat trebuie sa o mai lalaim in acesta viata cetoasa in care nu suntem nici cai nici magari? Ca sa faca o noua Roma a trebuit sa I se dea foc celei vechi. Desigur ca si atunci au fost multe jelanii dar noua Roma a aparut. Parisul a fost daramat in totalitate si acum este orasul luminii. Mai vreti exemple? Treaba asta cu; sa amanam ca nu se poate acum, poate mai la vara sau la toamna, sa vedem ce va mai fi, ne condamna ca popor la saracie pe termrn lung daca nu perpetua. Eu sunt in varsta si probabil ca trecerea la Euro in timpul vietii mele ma va afecta, dar sunt convins ca acest pas trebuie facut!

    • Stimata doamnă Smaranda,

      In acest moment, guvernantii sunt tinuti in frau intr-o oarecare masura de UE, sub aspectul risipei banului public. Pot ei sa risipeasca banii nostrii, dar, prin limitarea deficitului, nu pot risipi banii copiilor nostrii.
      Dupa ce se va trece de criza Greciei, se vor trage invataminte, si, zona Euro va fi extrem de capabila sa tina in frau excesele unor guvenari iresponsabile. Noi suferim din pricina guvernarilor iresponsabile, si, atat eu cat si altii, speram ca guvernele noastre sa fie tinute in frau de imperativele europene. Prin urmare, vom avea un soc, tranzitionand in zona euro, in loc sa avem un soc ori de cate ori se trezeste un ministru de finante de la noi cu fata la perna si majoreaza TVA de la 19 la 24% de azi pe maine, sau alte ghidusii de acest gen.
      Dar sa lasam guvernantii sa-si vada de ale lor, daca astazi un creditor extern al unei banci cere returnarea unui credit mai semnificativ, BNR va trebui sa scoata euro si sa cumpere lei, adica sa emita lei, fie sa lase piata sa se joace adica sa devalorizeze leul, fie, sa lase banca sa falimenteze pentru ca nu gaseste euro pe piata pentru a vinde leii. Toate cele trei situații genereaza socuri, in prima varianta socul este disipat initial si transmis treptat pietei prin refacerea rezervei valutare. Toate cele trei situatii ne afecteaza noua puterea de cumparare pentru ceva ce nu are legatura cu noi. Daca intram in zona Euro, cele trei situatii nu mai exista, banca are in cont euro, datorii in euro si plateste fara sa ne afecteze pe noi cu nimic.

  2. Domnule Bolos,

    Ma bucur sa citesc raspunsul dumneavoastra. Desi nu sunt de acord cu dumneavoastra, cred ca avem nevoie de o dezbatere pe aceasta tema si sper ca, poate, contributiile noastre vor ajuta.

    Incerc sa raspund aici pe scurt la cateva din ideile dumneavoastra.

    In general cred ca argumentele dumneavoastra evita esenta parerilor mele, si nu considera decat „best case scenario”. Sa ma explic.

    A. Eu nu am prezentat argumentele 1 si 2 ca fiind motive impotriva adoptarii Euro. Incercam, in primul caz, sa spun ca adoptarea Euro nu trebuie judecata prin prisma faptului ca romanii deja folosesc Euro. In al doilea caz, spuneam doar ca monedele in sine sunt un tip foarte particular de negociere a fluxurilor de bunuri si capital. Exista si alte tipuri de aranjamente (de la monede „floating” la ancorari).

    B. Argumentul 3 este principalul meu argument importriva adoptarii Euro. Dumneavoastra prezentati 3 fenomene si spuneti ca nu se vor intampla daca conditiile 1-3 vor fi respectate.

    Ce unelte vor folosi romanii (stat, cetateni, etc) pentru a se asigura ca aceste conditii (1-3) vor fi respectate?

    C. Spuneam, de asemenea, ca odata formate dezechilibrele, ajustarea va fi mult mai dificila decat in afara Euro.

    Dumneavoastra aveti o incredere foarte mare in capacitatea statului roman de a impiedica formarea de dezechilibre (desi nu spuneti cum), si nu va ocupati deloc de situatiile in care se vor fi format si o ajustare va trebui facuta.

    Daca, printr-o nefericire/iresponsabilitate (spuneti-i cum vreti), Romania ajunge la dezechilibre, cum se va face ajustarea?

    Ajustarea in sine este cea mai grea perioada si cea care poate tine o tara in subdezvoltare. Da, dezechilibrele se pot forma si sub moneda unica si in afara ei. Dar corectarea lor este mai paguboasa inauntrul euro decat in afara sa.

    D. Eu nu glumeam cand spuneam ca Romania trebuie sa tinteasca statutul de tara dezvoltata. Si, nu, nu este nevoie de adoptarea Euro pentru a ajunge acolo. Aici discutia este mai lunga si mai complicata, dar nu este nevoie de Euro.

    E. Din pacate, cand vorbim despre Euro, discutia ajunge foarte repede la Grecia. Am incercat sa atrag atentia asupra faptului ca si in cazul unor tari mult mai responsabile, ca Spania, s-a ajuns la probleme.

    Sunteti chiar asa de sigur ca nu o sa repetam soarta Spaniei, odata intrati in Euro?

    • Domnule Tecu, evident ca adoptarea euro conduce la pierderea de catre Romania a unor parghii economice ce pot fi utilizate pentru dezvoltare economica sau pentru reducerea unor dezechilibre daca acestea apar, dar daca astea se afla in mana unor politicieni onesti si responsabili. Tot evident este si faptul ca aderarea la moneda unica ofera si avantaje. C-asa -i in viata, nu poti sa la ai numai pe alea bune!
      Asa ca, pana la urma, decizia de a adopta euro nu trebuie sa se bazeze pe o explicatie economica, care, asa cum vedem nu va putea fi transata niciodata, fiecare parte avand solide argumente economice. Existand insa riscul ca cei care se opun aderarii la zona euro sa nu fie tocmai onesti. Sa ne reamintim ca existau unii (printre care si Voiculescu) care spuneau inainte de 2007 ca ar fi mai bine sa amanam intrarea in UE (si se foloseau tot de argumente valide economic) si sa ne imaginam cam cum ar arata Romania acum daca asta s-ar fi intamplat.
      Asa ca eu sunt de acord cu adoptarea cat mai rapida a monedei euro, cu argumentul, scris si de un alt comentator, de a lua jucaria inflatie din mana polticienilor romani, dar mai ales pentru ca raspunsul la intrebarea, la care ar trebui sa raspundeti si dvs: Credeti ca politicienii si guvernantii romani vor fi mai responsabili aflandu-ne in zona euro sau in afara ei?, pentru mine este evident in prima parte. Daca dvs. reusiti sa aduceti argumente neeconomice in celalalt sens voi fi de acord sa adopte moneda euro copii mei peste vreo trei decenii. Pana atunci sper sa iau salariul in euro cat mai repede.

    • Stimate domnule Tecu,

      Deficitul de balanță comercială despre care vorbiti va aparea oricum, cu sau fara aderarea la zona Euro, pentru ca Romania este membra a Uniunii Europene, si piata noastra este deschisa unor producatori mult mai competitivi decat cei autohtoni.
      Intrebarea care se ridica este in ce mod se pot soluționa dezechilibrele generate de deficitul de balanta comerciala. Dvs, si altii, sustineti ca prin deprecierea monedei, conform unor teorii clasice, se poate stimula exportul si defavoriza importul. Ceea ce sustin eu, este ca in conditiile mobilitatii fortei de munca intra-comunitare, prin devalorizarea monedei de fapt se stimuleaza emigrarea fortei de munca, si implicit diminuarea PIB-ului potential, agravandu-se deficitul pe termen mediu si lung si stopandu-se dezvoltarea.
      Tocmai pentru ca NU am incredere in statul român trebuie să intram în zona Euro. În acest mod presiunea europeana pentru pastrarea disciplinei financiare compenseaza tendintele populiste si contrabalanseaza tentația de a majora de fatada salariile, pensiile si beneficiile prin inflatie.
      Inainte sa ajungem in etapa de dezvoltare a Germaniei trebuie sa trecem prin etapa de dezvoltare a Spaniei, Portugaliei, Irlande și Italiei. Fiecare etapa de dezvoltare are propriile capcane.
      Drumul pe care il doriti dvs este drumul urmat de tarile nordice, Norvegia, Suedia, Danemarca. Din pacate, cultura noastra politica, si nivelul de dezvoltare actual nu ne permite un astfel de drum. UK isi poate permite propria moneda, pentru ca sunt un nod financiar creeat pe vremurile Imperiului, iar lira sterlina este una din monedele finanțelor internaționale. Elveția iși poate permite, deocamdata, propria monedă din același motiv. România este complet înafara fluxurilor financiare, noi nu putem exporta prin credit moneda noastra, pentru ca nu avem instituțiile financiare capabile de așa ceva.
      Bancile noastre depind de credite pe care le primesc preponderent în Euro, pentru a da credite pe piața internă. Dobânda pe care o plătesc pune presiune pe cursul valutar, în perioadele normale, și poate dezechilibra complet cursul valutar dacă se fac retrageri masive de capital.
      Creditul, care înseamnă de fapt emisiunea de monedă, pleacă din BCE către bănci mamă din UE și apoi către băncile din România deținute de acestea. Asta înseamnă că creditul este inevitabil mai scump decât în țările europene, pentru că are un nivel de intermediere suplimentar. Costul ridicat al creditului diminuează numărul de proiecte fezabile de investiții. Economisirea este la minim, pentru că majoritatea populației are veniturile la minimum de subzistență, contribuțiile la fondurile de pensii sunt minimale din același motiv, ceea ce înseamnă că sunt foarte puține resurse pentru constituirea de capitaluri interne prin coagularea economisirii și a contribuțiilor la fondurile de pensii. Deci, în actualul sistem nu se poate coagula capitalul necesar unei dezvoltări de genul celor care există în țările nordice și în Germania, unde economisirea netă (net savings) este pozitivă și semnificativă.
      Exportatorii sunt doar un segment al economiei care teoretic poate beneficia de ”inflația competitivă” dar practic nu pot obține capitalul necesar care nu se poate acumula din cauza inflației, și cu fiecare puseu de inflație pierde din factorul muncă prin emigrare.
      In concluzie, inflația competitivă nu este un argument care să susțină nevoia unei monede proprii.
      Eu nu am prezentat trei condiții ci doua scenarii opuse, cu trei variabile.
      Dintre cele trei variabile, ultima se refera la disciplina financiara a statului. Ma astept ca aceasta disciplina sa fie respectata mai strict daca România se integreaza in zona Euro, pentru ca exista o presiune în plus asupra autoritatilor.
      Cele doua variabile legate de piața creditului depind de comportamentul băncilor și comportamentul consumatorilor, cele variabile sunt necontrolabile, dar tind să cred că băncile vor marșa spre majorarea creditului de consum, în special pe segmentul de carduri și pe acumularea de portofolii de clienți ”revolver”, indiferent dacă se trece sau nu la Euro. Sper ca românii sa nu pice în această capcană și să se întindă cât le este plapuma, chiar dacă unii bancheri vor fi foarte nefericiți. Nu îmi fac iluzii prea mari în această privință. Diferența semnificativă este că în cazul aderării la zona Euro, costul creditelor ar trebui să scadă sensibil prin reducerea nivelului de intermediere.
      Un alt avantaj al aderării la zona Euro este ratingul obligațiunilor de stat, și implicit costul lor. Chiar și în contextul crizei țările din zona Euro au un rating semnificativ mai ridicat, pentru că BCE prin LTRO, probabil QE și alte metode este în măsură să echilibreze piața acestor obligațiuni. Dacă comparăm nivelul de îndatorare al României cu alte țări din zona Euro, acesta este foarte redus, serviciul datoriei externe este sustenabil fără probleme, dar ratingul este mai scăzut, deci creditul mai scump. Aderarea la zona euro ar trebui să îmbunătățească acest rating, dacă este ales un moment oportun.
      Eu nu spun că România trebuie să adere la Euro peste un an, doi, trei, sau 50. Ceea ce spun este că România trebuie să îndeplinească condițiile de convergență și să adere la zona Euro doar la momentul oportun, când va fi acesta.

  3. Stimate Domn,
    in analiza dvs. ati uitat un lucru (valabil, e drept, azi) : toate importurile se fac in euro, iar toata mana de lucru esrte platita in lei … .
    Altceva, azi, nu prea stim sa facem … .

    • Intreaga discutie se leaga exact de acest aspect. ”inflatia competitiva” inseamna exact devalorizarea salariilor si implicit diminuarea puterii de cumparare a bunurilor de import, conocomitent cu scaderea salariilor (si nu numai) ca proportie din costul bunurilor destinate exportului, si prin urmare majorarea profitului exportatorilor.
      Prin aderarea la Euro, acest tip de masura nu mai este posibil (exceptand situatia in care se practica asa ceva la nivel european).

  4. Articol care expune clar, pe intelesul tuturor cam cum stau lucrurile.
    Si eu cred ca ar trebui luata din mana guvernului „jucaria” inflatie, mecanism prin care, succesiv, toate guvernele ultimilor 25 de ani si-au mascat neputinta si coruptia spoliind romanii si incetinind dezvoltarea tarii !

  5. Domnule Bolos, am sa ma abat putin de la contextul articolului si am sa va adresez o intrebare pe care pur si simplu nu pot sa mi-o scot din minte:
    din punctul meu de vedere, o astfel de opinie despre adoptarea sau nu a Euro trebuie prezentata opiniei publice, impreuna cu argumente solide, de catre specialisti si profesionisti ai mediului de afaceri si/sau ai economiei. Altfel o dam in Dambovitenisme, pentru ca romanul se pricepe la tot. Si fara a va contesta capacitatea profesionala, pe care nu o cunosc si nici nu am timpul sau interesul necesar pt. a o face, vreau sa va intreb cum va puteti prezenta Dvs ca profesionist in fata noatra cu o poza de profil facuta la o nunta sau botez?
    Din punctul meu de vedere, lectura articolului s-a incheiat inainte de a incepe si am tinut mortis sa intru si sa scriu acest comentariu pentru a va spune ca incepand cu un anumit nivel, acest lucru e o greseala inacceptabila si de aceea eu, care nu va cunosc, am presupus ca nu sunteti inca la acel nivel si prin urmare nu are sens sa imi pierd timpul citind articolul.
    Doar l-am pierdut scriind acest comentariu, pentru a va da un „hint” despre directia pe care trebuie sa o urmati.
    Succes!

    • Domnule Gogu,

      Ca sa va linistesc putin temerile, poza nu este de la o nunta, un botez, o onomastica, sau o inmormantare, ci de la un eveniment legat de cariera mea.

      Sunt deschis la orice sugestii din partea unor specialisti in imagine si comunicare obiectivi ca dumneavoastra, dar as aprecia daca sugestiile ar fi comunicate personal, nu pe forumuri publice.
      Sugestiile dvs transmise in aceasta forma pot crea iluzia unui atac la persoana gratuit, si ar putea sa ma faca sa cred ca pur si simplu aveti o aversiune personala la adresa mea sau idei preconcepute care ar putea impieta orice forma de comunicare.

      Cu deosebita stima,
      Bradut Bolos

  6. 1- Disciplina fiscala atit de laudata in cadrul monedei euro , in realitate nu a fost respectata nici macar de tarile care au adoptat moneda comuna . RFG , Franta au fost primele care au depasit deficitul bugetar de 3 % impus de tratat si imediat dupa adoptarea monedei euro .
    2- Grecia in 1999 era exclusa de la candidatura la moneda euro deoarece NU INDEPLINEA nici una din cele 5 conditii obligatorii. Dupa o intensa activitate de trucare a conturilor nationale ( cu buna pace a institutilor abilitate in controale) venea admisa in 2000 si adopta moneda euro de la 01/01/2001 . Unde a ajuns azi , e vizibil pentru oricare persoana .
    3- Republica Italia venea admisa in primul val al tarilor cu moneda comuna PRIN DEROGARE de la obligatile comune . Intra in euro cu datorie publica de 120 % PIB cind limita era de 60% .
    Astazi datoria (care a crescut mereu chiar daca au respectat constant deficitul anual de 3% PIB) depaseste 132% PIB . Cresterea presiunii fiscale datorita incapacitatii de a taia cheltuiala bugetara (peste 830 miliarde euro anual cheltuiala generala a statului ) au dus inevitabil la dezindustrializare , somaj record , scadere oficiala a nivelului de trai .
    4- Instrumentele inventate de UE ( EFSM si EFSF) pentru ajutarea tarilor cu moneda comuna dar cu grave probleme financiare au fost si sint sisteme financiare bazate pe imprumuturi noi facute de tarile membre . Adica cotele de participare a tarilor membre au fost in realitate/subscrise prin noi imprumuturi de stat a fiecarei natiuni . Practic , cei cu datorii au facut alte datorii ca sa se ajute intre ei . Cit de eficienta e aceasta masura , se vede in chinurile cotidiane a Greciei .
    5- Denumirea PIIGS va spune , invata ceva ?

    Deci , cine e atit de naiv sa creada ca o Romanie cu moneda euro va devenii imediat disciplinata fiscal ?
    Disciplina e data in primis de oameni si nu de reguli (care pot si ocolite legal asa cum am scris mai sus ) . Iar la oameni , destul sa vezi „calitatea” clasei politice in ansamblu, coada cotidiana la DNA si lunga lista de sentinte juritice definitive pentru a intelege ca e o colosala iluzie a crede ca acesti reprezentanti ai natiunii numiti pompos „politicieni” vor reusi cindva , cu moneda euro, atit sa respecte obligatile financiare cit si sa produca prosperitate larg raspindita (in afara propriului buzunar) . Cu o datorie publica datorie mereu in crestere ( nu se stie pe ce a fost si vine cheltuita anual) , vedeti ce au realizat din 1989 incoace.
    Realitatea faptelor depaseste teoria . (fie ea si idealista)

    • Stimate domnule Stefan A.

      Nu cred ca cineva este atat de naiv incat sa creada ca in Romania, dupa aderarea la Euro, va curge lapte si miere, si guvernantii se vor transforma in sfinti. Este doar ”o presiune in plus” pentru disciplina financiara.
      Dupa solutionarea cazului Greciei, in orice forma va fi aceasta solutionare, si consecintele nerespectarii cerintelor tehnice ale aderarii la zona Euro vor fi mai clare, si instrumentele de control vor fi mai eficiente, cu ceva. Ma indoiesc ca va vrea cineva sa repete experienta Greciei, ca sa zic asa, nu pare prea atractiva.
      Pe de alta parte, daca s-au facut derogari pentru alte state, in mod cert pentru Romania nu se vor face, dimpotriva, ma astept ca regulile de acces sa fie mai dure.
      Pe de alta parte, daca cozile la DNA vor fi mai lungi, vor fi mai scurte cozile la listele electorale, si, poate vor iesi partidele la inaintare cu specialistii pe care i tin in umbra. Cel putin eu asa sper.

  7. Nu vrem nimic nou,asteptam sa vedem ce patesc vecinii(Grecia),si pe urma vedem daca moare s-au traieste.In poporul asta,nu a fost curaj niciodata,din spala blide si linge clante,nu vrem sa ne debarasam.Noi nu suntem in stare sa ne conducem,dar nu vrem nici sa fim condusi de altcineva.Trecerea la euro,ar fi un moment al adevarului,oglinda care ne arata cum suntem.Sigur ca multi nu vor oglinda care arata adevarul,ce bine se simtea Ceausescu,cand vedea pe hartie,10 tone la hectar de porumb,s,a,dar adevarul spunea 2 tone,cu scroafa cu 10 purcei nu mai vorbesc,dar adevarul era 2 purcei.Asa este si cu aceasta moneda,vrem sa traim si murim in minciuna.In Biblie,parca spune”ca daca un madular este bolnav,taiel si aruncal,”daca vrei sa salvezi ceva.Cred ca solutia asta este,sa trecem neaparat la euro,daca nu murim in minciuna,ca noi suntem cei mai frumosi!

    • Stimate domnule Neacsu

      Adevarul este ceva extrem de complicat. Opinia mea este inspirata poate din discursul lui JFK cand spunea ca americanii trebuie sa mearga pe luna nu pentru ca este usor ci pentru ca este greu, Noi trebuie sa adoptam euro nu pentru ca este usor, ci pentru ca este greu, este un obiectiv care poate mobiliza energii pozitive din societatea noastra, si un obiectiv care odata atins poate inspira increderea unei reusite destul de remarcabile.
      Exista un potențial enorm in societatea romaneasca, un potențial de realizari frumoase si acest potențial poate fi stimulat numai prin obiective ambițioase la care sa adere o mare parte a societatii. As fi tare fericit sa descoperim un leader capabil sa descatuseze acest potential, si sa descoperim adevarul ca suntem frumosi, si buni, si demni de respect. Cu mare parte din leaderii actuali din pacate energiile pozitive raman latente si descoperim un alt adevar mai intunecat.
      In finante, coneptul de ”incredere” este fundamental, pentru ca el sta la baza întregului sistem. Oricate calcule sofisticate, si metode matematice, cuvinte elaborate si expresii am folosi, in final tot sistemul se bazeaza pe incredere, si se distruge prin neincredere. Romania are nevoie de Euro, pentru ca Romanii au incredere in Euro.

  8. Adoptarea euro este neconstituțională.
    Art. 137 alin. 2 din Constituție spune:
    Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.
    http://www.constitutiaromaniei.ro/art-137-sistemul-financiar/

    Euro nu este moneda Uniunii Europene ci doar a unei părți din țările Uniunii Europene. Atîta vreme cît euro nu a fost adoptat de întreaga Uniune Europeană, este neconstituțională adoptarea sa de către România.

    Dar există și părerea că legile, constituția, statul de drept sînt noțiuni care nu prea au valoare și e bine să fie încălcate ori de cîte ori încălcarea pare oportună.

    • Stimate domnule mariusmioc

      Este extrem de interesantă ideea dvs, sincer este prima oară când aud această opinie juridică.
      Recunosc profanitatea mea in probleme constitutionale. Daca dorim insa sa trecem la euro, sunt convins ca se poate modifica constitutia in acest sens. Modificarea constituției este constitutională, dacă se respectă procedurile constituționale.

      Statul de drept, ca si moneda națională, au semnificație și valoare numai din perspectiva încrederii cu care le creditează cetățenii, și al suportului tacit sau activ pe care îl acordă acestora prin conformare.

      Cu stima,
      BB

      • Domnule Bolos, nu credeti ca cel mai bine ar fi sa se organizeze un referendum in care sa hotarasca populatia daca doreste trecerea la euro sau nu? Cum sa trecem noi cu salariul minim de nici macar 250-300 de euro? Va fi saracire totala, plus vom pierde si ultima parghie a bancii nationale -devalorizarea sau tiparirea de moneda. Va fi crima si pedeapsa, vom fi legati de maini si la cheremul total al BCE -daca acum avem ~4 miliarde de euro deficit la bugetul de pensii si mai avem libertate de negociere cu FMI pt. credit, cand vom trece la euro nu vom mai putea pune niciun fel de conditii, ei ne vor da banii dar vor taia si spanzura in numele imprumutului, luand de la gura saracului, la fel ca in 2010!
        De ce credeti ca toate tarile care ar trebui sa treaca sunt circumspecte (Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria) si numai noi ne aruncam cu capul inainte?
        Toate preturile vor fi rotunjite in sus, asa cum s-a intamplat si in Germania, Italia, etc. si asta inseamna saracirea si mai si a romanului, care daca acum mai carpeste una-alta sa subziste, atunci va muri efectiv de foame! Cei care au vrut sa plece au plecat de la liberalizarea vizelor si pana acum, deci ce vom face cu cei din tara, cu pensionarii, cu asistatii social, cu profesorii, medicii platiti mizerabil, care vor mai pierde din puterea de cumparare la data adoptarii? Noi nu suntem tarile baltice, cu cate 2-3 milioane de oameni s-o mai dregem, ci avem 18 milioane in tara care subzista zi de zi!

  9. De acord 100%.
    Nu va fi lapte si miere din secunda doi, dar „soldul” increderii cu siguranta va creste.
    Sunt trei aspecte care concura in formarea unui al patrulea, increderea (care nu pica din cer)
    1. Prefer o poltica moneatra „dirijata” de ECB (ca rata a dobnazii, canal facilitati), „adecvata” mai repede (fata de poltica „ferma” pe o perioada mai marea a BNR, au schimbat macazul extrem de tarziu, consecintele sunt minimalizate de BNR). Exista si neclaritati, de detaliu, In particular, nefiind specialist, nu imi e foarte clar cu masa monetara, poate detaliati cum „functioneaza” M-urile (stiu intr-o oarecare masura cam ce sunt si cam cum functioneaza acum, de pe siteul BNR) in cazul in care trecem la euro, cine si cum stabileste masa de euro alocata fiecarei tari (atat la conversie, banuiesc ca se face echivalarea masei existente la o anumita paritate…cu discount? fara? pe o medie? cat si ulterior, la noi emisuni de moneda, cum sunt aimentate bancile centrale? in ce masura BNR poate infleunta cantitatea de euro „romanesc” in special la M1? avem ceva criterii clare?)
    2. Prefer constrangeri de natura fiscal bugetara logice, sustenabile, care limiteaza riscul indatorarii execesive, nu atat pe criteriul defictului de 3%, dovedit ca fiind insuficient (nu tine seama de ciclul economic), cat pe cela al defictului structural ( care este prea des prost inteles, ca fiind o cauza a subdezvoltarii posibile, „austeritatea” …netinand cont de faptul ca un deficet care creste PIB potential face loc unui defict cilcic mai mare, implicit si defictului total-dar cu conditia ca banii sa mearga in PIB potential si nu consum direct, conjunctural etc…deci nu facem defict pentru salarii si pensii ci pentru infrastructura, educatie ( aia care e ceruta de piata fortei de munca, nu de …popi, sa zicem, nah, nu m-am putut abtine!, sanatate, crestem varsta efectiva de pensionare, echilibram quintilele veniturilor prin taxe si transferuri in special in zona de inoportunitati etc
    3. Prefer o competitie nedistorsionata de „ajustorul” curs de schimb, a la longue e benfica. In fond preturile principalelor materii prime nu sunt in lei. fiecare dintre noi calculam, intr-o masura insemnata deja in euro sau dolar. Pretul graului e in dolar sau euro, al petrolului in dolar (interesant este ca volatilitata preturilor este mai mica in euro ca in dolar, pare ca moneda”noastra”. euro, cu toate prorocirile de desfiintare, (date de grei in tradingul cu monede, dar care iau de obicei pozitii contrare a ceea ce declara!) devine din ce in ce mai „majora”, ca sa spun asa. Se poate verifica foarte simplu comoparand garficul dinamicii pretului titeiului, graului in cele doua monede, daca cineva nu crede (sic!). Oricum noi, pe leu, preluam toate belele cursului euro leu basca cele ale euro-dolar…asa macar scapam de una.
    Da, increderea va avea alte baze, monetare, fiscal bugeatre, costurile capitalurilor imprumutate vor scadea…si asta nu e putin. Iar capitalul autohton, in special cel nou creat va avea, la nivel de incredere o valoarea mai mare.
    Imi pare bine ca ati scris acest articol…era necesar!

    • Stimate domnule Mircea M

      Va multumesc pentru apreciere.

      Masa de euro alocata fiecarei tari este stabilita in prima faza prin conversia monedei existente (leu in cazul nostru) in euro la momentul aderarii la sistemul Euro. In momentul aderarii cursul leu/euro se fixeaza la un anumit curs care va ramane valabil pana la disparitia leului atat ca moneda cat si ca etalon de valoare in contracte.

      In faza a doua, dupa aderare, masa monetara de Euro in circulatie la nivelul economiei nationale a Romaniei nu se decide de o persoana, sau un consiliu, ci este un rezultat al tuturor operatiunilor care se desfasoara. Un exemplu simplist, in momentul in care dumneavoastra treceti cardul de credit printr-un cititor de carduri dumneavoastra initiati procesul de creeare a monedei. Daca cititorul de card este in Romania, creati moneda euro in Romania, daca cititorul de card este in Germania, creeati moneda in Germania. De cate ori va creste plafonul de credit, dumneavoastra aveti mai multa capacitate de a creea moneda. La randul sau banca are un plafon de credit, controlat de BNR prin intermediul rezervelor minime obligatorii. Dupa aderarea la Euro, BNR va avea un plafon de credit sabilit de ECB.
      Deci, apropo de M1 exprimat in Euro romanesc BNR va avea o influenta in faza initiala prin cursul de schimb din data fixarii cursului, si mai apoi prin modul in care pastoreste bancile din ograda proprie, pe de o parte, si prin modul cum intermediaza anumite activitati financiare ale statului roman pe de alta parte.

      • Multumesc pentru rapuns.
        Nu inteleg foarte clar, operatiunile au la baza fie credit fie disponibil. Diferenta intre M3 si M2 este foarte mica, deci putem spune ca masa monetara reprezinta , practic, banii cash, overnighturile si depozitele (care oricum nu prea depasesc 1 an).
        Bun, ziceti ca BNR va ave un plafon de creditare…care sunt determinantii lui? de ce se „leaga”?
        Chestiunea trebuie lamurita mai clar, probabil ca un articol dedicat ar fi binevenit…ca sa va ispitesc un pic.
        Ma uitam pe dinamica M3-M1 in zona euro si la noi, dinamicile difera.
        Zona euro M1––––––M3 (in mld euro)
        mar 2007–3709–––––7869
        mar2009–-4138–––––9443
        mar 2015–6166–––––10,484
        La noi––M1––––––-M3 (in mld lei)
        mar 2007–59
        iun 2007–59–––––-116
        mar 2009–81,5––––175
        mar 2015–116,7–––-255
        Cresterea este mai mare la noi(219% pe M3 si 196 pe M1) fata de „ei” (133% pe M3 si 166% pe M1)
        Sau altfel spus M1 creste mai tare ca M3 (le ei), „malaiu” in ciirculatie carevasazica… la noi invers.
        Si mai „altfel” spus la ei cresc cashul si contuile curente mai repede ca la noi, care preferam sa „depozitam” mai mult.
        Ceva nu e cusher, si nu cred ca tine de poliitici monetare…

        • La aceasta intrebare v-ar putea raspunde imediat si fara gres Valentin Lazea, Adrian Vasilescu, sau Mugur Isarescu, si probabil alte zece persoane din BNR, economistii sefi din bancile comerciale, persoanele din delegatia FMI si BM. Pentru un analist extern ca mine, efortul de a obtine datele necesare nu compenseaza beneficiile pe care le-as putea obtine.
          La repezeala, pe gratis, va pot sugera (intuitiv) unele ipoteze (care necesita testare pe date)
          1. Rata inflatiei este mai ridicata la noi decat in zona Euro, daca corectati seriile de timp in analiza dinamica cu rata inflatiei ar trebui sa vedeti imediat o scadere a ecartului remarcat de dvs. Cu alte cuvinte, valoarea masei monetare este mai mica in prezent decat in trecut, ceea ce genereaza o nevoie de masa monetara cantitativ mai mare. Intrucat rata inflatiei este mai mare la noi decat in zona Euro, ar trebui ca masa monetara la noi sa creasca mai repede decat la ei.
          2. Rata dobanzii este mai ridicata la noi decat in zona euro. Dobanda BNR in final duce la emisiune de moneda.
          3. Viteza de rotatie a monedei este mai scazuta la noi decat la ei, deci este nevoie de o masa monetara mai mare.
          4. Ponderea M0 in M1 este mai ridicata la noi decat la ei, avem o economie mai orientata spre cash
          5. Alti factori, neprecizati.

          Daca aveti datele necesare, in serii de timp se pot testa statistic si determina o functie in care influenta fiecarui factor este cuantificabila. Daca „alti factori” are o pondere prea mare in urma testarii, atunci trebuie analizat comportamentul bancilor, comportamentul statului, al firmelor si al persoanelor fizice, ceea ce necesita un alt tip de studiu, mult mai complex. In aceasta situatie as incepe cu comportamentul statului in ceea ce priveste platile. Ar fi posibil ca prin intarzierile de plata statul sa influenteze masa monetara, incetinind viteza de tranzactionare, intr-o masura mai mare in Romania decat in zona euro.

          Cu stima
          B.B.V.

          • OK, multumesc pentru raspuns, m-ati dat gata cu…gratis (as pune emoticonul ala cu zambareatul, dar nu stiu cum).
            Serii de timp exista, modelarea a mai naspa, sunt n`spe metode , chestiunea ma depaseste. Poate gasim ceva studii ale celor care sunt platiti pentru asa ceva…evident ca BNR si ECB ar trebui sa fie in capul listei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bradut Bolos
Bradut Bolos
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro