Home » Analize »Economie »Financiar »Global / Europa »Macro » Citesti:

Următoarea criză economică

Bradut Bolos februarie 9, 2019 Analize, Economie, Financiar, Global / Europa, Macro
81 comentarii 9,381 Vizualizari

Cauze și declanșatoare, când va fi, in ce fel se va declanșa, cât de pregătiți suntem?

Cauze si declanșatoare

Au trecut 10 ani de la ultima mare criză economică. Există două feluri de crize, una naturală, previzibilă, legată de ciclurile economice, care e de asteptat să apară o data la 8-10 ani și una generată de șocuri imprevizibile, așa numitele ”lebede negre”.

Dacă ne referim la ciclurile economice, economia României nu permite o prognoză credibilă a ciclurilor economice. Economia României a fost reformată drastic și supusă la numeroase șocuri, ceea ce maschează crizele ciclice generate de piață. Este imposibil de separat recesiunile ciclice de recesiunile generate de costul reformelor ceea ce face imposibilă o prognoză clară fundamentată științific. Cauzele interne pot și în mod cert vor genera crize, dar deocamdată pur și simplu economia de piață din România este prea recentă pentru a se putea fundamenta un astfel de studiu.

Pentru a se putea prognoza crizele în România trebuie identificate cauzele unei crize, privite ca factori de risc, și acumularea factorilor de risc este cea care indică o criză potențială. Principalii factori de risc în opinia mea sunt activele supraevaluate, șocurile externe, manipularea piețelor, și factorii sociali politici. Să încercăm o inventariere a situației:

.
1. Active supraevaluate. Activele supraevaluate sunt o problemă dacă sunt finanțate din credite. Criza apare atunci când se dovedește că activele respective nu au valoarea atribuită și valoarea lor nu acoperă creditele angajate pentru dobândirea lor.  Istoria lor începe cu lalele în Olanda, și se termină cu CDS-uri și alte active financiare ne-reglementate. În România cel mai probabil piața imobiliară este un factor potențial de risc, fiind singura investiție semnificativă. Problema majoră a acestei piețe este scăderea populației și migrația. În acest moment valoarea activelor imobiliare este in creștere deși populația (numărul de consumatori) este în scădere, ceea ce înseamnă că valoarea imobiliarelor crește pe un număr de consumatori în scădere, fenomen care este posibil să necesite o corecție. Deja o pondere foarte ridicată a populației deține proprietăți imobiliare, ponderea chiriașilor este extrem de redusă. Dacă românii din străinătate decid să dezinvestească și inundă piața cu apartamentele, casele și terenurile pe car le dețin, pot genera un fenomen de devalorizare masiv concomitent cu un flux negativ de capitaluri. Este un astfel de fenomen probabil? Personal nu cred, și nici într-un caz nu cred că acest fenomen va fi suficient de brusc pentru a fi un șoc. Este mult mai probabil să fie fenomen treptat, o plafonare treptată urmată de un declin lent, compensat sau nu prin politicile de creditare.

2. Șocurile externe. România este conectată la piața internațională. Orice șoc de pe piața externă poate genera o criză în România.  În acest moment există o serie de zone care sunt potențiale focare de șoc:

a. China, care se pare că nu va mai putea coninua să crească în ritmul în care a crescut, și care va trebui să sufere o corecție pentru anomaliile acumulate în perioada de creștere accelerată;

b. Brexit: în mod cert ieșirea marii Britanii din  UE va afecta negativ piața comună care este principalul partener comercial al României. Au fost deja luate măsuri de către UE pentru a contracara aceste efecte negative, dar, este posibil să asistăm la o serie de evenimente imprevizibile generate de acest proces. Pot apărea blocaje în procese de producție complexe, care pot bloca ramuri întregi ale economiei UE, pot apărea șocuri financiare, datorate reorganizării pieței financiare europene spre alt centru de greutate decât Londra. Per total, e posibil ca măsurile luate să fie insuficiente. Brexitul este o premieră, un fenomen nou, pentru care nu există precedente, cu consecințe greu de anticipat.

c. Recesiunea din Italia, o țară extrem de îndatorată și cu o situație politică instabilă. Un default al Italiei, în condițiile Brexitului și a problemelor din resul UE, poate fi extrem de periculos. Italia este una din piețele care a absorbit un număr enorm de români, care trimit acasă sume semnificative.

d. O criză în SUA, Japonia sau Germania. Aceste economii par stabile și sănătoase, dar sunt în acest moment susținute de un sistem monetar-financiar anormal care inundă piața cu credit ieftin. Piețele financiare folosesc acest credit pentru investiții financiare și consum. Doar un mic procent din acest credit finanțează realmente dezvoltarea de afaceri noi inovative, acumularea de factori de producție, ceea ce poate genera ruperea consumului și a investițiilor de fundamentul lor de utilitate.

e. Schimbarea de viziune de la globalizare la protecționism. În mod cert SUA a schimbat direcția spre protecționism, Marea Britanie aparent urmând același trend. Este imposibil de prevăzut ce efecte va avea acest proces, dar în mod cert poate pune sistemul economic pe picior greșit foarte rapid și poate genera efecte adverse foarte rapide.

f. Crizele politice, razboaiele, degradarea securității la nivel internațional. Situația internațională este întotdeauna tensionată. O escaladare a acestor tensiuni poate genera războaie care pot produce șocuri majore în economie. Câtă vreme aceste șocuri sunt la distanță de România (Siria, Orientul Mijlociu), nu e o problemă, dar o escaladare la granița României (Ucraina) poate fi un factor de risc.

g. Cripto-monedele, sunt active extrem de volatile. In jurul lor s-a dezvoltat o rețea de afaceri care se poate prăbuși în orice moment.

3. Manipularea pieței împotriva curentelor economice:

a. Menținerea salariilor la nivel scăzut este un factor major de risc pentru economia României pe termen mediu și lung, pentru că generează și alimentează migrația forței de muncă. România este parte a Pieței Comune Europene și în domeniul muncii. Comportamentul rațional al forței de muncă este să migreze către zonele unde este recompensată cu salarii mai mari pentru aceeași muncă. Acest fapt generează câteva consecințe nefaste, un deficit de forță de muncă care face dificil procesul investițional, o tendință de reducere a consumului datorită diminuării numărului de consumatori, o tendință de reducere a veniturilor fiscale și a contribuțiilor sociale generate de salarii. Majorarea salariilor este un factor de risc pe termen scurt, pentru că marjele companiilor din România sunt reduse și există riscul să fie aduse în zona de pierderi. O balansare incorectă a creșterilor de salarii este extrem de probabilă, și este în mod cert un factor de risc. Majorarea prea redusă nu oprește emigrația, prea ridicată falimentează companiile care alimentează bugetul. De altfel, schimbarea de model economic este un fundament al crizelor, și nevoia României de a schimba modelul economic este evidentă pe această piață

b. Uniunea Europeană stabilește reguli și norme care sunt aplicate în România, indiferent dacă România are sau nu capacitatea să le susțină. Acest fapt generează costuri pentru adaptare care sunt sau nu sustenabile. Ceea ce poate părea o măsură naturală și logică la nivel global european, poate fi extrem de periculos pentru economia României. Un exemplu în acest sens poate fi piața auto și problema motoarelor diesel, și, concomitent piața energiei. Ceea ce poate părea fezabil pentru multe țări europene, o eliminare rapidă a motoarelor diesel și a surselor de energie poluante în genere, poate fi un dezastru (sau o oportunitate) pentru România. În mod cert poate genera un șoc.

c. Reglementări nechibzuite sau grăbite care nu sunt supuse unui dialog social coresupunzător. Astfel de măsuri au fost majorarea TVA la 24% și introducerea impozitului forfetar care au generat sute de mii de insolvențe în perioada ultimei crize, dar exemple pot fi găsite în fiecare guvernare. În mod cert finanțiștii ar avea ceva de spus despre ultimele măsuri din domeniul bancar.

d. Inducerea unei stări de pesimism nejustificat. Pesimismul sau optimismul sunt în mod subtil implicate în toate deciziile de consum și de investiții. O stare negativă, o viziune exagerat de pesimistă nejustificată în fapte reale ci doar într-un mod alarmist poate determina mii de decizii care generează criza, fără ca criza să fie justificată de situația reală. Dacă mii de oameni decid să nu ia credite pentru a cumpăra locuințe, să nu cumpere acțiuni, sau să nu depună bani în bănci pentru că au așteptări negative, este inevitabilă o criză. Starea de spirit poate fi (și este) manipulată prin mass-media și social-media.

4. Factori de risc sociali politici:

    a. Lipsa unei puteri clare și responsabile în România. Pentru unii puterea pare a fi concentrată prea mult, dar în România puterea este realmente prea dispersată. Puterea politică este pentru economie capacitatea de a da o direcție clară a economiei. În practică este un pact invizibil între capital, populație și puterea politică. Acest lucru este imposibil în România, unde orice legătură între capital și puterea politică este ilegală, și unde nu există practic o societate civilă coagulată în ONG-uri puternice și influente care să poată influența legal și transparent puterea politică.
    b. Alternanța la guvernare. Opoziția nu are o doctrină si o strategie coerentă. Ca strategie tradițională opoziția acumulează capital politic din nemulțumirile populației față de putere. Cu o astfel de abordare după preluarea puterii va avea exact aceleași probleme ca și actuala putere, și va introduce noi factori aleatori și instabilitate în mediul economic.
    c. Instabilitatea socială. O revoluție de orice fel are ca și consecință o gravă criză economică. Poate strada poate părea o soluție, dar este o soluție disperată și la fel de gravă ca problema pe care încearcă să o rezolve. O schimbare de regim obținută în stradă, ar fi un dezastru.
    d. Vânătoarea de vrăjitoare. Dacă antreprenorii siliți să opereze în zona gri din cauza sistemului legal sunt tratați cu o asprime excesivă, această pătură socială foarte subțire va fi distrusă. Practic sistemul legal trebuie concentrat pe recuperarea daunelor nu pe condamnarea și încarcerarea celor care încearcă să facă ceva. În România există un curent foarte puternic și foarte periculos de a se condamna orice cu maxim de asprime, dacă nu neaparat în justiție, în mod cert în societate. Există un curent foarte periculos de a asocia sucessul financiar cu corupția și cu ilegalitățile. Deși există o astfel de legătură, ea trebuie să fie probată punctual, nu privită ca regulă.

    Când va fi criza următoare în România?

    Toți factorii de risc prezentați mai sus sunt prezenți în 2019. Ciclurile economice au de regulă opt ani până la 10 ani, au trecut 10 ani din 2009. Dar în acest timp au existat corecții în permanență pe părți ale economiei, deci e dificil de spus dacă se justifică sau nu apariția unei recesiuni (2 semestre de scădere de PIB) sau a unei depresiuni (2 ani de scădere a PIB).

    Dacă privim factorii de risc externi ca sursă a crizei, tot ei pot reprezenta oportunități. De exemplu, un default (incapacitate de plată) a Italiei, sau o criză generată de Brexit în ciclurile productive, ar putea genera o fugă a capitalurilor spre țările care au un potențial de creștere mai ridicat. Dacă ignorăm deficitul de forță de muncă, România este o astfel de țară. Valoarea terenurilor, costurile chiriilor, precum și povara fiscală redusă sunt avantaje clare pentru potențialii investitori în direcția relocării de activități industriale. Dezavantajele noastre sunt instabilitatea legislației fiscale și instabilitatea cadrului legal care sunt tradiționale, lipsa unei strategii sau a unor direcții strategice general acceptate, ceea ce se traduce într-un mediu imprevizibil.

    O criză în China, sau o criză generată de emergența protecționismului, probabilitatea de a  favoriza România, este egală cu cea de a defavoriza România.

    Orice criză internațională poate genera fluxuri masive de capitaluri, dar ne putem aștepta la înlocuirea unor jucători internaționali cu alții mai degrabă decât la un flux unilateral de exit.

    Cea mai previzibilă criză în România este o criza a forței de muncă combinată cu pesimismul excesiv.  Pesimismul este extrem de prezent în tânăra generație, care a ajuns să considere că educația nu mai ajută la nimic. Lipsa de motivare duce la o pregătire ineficientă. Reformele complet rupte de realitate care au fost aplicate sistemului educațional, subfinanțarea cronică, demotivarea, scădere natalității, combinate cu emigrația sunt un mix deosebit de periculos, prin care forța de muncă din România este practic un factor de producție care clar se îndreaptă spre un grav deficit.

    Un alt factor care poate genera o criză în România este arestarea unor antreprenori importanți. Întrucât în economia românească nu s-a ajuns încă la o separare între manageri și capital, arestarea unui antreprenor echivalează cu căderea firmei sau a firmelor pe care le-a creeat. Poate justiția va fi satisfăcută, poate unii oameni vor jubila, dar inevitabil un lanț de firme va fi în pericol. Probabilitatea arestării unui om de afaceri pentru legături cu decidenți politici este extrem de ridicată. Nu există nici o formă de protejare a afacerilor pentru o astfel de situație.

    Întrucât nu sunt planificate alegeri parlamentare în 2019, și întrucât nu este deloc probabilă o situație în care alternanța la guvernare să genereze o astfel de criză este improbabilă. Ca regulă în România crizele coincid cu alternanțele la guvernare, deci, chiar dacă există factorii de risc menționați, ei probabil vor fi administrați într-un fel sau altul, și scadența crizei amânată.

    Cât de pregătiți suntem pentru următoarea criză?

    În mod cert România este într-o poziție favorabilă pentru a înfrunta viitoarea criză. În ceea ce privește politicile de macrostabilizare BNR are o marjă mai mare de manevră decât FED sau BCE pentru că dobânzile sunt încă pozitive și rezervele minime obligatorii sunt mai mari decât cele din țările de la care ne așteptăm să apară astfel de șocuri. Rezervele BNR sunt de 35.765 milioane de Euro față de 23.385 în 2007. Datoria României este sustenabilă, și o creștere a datoriei este posibilă dacă este nevoie de o finanțare a unui program anti-criză. Deficitul comercial este un pericol, dar este în același timp inevitabil întrucât creșterea consumului trebuia să aibă loc pentru a se creea veniturile potențiale care ar justifica investițiile în capacități productive pentru consumul intern.

    În mod cert la nivelul BNR există expertiza necesară pentru a se administra politicile de macrostabilizare monetare. În ceea ce privește pilonul fiscal al macrostabilizării (cheltuieli bugetare, impozite) capacitatea de administrare a crizei depinde foarte mult de cine are puterea și cât de capabili sunt cei care o au de a administra situația într-un mediu nefavorabil. Preferabil ar fi ca în momentul apariției unui șoc extern să avem o guvernare experimentată în administrarea finanțelor publice. În 2019 avem o guvernare care are un an de stabilitate în poziții, ceea ce nu este suficient. Ar fi fost preferabil să avem o guvernare cu doi, trei sau mai multi ani de experiență. Nu comentez capacitățile individuale ale decidenților, deoarece nu au fost testate în condiții de criză, este la fel de posibil să se ridice la nivelul provocării ca și să eșueze. Echipa de la BNR știm sigur că a trecut printr-o criză, unii dintre ei prin multiple crize, și au experiența necesară.

    Dincolo de macrostabilizare, politicile publice în domeniul economic au două dimensiuni, alocarea (formarea de factori de producție) și redistribuirea (colectarea de resurse din diverse regiuni și alocarea către alte regiuni, colectarea de resurse de la unele pături sociale și alocarea către altele, colectarea de resurse din unele ramuri și alocarea către altele). Aici intevine slăbiciunea tradițională a României, lipsa unei strategii general aceptate care să elimine ambiguitatea politicilor publice.

    Din punct de vedere social-politic, România este extrem de vulnerabilă. Nu există consens, nu există dialog, nu se negociază, pozițiile polilor de putere politică par să fie ireconciliabile. Este o stare de fragilitate care generează ambiguitate și riscuri. Tensiunea socială este ridicată, partidele nu au suport pentru o politică sau alta ci împotriva unor politici sau a unor persoane, ceea ce nu este deloc un indicator de stabilitate ci o sursa de risc și ambiguitate. Riscul major este ca un șoc extern să agraveze tensiunile sociale într-un context fragil și practic să incapaciteze puterea momentului, silită să lupte în front economic cu o situație dificilă și în front social cu o situație explozivă.

    România pare să fie pe cale să fie cuprinsă de un curent iacobin, extrem de distructiv, care idealizează personaje care au un discurs care seamană terbil cu cel al lui Robespierre. Poate părea o idee bună o răfuială cu ”dușmanii poporului” și o ”epurare” a ”corupților”, dar este în final un curent distructiv.

    Concluzii

    O criză economică în 2019 în România este posibilă, dar nu foarte probabilă. Principalul motiv pentru care criza este putin probabilă este pentru că în România crizele coincid de regulă cu alternanța la putere.

    Indiferent de momentul crizei, pentru a fi pregătiți pentru criză într-o măsură mai ridicată este imperativă rezolvarea vulnerabilităților menționate. Este imperativă revenirea la dialog și negociere în problema strategiei naționale economice. Este imperativ ca opoziția să formuleze doctrine alternative clare și politici alternative clare, dacă nu pentru electorat, pentru investitorii României. Puterea în România trebuie să elimine ambiguitatea.

    Sub aspect social, și în mod special sub aspectul raportului optimism/pesimism, mass media este extrem de importantă. Radicalizarea populație și stabilirea tranșeelor pro și contra, senzaționalismul în fiecare titlu, în fiecare minut, și tensionarea audienței trebuie administrate cu maximă responsabilitate. Evident a servi publicului ceea ce dorește să audă are beneficii clare de audiență, dar nu e nevoie de o catastrofă și un scandal în fiecare zi. Consecința negativă este că audiența ridicată este mai puțin solvabilă, și implicit generează un venit mai redus pentru publicitate pe temen lung.

    Dacă avem în vedere ultimele crize din România și modul în care s-au declanșat este posibil să se declanșeze o recesiune în primul trimestru din 2020, dar și mai probabil în primul trimestru din 2021, având ca fundament aspecte social-politice interne. Orice șocuri externe pot accelera acest proces. Dacă nu se găsesc soluții pentru o politică de alocare care să genereze o stimulare a forței de muncă ca factor de producție, e foarte probabil ca recesiunea să devină depresiune. Mai concret, România are nevoie de capitaluri care să finanțeze un alt model economic, unde productivitatea muncii este amplificată de mijloacele de producție, și în care creșterea consumului este exploatată de producătorii interni, mai degrabă decât de importatori, astfel încât remunerarea fortei de muncă la un nivel competitiv să fie fezabilă. Există antreprenorii interni sau externi care să mobilizeze aceste capitaluri? Greu de spus.

    Va fi criză? Inevitabil va fi o criză, și după criză va fi creștere economică.

    Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



    Currently there are "81 comments" on this Article:

    1. neamtu tiganu spune:

      Cred ca printre cauzele posibile ale unei eventuale crize majore trebuie considerata si politica energetica, mai ales in contextul isteriei schimbarilor climatice. E o perioada hotaritoare, o hotarire pripita, gresita, in acest moment poate influenta masiv viitorul.

      Nu cred ca Romania ar putea fi afectata f grav de eventualele greseli facute de EU sau mondial. Singurul factor negativ ar fi o criza acuta in vest care ar trimite sute de mii de romani acasa.

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Problemele de mediu in România sunt în opinia mea abordate în context european. Nu cred că avem forte politice semnificative sau grupuri sociale semnificative care să fie realmente interesate de politicile de mediu exceptand poate cele care privesc pădurile și apele. Energia verde, resursele sustenabile, etc, sunt subiecte de import mai degraba decat preocupări interne. Există un singur caz de care știu de mobilizare socială internă pentru mediu, Roșia Montana. Agenda în acest subiect este în opinia mea preponderent scrisă la Bruxelles.

        • Florin L. spune:

          Stimate domnule Bolos,

          Eu am devenint un “prosumator” in Germania in urma cu cativa ani (incepand cu o instalatie fotovoltaica pe casa). Recent mi-am instalat si o baterie inteligenta (dotata cu un microchip si softuri care se ocupa de managementul energetic al casei). Va asigur ca motivatia principala a investitiilor facute a fost pur economica, avand un randament peste 8% pe durata de 15-16 ani in combinatie cu un hedging la cresterea preturilor la energie, etc. (admit ca afinitatea personala pentru tehnologii tip smart home si ideea reducerii independentei fata de producatorii de energie au jucat de asemenea un rol, dar secundar). Aspectul cu protectia mediului se afla pe undeva mai la coada – fiind constient de faptul ca emisiile produse in urma consumului personal de energie nu schimba situatia schimbarilor climatice la nivel global (constientiez totusi ca impactul asupra emisiilor se poate face simtit in cazul in care numarul prosumatorilor se ridica la nivelul sutelor de milioane).

          Ce inseamna sa fii prosumator https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/bonton-tinerii-care-schimba-romania-1077372

          Mai jos gasiti descrierea foarte sumara a modului de functionare si rolul noilor bateriii inteligente
          https://www.youtube.com/watch?v=bBuaIcUusoo
          https://www.youtube.com/watch?v=FBfdEhZnuVk
          https://www.youtube.com/watch?v=tnzgkZ_P7Yc

          In ceea ce priveste valorificarea surselor regenerabile la scara mare, aceasta face sens chiar si in tari ceva mai bogate in resurse de hidrocarburi. Romania are ceva resurse, avand insa in vedere ca sunt limitate (la cateva decenii?) nu mi se pare foarte inteligent sa epuizezi resursele (arzandu-le in centrale) din moment ce s-au dezvoltat si alte tehnologii competitive. Resursele crutate cu ajutorul parcurilor eoliene si solare de exemplu, pot fi prelucrate si vandute cu valoare adaugata.

          In final, este evident ca cei care atrag astazi investitii in productia tehnologiilor dedicate pentru valorificarea regenerabilelor (i,e. panouri solare, componente eoliene, baterii inteligente, etc) sunt castigatorii si exportatorii de maine. Romania ar putea si ea sa valorifice aceasta oportunitate (este nevoie insa de putina viziune si multa “coerenta”).

          https://www.youtube.com/watch?v=GEgaV0aFBsg

          https://www.youtube.com/watch?v=4R9ovNo5AxA

          • Harald spune:

            @Florin L. – Dacă Germania nu ar fi implementat programul ideologic Energiewende n-ar fi fost nevoie nici de certificate de carbon, nici de propagandă ecologistă. Și nici n-ai fi avut nevoie de 5-6 nick-name-uri diferite pe forumul ăsta, dacă n-ai fi avut o misiune.

      • Florin L. spune:

        Apropo politicile energetice, chiar si dl Cranganu a publicat un chat cu relatia dintre pretul petrolului si crizele economice. Experienta Germaniei (si nu numai) evidentiaza ca valorificarea surselor regenerabile (disponibile local) are un impact pozitiv asupra economiei. Mai jos cateva aspecte:

        1. Creaza noi locuri de munca (in cercetare, productie, montaj, mentenanta)
        2. Reduce dependenta energetica (vezi bilantul energetic al parcurilor solare, eoliene, etc)
        3. Contribuie la reducerea importurilor si a deficitelor de cont curent

        Candva, in viittor (cand numarul vehiculelor electrice vor reprezenta majoritatea) impactul fluctuatiei pretului la petrol (asupra economiilor) va fi mai redus.

        • neamtu tiganu spune:

          evidentiaza ca valorificarea surselor regenerabile (disponibile local) are un impact pozitiv asupra economiei

          Atit de pozitiv incit pretul energiei electrice in Ge e cel mai mare 30 centi/kwh fiind in continuare subvetionata masiv.
          Atit de pozitiv incit Ge lupta cu disperare pt conducta de gaze North Stream II de la rusi.

          • Florin L. spune:

            @ neamtu tiganu

            Am dezbatut pretul energiei din Germania si pe marginea altor articole. Daca doriti insa recapitulam:

            1. Costuri
            Subventiile “tranzitiei energetice” reprezinta circa 7 eurocenti per KW din pretul final. Asadar, o familie de 4 persoane (cu un consum anual de circa 4000 kw) participa la finantarea tranzitiei cu circa 300 euro pe an. Aici doresc sa mentionez cateva aspecte (in paranteza):
            a) In ultimii 10 ani, salariul mediu s-a majorat cu circa 8,500 euro pe an (in aceste conditii, participarea cetatenilor la finantarea tranzitiei energetice a trecut pe nesimtite)
            b) Participarea pensionarilor este mai mica, dat fiind ca, pe o parte doua persoane consuma mai putin, iar pe cealalta parte au timp sa urmareasca ofertele de curent pe piata (vezi ofertele Yellowstrom et al, in jur de 23-25 centi Kilowatul, deci participarea este inntre 1 si 2 centi per klilowat)

            2. Beneficii
            a) Crearea unui nou sector in economie, respectiuv noi locuri de munca de ordinul sutelor de mii (in cercetare, productie, montaj, mentenanta, finantare,consultanta, etc).
            b) Diversificarea mixului energetic si reducerea dependentei fata de resursele fosile (ponderea regenerabilelor in mixul energetic al Germaniei a ajuns la 40%)
            c) Extinderea si modernizarea infrastructurii de transport a energiei electrice (state of the art)
            d) Cresterea exporturilor de tehnologii si componente (invertoare, transformatoare, softuri, etc) ceea ce da bine la contul curent.
            e) Preturile energiei eoliene si solare au devenit competitive. EnBW a anuntat zilele trecute ca dezvolta cel mai mare park solar in nordul Germaniei – fara nici un fel de subventii. https://www.handelsblatt.com/today/companies/profitable-renewables-germanys-biggest-solar-park-will-run-without-subsidies/23955174.html

            3. Bilant /in loc de concluzii:
            (va las pe dvs sa completati aici)
            ______

            In ceea ce priveste importurile de gaze naturale, in mare parte, acestea sunt folosite la incalzirea cladirilor si in petrochimie. Cantitatea de energie produsa in turbinele pe gaz nu a crescut in ultimii ani (dinpotriva). Laboratoarele germane dezvolta alternative si la gazul rusesc, i.e. pompe geotermale pentru incalzirea cladirilor, componente pentru smart grid , noi baterii cu eficienta si performata superioara pentru stocarea energiei, samd.

            P.S Observam ca tehnologiile evolueaza cu o viteza ametitoare si in domeniul regenerabilelor. De exemplu, actualmente, CoP-ul pompelor de caldura (geotermala) a ajunsin jur de 5.si, daca evolueaza in continuare cu 0,3 puncte pe an, in timp de 10 ani (poate chiar si mai repede) incepe numaratoarea inversa si pentru centralele termice pe gaz. https://www.ethz.ch/content/dam/ethz/special-interest/mavt/energy-science-center-dam/events/frontiers-presentations/131016_FiER_Sanchez.pdf

            https://www.dr-ing-binnewies.de/projekt/inselquartier-holzhalbinsel-rostock/
            https://www.youtube.com/watch?v=z3YWl1F6caM

            P.P.S A ramas doar o intrebare de timp pana apare si bateria germana, Der Super-Akku, o piesa importanta a tranzitiei energetice, care accelereaza (i) cresterea ponderei regenerabilelor in mix, si (ii) electrificarea vehiculelor. https://www.kit.edu/kit/pi_2019_magnesium-batterien-aufbruch-ins-post-lithium-zeitalter.php
            https://www.youtube.com/watch?v=tnzgkZ_P7Yc

            • Harald spune:

              Între timp, Germania e de fapt în recesiune nedeclarată. Cu o creștere de 0,0% în Q4 2018.

            • Harald spune:

              Spre deosebire de comentariul tău, Handelsblatt spune foarte clar care e secretul: în urma schemei cu certificatele de carbon, energia electrică a ajuns în Germania destul de scumpă încât acel câmp de panouri solare de peste 164 de hectare, dacă va fi dat în exploatare în 2020 printr-o investiție constând într-o sumă nedezvăluită public, să poată fi folosit în 2019 ca ”argument” de către propaganda ecologistă.

    2. Liviu Petre spune:

      Domnule doctor, inteleg ca Romania are șanse sa fenteze ciclicitatea asta de 8-10 ani a crizelor. Totusi, de ce se crizeaza lumea la fiecare 8-10 ani? De ce nu la 5 ani, sau la 12 ani? Care sunt procesele ce se ‘mișcă’ cu perioada de 8-10 ani?

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Da și nu. Periodicitatea crizelor este o observație bazată pe piața americană, unde s-a scris enorm de mult pe tema asta. Ca idee ciclurile sunt un sistem de autocorecție a piețelor. Orice asemănare între piața americană și cea românească în ceea ce privește funcționarea piețelor începe să apară abia după 1989. ”Corecțiile” mecanismelor pieței la noi au fost declașate de stat, liberalizarea prețurilor, privatizări, diverse reglementări. Inclusiv criza din 2009 a fost declanșată intern de măsurile statului, nu de piața internă într-un context internațional de criză. Problemele atunci erau legate de refinanțarea datoriei publice, nu de piețele interne. Economia României este relativ în urma statului, în SUA economia americană este relativ înaintea statului. În SUA, UK și alte câteva state, bursele sunt o pondere semnificativă a economiei, în România nu.Motorul crizelor americane este de regulă supraevaluarea generată de entuziasm și lăcomie excesivă la un nivel de utilizare a pârghiei financiare de neimaginat la noi.
        Deci, câtă vreme nu e o problemă refinanțarea datoriei publice, câtă vreme deficitul bugetar și datoria externă sunt finanțabile fără un risc de degradare a ratingului de țară, statul poate ține sub control crizele în România.

        • Ursul Bruno spune:

          Stimate profesor, explcatiile dumeavoastra sunt conforme manualelor si mainstreamului din presa, nu ca n-ar fi corecte, sunt foarte corecte dar nu oglindesc intregul adevar care nici cei mai initiati nu mai sunt in masura sa-l inteleaga in complexitatea sa.
          Cum pot fi orase precum Hong Kong , Singapore , Dubai placi turnante ale economiei mondiale, in ele doar nu se produce nimic, poate in afara de niste alimente.
          La prima vedere este o intrebare naiva, am avut ocazia sa le vizitez pe toate, in afara de banci, sedii de firme si simboluri ale opulentei n-am vazut nimic ce tine de cultura, traditiii etc.etc. in comparatie cu Londra, New York sau Tokio, curiozitatea indemnandu-ma sa le vizitez.
          De paradisurile fiscale in care se spala banii virtuali si reali ai intergii lumi precum Panama dar si mai apropiat in Cipru sau insulele din Canalul Manecii , nu ati facut nici o referire.
          Parca acum cateva zile au fost o razie de anvergura la sediul firmei Wirecard din Singapore, actiunile firmei, dintr-o data ajungand in deriva.
          Cum ar arata lumea fara ele si daca guvernele ar reusi doar sa dispuna de o parte din banii ascunsi prin ele ? nonsalanta cu care recunoasteti ca 5 % din populatia lumii detine cat restul de 95 % este dezarmanta, nu este cumva miezul problemei ? iar capitalismul este unul de cazinou ?

      • Ghita Bizonu' spune:

        8 ani. Durata ciclului solar .. care indluenteaza productia agricola. Azi efectele sunt mult mai putin dramatcice decata acum 200 de ani

    3. man of war spune:

      criza / prosperitate, hotie / munca, minciuna / adevar, toate se succed ciclic dupa cum doresc eminentele cenusii ale planetei (contabili transformati in bancheri, sarlatani in investitori, birocrati in clarvazatori etc.). si totu i ciclic, ca o fatalitate, 8-10 ani ! mai sa fie ! iti adaptezi organismul, intri n hibernare pina ce eminentele cenusii (mai sus mentionate) isi fac ciclul. mai sa fie ! a ajuns planeta la cheremul acestor neica nimeni, experti in fleacuri si inselatorii ? de ce inrernetul nu i ciclic ? sau becul electric ? sau motorul cu combustie ? etc. etc. etc. pentru ca sint oameni care fac lucruri solide, pentru eternitate, si animale paroase care nu produc niciodata nimic. decit matreata (din 8 in 8 ani !)

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Nu e un secret că 95% din averea lumii e deținută de 5% din populație. Dar acești 5% nu sunt decât rareori de acord între ei, rivalitățile și luptele între ei fiind mai degraba regula decat excepția, tocmai pentru că mizele sunt foarte mari.

      • Ursul Bruno spune:

        Planeta nu a ajuns la mana unor neica nimeni, a ajuns pe mana celor mai stralucite capete de pe Wall Street si Silicon Valley.
        Laureatul premiul Nobel pentru economie Joseph Stieglitz formuleaza actula epoca spunand:
        “Alchimistii de pe Wall Street in laboratoarele lor similare cele ale lui Frankenstein prin formule matematice netransparente toxice produc prin computerele lor “monstrii”.
        Anomalia cu care nu confruntam se poate rezuma la modul , se pot cumpara case fara bani iar banii inexistenti sa fie cheltuiti ?
        In cartea scrisa de Kevin Phillips numita “Bad Money” autorul explica criza bancara din 2007/2008 prin faptul ca actorii ei , cei din mediul bancar se miscau mai mult intr-un mediu similar unui ospiciu decat cel al unei banci.
        S-a reusit ce alchimistii evelui mediu n-au reusit, din nimic sa produci extrem de multi bani pe seama celor multi si in folosul catorva.
        Actualul sistem bancar seamna mai mult unui laborator de alchimie si vrajitorie decat cel al unei institutii serioase, obiectul muncii fiind banii , bani prin care se masoara activitatile economice la nivel mondial iar daca “magicienii” reusesc sa arunce in aer intreg laboratorul, noi, miliarde de oameni care muncesc precar , cateva sute de milioane cat de cat in conditii de munca si salarizari normale sunt victimele colaterale ale acestui experiment.
        In individ ajuns la sfarsitul activitatii sale profesionale daca a resusit sa acumuleze ceva bani pentru a-si securiza viata la batranete vede cum dintr-o data totul se naruie si se face praf economiile sale evaporandu-se in buzunarele catorva baieti destepti.
        Ciclicitatea acestor crize este aleatorie si nu vad nici un “ritm” in care ele se produc, declansarea fiind rezultatul a multor factori care devin necontrolabili.
        Idea de New econonomy si digitalizare a reusit sa fie implantata in mintile multora, munca reala si productia de bunuri fiind inlocuita incetul cu incetul cu dorinte si obiecte virtuale create din cei din Sillicon Valey.
        Obiecte sunt produse de miloane de oameni precar platiti si vandute celor catorva milioane cu venituri mai bune dar mai ales al armatelor de someri si prost platiti subventionati cu ajutoare de stat din tarile dezvoltate, viata devenind o iluzie.
        Revolutia societatii datorita telefonului mobil este similara cu cea a masinii de aburi insa cu alte efecte mai putine la nivelul economiei reale, revolutia are loc in capul si mintile oamenilor. Astazi un individ cu un telefon mobil si un laptop poate daca doreste, sa arunce vietile si destinele a miloane de oameni in haos.
        Jérôme Kerviel un angajat al Banci Societe General a reusit de unul singur in timpul crizei bancare din 2007/2008 sa pulverizeze 4,3 miliarde de euro, sa fi fost bani reali sau virtuali nu se stie insa au fost lovite real economiile a sute de mii de oamen ei trezindu-se dintr-o data, cu nimic.
        Este omul pregatit pentru un asemnea viitor ? semnele nu par a fi promitatore, ractile antiglobailzare, antisistem politic, antiemigrare, antireligioase , aparitia tot mai pronuntata a miscarilor de extrema dreapta etc.etc. , viitorul devenind din toate punctele de vedere atat economic cat si militar extrem de incert.

        • r2 spune:

          “Actualul sistem bancar seamna mai mult unui laborator de alchimie si vrajitorie decat cel al unei institutii serioase”

          Ati mers cam departe cu metaforele. E alchimie si vrajitorie doar pentru cine e speriat rau de matematica (si, bineinteles, pentru cei care n-au timp de amanunte, dar vor sa traga concluzii profunde si filozofice cat mai repede). Iar exemplul cu Kerviel nu ilustreaza nici pe departe complexitatea sistemului financiar actual. El tranzactiona lucruri simple, ca Adoboli (si ca si Nick Leeson cu multi ani inaintea lor). Pierderile rezultate arata in primul rand carente grave in serviciile de control intern din unele banci la momentul ala (conspiratii cu zeci de persoane implicate intr-o frauda sunt aberatii, mai ales ca in cazurile astea. Toti trei au avut nevoie de tranzactii fictive cu castiguri fictive care sa acopere pierderile reale pana cand sperau ei sa se intoarca piata in favoarea lor). Mai complicata este pierderea asta, din decembrie anul trecut:

          https://uk.reuters.com/article/uk-natixis-results-warning/natixis-takes-one-off-hit-from-asian-derivatives-idUKKBN1OH22N

          Sau povestea cu “London Whale”. Dar nici astea nu sunt nici alchimie si nici vrajitorie. Sunt lucruri care pot fi studiate si intelese.

          • Ursul Bruno spune:

            Sa.mi fie cu iertare daca un laureat al premiului Nobel pentru economie foloseste acest termen de “laborator de alchimie”. Normal ca totul este rezultatul matemataticii , algoritmii n-au fost “inventati” de pictori. Produsele bancare toxice puse in vanzare pe piata sunt tranzactionate datorira acestor matematici “infernale” astfel incat ele devin necontrolabile si produc efecte dezastruoase. Exista o anecdota despre curent : ” Curentul poate fi folosi pentru aprinderea unui bec insa si pentru functionarea scaunului electric” asa si cu matematica.

            • r2 spune:

              “algoritmii n-au fost “inventati” de pictori”

              uitati un exemplu simplu. cand un client ia un credit ipotecar cu dobanda fixa si vrea sa aiba dreptul de a-l rambursa anticipat oricand, fara penalitati (ca sa se poata refinanta mai ieftin in viitor, daca scad dobanzile), deja s-a pus in miscare un mecanism matematic destul de complicat. iar mecanismul ala nu este nici creatia matematicienilor, nici a pictorilor. este acolo indiferent de dorinta cuiva. daca o banca are un portofoliu de asemenea credite, nu-si poate permite sa ignore riscul de plata anticipata cand dobanzile scad. uitati aici cum arata riscul ala dpv matematic, doar pentru ilusrtare:

              https://dash.harvard.edu/bitstream/handle/1/12175237/hanson_MBS_Paper_20140104.pdf?sequence=1

              sa ne apucam acum sa zicem vai, matematica, vai, alchimia, e ca atunci cand elevii se plang de faptul ca le-a dat profesorul subiecte prea grele la teza si vor sa le dea mai usor. chestia asta merge doar la scoala.

          • Ursul Bruno spune:

            “Toti trei au avut nevoie de tranzactii fictive cu castiguri fictive care sa acopere pierderile reale pana cand sperau ei sa se intoarca piata in favoarea lor”

            Daca intr-o firma din economia reala un contabil ar proceda astfel ori ar fi concediat pe loc ori diferit justitiei,

            • r2 spune:

              “Daca intr-o firma din economia reala un contabil ar proceda astfel ori ar fi concediat pe loc ori diferit justitiei,”

              Fix asta au patit si cei trei mentionati (Kerviel, Adoboli si Leeson). Dati o cautare pe wikipedia sa va convingeti. Repet, ce facem cu atentia la detalii, ca la intuitii filozofice nu e problema, acolo se pricep multi.

      • Constantin spune:

        „de ce inrernetul („Internetul”, probabil) nu i ciclic ? sau becul electric ? sau motorul cu combustie?”

        Deși înaintea lui Edison, Humphry Davy a folosit curent continuu, ciclicitatea se regăsește în toate exemplele menționate, fie că vorbim despre ciclurile de încărcare ale acumulatorului Davy, despre curentul alternativ, ori despre Teoria grafurilor, sau ne gândim la ciclul Carnot șamd. Întreg Pământul, cam tot ce ne înconjoară, este „plin” de unde și oscilații ciclice (scuzați, vă rog, tautologia). -:)

        Pentru cei care consideră ciclurile economice prea scurte este recomandată lectura operei lui Nikolai Kondratiev.

        • man of war spune:

          @constantine nu la ciclicitatea universala (!) ma refeream, ci la acel tip de potlogarie (hotie) care se repeta si n are a face nimic cu legile fizicii ci mai degraba cu prostia desantata care nu poate fi eradicata. de ce ? simplu : s a autodeclarat (prostia) axioma. oamenii onesti care au gindit / gindesc out of the box (minoritari fiind) o fac in mod natural (nu neaparat materialul ii stimuleaza). daca insa crezi ca idealistii sint tumori pe grumazul homo sapiensilor nascuti sa se imbogateasca si inmulteasca pe seama oricui si oricum, inseamna ca ignori ce nseamna Om (nu om)

    4. Mihai spune:

      Felicitări, rar un articol coerent, echilibrat si succint.

    5. Ursul Bruno spune:

      Criza din 2008 la care se face referire s-a prefigurat cu cativa ani inainte sa apara efectiv si nimeni n-a intervenit pentru ca nu s-a vrut.
      Goana dupa maximarea profiturilor din sectorul bancar de investment fiind motorul ei.
      Criza a pornit din SUA , de pe Wall Street unde bancherii orbiti de castiguri impresionante pe seama “prostilor” n-au putut fi opriti. S-au vandut si comercializat produse bancare pe care nici specialistii nu le-au mai inteles, dealtminteri cineva neinitiat. A fost cea mai mare cacialma din istoria recenta a capitalismului, momentul falimentului Lehmann Brothers fiind inceputul “cernobilului” sistemului bancar.
      La momentul resprectiv economia mondiala nu se afla in cumpana si nici nu se prefigurau convulsi sociale in marile economii ale lumii, in afara cunoscutelor conflicte regionale nu se intrevedeau catastrofe militare majore si totusi lumea a ajuns un buza prapastiei, sistemul bancar mondial interconectat la nivel global devenind peste noapte incontrolabil.
      Politicienii speriati de “monstrii” care s-au trezit incercand sa explice lumii , criza este sub control si se vor lua toate masurile necesare, e ca si cum am dori vindecarea cancerului, cu aspirina.
      Bancherii , cei care au jonglat cu sume intrat de uriase incat nici ei nu le-au mai inteles au scapat insa a fost ruinat viitorul a milioane de oameni.
      Un bancher din sectorul de investment este rupt de realitate, pentru el banii fiind doar niste cifre care se schimba in sutimi de secunda.
      Se investeste cu bani virtuali , cu credite virtuale insa pagubele care se produc sunt reale iar politicienii oricum nu mai pot controla aceste piete bancare la nivel mondial.
      O noua criza bancara este atat de sigura precum alternanta intre zi si noapte, cu siguranta va fi mult mai profunda si mai mare decat cea din 2008.
      Sa nu uitam. bursele lumii care dau ritmul economiei reale functioneaza automat, sisteme computerizate interconectate la nivel global interactionand in baza unor programe si algoritmi creati pe baza teoriei jocului si al unei singure idei , maximarea profitului.
      Locul economistilor este acum ocupat de matematicieni, fizicieni, socilologi si programatori, acestia fiind creierele care stau la baza activitatilor bancare, bancheri clasici nemaiexistand decat in vocabularul cotidian.
      Sistemele computerizate au preluat “comanda” ele fiind mult mai performante, inteligenta artificiala la nivelul sistemului bancar si al burselor fiind realitatea zilelor noastre numai ca oamenii de rand nu stiu si cunosc acest lucru ei fiind orbiti de promisiunile politicienilor si cel al bancilor.
      Dupa criza din 2008 nu s-a invatat mare lucru , sistemul functioneaza la aceiasi parametri, catastrofa fiind programata.
      Intrebarea care se pune , este Romania si populatia ei pregatitita pentru un asemnea soc ?
      Institutiile in nici un caz insa omul de rand care mai are o curte, o gradina, niste animale prin cotet are sanse bune s-o depaseasca.

      • victor L spune:

        Dă, Doamne, omenirii mintea lu`@ Ursul Bruno; caci dupa razbel multi viteji se arata :P

        • Ursul Bruno spune:

          Stimate Victor , eu m-am informat respectiv am incercat sa inteleg ce s-a petrecut si ce se va petrece in continuare, sa fiu cu constiinta impacata ca am ales corect.
          Alta “arma” decat votul si acest forum nu am unde imi pot exprima vointa politica si ideile,cu toate ca votul nu mai este ce a fost o data, importanta sa devenind de la un tur de scrutin la altul tot mai neinsemnat.
          Ma simt privilegiat ca am putut trai in pace cu toate ca am avut “placerea” sa-mi petrec o buna parte din viata in sistemul comunist , sistem care insa nu m-a invins si nici n-a reusit sa-mi pervertesca constiinta.

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Dacă vorbim de crizele internaționale, criza e scadentă de doi ani, dar a fost amânata prin QE și stimulente fiscale masive pentru capitaluri. Problema lor este că economia este pe transfuzii și suplimente energetice de opt ani. Măsurile de macrostabilizare devenite politică permanentă pentru a se amâna criza sunt ele însele o problemă. Economia mondială e ca un sportiv care consumă steroizi zilnic. Performanța e la maxim, creșterea musculară este superbă, dar, riscul unui blocaj renal sau a unui infarct crește cu fiecare doză. Și nu avem alt medicament, deocamdată, decât steroizi (QE, Facilități fiscale, subvenții). Atunci când tratamentul devine problema, natura anormalității care trebuie rezolvată va fi diferită. Sunt curios și eu de ce se va întâmpla.

        • Harald spune:

          Și aici avem păreri diferite, la fel ca la articolul care prevestea o criză în urmă cu 3 ani, publicat în februarie 2016 :)

          Economiile europene sunt sever obstrucționate prin fiscalitate excesivă și o parafiscalitate ruinătoare. Se pare că astăzi nimeni nu mai sesizează ce enormitate e un TVA de 20%, de-acum a ajuns să fie considerat normalitate. Nimeni nu mai are nimic împotriva subvențiilor pentru regenerabile (certificatele de carbon) care au ajuns și ele să fie considerate normalitate.

          QE și stimulentele fiscale pe care le menționați nu sunt decât o formă de a lua de la săraci și a da la bogați. Exact în timp ce săracilor li se spune că statele europene au grijă de ei și că nimeni n-ar putea face asta mai bine.

          În condițiile astea, e destul de simplu de prevăzut ce se va întâmpla: socialismul european va da rău de tot cu capul de pragul de sus, fie chiar acum (2019 – 2020) fie prin 2025 – 2026. Cu cât se va întâmpla mai târziu, cu-atât va fi mai dramatic.

      • cetățeanul turmentat spune:

        Bursa este mijlocul prin care oamenii deștepți sînt lăsați fără bani. Pentru proști există loz în plic, loto, pronosport și păcănele.

      • Harald spune:

        @Ursul Bruno – criza din 2008 nu a fost doar bancară.

        Înainte de criză, șoferii de camion care abia obținuseră permisul în România erau imediat trimiși în cursă în UK și în Irlanda, fără să-i întrebe cineva dacă știu măcar să parcheze TIR-ul. Efectiv se rugau de colegi pe drum să parcheze mașinile în locul lor.

        În alte meserii, dacă plecai dimineața la 8:00 de-acasă, pe la 2:00 după-amiaza puteai fi deja angajat în vreo 3 locuri. Iar în România, Tăriceanu angaja și el bugetari în neștire (cu sutele de mii, literalmente). Nicio economie nu poate fi într-o stare normală când se comportă astfel.

        Aveau și băncile comportmentul lor iresponsabil, Macquarie cumpărase chiar înainte de criză două companii de autobuze cu vreo 250 mil.lire pe care le-a revândut după criză la un sfert de preț fostului proprietar :) dar pe ansamblu era clar că toți acei bani nu existau în realitate. Era ca și cum ați fi vândut cu 10 milioane de euro un tablou de un pictor contemporan anonim, dar n-ați fi primit efectiv banii, ci două tablouri de alt pictor contemporan anonim, evaluate la 5 milioane de euro fiecare :)

        • Ursul Bruno spune:

          Harald, ce treaba au camionagii si Tariceanu cu criza bancara din 2007/2008, nu ma refer la Romania, la nivel global, despre asta e vorba, Romania fiind neinsemnata.

          • Harald spune:

            @Ursul Bruno – eu zic că rezultă clar din acel comentariu ce treabă au, dar acum fiecare pricepe cât poate :)

            Dacă nu crezi că acei bani cheltuiți aiurea în România își aveau originea în străinătate, vezi cât era cursul euro în 2004, în 2007 și în 2010, ocazie cu care ar trebui să poți trage unele concluzii. Dar dacă nu poți, nu-i nicio problemă, noi să fim sănătoși! :)

            • Ursul Bruno spune:

              Harald, n-a ajuns Romania “buricul lumii” , ponderea ei cum am spus, este neinsemnata.
              Normal ca banii au intrat din exterior in Romania, capitalul cauta locurile cele mai vulnerabile.

    6. Dedalus spune:

      Economia Romaniei este supusa de-structurarii prin madurile de pulverizare a pietei.

      Capitalul uman al Romaniei este prabusit din cauza inexistentei cererii reale de competenta si a strangularii spiritului intreprinzator.

      Politicul Romaniei este ingustat pe spectrul stanga-extrema stanga.

      ///

      Crizele ciclice sunt… ciclice. Adica stim (aproximativ) cand apar.

      Pericolul major nu este al unei astfel de crize pentru Romania, oricum impactul asupa sa in conditiile descrise mai sus va fi minim.

      Dupa mine, pericolul major este insistenta in directia gresita, a etatismului si strangularii pietei. Chiar si articolul de fata, cu cateva mici exceptii, se inscrie pe linia interventionista, etatista.

      ///

      Cei care conteaza sunt mobili. Se muta unde le convine, lumea e mare. Si nu o fac pentru salarii (desi pentru unii conteaza doar salariile, dar sunt putini si oricum nu ei sunt cei care schimba lucrurile, pentru ca daca salariul este singurul motiv pentru a sta intr-un loc, rezulta ca daca ar reveni PCR si ar introduce economia planificata (nu suntem departe de asta de fapt), ei ar ramane aici daca PCR le-ar da salariu mai mare).

      Ar trebui sa ne intereseze mult mai mult cei care dau salariile decat cei care le primesc.

      ///

      Radicalizarea populatiei este, dupa mine, mai curand expresia destramarii tesutului social si a dezechilibrarii prin migratie, decat a influentelor din comunicare. Nu stu cata influenta are in realitate mass-media, inclin sa cred ca mult mai putina decat apare in ochii celor peste 40 de ani.

      Trebuie sa ne mai gandim si la validarea politicilor, posibila doar prin practica. Sa ne amintim ca si comunismul e minunat pe hartie dar e un dezastru in practica. Romania trebuie sa simta pe piele proprie ce inseaman fiecare optiune politica.

      Poti convinge pe cineva ca statul socialist este un stat ce creeaza marasm si subdezvoltare? Foarte greu daca nu simte pe pielea sa acest lucru. Iar ca sa o simta e nevoie de 8-40 de ani.

      ///

      Consider ca este relevanta observatia lipsei de suport (din partea electoratului) pentru partidele politice. Nu exista studii sau sondaje serioase in ROmania, ne bazam doar pe observatii si judecata.

      Nu poti insa avea suport daca nu il ceri. Nu poti avea castraveti daca nu te duci sa ii cumperi :-)).

      Partidele politice ar trebui sa vada asta. Am mai spus-o: absenteismul la vot a fost semnalul cererii de politica cu sens. Mai clar spus, cerere pentru reforma statului. Daca nu exista nici un partid care sa propuna asa ceva, de ce ar fi venit acesti oameni la vot?

      Au facut, intuitiv sau constient singurul lucru intelept posibil: nevenind la vot au transmis ca partidele politice nu au o oferta de dezvoltare acceptabila, nu au de fapt nicio politica. Si, mai grav decat atat, insista in a sugruma piata, libera concurenta si libertatea in genearl, in numele unui pretins bine comun reprezentat de Sanctitatea Sa – Statul.

      ///

      Strategia nationala economica – asa ceva nu exista si nu poate exista. Poti miza pe spiritul intreprinzator si pe piata sau poti fi impotriva sa. Nuantele sunt iluzii cand nu te duci spre una dintre optiuni.

      Asa cum este gandit in prezent, o strategie nationala economica este de fapt un set de masuri interventioniste, etatiste si anti-piata. Putem sa ne revoltam ca nu asta am gandit, dar revola nu schimba pozitia rezultata a statului.

      “Una vorbim si alta fumam” – vrem piata dar in acelasi timp vrem si strategie nationala economica, si salarii marite etc. Nu merge, nu se poate “si in caruta si in teleguta”. Esti pentru piata sau anti-piata. Deocamdata suntem anti-piata. Pentru ca ne e frica si nici nu stim cum ar arata Romania intr-o economie de piata intr-un stat liberal.

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Politicienii în final fac ce le cere piața. Românii vor piață, pentru că le place sum sună și le place să viseze bogăție, dar consideră statul responsabil de bunăstarea lor personală. Este rolul politicienilor luminați sa se adune, să stabilească ceea ce este important, necesar, ceea ce trebuie făcut, și să incropească o strategie, niste obiective naționale care vor fi urmărite indiferent cine vine la putere. Cei care nu stau la masa negocierilor pe tema asta sunt inconstienți. La masa asta trebuie să stea și să discute indiferent ce sentimente au față de ceilalți. Cei care stau la masa sunt politicieni, cei care nu sunt populiști. În urma acestui dialog se stabilesc cateva linii comune, restul fiind dacă vreți terenul de război între ei.

        • Dedalus spune:

          Politica inseamna lupta intre optiuni politice. Lupta, nu intelegerea.

          In linii mari, avem pro-piata si anti-piata.

          Daca intervenim sa limitam piata pe cat posibil, asta inseamna anti-piata.

          ///

          Politicienii pro-piata si cei anti-piata nu stau de vorba pentru a conveni o strategie comuna. Este impotriva legilor democratiei.

          Iar politicieni luminati poate ca exista. Dar este iresponsabil sa te bazezi pe asa ceva. Daca

          • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

            Eu cred că rolul politicienilor este să apere interesele alegatorilor nu să fie gladiatori la televiziuni.

            Dacă nu ar exista piață nu am vorbi de cicluri și crize ci de planificare și execuție defectuoasă.

            • Dedalus spune:

              Toti politicienii trebuie sa fie de acord, rezulta ca nu e nevoie de partide politice.

              Asta vreti sa spuneti?

            • Harald spune:

              Există o piață în România, dar este profund disfuncțională. Sunt foarte puține produse la care se poate vorbi de o piață reală (de exemplu pâinea sau zahărul) în timp ce în majoritatea domeniilor piața e o glumă proastă (servicii medicale, transporturi feroviare, educație, carburanți auto, energie electrică etc.)

              • Dedalus spune:

                Exact. Exista de fapt piata doar cu numele. Si toti se chinuie sa o sugrume cat pot.

    7. Catalin spune:

      O analiza foarte pertinenta. Nu sunt de acord cu urmatoarea afirmatie :
      “Un alt factor care poate genera o criză în România este arestarea unor antreprenori importanți. Întrucât în economia românească nu s-a ajuns încă la o separare între manageri și capital, arestarea unui antreprenor echivalează cu căderea firmei sau a firmelor pe care le-a creeat. Poate justiția va fi satisfăcută, poate unii oameni vor jubila, dar inevitabil un lanț de firme va fi în pericol. Probabilitatea arestării unui om de afaceri pentru legături cu decidenți politici este extrem de ridicată”
      Care este rolul antreprenorilor la impamantenirea legalitatii in Romania ? Oamenii astia trebuie sa inceteze sa fie complici, de dragul profitului, ai unor politicieni verosi. Dimpotriva trebuie sa fie un factor de presiune, alaturi de societatea civila in demascarea practicilor corupte.

      • R.A.Muresan spune:

        Foarte buna observatia.
        Intr-adevar, desi articolul e bun si chiar echilibrat, luind in considerare componente subtile, de obicei neglijate, care pot contribui la intelegerea debutului unei recesiuni, deviaza, as spune, la fel de subtil exact acolo unde n-ar trebui, fiind totusi vorba de un om al scolii — dar cite anomalii nu se etaleaza imperturbabil la noi?
        Si fireste, nu capitalismul e o anomalie ci incercarea de a face profit cu orice pret, dincolo de orice criteriu moral. Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun nu e nevoie sa mergeti mai departe de bursa romaneasca unde, dincolo de orice retorica sau ideologie, veti surprins sa vedeti investitorii aia sfrijiti si putini (nu mai multi de 20000 la numar) inghesuindu-se la pomenile cu dividende de stat, dornici sa suga ce mai e de supt de la companiile cu actionar majoritar statul, spoliate de politruci. Macar de-ar putea investitorii sa falimenteze vacile de muls ale politrucilor, insa ei gindesc exact ca politrucii: mai mult, cauta impreuna profitul in buza falimentului. E si asta una dintre formele monstruoase ale coruptiei, intr-un stat capturat de mafioti.
        Si fiindca este evident ca aceste forme avansate de descompunere statala nu mai sint de competenta justitiei, multi se vor intreba intimidati daca mai exista sanse de supravietuire demna.
        Raspunsul are doua componente: una pregatitoare si alta la obiect.
        Cea pregatitoare se refera la ideea ca merita sa fii cinstit si moral chiar si atunci cind societatea e cuprinsa de marasm, fiindca oricind e posibila bascularea, trecerea la o alta lume bazata pe merit si pe competenta. Si nu-i vorba ca noua lume ii va pedepsi aspru pe cei imorali, se va intimpla si asta dar la o scara mult mai mica decit ar fi de asteptat, tocmai fiindca justitia judeca fapte: nu, e vorba de obisnuinta de a gindi corect si de a fi drept.
        Revenind la obiect, oricit ar parea de surprinzator sau de necrezut, astfel de basculari sint mereu posibile fiindca pot avea loc in mai putin de o generatie chiar in medii cu democratie slaba, ca a noastra — nu va lasati dusi de intuitiile curente care complica lucrurile. Exista solutii simple si elegante descoperite de oameni remarcabili, care au trait binisor inaintea noastra si care au fost preocupati de aceleasi probleme care pareau de nerezolvat.
        Fiind intre oameni inteligenti si cititi, stiu sigur ca sint aici destui dintre cei care stiu raspunsul cu precizie, asa ca nu-l voi da in mod explicit. Nu-i vorba de redescoperit roata sau apa calda, dar uneori e absolut necesar sa ne verificam gindirea, redescoperind raspunsurile clasice.

      • Cristian Felea spune:

        @Cătălin
        Nu vreau să mă substitui autorului, dar cred că doar a enunțat un risc obiectiv și atât. Recte intenția nu este aceea de a cauționa prezumabile acțiuni penale ale unor antreprenori ce conduc afaceri cu impact.
        Riscul este risc și aportul său la context, intr-o analiză pertinentă, nu trebuie eludat din motive subiective.
        Cel puțin eu așa văd lucrurile.

        • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

          @Cristian Felea
          Foarte corect, concret, e vorba de un factor de risc, cu o anumita probabilitate. Moralitatea sau imoralitatea din context este strict utilitarista.

        • Constantin spune:

          „Riscul este risc și aportul său la context, intr-o analiză pertinentă, nu trebuie eludat din motive subiective.”

          Două lucruri legate de risc au determinat acest comentariu, cu gândul la H Markovitz (NP 1990). Primul este discursul recent al Guvernatorului Băncii Centrale a României, în care se fac mai multe referiri la managementul suboptim al riscului. Cel de-al doilea este declarația d-lui I. Țiriac din urmă cu un an și ceva, “Eu, între hoț și prost, prefer hoțul”. Ambele sunt cu referire la riscurile provocate de actuala coaliție de guvernare.

          Riscurile la care actualii guvernanți expun economia României au fost explicate pe larg, inclusiv în spațiul acestei platforme. Din diverse motive, mai puțin se vorbește despre cauze, anume despre faptul că după 1990 România a avut o guvernare cleptocrată (ceea ce reprezintă de fapt riscul major), iar demersurile politicienilor au fost în sensul acomodării societății cu această situație, a capturării statului (fie că a fost vorba despre modificarea normelor în favoarea regimului corupt-clientelar, fie că au fost vorba despre menținerea la putere prin manipulare a electoratului șamd.). Acestea sunt riscuri care decurg din riscul major.

          Alegația „Un alt factor care poate genera o criză în România este arestarea unor antreprenori importanți.” Ar fi poate necesar să ne readucă în memorie ce anume este criza, termen definit și discutat în detaliu în perioada 2008-2010. Dacă avem în vedere domeniul economic, cel căruia-i aparține articolul (fără a intra în detalii), criza este „Perioadă de tensiune, de tulburări (adesea decisive) din viața unei societăți. Perioadă când afacerile merg prost. Lipsă a ceva necesar vieții (material). (Îs) ~ industrială sau agrară Fază în care producția industrială sau agricolă stagnează sau regresează. Lipsă acută de bani, (de mărfuri, de timp etc.). (Îs) ~ economică Dezechilibru între producție și consum.” (MDA2, 2010)

          De ce arestarea unor antreprenori ar genera o criză în România? Ar crea „tulburări (adesea decisive) din viața societății”? Ar merge afacerile prost la nivel național? Ar determina o lipsă materială a ceva indispensabil vieții? Ar determina regresul industriei ori a agriculturii românești? A produce un dezechilibru major între producție și consum, sau ar determina o lipsă acută de bani? S-a întâmplat în ultimii 30 de ani așa ceva? Există RISCUL ca o astfel de situație să aibă loc? Care ar fi, spre exemplu, antreprenorii importanți care, dacă ar fi arestați, ar genera astfel de reacții ample în economie? Apoi, există RISCUL ca vreunul dintre ei să fie arestat?

          Până aici a fost punerea în context. De fapt răspunsul la aceste întrebări reprezintă comentariul propriu-zis. -:) Iar dorința mea este să contribui, după modestele mele puteri, la evitarea unei eventuale înțelegeri greșite a unor chestiuni de natură economică.

          Arestarea și condamnarea unor mari antreprenori, precum D Voiculescu, plecarea din țară, ca în cazul familiei Adamescu, sau moartea d-lui T Făniță, după falimentarea unor întreprinderi uriașe, ori condamnarea fostului prim-ministru A Năstase, nu au determinat vreo criză economică în sensul celor definite mai sus, nici măcar la nivel sectorial, ori cel puțin pe străzile pe care au locuit domniile-lor. Justiția nu a fost satisfăcută de condamnări în sine, „unii oameni n-au avut de ce să jubileze” decât dacă se privește situația din perspectiva reduceri RISCULUI social prin instaurarea normei și a dreptății. Asta pentru că cei condamnați (extrem de blând, de altfel, după părerea mea) au primit o sancțiune [modestă] pentru răul pe care l-au înfăptuit societății față de care ei înșiși au reprezentat un RISC (la fel ca orice infractor sau contravenient la normele de comportare din orice societate).

          Prin urmare, nu condamnarea celor care reprezintă RISC social este generatoare de criză, ci tocmai tolerarea comportamentului antisocial. Corupția reprezintă probabil cel mai important risc social, fiind totodată cel mai mare eșec al pieței. Tocmai mediul concurențial viciat în care activează inclusiv antreprenorii care teoretic ar putea fi arestați pentru infracțiuni, este adevăratul RISC, iar înlăturarea lor reprezintă dovada unei societăți democratice sănătoase. Dacă mediul investițional este neatractiv în România, asta se întâmplă exact din pricină că NU au fost îndepărtați antreprenorii-infractori și politicienii cu care ei au „legături”, care prin încălcarea legii au fost favorizați, au jefuit economia în loc să construiască infrastructura, ori au făcut cadrul legal impredictibil, aducând într-un singur an la legislația fiscală peste 300 (trei sute) de modificări.

          Reducerea riscului de a adânci România în criză presupune, spre exemplu, înlăturarea celor care cu lipsă de responsabilitate, preferații d-lui Țiriac, după cum am arătat, declară că rezerva BNR ar trebui să fie vândută „pe nasturi” (M.I.) pentru a menține la putere, prin manipularea electoratului, marionetele cleptocrației. Arestarea (nu mai definesc și termenul acesta, ca să nu lungesc comentariul) se face în urma unei condamnări în justiție. Condamnarea unui infractor, după epuizarea tuturor căilor de atac, reprezintă un act de dreptate pentru alt justițiabil, ori pentru mai mulți și este esențială pentru reducerea riscului. Un reprezentant al Guvernului care cere imperativ vânzarea rezervei pentru menținerea cursului valutar este un risc de declanșare a unei crize în domeniul financiar-monetar, pentru că transmite un mesaj direct în sensul determinării guvernului în vederea susținerea monedei naționale către cei care sunt pregătiți să speculeze. Turcia, care nu demult a făcut exact acest lucru, este un elocvent exemplu.

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Dumneavoastră vorbiți de un anumit tip de etică. Eu vorbesc de criză, unde se aplică alte tipuri de etică. Există mai multe abordări etice aplicabile, (Utilitarian, Individualist, Moral Rights, Justice, Virtue-Ethics-cautati pe Internet). În politicile economice se aplică de regulă două criterii: utilitatea și echilibrul. Primul criteriu este foarte legat de etica utilitaristă, și eventual de criteriul Pareto.

        • Ursul Bruno spune:

          Domnule profesor, daca ar fi dupa cum spuneti ar fi bine insa lacomia a pus stapanire, etica fiind de mult aruncata peste bord.

          • Dedalus spune:

            Pai, esenta capitalismului e lacomia. Goana dupa profit.

            Dar asta e exact motivul pentru care capitalismul are succes. Si motivul pentru care pana la urma capitalismul asigura societatii etica necesara.

            Daca vom inlatura lacomia, vom fi nevoiti sa acceptam un regim comunsit sau fascist, singurele in care economia este condusa de o pretinsa morala.

            ///

            Spus simplu, daca nu suntem lacomi, nu ne trebuie profit, iar daca nu ne trebuie profit, ce rost are sa mai producem bunuri si servicii de care lumea are nevoie?! De dragul de a ne simti impliniti ca am facuta ast? Chestia asta a incercat-o comunismul si nu a mers.

            Asa ca da, avem nevoie de lacomie.

            Credeti altceva? Va invit atunci sa va donati intreaga avere saracilor si sa va calugariti. :-)

        • DB spune:

          @ Bradut-Vasile Bolos (10/02/2019 la 12:04)

          La intrebarea @ Catalin (09/02/2019 la 23:16)

          “Care este rolul antreprenorilor la impamantenirea legalitatii in Romania ? Oamenii astia trebuie sa inceteze sa fie complici, de dragul profitului, ai unor politicieni verosi. Dimpotriva trebuie sa fie un factor de presiune, alaturi de societatea civila in demascarea practicilor corupte.”

          Raspundeti

          “Dumneavoastră vorbiți de un anumit tip de etică. Eu vorbesc de criză, unde se aplică alte tipuri de etică.”

          Ati fost intrebat despre legalitate/lege (DURA LEX SED LEX) si dvs. raspundeti cu “alte tipuri de etică.”.

          Sunt foarte mirat ca un economist/ doctor in economie (profesor etc.) poate da un asa raspuns.

          Intelegeam daca venea de la un politician !

          Este opinia mea si decizia moderatorului de a o publica.

          • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

            Cand e vorba de lege, nu vad ce as avea de comentat. Legea se aplica pur si simplu.

            Duritatea relativa a legii poate fi un subiect, dilema este daca preferam sa avem un om de afaceri in puscarie sau o suma de bani consistenta la buget. Din perspectiva utilitarista, preferabili sunt banii la buget. Din alte perspective etice raspunsul e altul. deci, un set de legi care sa accentueze recuperarea nu incarcerarea ar fi o varianta relativ utila, dar nu un cec in alb la fraude si coruptie, ci o varianta foarte usturatoare la punga (etica justitiara compensatorie). Satisfactia unor terti neimplicati care sa vada in incarcerari razbunarea nefericirii lor personale e un beneficiu irelevant.

            Nu cred ca ne putem astepta ca oamenii de afaceri sa fie niste virgine neprihanite mobilizate de idealuri inaltatoare, piloni ai moralitatii. Mai degraba au un PR competent si o casa de avocatura foarte buna.

            • DB spune:

              @ Bradut Bolos (11/02/2019 la 11:38)

              Din raspunsul dvs. inteleg ca sustineti cu ardoare “Too big to fail”, adica legea fortei: daca statul nu ne tolereaza asa cum suntem noi “oamenii de afaceri: (desigur nu virgine neprihanite) si nu ni se dau subventii sau alte beneficii (scutire de taxe, dobanzi preferentiale) veti vedea o groaza de locuri de munca piersute.

              Poate va amintiti de criza din 2008 cand GM a primit subventii de la guvernul USA (cu Obama presedinte) cat si al Canadei (cu Harper prim ministru) – companie “Too big to fail nu-i asa?” dar nu singura – ……..iar acum in 2019 va inchide 15 fabrici in USA (Trump Presedinte)+ 1 fabric in Canada (Trudeau prim ministru) . Motivul reprofilarea pe automobile electrice: PR si avocati buni (industria cea mai puternica in America de Nord).

              Frumos nu-i asa ?

              • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

                Nu sustin cu ardoare, spun doar ca e o tema de meditatie si o dilema.

    8. Harald spune:

      În România nu se va schimba nimic notabill până nu dă din nou cu capul de pragul de sus, cam ca în 1989 (minus tancurile pe străzi). Dacă ar fi singură pe lume, primul trimestru din 2021 ar fi într-adevăr un bun moment pentru o recesiune. Dar dacă UK intră în recesiune în Q2 din 2019, iar restul Uniunii Europene în Q4, e mai greu de crezut că politicienii români vor reuși să țină economia pe perfuzii până după alegeri.

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        În România s-a schimbat absolut totul, și se schimbă totul în continuu. Ce-a mai rămas din economia comunistă sunt niște ruine de foste fabrici la ieșirea din orașele mici. Eu vorbesc de economie. Viteza schimbării a fost atât de mare încât sunt enorm de mulți oameni neadaptați.
        Mama tuturor perfuziilor este in funcțiune în SUA si UE, (QE). În România e mult mai puțină perfuzie, și cam stă la frigider.

        • Harald spune:

          @Bradut-Vasile Bolos – cred că vorbim de lucruri diferite. Sigur că în România se schimbă în permanență una-alta, dar eu mă refeream la schimbări majore de paradigmă, așa cum s-a întâmplat în 1989.

          De exemplu, înainte de 1989 era de neconceput să existe magazine alimentare private sau stații de distribuție carburanți private, comerțul de stat era alfa și omega. Cu rezultatele care se știu. Asta s-a schimbat în anii ’90, împreună cu multe altele, iar rezultatele sunt cu mult mai bune.

          Însă lucrurile care nu s-au schimbat atunci, gen monopolul statului asupra drumurilor sau asupra căilor ferate, nici nu se vor schimba până la o nouă criză majoră. În niciun scenariu bazat pe modelul actual, statul român nu va fi capabil să construiască 3.000 km de autostrăzi plus alți 3.000 km de căi ferate în următorii 30 – 50 de ani, e evident nevoie de o schimbare de paradigmă în domeniile respective. Care schimbare de paradigmă nu se va produce fără o criză serioasă de sistem.

        • Harald spune:

          @Bradut-Vasile Bolos – despre perfuziile aplicate economiei românești: 3 – 4.000 de oameni care pleacă din țară în fiecare săptămână și 80 – 100 de milioane de euro cât trimite diaspora în țară în fiecare săptămână nu seamănă cu nimic din ce se întâmplă în vreo țară din vest. Așa funcționează România în prezent, plecarea din țară a ajuns pentru tineri cum era ”pe vremea mea” plecarea în armată :)

          Dacă Europa de Vest intră în criză, aspectele astea vor suferi o reajustare majoră. Și nu în bine.

        • PAFI spune:

          Dar ce inseamna criza, pana la urma?
          - nu mai exista comenzi, sau suficiente comenzi, pentru “fabrici si uzine”
          Asta e posibil, chiar probabil, daca UE stagneaza sau intra in recesiune, pentru ca 70% (parca) din comertul nostru e cu UE
          - scade consumul intern, din varii motive
          Posibil sa se plafoneze, a fost stimulat excesiv si trebuie sa urmeze o etapa de stabilizare, poate cu un usor recul
          Pe de alta parte, scade numarul posibililor consumatori prin emigrare (1% anul trecut numai!) si ne putem astepta si la scaderi ale sumelor intrate de la romanii emigrati sau care muncesc in UE (in urma recesiunii/ stagnarii in UE)
          - scade sectorul constructiilor
          Posibil chiar probabil, s-au inasprit conditiile de creditare si 60% dintre achizitiile de locuinte se fac cu credit. Pe de alta parte exista o asteptare pentru scaderea preturilor, deci cererea e in asteptare sau scadere.
          - cresterea de salarii in sectorul de stat nu e urmata de investitii publice care sa le stimuleze pe cele private, astfel incat sa se echilibreze veniturile
          Probabil, sunt probleme serioase cu bugetul pe 2019, supraevaluarea cresterii economice ne arata ca sumele propuse pentru investitii nu se vor aloca niciodata
          - cresterea dobanzilor pentru creditele deja contractate
          Probabil, costurile de refinantarea ale statului vor creste
          In final, cred ca orice criza a zonei UE se va reflecta in Romania
          Fara sa fiu un specialist, nu cred ca o criza ne va pune in postura atragerii unor capitaluri fugite din alte parti, nu suntem pregatiti pentru asa ceva, ne-am atins limitele (lipsa cronica de forta de munca, lipsa cronica de infrastructura fie ea de transporturi sau energetica).

    9. dorin valeriu spune:

      Insfarsit un studiu competent, impartial, responsabil ! Alde Citu, Caramitru, etc sa ia aminte !

    10. Cristian Felea spune:

      Domnule Bolos mi-a plăcut mult articolul dumneavoastră! Ca să înțelegeți cât de mult, vă mărturisesc că aș fi vrut să-l scriu eu.
      Glumesc, desigur!
      Ideea este că acest gen de articole, adică limpezi și concludente, fac cât un raft de cărți dacă apar la momentul potrivit.
      Mult succes în continuare!

    11. Adrian spune:

      Daca facem o paralela si inlocuim in articol aparatul de stat cu o companie privata avem asa: o companie cu crestere nesustenabila (cu EBITDA negativ) unde top managementul a majorat salariile celor de la contabilitate cu 60% (30% pondere in total numar angajati) iar dvs. vorbiti despre doamna de la trezorerie si va temeti ca daca ati schimba top managementul s-ar speria echipa. In final ajungeti la concluzia ca avem o companie pregatita pentru socuri in piata, fara sa aduceti in discutie optimizare costurilor, eficientizarea proceselor, schimbarea rapida a magementului pentru un suflu nou s.a.m.d.

      • Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

        Analogia stat-companie nu prea functioneaza, sau e chiar periculoasa. Intr-o dezbatere, Steve Keen parca zicea ca e nevoie ca statul sa fie in pierdere pentru ca restul economiei sa poata sa acumuleze. Daca statul nu pierde, orice acumulare se face pe seama celorlalte ramuri ale economiei, dar statul exporta resursele.

        Simplific ingrozitor de mult explicatia, dar ideea e simpla, orice ban cheltuit de stat in economie (nu extern) intra intr-un proces de multiplicare. Dintre toti agentii economici statul are cea mai favorabila pozitie de creditare la cel mai mic cost. Cand statul are excedent, practic colecteaza resursele economiei si le exporta. Care este care este deficitul sustenabil. si care este deficitul necesar?

        • Adrian spune:

          Cele mai performante economii sunt pe surplus; tot aceste tari sunt cele care se pot imprumuta la cea mai mica dobanda. Jocul deficitului poate fi benefic pe termen scurt nicidecum pe termen lung.
          Analogia stat-privat nu doar ca este benefica, este obligatorie, asta daca nu ignoram concurenta intre state. Int-adevar poate fi periculoasa, dar e important sa fie aplecata catre puncte comune, cum ar fi eficientizarea aparatului de stat.

    12. Decebal spune:

      Polonia a dovedit ca o economie sanatoasa poate sa fenteze criza. Romania trebuie sa-si creasca productivitatea, iar asta inseamna schimbari in abordarea muncii si in atitudinea celor activi in economie (patroni, angajati, functionari). Aceasta schimbare de atitudine nu se face prin vorbe frumoase, ci prin constrangere si prin impunerea respectarii unor reguli corecte. Asta inseamna, in primul rand, legi progresiste si sanatoase si, in aldoilea rand, o justitie puternica si ferma. Nu cred ca “haiducii” din lumea afacerilor trebuie cocolositi, oricat ar fi ei de mici sau de mari. Ca si in politica, un mediu de afaceri sanatos creeaza premisele dezvoltarii. Orice om din Romania trebuie sa capete incredere intr-un sistem care, daca acel om are o idee de afaceri, il ajuta sa-si puna cat mai simplu afacerea pe picioare, in deplina legalitate. Ca si in politica, inainte de a incepe sa functioneze corect, economia Romaniei trebuie asanata, inainte de orice altceva.

    13. r2 spune:

      “În mod cert România este într-o poziție favorabilă pentru a înfrunta viitoarea criză… Deficitul comercial este un pericol, dar este în același timp inevitabil întrucât creșterea consumului trebuia să aibă loc pentru a se creea veniturile potențiale care ar justifica investițiile în capacități productive pentru consumul intern.”

      Sigur ca da. Suntem intr-o pozitie favorabila. Ce mare lucru ca, dupa maririle de salarii si pensii, ne luptam sa ne mentinem in tinta de deficit chiar si atunci cand suntem pe crestere economica? Sau ca guvernul a ajuns in situatia de a inventa taxe noi si originale pentru ca altfel nu putea face bugetul pe 2019? Astea sunt nimicuri. Important e ca ne mai putem indatora inca o data pe atat ca sa platim tot salarii si pensii.

      Iar paragraful cu deficitul comercial inevitabil pentru a crea veniturile potentiale care ar justifica investitiile… priceless. Singura problema, foarte mica de altfel, este ca o sa ramana in tara doar bugetarii. Cum o sa se descurce ei cu atatea investitii straine pe cap e greu sa ne dam seama, dar e clar ca ne asteapta numai impliniri marete.

      Visati cu ochii deschisi, la fel ca domnul Socol (multe asemanari intre cele doua viziuni – great minds think alike,cum se spune). In rest, pesedism vopsit. Sper ca articolul dvs sa ramana in arhiva.

      • Dedalus spune:

        Da, etatismul e vizibil, ca si orientarea stangista in general.

        Dar nu e o exceptie.

        Socol a venit cu o idee copiata, dar sa nu uitam ca a mai fost o incercare de acest tip cand era VP premier.

        ///

        As spune ca e de asteptat ca orientarea de dreapta sa fie pe undeva pe la 20% in gandire si in politica. Eu cred insa ca e o mare diferenta intre dreapta unui stat liberal – care poate fi si 10%, pentru ca social-democratia are meritele ei, si dreapta intr-un stat socialist (cum e Romania) care mai are si misiunea de a infiinta statul liberal.

        Din cauza asta spun ca Romania sta foarte prost: mult prea multi ganditori si politicieni se invartesc in jurul pomului lui Marx purtand steaguri diferite.

        • r2 spune:

          Mai e si paragraful ala cu dezbinarea sociala, cu Robespierre si cu vai, cat de daunatoare este epurarea coruptilor. Chestii grele. Pe partea economica (vorba unui ganditor) PSD-ul are nevoie de teorii din astea cu wage led growth, ca ar fi prea direct sa spuna ca politica lor economica e sa-si mituiasca electoratul si baronetul cu banii platitorilor de taxe.

          • Dedalus spune:

            Tesatura sociala si “uniti suntem mai puternici” (fascism, eh) se confunda usor, nu?

            Corectarea pietei si sugrumarea ei – iarasi usor se confunda (vorba poetului :-).

            ///

            “Wage and demand led growth” este de fapt o incercare chinuita de a explica, la origine, nu o teorie in sprijinul masurilor de crestere. Are numeroase carente, nu le mai insir.

            Dar e ca si cum cineva ar veni si ar spune: “Stii, am descoprit ca exista Mos Craciun! Vine maine la tine!” . Si tu te-ai bucura si ai asteptaaaaa :-)

            Unii ar face orice ca sa evite capitalismul :-)

            ///

            Interesanta mi s-a parut intotdeuna mirarea stangistilor cand li se spune ca asta sunt. Nu am nicio problema sa dezbat cu ei ceva, dar ma incurca fantastic deghizarea sau uneori, administrativismul

            Administrativiscmul (as zice ca e o forma de etatism exacerbat), adica o credinta nestramutata ca Statul poate si trebuie sa conduca totul si pentru asta e suficient sa pui in legi si in strategii cat mai mult si cat mai bine. Iar asta ar putea sa o faca numai oameni cu adevarat buni, buni profesionisti, dezinteresati. In viziunea unora, pe astia ar trebui sa ii punem in fruntea tarii si a guvernului, in paralel cu superlungi si complicate pachete legislative.

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Suntem într-o poziție favorabilă, comparativ cu toate crizele precedente. Deficitul bugetar este mai mic decat în cazurile precedente, economia este mai puternică și mai echilibrată, BNR este mai puternică decât a fost, sistemul bancar este relativ curat de active toxice comparativ cu crizele trecute. Asta nu înseamnă că totul e roz si minunat. Mai e mult.

        • Dedalus spune:

          Capitalul uman al Ro este mult mai jos decat acum 10 ani.

          Diversitatea economiei Ro este cam la fel, daca nu mai jos.

          Intermedierea financiara nu a crescut, exporturile au crescut firav.

          Intr-un cuvant rezilienta economica a Ro a cam scazut. Iar poltica s-a subrezit rau, este clar ca este mult mai putin capabila sa faca fata socurilor.

          ///

          Sigur insa, depinde si de duritatea crizei, asta nimeni nu cred ca ar putea sa prevada.

          ///

          Imi este neclara situati investitiilor straine in Ro, nu atat din punct de vedere al volumului si al dinamicii, ci din punct de vedere al diversitatii si potentialului de levier (sau cum vreti sa ii spuneti corect). Nu am dat peste un studiu elocvent despre asta, dar drept e ca nici nu m-am spetit cautand.

        • Doru spune:

          Nu prea vad ca stam, asa “mai bine ca inainte”
          Eu vad ca populatia scade si imbatraneste.
          Pilonul II e compromis si nu va (mai) putea prelua socul pensionarilor de peste 15-20 ani (generatia decreteilor), asa cum a fost el gandit.
          Tot ce inseamna “capitalism” este vanat sistematic si distrus.
          Invatamantul e la pamant.
          Sanatatea e la pamant.
          Infrastructura e de parter.
          Administratia centrala si locala corupta.

          Singurul lucru aflat in crestere este electoratul pesedist, compus din pensionari, asistati sociali si bugetari incompetenti.
          Nu cred ca doreste cineva din Opozitie sa mai poarte vreun dialog cu actuala Putere in aceste conditii.

    14. Dedalus spune:

      Apreciez foarte mult efortul autorului de a intra in discutie. Asa au aparut – pentru mine – multe informatii inedite si puncte de vedere. Multumiri!

    15. Cap de Locuitor spune:

      Salariile romanesti nu pot creste decit daca:

      - creste productivitatea
      - creste complexitatea muncii

      Productivitatea nu poate creste decit prin robotizare/automatizare si atunci, ce rost mai are sa trimiti munca in Romania, cind o poti face local, in Germania.

      Complexitatea muncii nu poate creste pentru ca asta e munca pe care ti-o dau altii – ce nu merita -inca- sa automatizeze ei.

      Asta e capcana in care zace Romania: e atractiva numai cita vreme lefurile sint mici – daca ar fi si mai mici, ar veni si mai multa munca proasta, pentru ca automatizarea ar costa mai mult in Germania.

      Iesirea din capcana saraciei se poate face prin crearea de valoare, dezvoltarea de echipamente cit mai complicate si mai utile in a inlocui munca manuala.

      • Dedalus spune:

        Concurenta. Concurenta pe piata, concurenta pe piata muncii.

        Salariile si remunerarea capitalului sunt decise de concurenta.

        In Romania diversitatea redusa a economiei si controlul excesiv al pietei (inclusiv al pietei muncii) nu permit antreprenoriatului sa se manifeste. Prima de risc este inexistenta, oferta de munca nu este mobila. Intermedierea financiara este minima, raportul dintre investitiile straine in RO si cele ale Ro in strainatate este cel mai mare din UE, organizarea si diversitatea tipurilor de contracte de munca si de servicii sunt minime.

        Salariile mici din Romania sunt rezultatul pietei disfunctionale si orice ai face pentru a le mari din pix sau pentru a pune pe umerii progresului tehnic sarcina cresterii lor, nu va merge pentru ca piata rigida va spulbera rapid orice incercare de acest tip, niveland la loc veniturile spre limita de jos.

        Iesirea din saracie este statul liberal. Nu incercarea de a controla mai bine piata, ci incercarea de a o lasa libera in mai mare masura.

        ///

        Dupa mine trebuie facuta o distinctie clara intre politicile de rafinare a pietei in statele liberale, care se realizeaza prin interventia guvernului si politicile de control a pietei din statele socialiste cum e Romania.

        Intr-o politica de rafinare sau de corectare poti sa intervii linistit cu masuri de orientare a salariilor, de exemplu, si poti avea si rezultate multumitoare. In timp ce intr-una de control a pietei asemenea masuri nu duc decat la anchilozarea si mai puternica a pietei si rezultate contrare celor asteptate.

        ///

        Nu stiu sa existe vreo metoda prin care statul sa comande salariilor sa creasca.

        Si ar trebui sa ne preocupe mai mult cei care dau salariile decat cei care le primesc.

        In Romania toata discutia este despre salariile de la stat si din privat. Despre patronat nimeni nu vorbeste, e ca si cum angajatii si-ar da singuri salariile iar patronii ar fi niste exploatatori care “sug sangele poporului”. Statul roman este statul angajatilor si dusmanul patronatului – asa apare.

        La urma urmei, sunt din ce in ce mai multe IMM , din ce in ce mai multe persoane care folosesc asa-sisele contracte alternative celor de munca. Lumea se schimba rapid, vremea angajatilor cu norma intreaga si durata nelimitata a cam trecut. Sau cel putin este pe cale sa treaca.

    16. Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

      Multumesc tuturor participantilor la dezbatere. Orice idee are valoare doar dacă rezistă controverselor. În urma dezbaterilor în mod cert reies anumite teme interesante de meditație, documentare și, cu un pic de inspirație, idei noi si valoroase.
      Evident unii dintre dumneavoastră ati reusit să identificati cateva puncte slabe ale analizei mele.
      Rețin câteva idei:
      1. Este nevoie de clarificare în problema comparației statului cu companiile. Din păcate pentru mulți dintre auditori comparația stat-firmă pare atrăgătoare și generează o înțelegere, după părerea mea, greșită.
      2. Dilema economie de piață-economie comunistă pare să fie un subiect. Eu oconsieram o dilemă depășită, în sensul în care mie mi-e foarte clar că economia de piață este organizarea fundamentală a economiei și dezbaterea este de fapt despre nivelul de dirijism optim sau accceptabil.
      3. Dilema legată de severitatea abordării antreprenorilor ”gri inchis” prinși cu neregularități pare să fie mai degrabă guvernată de o abordare de genul vrem justiție cu orice preț. Nu sunt surprins de asta, și confirmă faptul că este un factor de risc, în mod special în contextul unei posibile alternanțe la guvernare. Dacă despăgubirea nu este soluția, vor trebui gasite alte soluții.
      4. Pesimismul pare să fie un factor remarcabil de prezent în comentarii. Clar va trebui la un moment-dat să existe o dezbatere pe tema pesimismului și a consecințelor sale economice.
      5. Foarte mulți interlocutori sunt adepții unui stat suplu, foarte liberal, după cum era de așteptat. Ceea ce mă surprinde este cât de mult așteaptă de la stat de la cei care ar trebui să susțină că soluțiile sunt în indivizi și stradania lor.
      6. Am remarcat o confuzie între capitalism și economia de piață. Capitalismul în forma sa extremă și terminală (nu finală) este monopolul privat, care este incompatibil cu economia de piață.
      7. Remarc o opoziție destul de serioasă la ”Wage led growth”. Întradevăr suțin această idee, dar nu absolut, ci în contextul crizei de resurse umane care se prefigurează și a modificării de paradigmă spre ramuri mai intensive în capitaluri care de asemenea se prefigurează. E posibil ca acest tip de politică să nu mai fie adecvată în alt context, sau să pară inadecvată din alt punct de vedere. Cât de mult se poate susține deficitul de balanță? Nu mult, dar deocamdată se poate, și este necesar.

      Va multumesc!

    17. Constantin spune:

      Cu permisiunea autorului articolului, pentru cititorii care au parcurs în grabă comentariul meu anterior, sintetizez.

      Științele economice sunt științe sociale. Comportamentul antisocial constituie un risc la adresa societății. Cu cât actorii sociali, sunt mai importanți, cu un rol social mai mare, eventualul lor comportament antisocial are consecințe mai grave, inclusiv în economie, iar riscul social generat este mai ridicat. Restabilirea ordinii sociale, prin sancționarea acelor actori sociali care încalcă legea (ordinea socială normativă), are drept consecință limitarea riscului determinat de comportamentul antisocial, inclusiv în domeniul economic. Adică, dacă infractorii sunt pedepsiți riscul în privința unei crize economice scade, nu crește.

      Teoria keynesiană cunoscută sub numele „demand-led growth”, respectiv, impulsionarea creșterii economice prin mărirea cererii agregate, a fost preluată de economiștii „de stânga” sub denumirea „Wage-led growth”. Desigur, cu asumarea creșterii deficitelor. Două idei aș vrea să subliniez pe această temă.

      Prima, este că pentru a avea o creștere sustenabilă este imperios necesar să fie făcute investiții, în vederea armonizării ofertei de bunuri și servicii cu cererea aflată în creștere. „Demand-led growth” este doar un impuls, cu efect pe termen foarte scurt, utilizat în cazul recesiunii, când populația manifestă reticență la consum. În lipsa investițiilor cresc deficitele (cum cu iresponsabilitate se întâmplă în România acum), iar dincolo de abordarea naționalistă că „muncim pentru a finanța economiile altora”, efectul deficitelor comercial și de cont curent se manifestă direct în cursul valutar.

      În ceea ce privește deficitul bugetar, chestiunile sunt la rândul lor două, respectiv să fie sustenabil (adică să ai o dezvoltare a economiei care să-ți permită rambursarea fără probleme a sumelor pe care le împrumuți pentru a-l finanța) și la ce anume sunt folosiți banii. Dacă în loc să investești, pentru a produce valoare adăugată care să contribuie la dezvoltare și la rambursarea datoriilor, banii merg în consum, deficitul este toxic. Asta în primul rând pentru că nu ne întrebâm dacă va exista o criză economică viitoare, ci când anume va fi.

      Și a doua idee, pe care toți economiștii o cunosc (mai puțin dl O Teodorovici, se pare), este că inflația, rata dobânzilor și cursul valutar sunt transpunerea în economie a poveștii cu lupul, capra și varza. Nu poți avea niciodată în aceeași barcă mai mult de doi asemenea „pasageri”. Or, creșterea deficitelor într-o perioadă de expansiune economică este o gravă eroare. Utilizarea resurselor împrumutate în consum, nu în investiții este o gravă eroare. Blocarea tuturor celor trei „pasageri” menționați într-o barcă este o gravă eroare. (A se vedea recentele solicitări guvernamentale adresate BNR pentru a „fixa cursul precum Bulgaria” și a fixa ROBOR, în condițiile în care asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor este oricum obiectivul său fundamental, conform Statutului Băncii Centrale.)

      • Bradut Bolos Bradut-Vasile Bolos spune:

        Imi place comentariul.

        Partea cu trinitatea imposibila explica reactia la masurile recente. Daca fixezi cursul creste volatilitatea dobanzilor, daca fixezi dobanda, creste volatilitatea cursului. Libertatea de circulatie a capitalului este statuata prin tratatul de aderare la UE, deci nu e controlat, dar e relativ fixat in lipsa unei piete financiare puternice si foarte lichide. Teoretic, pe termen mediu, fiind in UE, pe o piata libera a capitalului, doua varfuri ale triunghiului sunt controlabile. Pe termen scurt, capitalul este mai lent, deci doar unul din doua varfuri poate fi controlat.

    18. Sorin spune:

      As striga cat de tare pot INFLATIE, prin asta multi vor intelege ce vreau sa spun. Degeaba facem modificari, marim pensii, salarii etc fara sa vedem ce va urma

    19. Mihai spune:

      felicitari pentru articol, de mult nu am savurat un articol bun, si ma bucur ca, chiar autorul mi-a indicat/recomandat acest site (contributors)
      felicitari si la cat mai bune articole bune :)



    Comenteaza:







    Do NOT fill this !

    Autor

    Bradut Bolos


    Bradut Bolos

    Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost A... Citeste mai departe


    E randul tau

    Ela, Constantin, ideea e ca undeva, cumva, se ajunge la un absurd atat de evident incat e mai greu d...

    de: MirceaM

    la "Coruptia este „un act de cultura”….pe care eu nu il gust"

    Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

    Cauta articole

    martie 2019
    Lu Ma Mi Jo Vi Du
    « Feb    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro

    MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

    "Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

    (An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)