Home » Opinie » Citesti:

Șanse

Mircea Morariu iunie 27, 2019 Opinie
8 comentarii 1,287 Vizualizari

Săptămânile trecute a fost lansat pe internet un nou filmuleț care prezenta aspecte surprinse în seara de 30 octombrie 2015, în clubul #colectiv.
Au fost persoane care s-au întrebat pe rețelele sociale la ce folosește ca astfel de secvențe să fie difuzate în spațiul public. Pur și simplu ca să ne reamintim ceea ce s-a întâmplat și cum am racționat atunci, cum am fost cu toții de acord cât adevăr se ascunde în spatele unor cuvinte precum “Corupția ucide” și câte promisiuni de schimbare ne-au făcut politicienii.
Se vor împlini peste câteva luni patru ani de la acel moment. S-a întâmplat ceva semnificativ în societatea românească? Altceva decât închiderea în grabă a unor spații în care se puteau oricând întâmpla tragedii similare, unele între timp redeschise, adesea ca urmare a traficului de influență, a relațiilor dubioase și a șpăgii?
Desigur, imediat după aceea a demisionat un guvern, un prim-ministru a dispărut o vreme din spațiul public, astăzi a revenit, e gureș tare, dl. Victor Viorel Ponta fiincă despre el este vorba și-a și creat un nou partid care nu e altceva decât un alt PSD poate ceva mai spălățel, utilizator de detergent de calitate superioară și nu doar de eternul săpun Cheia cu care vrea să își spele vinile și greșelile vechiul partid creat de Ion Iliescu. Alegerile din decembrie 2016 au avut rezultate catastrofale din perspectivă democratică din cauza apatiei electoratului, dar și din cauza slabei oferte electorale de atunci a PNL. Au urmat doi ani și jumătate de coșmar în care un anume hoț la drumul mare Dragnea Nicolae Dragnea și-a făcut de cap în aplauzele iresponsabile, lașitatea, tăcerea, complicitatea criminală, îmbuibarea colegilor lui de partid. Tot felul de ipochimeni care azi ne tot spun că după arestarea celui ce a fost El Lider Máximo PSD s-ar fi reformat și a făcut-o atât de tare încât mai merită o șansă. Așa că ar trebui ca mai întâi să le dăm o șansă candidaților săi la prezidențiale, unui mai caraghios, mai compromis ca altul, de la fostul purtător de geantă al lui Ion Iliescu și șofer al banditului Cătălin Voicu, pe nume Șerban Nicolae la istericoidul Liviu Pleșoianu, de la omul fără însușiri Mihai Fifor la unul dintre autorii dezastrului economic și financiar cu care se va confrunta foarte curând România, Eugen Orlando Teodorovici. Pe urmă s-ar mai cuveni să ne dăm votul candidaților PSD și la alegerile locale, și la cele generale fiindcă un alt submediocru patentat, un anume Daniel Breaz, o hahaleră universitară, cocoțat în postul de ministru al Culturii și Identității Naționale, să își vadă îndeplinită profeția în conformitate cu care șleahta din care face parte se va perpetua și după 2020 încolo la guvernare.
Nimic mai grăitor pentru tupeul fără margini al PSD decât declarația din week-end a doamnei Viorica Vasilica Dăncilă care pozează în mare reformatoare și femeie cumsecade că nici nu se gândește să o demită din postul de ministru de Interne pe numita Dan Carmen. Expertă în gazarea populației. Și sfidarea justiției și a procuraturii. O insă de care PSD s-ar putea oricând să aibă iar nevoie fiindcă după cum lesne s-a văzut părul își schimbă părul, dar năravul, ba.
Tabloul acesta întunecat, de fapt tabloul neputinței românești, este totuși înviorat de faptul că din anul 2015 încoace au apărut pe scena politică românească două noi formațiuni. Mai întâi Uniunea Salvați România. Pe urmă PLUS. Într-un timp record ele au câștigat încrederea unei bune părți a electoratului, dovadă scorul remarcabil obținut cu ocazia alegerilor europarlamentare din 26 mai. Desigur, nici USR, nici PLUS nu sunt perfecte. Sunt formate din oameni, unii, mulți de foarte bună calitate, alții mai puțin, nerăbdători și fripturiști de-a binelea. Și USR, și PLUS mai au nevoie de serioase clarificări doctrinare. Dacă vor merge pe mai departe în alianță, ceea ce, desigur, ar fi dezirabil, se cuvine să lase la o parte luptele de orgolii personale. Vectorii lor de imagine au obigația să facă declarații bine cumpănite, convenite de ambele părți. Doar astfel aceste partide uber, așa cum le-a numit cam cu dispreț un fost pesedist care nici azi nu este departe de matcă, dl. Vasile Dâncu, își vor păstra credibilitatea. Și vor însemna o șansă dată schimbării adevărate. Aceasta nu se va putea în nici un caz realiza cu personaje gen Dăncilă, Bădălău, Șerban Nicolae, Fifor, Olguța, Manda. Dar nici cu Ludovic Orban, Raluca Turcan, Vasile Blaga, Alina Gorghiu.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. Pop Sever Augustin spune:

    Fostul FSN ,mascat in PSD si PNL, este timpul sa paraseasca scena politica. Lasa urme, greu de acceptat, avocatul poporului, parlamentari europeni……

  2. donquijote spune:

    “sa va intre bine-n cap!!!” * :
    postul de ministru de interne poate fi ocupat cu brio si cu rezultate inca si mai spectaculoase de Olguta Vasilescu, lasata “momental” fara titlu, pe langa care carmen dan ne va parea un copil nevinovat

    * (eventual ne va fi bagat in cap prin aplicarea de lovituri cu pulanul fortelor de ordine)

  3. quovadis spune:

    Schimbarea in societatea romaneasca ? Cum ar trebuia sa arate viitorul imediat al politicii romanesti ? Cum ar trebui sa se pozitioneze electoratul si ce ar trebui sa ia in calcul ,functie de preferintele politice ale fiecaruia dintre noi ? Hai sa facem doar o propunere minimala , de care cred eu ,dar poate gresesc, ar trebui tinut seama ,pentru viitoarele alegeri prezidentiale ,locale si parlamentare . Primele alegeri vor fi cele prezidentiale . Din capul locului trebuie spus , ca sansele cele mai mari la cistigarea mandatului de Presedinte al Statului Roman, apartin actualui sef al statului si care in mod normal ,ar putea cistiga alegerile din primul tur .Chiar daca partidele isi vor desemna candidati pentru aceasta functie , in speranta viitoare de a-si inbunatati scorul electoral ,in mod realist , intreaga , sa zicem generic – Dreapta Romaneasca – ar trebui sa desemneze persoana actualului presedinte ca singur candidat (va cistiga din primul tur ) . Stinga Romaneasca ar trebui sa faca la fel si sa isi aleaga un candidat comun , pentru a nu isi irosi sansele in framintari multiple , ce evident ar duce la decredibilizarea totala a notiunii de social democratie romaneasca . Urmatoarele alegeri ,cele parlamentare (despre cele locale este mai putin de vorbit ,acolo comunitatile isi vor spune propriul cuvint ) vor fi de importanta majora pentru viitorul tarii si vor determina , prin noua compozitie politica ,drumul urmator al natiunii . In fapt schimbarea Constitutiei ,modificarea in sens pozitiv a legilor Justitiei ,modificarea legilor electorale si multe alte modificari ,ce trebuiesc realizate in noul parlament , nu pot fi facute fara a determina o noua majoritate politica, ce sa reprezinte cel putin un procent de 65% din preferintele electoratului si evident o majoritate ce sa fie integral acceptata de noul sef al statului . Numai asa pot fi facute aceste schimbari si numai asa Romania poate avea acces la noua cale cu adevarat democratica (pina acum doar s-a mimat politic DEMOCRATIA).Cetatenii tarii trebuie sa accepte ca numai un numar foarte mare de votanti participanti in alegeri , pot determina in mod clar aceste schimbari . Cele doua mari partide de dreapta , trebuie sa isi uneasca fortele in alegerile parlamentare si sa accepte in principal prima mutare, aceea de a cistiga alegerile prezidentiale cu sustinerea actualui presedinte si in al doilea rind cistigarea alegerilor parlamentare si numirea unui premier din rindurile noii forte politice numite alianta USR-PLUS . Doar aceasta intelegere este cistigatoare si doar ea poate deschide o noua era in politica romaneasca .Restul de alte ambitii ,nu fac decit rau societatii si distrug si bruma de incredere si mina intinsa de majoritatea ,deja vizibila , a cetatenilor unei natiuni . Incercati ca votanti si sa lasati in urma partizanatul politic , indiferent cit bine va provoaca sufletului si sa vedeti binele natiei .Daca in numar mare iesiti la vot ,spectrul politic se micsoreaza si multe partide ce mai mult incurca decizia politica generala , nu vor supravietui votului d-voastra. Pentru aceasta noua perioada de cinci ani , cred ,dar poate ma insel , asta ar fi solutia . Voi ce credeti ?

    • linus spune:

      Depinde care electorat, si depinde inca si mai mult de existent acestuia si de intelegerea, in final (ca si la inceput), a importantei vietii in societate si nu in haita/turma.
      Atata timp cat primar echivaleaza cu ploconeala si mismas, nu va exista cetatean demn de acest nume.
      La fel si daca cetatenii sunt mai preocupati (sau preocupati in egala masura) de schimbarea de gen, de casatorii nenaturale, de legalizarea genocidului (avortul – caci altceva nu este), si alte considerente progresiste: poporulva deveni populatie, tara se va disloca.
      Ceea ce constituie visul de aur al spatiului rus guvernat de o clica de criminali moscoviti cu afaceri in lumea-ntreaga.

  4. JK spune:

    Nicio formațiune nu a câștigat clar simpatia și adeziunea electoratului, în ultimele cicluri electorale. Cele care au adunat voturi au făcut-o prin drenarea nemulțumirii față de ceilalți. Așa este situația și acum. Năstase i-a deschis calea lui Băsescu, Băsescu și PD-ul au întors serviciul PSD-ului, iar acum, la euro-parlamantare, PSD-ul a pasat mâța moartă a eșecurilor anunțate la PNL, mai puțin la USR și Plus. Cel mai bun analist a ceea ce se petrece nu este Dîncu cu pseudosociologia lui de unitate militară de CI clujeană, ci eternul Gheorghe Hagi: “Ne schimbăm biologic”. Aici este potențialul USR-ului: în tinerii pentru care Uber este ceva normal, nu un mișto de securist coclit.

  5. Emil spune:

    Nu întâmplător, trei din cei 4 “liberali” cu care încheiați articolul sunt foști clănțăi de-ai lui Petrov, deveniți peste noapte mari liberali…

  6. mike spune:

    Alianta USR-PLUS este inca fragila si poate fi destul de vulnerabila in fata atacurilor PSD-iste. PSD-ul va specula fiecare mica problema care ar putea sa apara in aceste partide si va arata cu degetul spre USR. Pentru USR-PLUS fiecare procent conteaza enorm si fiecare procent va fi castigat cu greu. Pericolul nu a trecut dupa 26 mai. PSD si baronii sai corupti vor fi mult mai discreti in actiunile lor in noua era Dancila, si vor opera chirurgical legile acolo unde vor avea ei interesele cele mai mari. Deja au inceput sa dea OUG-uri (10 OUG-uri pe 25 iunie!) pentru ei si pentru avantajele lor. Apoi, USR-PLUS daca va castiga alegerile in 2020, va trebui sa refaca justitia si economia tarii intr-un timp cat mai scurt, neffind vreme pentru alte negocieri intre liderii sai sau certuri. Asta daca doresc sa isi pastreze guvernarea si o majoritate in parlament. In caz contrar, oamenii vor fi dezamagiti si vor penaliza USR-PLUS. Vor avea mult de lucru pentru ca in doi ani jumatate PSD a distrus cat altii in 10 ani. Eu cred ca o formula buna ar fi Barna presedinte, iar Ciolos prim-ministru pentru ca are deja experienta. Desigur, daca Johannis castiga din nou, Barna ar putea fi seful Senatului si Ciolos premier.

  7. Constantin spune:

    Șanse…

    Se pare că nu avem prea multe…
    Marionetele guvernării cleptocrate,grupul infracțional organizat care se află în prezent la putere în România, se pregătește de plecare…în doi ani. Până atunci, naivii cred că PSD-ALDE-UDMR s-a speriat de rezultatele alegerilor europarlamentare. Ei, aș! Fură și mai abitir. Acum pregătesc jafuri de proporții fabuloase. Acum pregătesc desăvârșirea distrugerilor în justiție pentru a-și asigura impunitatea după ce nu mai sunt la guvernare. Acum sunt mai agresivi, pentru că viitoarele alegeri, după cum au văzut, ar putea să le fie defavorabile.

    S-ar putea să încerce anularea alegerilor europarlamentare și a Referendumului. Dau pensii speciale. Antamează cheltuieli nesustenabile…E de rău. Nu prea avem șanse să devenim o țară normală într-un viitor previzibil. PSD-ALDE-UDMR se comportă mai rău decât o putere de ocupație, ne jefuiesc mințindu-ne că o fac spre binele nostru. Iar ProRomânia d-lui Ponta de-abia așteaptă să intre într-o coaliție de guvernare pe care s-o torpileze din interior.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


Lansare carte

Sâmbătă, 23 noiembrie, se lansează noul volum al profesorului Constantin Crânganu. Amanunte, aici.

E randul tau

Salut acest articol, și îl felicit pe autor. Problema prezentată de dânsul este cum nu se poate ...

de: Bradut Bolos

la "De ce legislația din România încă lasă mult de dorit?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

decembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)