joi, martie 28, 2024

Uniți, salvam FMI!

Acum câteva zile, într-o emisiune la B1TV, președintele Traian Băsescu îi dădea lecții de economie șefei misiunii FMI pentru faptul că instituția financiară a fost de acord cu „elctorata” – creditul fiscal.  „Nu am ezitare să o spun, și echipa Fondului a greșit acceptând această soluție. Am văzut-o pe doamna șefa delegației, poate având o experiență mai mică, fericită că a găsit o soluție inovativă. Nu, doamna reprezentantă a Fondului, ți-o spun eu, președintele acestei țări în care vii în misiuni, experiența îmi spune că este greșit, iar doamna trebuie să aibă experiență suficientă să conducă delegația Fondului în România”.  Pe fond, Traian Băsescu lansează următoarea idee: USL a reușit să corupă atât BNR, cât și FMI. Ideea rapid preluată de alte voci ale dreptei sau formatori de opinie, printre care, de exemplu, Mihai Răzvan Ungureanu, care lansa a doua zi pe pagina de Facebook un apel pentru apărarea, alături de independența justiției, și a   independenței BRN și a FMI! Fostul și efemerul prim ministru se întreba retoric dacă, cumva, FMI  a ajuns să facă politică în România. „Ani de zile, FMI ne-a bătut la cap cu subiectul consolidării fiscale și acum vine și susține o măsură de relaxare fiscală (creditul fiscal). A ajuns FMI să joace politic în România?  În 2011, FMI spunea că nu este bun consumul. În 2014, an electoral, consumul este bun. A ajuns FMI să joace politic în România?”  Așadar, vezi doamne, nimic, nici măcar marele FMI nu scapă de plaga politizării usl-iste! Cum se apropie campania electorală, dreapta noastră ar putea să îi ia următorul slogan: Uniți, salvăm FMI (de politizarea usl-istă)

Câteva observații se impun. Mai întâi, atât președintele, MRU și alții asemenea au rămas încremeniți în proiect.  FMI a recunoscut limitele politicii de austeritate pe care a propovăduit-o  până nu demult: studiul coordonat chiar de Olivier Branchard, „the top dog when it comes to economic science at IMF”, în care Fondul își face un fel de mea culpa si recunoaște eșecul austerității în cazul unor țări cum ar fi Grecia. Departamentul de cercetare al FMI produce suficiente studii, care adesea se contrazic între ele și care contrazic, la rândul lor, politicile FMI. Asta se întâmplă pentru că, în mod firesc, aceste cercetări nu reprezintă poziția FMI, ci opiniile autorilor – dar studiul de față  are o greutate politică aparte, tocmai prin faptul ca e coordonat și semnat de Blanchard, indicând o modificare de paradigmă chiar în interiorul instituției însăși. Să vii să reciți, arogant, aceeași mantră neoliberală ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat între timp nu e doar inadecvare – e mai mult decât atât.

Doi, ieșirile lui Băsescu și ale altor porta voci ale dreptei confirmă ceva ce bănuiam demult: între guvernul Boc/Băsescu și FMI,  the bad guy a fost întotdeauna guvernul României, care în excesul său de zel și influențat de lobby-ul marilor corporații ajunsese să fie mai catolic decât Papa (mai neoliberal decât FMI, în cazul dat). Este adevărat că obiectivul consolidării fiscale atrage în mod automat politici de tăieri, reduceri, privatizări, dar aceste politici nu sunt o fatalitate și pot varia substanțial în conținutul lor. Nu era deloc obligatoriu ca tăierile salariale din 2010 să se facă paușal, așa cum s-au făcut, afectând dramatic salariații cu venituri mai mici.  Faptul că ele au fost făcute de maniera cunoscută nu indică decât un amestec de incapacitate instituțională și încăpățânare doctrinară.  Sau, să ne amintim de proiectul de lege a sănătății din 2011 (legea Vlădescu), pe care FMI l-a criticat aspru, printre altele, tocmai pentru că deschidea porțile unei privatizări sălbatice, evidențiind riscurile introducerii asigurărilor private pentru pachetul de bază. Și tot nimeni altul decât FMI s-a opus privatizării sistemului de urgență: „Având in vedere ca medicina de urgență în România funcționează bine si că este considerată exemplu de bună practică în regiune, sugerăm ca în acest moment sistemul de urgență să nu fie reformat, până ce nu vor exista câțiva indicatori/dovezi de succes ale reformelor introduse în restul sistemului.”

Așadar, toate declarațiile politicienilor români, care ne anunță că FMI ne cere asta FMI nu ne lasă aialaltă  trebuie privite cu maximă vigilență.  Bineînțeles că opoziția FMI e de multe ori cât se poate de reală (vezi rezistența față de prevederile legale privind clauzele abuzive), dar orice Guvern are o marjă de manevră rezonabilă în negocierile cu FMI și depinde strict de voința politică și competența acelui Guvern să știe să folosească această marjă.

Or,  creditul fiscal este exact o dovadă în acest sens. Sigur că măsura, keynesiană în esența sa, vine și pe fondalul nuanțării pozițiilor FMI în materie de politici fiscale – dar așa cum am spus, multe dintre aberațiile fiscale și economice din ultimii ani puteau fi evitate. Și, evident că de pe urma acestei măsuri beneficiază și băncile (ceea ce i-a determinat pe unii să susțină că, în realitate, ne aflăm în fața unui bailout camuflat), pentru că astfel riscul creșterii numărului creditelor neperformante  va fi diminuat. Dar nu trebuie să  proiectăm mereu asupra lucrurilor logica jocului cu sumă nulă: câștigul unei părți nu înseamnă neapărat pierderea celeilalte. Cel mai important e că urmare a acestei măsuri categoriile cu venituri mici și cu dificultăți financiare vor rămâne cu o mică sumă în plus la finalul lunii, iar peste doi ani vor beneficia de ceea ce practic va fi o reducere de impozite acordată preferențial, doar categoriilor aflate în dificultate financiară. Oricât de puțini ar fi acești bani, ei vor merge în consum, stimulând cererea agregată –  la nivelul acesta de venituri și economisirea e imposibilă. Un articol din New York Times arăta că în SUA consumul celor mai bogați 5% reprezintă 38% din consumul total (fata de 27% in 1992). Clasa de mijloc se subțiază tot mai mult și consumă tot mai puțin, ducând la o creștere economică bazată pe inegalitate.  Același lucru se întâmplă și în România, unde  criza a lovit cel mai mult în veniturile celor mai săraci și, prin urmare, și în consumul lor. Orice creștere economică sănătoasă și echitabilă trebuie să se bazeze pe creșterea veniturilor acestui segment de populație. Din această perspectivă, creditul fiscal e doar o picătură de ploaie într-un deșert: e nevoie de măsuri mult mai multe și mult mai radicale, cum ar fi, de exemplu, taxarea capitalului și scăderea fiscalității pe muncă, adoptarea legii falimentului personal, etc.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Stii si tu economie asa cum stie bunica-mea stiinta. E greu, ce-i drept, sa inveti la SNSPA asa ceva… Bine ca nu ne-ai vorbit despre inflatie ca modalitate de crestere sanatoasa. Citeste-l pe Krugman mai mult, poate iti revii.

    • Autoarea, ca si FMI-ul se inseala.
      Una este austeritatea, atunci cind ai bani, dar vrei sa-i pastrezi pentru zile negre, sa zicem, si alta este austeritatea cind nu ai bani, cind nu exista nimeni care sa te imprumute.
      Daca un muncitor harnic, sa zicem de la Nokia, cistiga 4.000 de ron lunar, isi putea permite sa mearga vara in concediu, putea sa le dea, in fiecare luna celor doi copii, cite 1.000 de ron.
      Daca fabrica Nokia a intrat in faliment, daca a inchis portile si s-a mutat in India, mai poate muncitorul harnic sa mai mearga in concediu, mai poate da lunar celor doi copii, cite 1.000 de ron ?
      Daca nu are serviciu, il imprumuta vreo banca pe muncitorul harnic ?
      Citeva luni, poate citiva ani, pina isi gaseste un alt serviciu, daca nu are bani, inseamna ca adopta o politica de austeritate ? Cum sa consume mai mult, daca nu are venituri, sau are venituri minime, din ajutorul de somaj ?

  2. Nu există ”creștere economică sănătoasă și echitabilă” când în România veniturile celor mai săraci sunt compuse din pensiile plătite în realitate din bugetul de stat sau din salariile mici din sectorul bugetar.

    Creșterea economică reală și sănătoasă este întotdeauna bazată pe inegalitate și așa este normal să fie. Cei mai săraci pot fi ajutați prin reducerea TVA, prin majorarea salariului minim, prin ajutoare pentru plata chiriei dacă e cazul etc. Și prin reducerea fiscalității pe muncă, acela e singurul aspect pe care îl identificați corect.

    Cei mai săraci sunt ultimii care pot beneficia de relansarea economică, tocmai pentru că ei nu contribuie la relansarea economică (și n-are rost să discutăm acum motivele).

    • Echitate nu e totuna cu egalitate. Egalitarismul nu e o doctrina propavaduita nici macar de comunisti. Poate doar vreo comunitate de hutters sau Hippies sa mai imbratiseze asemenea valori.
      Omul poseda un spirit complex, alcatuit din cele mai profunde contradictii. Pe de o parte concurenta, impunerea personala in comunitate, iar pe de alta intrajutorarea, protectia celor slabi din comunitate de catre cei puternici. Fiecare individ inclina spre una din cele doua caracteristici, dar la nivel comunitar echilibrul se mentine in mod dinamic: excesele intr-o directie sunt compensate printr-o „rezistenta la schimbare”.
      Doctrinele moderne sustin preponderent o anume varianta, insa statele dezvoltate au institutionalizat atat concurenta, cât si solidaritatea intre membrii ei. Astfel, pana la asigurarea unei limite decente de trai pentru orice membru al comunitatii prioritare sunt principiile de solidaritate, iar de unde incepe luxul cele concurentiale. E greu insa de stabilit standardul minim si imposibil de renuntat la surplusul cuvenit in favoarea nevoilor primare ale altora. Dar ce este usor, nu merita!

      • Nu este greu sa împărțit bunăstare cu forța ci buzunarele altora… Ci IMPOSIBIL si UTOPIC. Las la o parte chestiunile morale.

        • @Doru Calatoru,
          Fie nu sunt eu prea patrunzator, fie e comentariul dvs prea eliptic, fie exprimarea prea neingrijita, fie toate acestea cumulate, dar nu reusesc sa inteleg sensul interventiei dvs. Puteti reveni cu o clarficare? Multumesc!

  3. Domnule, adevarul e ca dupa odele trotkiste si fictiunile/ fantezii marxiste ( de mult depasite altfel) pe care le ai matale in cap ( sa nu zic clisee si gunoi marxist), nu e de mirare ca nu te poti vindeca, si nici ca nu intelegi realitatile economice, financiare, ba nici politice si sociale, intr-atat incat sa le poti comenta coerent, daca nu competent.

    Nu-i bai, ne-am obisnuit. De unde nu surprinde nici buimaceala asta de articol ( altfel n-am cum sa-i spun).

    Totusi, am doua nedumeriri:
    1. Ce demon interior te impinge pe dumneata sa tot scrii despre lucruri pe care nu le pricepi ( nici la nivel de ziar, ca tot citezi, iaca, din NYTimes)

    2. Ce ratacire stranie ii impinge pe cei de la contributors sa te publice?

    Astea pt mine vor ramane un mister, pt ca nu, nu voi reveni sa citesc un eventual raspuns (pierdere de timp; anumite conditionari psihice nu se mai vindeca; probabil ca nici straniile decizii editoriale ale contributors).

    Totusi, in caz ca se mai aventureaza careva sa citeasca pana la capat prostioara asta de text, sa vedem ce zic analistii competenti ( aia care cu asta se ocupa, ba se mai si pricep), logic, rational, factual si argumentat, pe tema:

    http://florincitu.wordpress.com/2014/02/06/o-doza-sanatoasa-de-scepticism-pentru-rata-ponta/

    Acuma, hai sa vedem pe cifre, cum e si cu mitul asta al austeritatii la romani ( cifre oficiale, comunicate chiar de guvern si BNR):
    http://florincitu.wordpress.com/2014/01/20/mitul-austeritatii-la-romani/

    Asta asa, ca sa nu mai batem campii propagandistic-emotional.

    Desigur, ma indoiesc ca asta te va opri pe dumneata sa opinezi ( pareresti de fapt) in continuare. Totusi, merita sa retii ca macroeconomia, finantele si monetarismul sunt niste stiinte ( serios, chiar sunt stiinte) care nu se bunghesc dupa Lenin sau Marx, nici macar dupa lordul Keynes. De exemplu, de vreo 40 de ani s-a constatat ca monetarismul keynesist este o impostura contrafactuala, si s-a si demonstrat ca a avut la baza o culegere de teorii ale unor mediocri economisti; faptul ca unii inca ii mai cad prada, nu demonstreaza decat insuficientele lor mentale si imposturile lor profesionale, chiar daca, paradoxal, unii au mai impusca si cate un Nobel – vezi Stiglitz sau Krugman, ca tot veni vorba de NY Times. Dar sa nu ne miram, caci in fond si unul dintre teroristii celebri ai lumii, Yaser Arafat, a impuscat Nobelul pt pace; si Al Gore a luat Noelul pt schimbari climatice care se dovedesc a fi pe dos.

    Bref, revenind la problema cu stiintele astea care prea multor pareristi scapa. Ca sa stii despre ce vorbesti in materie de economie, monetarism si finante, nu-i de ajuns sa-i citesti pe Marx, Lenin si pe epigonii lor. ( A propos, politicienii de regula vorbesc dupa ce se consulta cu specialisti) Cand vorbesti despre keynesism, nu strica, de exemplu, chiar sa-l citesti pe Keynes. Dupa aia, in contrapartida, sa-i citesti si pe criticii lui ( aia seriosi – Friedman, Buchanan, asta ca sa incep cu aia vechi; in zilele naostre, de fapt, sunt mai multi). Dupa aia, comparand argumentele, sa gandesti. Antreneaza muschiul creierului, zau.

    Dupa aia, cand vorbim despre economie, despre marxism-socialism-interventionism versus liberalism-capitalism , lasand la o parte ca e recomandabil sa nu incurcam sistemele de gandire moral-politica cu sistemele de gandire economica (desi se leaga, reperele si conceptele sunt diferite), asa cum faceau marx sau lenin ( de unde si ineptiile falimentare si ororile sistemice care au rezultat din gandirea lor) nu strica sa parcurgem serios si autori de referinta gen:

    Faderic Bastiat, Ludwig von Mises, F.A.Hayek, Milton Friedman, James Buchanan, ba, si din astia vii daca se poate, gen Thomas Sowell, Luigi Zingales, Peter Boettke, ba chiar pe compatriotul nostru Dragos Aligica ( da, stiu repugna, dar ce sa-i faci, omul n-are doar minte, ci si pregatire multidisciplinara serioasa; spre deosebire de matale, are 3 doctorate serioase, unul in stiinte economice, unul in stiinte sociale, si unul in stiinte politice, si mai are si ca specialitate analiza institutionala, sisteme economice comparate, si filosofie politica avansata). Asta asa, frugal.

    Ascut neuronul lecturile astea si conecteaza creierul cu realitatea, serios. Ceea ce deloc nu strica, dimpotriva, formeaza gandirea critica, analitica si previn exhibarile publicistice jenante. In fine, acolo unde-i material de la natura, unde se poate…

    • Dincolo de vehementa caracteristica, e imposibil ca cititorii dvs sa nu realizeze ca aveti ceva de spus. Chiar daca forma in care ati ales sa prezentati fondul comentariilor ar putea avea drept motivatie marketingul online sau vointa excesiva, marturisesc ca le citesc cu placere tocmai din placerea de a surprinde miezul.
      In anul trei, din cauza unor divergente cu proful de ec politica, imi pusesem in gand sa-l dau gata la Examen, studiind Capitalul. Ne spusese chiar el ca cel care arata ca l-a citit si inteles capata Nota Maxima. Am tocit deci bancile bibliotecilor iesene in acest scop, dar mereu trebuia sa reiau paragrafe, deoarece ma surprindeam gandind aiurea. Gandisem ca nu se lipeste economia de mine.
      Mai tarziu, dupa revolutie, am citit „the Otimum Quantity of money” si m-am mirat de usurinta cu care pricepeam aproape totul, desi nu lecturam o traducere. Au urmat alte lecturi de aceeasi specialitate, gandidu-ma chiar sa incerc la ISE dupa absolvire. Era si trendul de asa natura, ceea ce-mi facea vizita mai placuta la biblioteca (tot mai goala).Totusi, la un Moment dat m-a frapat un lucru: incepusem sa am un Sentiment de nesiguranta, ca ceva nu e totusi in ordine. Nu stiu sa explic ce si cum, dar citind „constitutional economic” am avut o impresie similara cu cea. Resimtita atunci cand am auzit maxima „nu traiesc sa mananc, ci mananc sa traiesc „. Tot astfel am acum senzatia ca am fi obligati sa ne sacrificam de dragul unui sistem fiscal perfect. Daca unealta asta, ridicata la Rang de stiinta, e mai importanta decat sanatatea sau existenta chiar a oricarui om, atunci ar trebui inlocuita, nu? E adevarat, orice activitate umana si utilizarea oricarei scule presupune un risc, dar parca in niciun alt caz nu devine sfredelul sau tomograful mai important decat insai „beneficiarul”, asa cum lasa adesea dl Aligica sa se subinteleaga.

      • Este oare „stiinta economica” deja o stiinta sau este inca la nivelul de arta?
        Daca este algoritmizabila este o stiinta. Daca nu ramane o arta, o meserie si atat :)

    • Si totusi Basescu nu a citit toate cartile astea pe care vreti sa le citeasca autoare articolului si din experienta lui de om care nu e mare cititor de carti poate spune ca FMI a gresit acceptand electorata lui Ponta. Cum acceptati aceasta? Nu vi se pare ca e cam trasa de par?

  4. Băsescu pare a traversa un nou episod de criză de personalitate, la fel ca perioada aceea a gafelor repetate de la finele anului 2011 şi începutul lui 2012, din care doar duşul rece al suspendării părea a-l fi trezit.
    Pare un lider care şi-a atins limitele fără a fi conştient de asta şi nu mai face altceva decât să clănţăne în stânga şi-n dreapta ca turbat.
    Mâine-poimâine mă aştept să reînceapă să înjure justiţia şi CCR dacă pronunţă hotărâri care nu-i convin.

  5. Si chiar daca analiza seamana foarte mult cu o alta de pe un site intelectual de stanga, mai ales in cea ce priveste distinctia dintre neoliberalism si keynesism, cred ca in mare este corecta. Cea ce nu schimba faptul ca din ambele parti, guvern si reactia presedintelui, importanta ei este mai mult electorala decat economica.
    Dar, pana la urma, nici asta nu e un pacat. Cand sa se gandeasca politicienii la popor si tara daca nu in pragul alegerilor…

  6. „Oricât de puțini ar fi acești bani, ei vor merge în consum, stimulând cererea agregată”

    o intrebare simpla: de ce nu spuneti nimic despre costul acestei masuri pentru economie? tacere totala, de parca nici n-ar exista costuri si masura ar avea numai avantaje. banii aia cu care vor fi ajutati cei cu ratele nu ar fi stat degeaba daca nu venea cineva cu ideea asta geniala fix in prag de alegeri. ar fi fost cheltuiti sau investiti altfel, lucru care nu o sa mai fie posibil. daca tot vreti sa ne aburiti, macar faceti-o mai cu talent :) e si asta o arta, nu merge doar cu lozinci, cel putin nu pe contributors.

    si daca scopul este ajutarea unei parti a societatii in numele idealurilor socialiste, macar faceti-o pe fata, nu va mai chinuiti sa va ascundeti dupa deget complicand degeaba schema. luati bani cu imprumut de pe piata si dati-i cui credeti de cuviinta, dupa care luati-i inapoi cu dobanda cu tot prin taxe ca sa platiti imprumutul. obtineti acelasi efect cu cheltuieli administrative mult mai mici.

  7. Aha, taxarea capitalului. Am mai auzut asta, ba de la dl. Socol, ba de la dl. Badin.
    Banuiesc ca de acolo v-ati inspirat, logica fiind ca parsivul capital este taxat doar cu 16%, sau hai sa zicem cu 30% (dubla impunere,pe profit brut si pe dividend), pe cand salariatul este taxat cu vreo 46%.(la fiecare leu in mana se platesc suplimentar 82 de bani).Bani platiti tot de „capital”.
    Desigur , se amesteca fara nicio apasare impozitul cu contributiile sociale, care se intorc la contribuabil fie prin pensie, fie prin servicii de sanatate (vorba vine!)
    „Capitalul” nu primeste nimic din acel 16% sau 30%…trebuie si el , la randul lui, sa plateasca , daca vrea pensie si servicii medicale, tot atat cat plateste si salariatul. Dar asta nu se pune, nu?
    In plus uitati si ca taxarea muncii este platita tot din veniturile realizate de „capital”, care a pus bani grei in tot felul de active, imobilizate, circulante, imprumutate, etc si al caror randament este poate mai mic ca randamentul unui depozit bancar, ba uneori chiar negativ.Uneori pierde sau da faliment. Ati facut macar cateva calcule elementare, cat pune fiecare in business si cat castiga?Cat este dividendul incasat de „capital” vs cat este netul salarial? Ca sa vedem cat este „remunerarea capitalului” si a muncii? La nivel national? Nu? Pai puteti sa va uitati in bugetul de stat, sa vedeti cat sunt veniturile din impozitul pe dividende si impozitul din salarii. Amadoua sunt impozitate cu 16%, extrapoland ne putem da seama care este mai mare, remunerarea capitalului sau a muncii. Va spun eu,daca nu aveti timp. Impozitele pe dividende la persoane fizice aduc 1, 43 mld iar cele din salarii 14,93 mld, de zece ori mai mult. Implicit si remunerarea muncii este de 10 ori mai mare ca remunerarea capitalului. La riscuri invers, cele mai mari riscuri si le asuma capitalul..dar nici asta nu se pune, nu?
    Cat priveste creditul fiscal , sa fim seriosi. el nu se adreseaza celor cu dificultati financiare, ci celor care au credite la banca, platite la zi. Un amarat cu 800 de lei si fara credite nu simte nimic, pentru el e zero barat acest credit.La fel si cel care are restante, deci sta si mai prost financiar. Orb sa fii si tot realizezi ca „elctorata” este „telefonata”si sistemului bancar.
    Desigur nu conteaza ca acele costuri suplimentare , incasate de banci ca urmare a cresterii duratei de rambursare,vor fi suportate de noi toti, pentru ca acele sume in minus la buget, „iertate” vor trebui compensate… iaca, mai o acciza la carburant, mai „largirea bazei de impozitare'” mai un forfetar, un stalp, un fum, ceva… mai un imprumut via sistemul bancar, iaca, statul se va imprumuta din banii facuti cadou, tot de el, bancilor. Cool…

  8. Doamna, Sunteti absolventa de stiinte politice deci acest articol inseamna tratarea politica a „electoratei” dupa cum se vede. Daca ati fi avut habar si de economie atunci toate argumentele cu unu si doi de mai sus legat de creditul fiscal nu le-ati fi scris. Unu ; cel mai bine ar fi fost sa va documentati la un bancher. Doi : luati un creion in mana si treceti la socotit, faptic pe un exemplu. Sa va ghidez putin. Salariu maxim luat in discutie este salariu mediu net pe 2014 adica 1627 lei transformat in brut 2298 lei. Impozitul pe salariu 295 lei care reprezinta un MAXIM DE CREDIT FISCAL care se poate acorda in anul viitor in cea mai fericita situatie.. Deci NICIODATA acel 500 lei nu va exista. Pentru restul va las placerea de a le desccoperii singura. Puteti porni chiar de la parerile bancherilor de top, gen Misu Negritoiu & comp. Unii zic ca nu au auzit de asa ceva nicaieri in lume altii ca mai mare daraua decat ocaua iar imprumutatii ar trebui sa-si calculeze daca reesalonarile nu-I costa mai mult din cauza dobanzilor in plus. Asa ca draga doamna daca mai socotim ca aceasta idee ii va incanta pe cei 900.000 de romani estimati de Ponta, acestia dupa ce vor vota, vor constata ca dintre ei se vor incadra in conditii cateva mii si aceeia dupa inca un an s-ar putea sa aiba regrete. Asa ca draga doamna totul este facut in interes POLITIC, manipulator si este intr-adevar regretabil amestecul FMI si Bancii Nationale. Documentare placuta !

  9. Nu criza loveste in veniturile celor săraci ci statul rapace care refuza austeritatea cu incapatanare si se extinde pe zi ce trece. Despre ce austeritate vorbiti in România doamna Stoiciu. Ia luați dumneavoastră de pe site-ul MF datoria publica a ultimilor ani si vedeți ce ritmuri amețitoare a avut, de cele mai ulte ori de doua cifre pe an. Ia luati cheltuielile guvernamentale anuale si vedeți ce ritmuri au avut anual. In nici un an nu au scăzut ci permanent au crescut. Vorbita pe cifre nu in sloganuri de stânga.

    Legat de FMI, dl. Daianu admira sistemul de la BW si dorea reîntoarcerea la el. Pai FMI este parte din acel sistem. Deci e bun in opinia elitelor economice de la noi. Sau il contraziceți acum pe dl.Daianu prin acest articol.

  10. Pentru a fi etic (in fine, semi-etic), creditul fiscal ar trebui acordat tuturor persoanelor cu venituri mai mici decat plafonul, nu numai celor care au contractat credite bancare.
    Altminteri, vorbim de un stat care penalizeaza chibzuinta si buna gestiune a veniturilor, favorizand in schimb risipa si lipsa de prudentialitate.

    Deci o masura incorecta si contraproductiva… dar foarte utila pentru banci!

  11. Hmmm. In primul rand, solutia asta cu electorata inseamna o nesimtire crunta si o nedreptate la cei care platesc corect ratele la banca. Fiecare in viata trebuie sa plateasca pentru propriile decizii. Daca nu o face nu va fi niciodata responsabil, doar un ratat care are nevoie ca altii sa il salveze tot timpul. Un fel de copil retardat. Asa cum sunt de altfel mult prea multi in aceasta tara.
    Pe de alta parte, nu a fost nici o politica de austeritate in Romania decat din partea populatiei. Statul a continuat sa cheltuiasca (sa sifoneze mai exact in modul clasic romanesc) in continuare fara nici o problema, nu s-a reformat catusi de putin. Ca politicile FMI sa reuseasca trebuia in primul rand statul roman reformat din temelii.

  12. 2013..cresc salariile bugetarilor plus acel 5,5 la suta retinut la pensionari care nu se mai ia plus acel 5,54 la suta care se restituie tot la pensionari. REZULTAT? CONSUMUL TOTAL SCADE..Intrebare… de ce ar creste consumul prin aceasta absurda facilitate?

  13. „Clasa de mijloc se subțiază tot mai mult și consumă tot mai puțin, ducând la o creștere economică bazată pe inegalitate. Același lucru se întâmplă și în România, unde criza a lovit cel mai mult în veniturile celor mai săraci și, prin urmare, și în consumul lor”

    Ceva e neclar aici: discutam despre clasa de mijloc sau despre cei mai saraci dintre romani? Romanii cu venituri sub 1600 de lei nu reprezinta clasa de mijloc.

    Mie mi se pare ca, din contra, clasei de mijloc I se pregateste subtierea veniturilor: au crescut taxele pentru chirii, de exemplu. Si atentie, plata contributiei la sanatate pe chirie e limitata la cateva sute de lei lunar per persoana. Pentru cineva care inchiriaza un apartament cu doua camera, chiar conteaza taxa aia. Pentru cineva care inchiriaza 5 vile, este apa de ploaie.

    Startup-urile (si micile afaceri) au fost fortate sa treaca la sistemul de impozitare pe venit (pana in 2012 era optional, se putea alege si sistemul real, de impozitare pe profit). Practic se plateste impozit ca si cum acea firma are din prima zi un profit cu o marja de aproximativ 20%. Din prima zi.

    Se pregateste renuntarea la cota unica (n.b. pentru persone fizice!), lucru care deschide clar calea spre cresterea impozitarii suplimentare a salariilor mai mari de 1600 de lei. Si, in prezent, taxarea totala pe forta de munca este in jur de 43%. Adica enorm. Se poate ajunge usor la 50% si peste la salarii ceva mai mari, gen 1000-1500 de euro. Acolo discutam despre clasa de mijloc. Poate parea de necrezut, dar in 2004 chiar acelea erau procentele de impozitare pentru salarii de peste 400-500 de dolari

    Cresterea pretului la combustibil cu aproximativ 7% tot acolo o sa lovesca in primul rand. In cei care au masini si le folosesc. Evident, ca finalmente o sa loveasca pe toata lumea, indirect.

    Mie unul nu mi se pare deloc ca guvernul actual face relaxari fiscal care ar ajuta in vreun fel clasa de mijloc. Doar vad ca guvernul da bomboane electorale catre votantii lui de baza pe baza cresterii altor taxe. Nu vad absolut nicio masura care sa ajute clasa de mijloc.

    Nu, nu discutam despre Robin Hood. Ala lua de la bogati si dadea la saraci. Guvernul ia de la clasa de mijloc si da la saraci.

    Cand o sa il vad de Robert Negoita cum plateste impozite locale adevarate, nu gluma de astazi, pentru miile lui de apartamente construite „pe persoana fizica” o sa cred si eu ca guvernul ia si de la bogati.

  14. Bla bla bla.

    Aceleasi marote socialiste repetate pretutindeni. Crestere economica bazata pe inegalitate???

    Nu vad cum cineva sanatos la cap poate sfatui cresterea taxarii in contextul in care populismul si coruptia sunt ubicuu in politica romaneasca.

  15. Electo-rata, adică amânarea restituirii creditelor (semnificativ de consum) de către datornicii săraci şi insolvenţi este în modul cel mai clar o măsură populist-electorală, prin care PSD speră câştigarea/sporirea simpatiei clientelei sale tradiţionale, clasele economic dependente şi paupere.

    Social, măsura este o scamatorie demagogică ce nu ajută deloc datornicilor, care, după bucuria înşelătoare a eliberării de presiunea financiară, se vor trezi din nou cu ea, mai aspră şi apăsătoare, la terminarea perioadei de graţie. Cine profită este doar PSD/Ponta, care vor recolta recunoştinţa pe termen scurt a bieţilor păcăliţi.

    Fiscal-bugetar, este o măsură inechitabilă, ce transferă mod abuziv asupra contribuabilului costuri create pe piaţa financiară privată.

    Financiar, este o măsură neavenită si aberanta, ce intervine punctual în piaţă pentru un gest politic-electoral, ocolind acele măsuri structurale, care cu adevărat ar fi trebuit să apere populaţia şi economia privată de prepotenţa institutelor financiare, ce abuzează de decenii, în România, de privilegii neacordate în lumea civilizată.

    Moral şi social-psihologic, măsura este o catastrofă, ea dând exact semnalele ce nu trebuiesc date, depenalizând nechibzuinţa şi încurajând lipsa de responsabilitate personală.

    Fondul Monetar Internaţional nici nu încurajează nici nu descurajează această măsură întreprinsă de guvernul corupt, incompetent şi iresponsabil ale uneia din multele sale ţări debitoare din lumea a treia, cum este România. FMI este interesat de îndeplinirea condiţiilor-cadru puse economiilor acestor ţări. Atâta timp cât acestea sunt cât de cât respectate, măsurile interne luate de guvernele debitoare vor fi tolerate, ba chiar folosite ca argument şi încurajare în negocieri: guvernele sunt lăsate să ia anumite măsuri lor favorabile în schimbul respectării parametrilor doriţi de FMI.

    A argumenta că electo-rata capăta blazon de legitimitate pentru că, iată, însuşi FMI-ul nu i s-a opus, este debil intelectual şi înjositor moral.

    În general, acest text se aseamănă cu un ghiveci plin cu mâl sovietic în care stau graţios înfipte florile de plastic ale limbajului (politic corect) deprins la cursurile de occidentalizare.

    • Păi însuşi Băsescu vă dezminte.
      Dacă FMI nici nu susţine, nici nu încurajează această măsură, atunci de ce s-a mai apucat s-o insulte pe Andrea Schaechter şi instituţia însăşi pentru politica de cadre inadecvată, care ar fi dus la această situaţie?
      Rămâi surprins cum, din opoziţie, dreapta românească dă pe-afară de competenţă economică, încât foste repere în domeniu precum FMI sau BNR sunt puse la colţ de somităţi precum Băsescu, MRU sau iată, câţiva comentatori de aici.
      Electorata chiar nu este adevărata poveste în afacerea asta, ci atitudinea lui Băsescu, urmată de corul obisnuit.
      Trebuie să fie dureros pentru dreapta (CDR, PDL), să guvernezi numai prin măsuri dureroase dar pe care le declari necesare prin prisma raţionalităţii economice, doar pentru a constata că tocmai în timpul guvernelor de dreapta economia a mers cel mai rău.

      • Vai, ce mult iubim FMI-ul! Adevarata probleme nu e Basescu, ci prostia/ ticalosia unora. Chiar daca articolul este unul ieftin, de propaganda psd-ista, majoritatea comentatorilor de aici si-au spus parerea (unii cu argumente si calcule) asupra electo-ratei. Nu toata lumea e proasta, manevra primului plagiator este usor de citit – populism electoral.

        • Indiferent de starea de iritare pe care mi-o provoacă, personal, măsura propusă (ca unul ce şi-a plătit ratele chiar în avans, nu pot să nu mă gândesc că am fost un prost într-adevăr), decenţa, experienţa şi tocmai pregătirea economică îmi impun să mă abţin a blama nişte instituţii care au avut mult mai multe date şi timp să analizeze problema decât mine. Mai ales în condiţiile în care în alte ţări s-au practicat bailout-uri mult mai ample chiar sub guvernări de dreapta.

    • „Moral şi social-psihologic, măsura este o catastrofă, ea dând exact semnalele ce nu trebuiesc date, depenalizând nechibzuinţa şi încurajând lipsa de responsabilitate personală.:
      Imi cer scuze, dar e unfair. In 2009 si 2010 guvernele din toata lumea au dat miliarde la banci. In loc sa mearga la puscarie pentru partea lor de vina in criza, bancherii s-au dus la pensie cu bonusuri de milioane. Intr-adevar, asta da depenalizare a nechibzuintei :)

      • Aşa este. Din 2008, o importantă parte a sistemului financiar a creat uriaşe pierderi datorate exceselor speculative, concomitent cu extragerea ilicită de profituri şi bonusuri pentru cei din sistem: o atitudine criminală, cinică şi iresponsabilă. La fel, modul în care guvernele au naţionalizat aceste pierderi astronomice în dauna societăţii şi economiei reale a fost criminal.

        Tocmai de aceea, în Europa există o puternică tendinţă spre reglementarea sistemului financiar în limite care să poată preveni asemenea catastrofe. Deşi SUA, dar mai ales Marea Britanie, care trăieşte din economia financiară, întârzie procesul, ele nu-l vor putea stopa.

        Toate acestea însă nu pot justifica modul criminal şi iresponsabil în care guverne populist-demagogice risipesc avuţia publică pentru cumpărarea de simpatie electorală, aşa cum face PSD cu electo-rata.

        Două strâmbe nu fac una dreaptă.

  16. Pasiune mare in multe comentarii.
    In orimul rand este marota cu masura „electorala”. Este o masura de stanga, dupa un an bun si pe un trend crescator. Alte masuri pot fi de dreapta, nu inseamna ca sunt electorale ci se inscriu intr-o doctrina.
    Cu totii platim si pentru taxa de mediu pe care o acceseaza doar unii, subventionarea transportului in comun, maidanezi, etc.
    Apoi, ceva similar aplica chiar bancile, nimeni nu discuta asta?! Unor categorii de clienti le acorda asemenea „guri de aer” de reducere 6 luni sau mai mult din rate. Si banuiesc ca merge, dat fiind ca BNR sustine proiectul.
    Si marele desfrau care va merge in consum va fi in primul rand pe datorii la intretinere si alte obligatii (va insemna o agregare mai larga in societate a acestor sume), rechizite, alimente si cel mai important apreciez eu o ameliorare la nivel psihic si de confort (minimal) al multor oameni care chiar au aceasta nevoie. Oameni care au venituri mici, credite si totusi nu au restante (max 90 zile).
    Cam lipsa de empatie in aer.

    • Pe banii cui? Ca doar luam de la cineva in cazul asta. Gura de aer pentru unii devine sufocare pentru altii. Asta nu se înțelege in tabăra celor de stânga. Ca nu exista free lunch in economie. Adicatelea nimic nu e gratuit. In plus România e plină de săraci, unii care in loc sa ia cu credit fac economii. Pe astia de ce sa nui ii bonificam dupa același principiu. Si la matale e multă pasiune si ideologie. Câte rate ai preluat matale benevol ai vecinilor tai sărmani din scara? Sau brusc cand percepeti ca e vorba de buzunarul Dvs nu de un buzunar comun cum e bugetul statului se schimba datele problemei.

      • Nu exista free lunch? Dar programul rabla? M-a intrebat pe mine cineva daca am chef sa-i dau bani vecinului sa-si schimbe Dacia veche? Dar prima casa? M-a intrebat pe mine cineva daca am chef sa garantez cu banii mei creditul imobiliar al unora? Mai usor cu trusime de genul totul vine de unde si nimic nu e gratuit. Da, electorata e de stinga. So what? Daca faci un bailout cu miliarde de euro salvezi sistemul, daca pe linga banci profita cu 100 de euro pe luna (eventual, ca nu stim sigur) si niste amariti, e pomana electorala.

    • E cam lipsa de creier si/ sau de obraz sa califici aceasta masura populista nerusinata ca fiind o masura normala, „de stanga”. BNR s-a „dezvinovatit” imediat, aruncand gaina in curtea d-lui Voinea, ministrul bugetului (de provenienta fost gargaragiu de serviciu la imundul canal A3). Electo-rata ar ajuta doar bancile, dar pana si voci importante din banci (Negritoiu, Pascariu) manifesta scepticism.

      • Cu putin calm s-ar vedea ca e o solutie win-win pentru cetatenii care ar apela la masura si, putin, si pentru banci (pentru ca oamenii acestia totusi platesc ratele). Stiu 2.persoane care au solicitat si primit o reducere temporara a sarcinii financiare catre banca. Si au facut-o in interesul lor, nu al bancii. E un argument?
        BNR nu s-a dezvinovatit iar alte vreo 2 voci sunt in principiu impotriva lui Isarescu.
        Asa ca hai sa mai privim si constructiv si in beneficiul mai multora, nu numai care pe care.

  17. Felicitari! Foarte corect articolul. Mai ales observatiile de final mi se pare ca trebuesc reluate si dezvoltate.

    Cit despre neoconul local de internet de televizor de presedentie care a juns mai neocon decit neoconul din SUA? De ce va mirati? In periferie multe lucruri devin dogma. Ceausescu nu a ajuns mai stalinist ca URSS in anii 80?

    asa a ajuns si dreapta din Romania mai neoliberala si dogmatica decit in alte tari.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din 2006 pană în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro