Home » Educatie »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Școala mea de genii – factura indiferenței

Ana Dragu martie 20, 2018 Educatie, Opinie, Societate/Life
67 comentarii 13,492 Vizualizari

Elevii de-a opta au avut rezultate slabe la simulări. Practic, mai puţin de 50% din elevii clasei a VIII-a care au susţinut simularea examenului de Evaluare Naţională au obţinut media generală peste 5, doar 33% reuşind să ia note peste 5 la matematică. A apărut foarte repede corul bocitoarelor, din care nu lipsește, culmea, nici măcar agenția de știri rusă Sputnik preocupată ”sincer” de rezultatele elevilor români la examenele naționale.

E un cor pe mai multe voci. Își plânge de milă vocea întâi, adică generația de mijloc, panicată că va rămâne cu pensia neplătită, dat fiind că elevii sunt atât de tâmpiți încât, firește, vor fi incapabili să aibă activități intelectuale productive care să aducă venituri la bugetul statului de la care așteptăm, în zadar, să ne plătească pensiile într-un viitor tot mai apropiat.

Se împletește cu vocea a doua – susținătorii necondiționați ai olimpicilor români meditați intens, care învinovățesc pentru eșec părinții dezinteresați, cu atitudine negativă și lipsă de respect față de tot ce înseamnă învățământ. Datorită lor școala românească nu mai poate să fie școala de genii de odinioară. E clar sabotaj, chiar dacă școala românească înseamnă și WC în curte în prea multe locuri și hemoragie de suplinitori la rândul lor agramați. Tot sabotaj intern este! De pe margine se încălzesc bașii, care catastrofează și vorbesc despre incompetența profesorilor, demotivați, umiliți sistemic și prost plătiți. Din cor nu lipsește nici nea Genunchie, ridicol și pe lângă subiect, ca de obicei, care învinovățește președinții de dreapta din ultimii 14 ani pentru lipsa de competențe matematice a elevilor de clasa a VIII – a. Dragi elevi, nici nu știți cine v-a adus în halul ăsta! Președinții de dreapta v-au săpat la temelie, încă din ziua în care v-ați născut. Nu noi! Noi nu!

Totuși, în mod cu totul paradoxal și incredibil pentru corul nostru de bocitoare, copiii care au participat la simulare nu sunt nici tâmpiți, nici incapabili, nici leneși, ci doar confuzi cu privire la valorile personale și sociale. Debusolați cu privire la ce înseamnă succesul în viață și care sunt căile prin care acest succes se obține. Cine e responsabil de acest lucru?

De ani de zile școala românească nu ține pasul cu copiii de toate vârstele. După grădiniță unde deja se pretinde cunoaștere literelor și a cifrelor, actul de predare și conținutul programelor efectiv nu mai au nici o legătură cu psihologia tinerilor de azi. Informații care acum treizeci de ani se găseau doar în carți sau în memoria oamenilor inteligenți și bine educați  – profesori pe care orice elev avea tot interesul să îi asculte și să îi cultive, sunt azi la un click distanță. Pentru a avea succes, acces la o facultate bună și la o profesie care să le aducă stabilitate financiară și prestigiu social elevii erau nevoiți să citească. Da, cărți. Nu, nu sms-uri. Să studieze în clasă și individual. Să acorde atenția cuvenită unor profesori iluminați care reprezentau surse credibile de obținere de informații esențiale pentru a desluși misterele istoriei, ale matematicii, tainele gramaticii sau locul fiecărei țări pe hartă.

Pur și simplu, fără școală și fără profesori competenți și dedicați elevii nu aveau nici o șansă să devină profesioniști de succes, medicii, profesori, cercetători în poziții cheie, cu alte cuvinte să aibă succes profesional și social. Fără școală îi aștepta societatea de salubritate, fabrica și munca în trei schimburi.

Azi, totul e interactiv, colorat, rapid și atractiv online. Sunt aplicații care rezolvă orice problemă de matematică. Poți călători în jurul lumii pe Youtube. Îl poți asculta pe Neagu Djuvara povestind istoria de 100 de ori mai frumos decât orice profesor. Noi continuăm să punem elevii să rezolve integrale cu creta pe tablă, să extragă radicali cu creionul pe hârtie și să învețe tone de definiții si teoreme stufoase care la 80% dintre ei nu le vor folosi la nimic.

Oricine poate face facultate azi, chiar și fără BAC. Toți incompetenții și hoții se bat pe funcții publice, bodyguarzi interlopi ajung să chefuiască la masă cu cei mai barosani politicieni. Plagiatul nu e o problemă, furtul nu e o problemă. Adevărul nu e o problemă căci atât l-am frământat încât a căpătat atributele plastilinei. Oamenii care s-au ținut de învățat serios: medici, profesori, cercetatori cerșesc drepturi bănești și respect de la niște semianalfabeți parveniți. Pe TV curge cu manele și cu coafeze “vindecătoare”, cu numerologi agramați și sculeri-matrițeri care promovează pe ton expert bicarbonatul ca panaceu. O țară întreagă se uită în gura și decolteul vedetelor care fac politică la televizor. Se înjură copios, se aplaudă la fel de copios, se intonează: noi suntem români.

În ultimii zece ani în fruntea Ministerului Educației au ajuns Liviu Pop și Valentin Popa.

În fruntea ministerului justiției a ajuns Tudorel Toader.

În fruntea ministerului finanțelor a ajuns Darius Vâlcov.

În fruntea MAI a ajuns Carmen Dan.

În fruntea primăriei capitalei a ajuns o prezentatoare de știri.

În ultimii zece ani, cel mai puternic partid românesc a fost condus de trei politicieni cercetați/condamnați penal. Năstase Burberry, care după o tură la închisoare postează azi pe blog fotografii seminud din țări exotice. Un plagiator și un jupân desprinși din telenovela Suleiman Magnificul.

Europarlamentari au ajuns: Elena Băsescu, Maria Grapini, Gigi Becali.

Poziția de prim ministru după Kogălniceanu, Rosetti, Brătianu, Titu Maiorescu, Maniu a fost deținută în ultimii ani de Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Gabriel Oprea, Ponta, Grindeanu, Tudose și, de ce nu, Viorica Vasilica Dăncilă. Adevărate modele de educație, corectitudine, cultură, inteligență și viziune.

Așa arată azi “succesul în viață”. Asta văd elevii de clasa a VIII-a la televizor. Asta vedem și noi. Și pentru această realitate tristă nu sunt în nici un caz vinovați copiii, ci noi cei care le oferim și îngăduim acest model de ascensiune socială. Poate nu toți am ales astfel de lideri și mulți români au, desigur, cu totul alte valori. Dar cu siguranță cu toții îi acceptăm în funcții publice, în poziții cheie.

Nu e adevărat că elevii nu pot învăța, adevărat este că nu îi mai interesează. Nu au nici o motivație să facă acest efort susținut. Cei care, totuși, aleg să învețe fac acest efort special pentru a prinde un loc într-o universitate străină, un fel de bilet de ieșire din acest balamuc de țară. În nici un caz nu învață pentru că succesul lor viitor ar depinde de educație, în ipoteza fantezistă că ar rămâne în România: țara în care o manichiuristă câștigă de trei ori mai mult decât un profesor, o bioenergoterapeută agramată e invitată mai des la televizor decât un neurochirurg, țara în care cercetarea nu există iar statul e condus exclusiv de o subspecie bizară ai cărei exponenți nu ar lua, la rigoare, peste 5 nici la simulările testărilor naționale de la clasa a IV-a.

Toți cei care în ultimii 20 de ani au acceptat și promovat aceste modele de succes, toți cei care și-au proiectat viețile pe modelul ”bussines as usual” – nu e treaba mea ce se întâmplă în afara bulei mele, plătesc azi factura indiferenței. Și nu prea au chef să o plătească așa că, tipic românesc, caută alți responsabili. De regulă copiii, țapii ispășitori perfecți, aparent incapabili să se apere.

Doar că, în mod surprinzător, copiii chiar se apără eficient, refuzând pasiv agresiv să ne îndeplinească așteptările. Elevii arătați azi cu degetul fac ce fac toți copiii de la începutul lumii până în zilele noastre: analizează societatea în care trăiesc, învață de la modelele cele mai proeminente din spațiul public, văd limpede realitatea, detectează și taxează ipocrizia, trag concluziile logice și aplică euristicile necesare unei vieți de succes în România pe care am distrus-o special pentru ei.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "67 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Un articol scris cu nerv si la nervi, un articol ca o oglinda, in care se reflecta o parte ca societatii romanesti. Scoala in prim plan. Si ceea ce iti poate da de dulce in viata.
    Caci,
    – “Fără școală îi aștepta societatea de salubritate, fabrica și munca în trei schimburi.”
    Frumos, inaltator si un dispret nemarginit.
    – “sculeri-matrițeri care promovează pe ton expert bicarbonatul ca panaceu universal”
    Pina acum stiam, de la “catavenci”, ca sculer-matriterul era destinat a fi securist sau turnator la securitate.
    Ar fi o tema pentru usor saritorul CNCD :P
    Pacat ca un articol cu intentie frumoasa se complace in aruncarea cu noroi asupra “celor fara scoala”, caci nu toti pot “să devină profesioniști de succes, medicii, profesori, cercetători în poziții cheie, cu alte cuvinte să aibă succes profesional și social.”
    NB,
    probabil Abramburica a dsfiintat scolile profesinale tocmai pentru ca nimeni sa nu ajunga la “societatea de salubritate, fabrica și munca în trei schimburi”, ori sculer-matriter.

  2. George Petrineanu spune:

    Contribui si eu cu un fapt banal despre administratia/sistemul in care nicun cetatean cinstit nu trebuie sa ramina nepedepsit.

    La dispariția lui Stephen Hawking să ne reamintim că un astfel de om nu ar fi putut fi admis în sistemul românesc (vedeti punctul 7 din Pomelnicul citat de mine mai jos) ca elev, student, salariat, profesor pe motiv de “Adeverinţă medicală tip (în original), din care să rezulte că sunt apţi pentru domeniul la care candidează”. Lucru de care nu prea ne pasă pentru ca, cu cit mai multe pareri avem, cu atit mai putin ne pricepem.

    Alte “instituții” de învățământ (de exemplu școli de subofițeri etc) pretind și copii dupa actele de identitate ale părinților. Unei persoane adulte administrația, în baza non-doctrinei pe care o urmează, nu-i permite să fie independentă. Unii vor crede ca e o non-problema (de vreme ce ei înșiși nu au întimpinat-o). Dar există incredibil de multi părinți, de la căpșunari in Spania, boschetari, romi și chiar cei pe care ne place să-i calificam drept “persoane onorabile” care au cardul de identitate expirat sau nu îl au deloc, pentru că au ales liberatea, să trăiască de exemplu fara cea mai mică pe complicație sau restricție de pe urma unui permis de conducere suedez.
    Aș fi vrut ca și unii potentați să citească asta pentru ca e nevoie de empatie (neologism intraductibil) ca sa intelegi. Cu cei mai mulți potentati nu poți comunica cu feedbackuri pentru aceste subiecte pentru că și-au atins cam instantaneu nivelul de autosuficiență.
    Acte necesare la înscrierea la facultate, nivel licenţă, 2018 (*** NB. In alte parti cele 16 puncte de mai jos se completeaza la o bere la masa din bucatarie sau afara la o terasa, si asta nu din 2018).

    Citatul de jos e luuung, dar e facut cu tilc.
    1.Diploma sau Adeverinţa de Bacalaureat în original şi în copie pentru a fi legalizată la facultate pentru candidaţii ce solicită locuri bugetate. Pentru candidaţii ce solicită numai locuri cu taxă este suficientă depunerea unei copii ce se poate legaliza la facultate pe baza actului original sau copie legalizată notarial.
    2.Certificat de naştere în copie şi originalul pentru a fi legalizat la facultate sau copie legalizată notarial.
    3.Copie carte de identitate.
    4.Formularul de înregistrare (completat on-line pe pagina universitătii (cu link de pe pagina facultăţii), listat şi semnat de candidat).
    5.Fişa cu lista opţiunilor candidaţilor pentru care se face admiterea, completată on-line.
    6.Certificat de competenţă lingvistică (dacă acesta face parte din lista aprobată de Rectoratul universităţii) (pentru candidaţii ce optează pentru studii universitare organizate într-o limbă de circulaţie internaţională). Diploma de bacalaureat nu înlocuieşte diploma de competenţă lingvistică obţinută la bacalaureat.
    7.Adeverinţă medicală tip (în original), din care să rezulte că sunt apţi pentru domeniul la care candidează.
    8.Trei fotografii mărime 3⁄4 (cu numele candidatului scris pe verso).
    9.Actele din care să rezulte scutirea de taxă de procesare şi/sau de înscriere pentru candidaţii ce solicit acest lucru în condiţiile prezentului regulament.
    10.Chitanţă taxă de procesare. Achitarea taxei (în cuantum de 30 Ron) se poate face în momentul depunerii dosarului de concurs, la Comisia de Admitere.
    11.Chitanţă taxă de înscriere. Achitarea taxei (în cuantum de 170 Ron) se poate face în momentul depunerii dosarului de concurs, la Comisia de Admitere.
    12.Diploma (în original şi copie) cu premiul obţinut sau diploma de participare pentru candidaţii care beneficiază de facilităţile acordate olimpicilor sau participanţilor la concursuri.
    13.Absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat obţinută anterior anului curent vor depune la dosar o declaraţie pe proprie răspundere (conform modelului din Anexa 5) din care să rezulte traiectoria şcolară din învăţământul universitar românesc de stat.
    14.Adeverinţă/Adeverinţe care să ateste numărul de ani bugetaţi sau cu taxă urmaţi în sistemul universitar românesc şi din care să rezulte faptul că a achitat la zi taxele universitare.
    15.Diplomă de licenţă/absolvire sau diplomă echivalentă în original şi copie pentru a fi legalizată la facultate, sau copie legalizată notarial, pentru candidaţii care doresc să urmeze o a doua facultate.
    16.Dosar plic.

    • Dedalus spune:

      E mai bine “dosar plic” decat “dosar cu sina” :-))))

      Dar asta nu e doar din aparenta incometenta sau, neaos spus – prostie.

      Situatia descrisa are la origine lipsa de competitie dintre universitati. Sunt multe, dar si cererea de diplome e foarte mare. Dar de ce e cerera de diplome mare? Pentru ca ele confera privilegii sau ajuta la indeplinirea unor conditii formale.

      Dar, de ce e nevoie de indeplinirea unor conditii formale?

      Pentru ca nu exista competitie pe piata muncii, iar odata ajuns angajat la stat (inclusiv in educatie!) nu mai poti fi dat afara decat daca dai foc institutiei (cateodata, din pacate, nici atunci).

      Dar de ce nu exista competitie pe piata muncii?

      Pentru ca locurile de munca sunt preponderent cele in care eficienta (sau profitabilitatea) entitatii respective (stat sau afacere) nu sunt legate de eficienta angajatilor, sau cel putin nu de eficienta ce ar rezulta din competenta.

      Dar de ce sunt preponderente astfel de locuri de munca?

      Pentru ca ela confera avantaje.

      Cui confera avantaje?

      Celor care le favorizeaza aparitia.

      Cine la favorizeaza aparitia?

      Cine profita de aceasta sitautie.

      Cine profita de aceasta situatie?

      Ghici.

      • George Petrineanu spune:

        Multumesc, Dedalus!

        Sa mai adagam si aceasta mica poveste, adevarata sau nu:

        Goana dupa diplome nu aduce societatii nimic decit o cheltuiala, iar individului un beneficiu fata da altii cu mai putine diplome, dar in niciun fel o garantie de calitate si de cunostinte profesionale. Cel care recruteaza e pus in fata unei persoane bune de gura si cu o serie de diplome dar nu are idee ce se ascunde inauntrul candidatului.

        https://www.washingtonpost.com/outlook/is-education-a-waste-of-time-and-money/2018/02/16/7e3fdcfe-0a86-11e8-8890-372e2047c935_story.html?tid=ss_fb&utm_term=.f2a736e31dfb

        • Dedalus spune:

          De fapt ne plasam in acest moment pe coordonatele discutie educatie formala vs auto-educatie.

          Exista si varianta un-schooling, nu doar home-schooling.

          Din pacate, varianta unei game vat mai largi de formule educationale din care parintii sa aleaga (ceea ce sustin si eu) este foarte departe de gandirea romaneasca.

          Dar este departe nu pentru ca am fi noi mai putin dotati de la natura (ca sa zic asa) ci pentru ca nu avem creierul anchilozat de prea multa protectie.

          Daca cel ce nu munceste primeste la fel cu cel ce munceste, vor sfarsi amandoi prin a nu mai munci.

          Am cedat libertatea pe siguranta. Dar pana la urma le pierdem pe amandoua.

          Probelma educatiei nu se rezolva prin reforma educatiei, Ci prin reforma statului. Asa vor disparea si bazaconile de tipul celei povestite de Dvs.

          Avem curaj sa facem asta? Nu.
          Vom dobandi curaj cand ne va fi suficient de foame.

  3. Marius spune:

    Acest text ar trebui citit in scoli…felicitari, o analiza lucida si din pacate dureros de adevarata.
    Acum cateva zile, al meu junior, clasa a 2-a, vine si ma intreaba cine-i Gigi Becali, ca i-a auzit pe colegi la scoala…imi venea sa urlu, copilul ma intreaba cine-i Gigi Becali…
    Modelele de succes ale societatii romanesti….doamne ce greata mi-e…

    • marcel spune:

      Explica-i copilului ca la scoala e inconjurat de ticalosi, slugi, viitori paraziti ai statului – asistati sau contractanti.

      Iar cei mai mari ticalosi sunt probabil directorii.

      Explica-i si ca ce vede la scoala se aplica in Romania, dar nu si in mai multe alte tari europene, adevarul nu e ce vede in aceste haznale politice numite scoli.

      • Dedalus spune:

        Are copil in clasa a II-a. Presupunand ca ar intelege, cum credeti ca se va mai duce apoi la scoala?

        Plus ca asa nu ajunge la nimic. Copilul are nevoie de un model. Multi copiii au. Este important pentru starea sa sufleteasca sa primeasca exemple pozitive despre modele, dupa intelegerea sa.

        Exact ca in bancul acela cu taxatorul pe autobuz, care cerea biletul unei babute surde si ea nu intelegea. O tanara ii striga in ureche “Dansul vrea biletul! E Controlor!!!”si babuta ii raspunde, uitandu-se la controlor : “Si eu sunt contra lor maica, dar ce poti sa le faci!” :-)
        )

    • Dedalus spune:

      Modelul este cel pe care ti-l alegi tu, nu cel pe care il aleg altii.

      Nimeni nu are dreptul sa-ti aleaga modelul. Alegerea este o chestiune de optiune personala, nu te obliga nimeni sa il ai model pe unul sau pe altul.

      Sunt convins ca sunt oameni care il au ca model pe Idi Amin sau pe Al Capone. Ei si?

    • eu****** spune:

      intr-o discutie veche i-am spus copilului meu ca ma intereseaza sa stie ceea ce are de invatat, sa invete si ca nu ma intereseaza ce face colegul sau ce nota are colegul …

      Si as mai adauga acum ca copilul poate sa fie maine cel despre care se vorbeste daca invata, acumuleaza cunostiinte si relationeaza in baza unor valori perene nu de timpul Becali despre care astazi vorbim si maine nu vom mai stim nimic.

      Viitorul fiecare parinte il construieste pentru copilul sau.

  4. Alina Ion spune:

    Excelenta analiza! Este necesara schimbarea atitudinii oamenilor normali, curajul civic si asumarea riscurilor libertatii.

  5. MIHAI 2 spune:

    Probabil ca aveti multa, foarte multa dreptate dar si procentajul este nemilos:
    ”doar 33% reuşind să ia note peste 5 la matematică”
    Adica 67% au luat sub 5 la matematica. Adica DOUA TREIMI au luat sub 5 la matematica – sau cum ar veni 2/3 au luat ….tot incerc sa exprim dezastrul si pe INTELESUL LOR – al micilor genii carora le luati apararea .
    Dar ori ca folosesc PROCENTE ori ca invoc FRACTII nu reusesc sa evadez din teritoriul matematicii … unde majoritatea lor absoluta sunt neajutorati intrucat au luat sub 5.
    Intradevar daca stai sa-i enumeri pe toti cei care au ocupat functii mari in Romania in ulimii ani (….omitandu-i totusi pe stralucitul Emil Boc si pe directorul lui coordonator…) constati ca nu avem o meritocratie. Totusi nici tovarasii din vremea lui Nicolae Ceausescu nu erau candidati la Nobel, ci repetenti – si cu toate acestea elevii invatau cat de cat si tabla inmultirii si aria triunghiuli.
    Nu comentez toate aceste lucruri pentru ca m-ar interesa, dar prea a devenit o regula sa mi se spuna ca daca se aduna un grup semnificativ de copii si-si aprind smartfonurile ei sunt TOȚI IT isti, doar cativa fiind arhitecti. Or in arhitectura nu te descurci deloc fara un pic de matematica. Poate in IT o fi altfel.

    • donquijote spune:

      Majoritatea formatrilor de opinie, preponderent din media, sunt persoane care nu s-au impacat in scoala cu stiintele exacte – pornind cu matematica, fireste. Pentru ca necesita un altfel de gandire. Pentru cei “buni de gura” sau mesteri in a intoarce cuvintele, matematica este materia care cere “toceala”. Evident gresit, pentru ca dupa toceala nu le-a ramas nimic in cap, decat ura fata de stiintele exacte…
      Chiar si cei, destul de multi, dupa cate vad, care au “la baza” studii tehnice, sa le zicem ingineri, dar care lucreaza in media renegandu-si prima optiune (probabil nu a fost a lor) pun toate tunurile pe zona de stiinta. Astfel opinia generala se umfla cu mult mai mult spor.
      Ceea ce nu inseana in mod automat ca partea umanista are de castigat; un mediu ostil studiului nu este favorabil nici creatiei. Si pentru arta e nevoie de un nivel de inteligenta dezvoltat pe o “schema” logica, nu absolut libera. Dificultatea de a construi o propozitie sau o fraza simpla vine tot din respingerea modului de gandire pozitiv, fie el si bazic… Nu poti avea pretentii la literatura fara capacitatea de a exprimarea idei.
      O observatie proprie, nu stiu cati au vazut aceasta sincronizare: cea mai substantiala reactie impotriva temelor pentru acasa a venit din partea parintilor (nu a elevilor, neaparat) intr-o perioada in care viata s-a mai relaxat. Temele pentru acasa inseamna compromiterea vacantei parintilor de la sfarsit de saptamana. Nu poti lasa copilul acasa sa-si faca temele si tu sa pleci in uichend, clar. Deci, jos temele pentru acasa, jos studiul individual, jos lecturile suplimentare” (singurele modalitati prin care scoala ar putea impune elevului sa adauge ceva la ce primeste in programul scolar.
      Deci, nu timpul pentru temele de casa s-a lungit ci s-a scurtat timpul disponibil pentru acestea, cu toate ca sunt numai cinci zile lucratoare pe saptamana. In mod paradoxal, cand erau 6 zile lucratoare nu se gandea mai nimeni la sfarsitul de saptamana ca o pauza in care te rupi complet de ce faci ca obligatie de servici/scoala.
      Cireasa pe tort, ii mai si fugarim pe copii la tot felul de activitati extrascolare – si acesta, tot un fel de concurs intre parinti.

      • Dedalus spune:

        Nu stiu cum s-a ajuns la o disputa atat de radicala in privinta temelor pentru acasa.

        Didactica recomanda o minima revedere a cunostintelor, mai ales la materiile cu numar mic de ore pe saptamana. Asta vine din aplicarea principiului reinnoirii la 6 zile, sau cum vreti sa ii spuneti, adica sa improspatezi memoria cu putin timp inainte de a uita.

        Asta se face cu 10-15 minute alocate, nu mai mult.

        Sau, mai simplu spus, poti sa dai o tema jou, pentru urmatoarea ora – marti saptamana urmatoare, care sa ocupe 10-15 minute. Teoretic. Unii o vor face in 30 de minute, altii in 5. Fiecare cum poate si mai ales dupa conditiile personale. Nu e nimic rau in asta. Faci tema vineri sau luni, daca vrei sa ai sfarsitul de saptamana liber. Perfect fezabil.

        Se ajunsese in unele cazuri insa ca un copil de 10 ani sa petreaca 2-3 ore pe zi la teme. Si mult mi mult sambata si duminica.

        Folosul trecerii de 15 minute este discutabil. In plus, chiar nu e obligatoriu sa dai teme chiar si pentru atat. Depinde de lecti, de calsa, de moment etc.

        Vreau sa spun ca e clar cate teme trebuie, cel putin in pedagogia zisa “traditionala”.

        ===

        Sunt insa conditii obiective care imping cateodata la teme mai multe:
        a) clase foarte numeroase, greu de stapanit -> esti nevoit sa te bazezi partial pe teme
        b) clase cu absenteism ridicat -> speri ca macar parintii vor ajuta copii la teme

        Dar si conditii subiective:
        a) parintii care vor teme multe “ca pe vremea mea…etc.fiind si cei mai vocali (nu sunt neaparat cei mai ulti) -> dai teme la greu, cu compormisul ca te faci ca le verifici (doar nu esti nebun sa chinui copiii)
        b) presiunea colegilor

  6. geo spune:

    Multumim pentru aceasta “radiografie” horror a scolii romanesti. Este crunta realitate iar unii o neaga, chiar aici in comentariile lor. Lasati orice frustrari voi ce doriti o scoala normala ca afara si copii care sa invete despre adevaratele valori. Am toata admiratia si pentru sculeri-matriteri cu adevarat profesionisti in domeniul lor insa! Am toata admiratia pentru cercetatori, care insa si-au luat doctoratul pe bune, nu prin metoda copy-paste. Avem nevoie de toti acesti specialisti, nu doar de oameni inalt calificati, insa fiecare trebuie sa fie foarte bun pe domeniul lui.
    Cat despre leprele care ne conduc, acestea ar fi putut infunda puscariile daca nu se schimba peisajul politic si daca justitia nu era atacata in halul in care este atacata acum.
    Acest popor nu a reusit sa schimbe nimic nici inainte de 89, si nici dupa 89, ba dimpotriva traieste in “serbie” FSN-ista si asteapta ca altii sa-i rezolve problemele. Apoi ne miram de cum am ajuns in situatia asta…

  7. kinn spune:

    Va dau dreptate, mai putin la faza cu “exista aplicatii care rezolva orice problema de matematica”. Daca totul ar fi asa, atunci n-am avea de ca sa ne facem probleme, chiar si cel cu 2 la matematica stie sa dea clickuri intr-o aplicatie, deci nu e nici o paguba. Dar scopul integralelor cu creta la tabla este nu rezultatul in sine (pentru care intr-adevar exista aplicatii), ci intelegerea notiunii de integrala. Or, pentru asta nu s-au inventat click-uri.

  8. r2 spune:

    Am un coleg indian. De fiecare data cand unul din copiii lui are vreun test mai serios sau examen la scoala el isi ia cateva zile de concediu (are doi copii). Parcurge materia pentru examen inca o data impreuna cu copilul. Nu ca n-ar avea incredere in profesori – copiii lui merg la scoli private unde nu se pune problema calitatii. Si normal ca se ocupa de ei si in timpul anului, nu doar inainte de examene. Dau exemplul lui din doua motive:
    1. Oricat ar fi de buna scoala, e foarte important ca parintii sa se ocupe de lucrurile astea personal. Exemplele pe care le am din Romania sunt de alt tip, si anume de parinti care isi dau copiii la mediatie ca sa nu mai trebuiasca sa-si mai bata ei capul. Iar din exemplele pe care le cunosc personal vad ca ii dau degeaba la mediatii, unde este alta industrie, alta masinarie care se invarte mecanic si de multe ori in gol.
    2. Nu l-am auzit pe colegul meu pana acum sa se lanseze in filozofii si speculatii despre utilitatea sau inutilitatea integralelor, a teoremelor si a matematicii ca materie scolara in general. Din contra, tot cauta probleme pe care sa le lucreze impreuna cu copiii. Colegul meu nu este nici pe departe matematician, dar nu foloseste lucrul asta pe post de scuza. Teoria inutilitatii matematicii o tot aud in schimb din Romania, in special de la oameni care nu par sa aiba ei insisi o intelegere prea clara despre ce este vorba acolo dincolo de aritmetica din ciclul primar. Nu inseamna ca daca exista aplicatii care pot rezolva “orice problema”, de acum incolo gata, de acum incolo ignoranta e solutia. Din contra.

    • Dedalus spune:

      S-ar putea sa fie si o neintelegere la mijloc.

      Problema nu este a “”ïnutilitatii matematicii” , ci a inutilitatii invatarii ei in felul in care se invata in Romania.

      Este diferenta dintre a intelege matemtatica si a ïnvata pe de rost definitii si teoreme.

      ===

      Mai pare si problema pana unde mergi cu sprijinirea copiilor? In unele situatii in Romania ar trebui sa refaci toata scoala acasa. Ceea ce este imposibil dupa 6 ore petrecute de copil la scoala. Nici pe parinti nu ii tin curelele la asa ceva.

      ===

      Depinde si cu ce compari si ce iti doresti.

      Sistemul din Coreea de Sud de exemplu, este foarte eficient. Dar copiii sufera foarte tare.

      Si chinezii sunt buni. Dar ne dorim o educatie ca in China? Eu as spune, dupa parerea ma, ca nu.

      • r2 spune:

        Nu putem lamuri amanuntele in cateva comentarii pe forum. Ce am vrut sa spun este ca, in linii mari, e mai bine atunci cand parintii se implica personal indifferent cat de buna este scoala decat atunci cand lasa totul in sarcina altora (de cei care nu se implica nu mai vorbim). Sprijinirea nu inseamna sa mergem pe principiul “mama impunge si eu trag”, cum se spune popular. Si in Romania am auzit multa lume educata fiind categoric anti-matematica. Pare sa fie un fel de moda printre parintii ajunsi la varsta la care descopera ce foloseste cu adevarat in viata si ce nu, iar daca nu au avut niciodata de calculat volumul unei sfere, trec formula la capitolul “pierdere de timp in scoala”. De 17 ani de cand am plecat din tara nu am auzit lucrurile astea de la altii.

      • WD spune:

        @ Dedalus (20/03/2018 la 16:57)

        Din pacate nu am cunostinte ca dvs, despre sistemele de invatamant din China si Coreea de Sud si nu ma pot pronunta.

        Insa, lucrez cu “rezultatul” lor (al sistemelor de invatamant) si va pot informa ca sunt foarte bune.

        Au cateva “defecte”: tenacitatea si ambitia de “scoate” cat mai multe informatii despre subiectele/proiectele in care sunt implicati in special cand stiu detii asemenea informatii.
        De asemenea sunt egoisti : foarte greu iti impartasesc din experienta lor.

        Si eu sunt un rezultat al sistemului comunist de invatamant din Romania ca si alti colegi de prin imprejurimi (Bulgaria, Serbia, Croatia, Ungaria, Rusia etc.) si lucram intr-o companie (esigur multinationala) cu proiecte pe toate continentele. Cu siguranta, lucrand in domeniul stiintelor exacte/inginerie / IT este un avantaj – cusrsurile fiind la acelasi nivel academic – fata de alti absolventi de invatamant universitar.

        • Dedalus spune:

          Nu am spus ca nu sunt bune.

          Intrebarea mea este daca asa ceva ne dorim.

          Personal, nu as vrea sa fiu copil in nici unul din cele 2 sisteme citate.

          • WD spune:

            @ Dedalus (22/03/2018 la 12:11)

            Nici eu nu le-am evaluat ca find bune sau nu, ci am vorbit despre “rezultate”, desigur in anumite domenii: al stiiintelor exacte.

            Si nici nu am adus in discutie “daca asa ceva ne dorim.” si nici “despre a fi sau nu “copil in nici unul din cele 2 sisteme citate.”. Nici aceste subiecte nu le-am adus in discutie.

            Nu mi se pare elegant ( ca sa fiu diplomat) sa vorbiti de ceva care nu am spus sau sugerat.

            Am ceva mai multa experienta (de viata si profesionala) decat va inchipuiti, atat in tara cat si “tari ca afara” si vorbesc pe baza celor traite in viata reala.

            • Dedalus spune:

              Am adaugat doar la ce ati spus, in sensul ca desi ar putea fi bune acele sisteme, nu mi-as dori sa fiu copil in ele.

              Este o continuare fireasca a discutiei, nu contine nicio referire la ceva ce ati fi mentionat sau un dezacord.

              Cateodata e mai dificil sa ai un schimb de replici in formatul de forum. Sunt si neintelegeri, ce sa-i faci.

  9. Cristian spune:

    Azi, totul e interactiv, colorat, rapid și atractiv online. Sunt aplicații care rezolvă orice problemă de matematică. Poți călători în jurul lumii pe Youtube. Îl poți asculta pe Neagu Djuvara povestind istoria de 100 de ori mai frumos decât orice profesor.
    Toate acestea sunt au fost create de cineva care stie sa rezolve integrale cu creta pe tablă, să extragă radicali cu creionul pe hârtie și să învețe tone de definiții si teoreme stufoase. Acel cineva e un creator. Pentru un consumator toate acestea nu vor folosi la nimic.

    • Dedalus spune:

      Ca o curiozitate: exista si modelul de afaceri in care clientii participa la crearea serviciilor sau bunurilor pe care le utilizeaza.

      Lucrurile nu mai sunt asa de puternic separate in era digitala.

      • eu****** spune:

        Ca sa lucrezi pe algorimi iti trebuiesc numerosi utilizatori.

        Un utilizator va fi modelat de multimea de alti utilizatori si probabil de algoritmul care este in spate.
        Un creator va modela el lumea – oarece diferenta.

        Cum numarul copiiilor nostri este limitat 1, 2, 3 si in relative putine cazuri este depasita cifra de 3 copii atunci ce dorim sa facem cu ei? sa experimentam pe unicul nostru copil sau pe cei 2-3 in functie de moda existenta pe piata pana stabilim valoarea de adevar in formarea lor???

        Nu as vrea sa cred ca ne putem permite aceste jonglerii sau daca ne permitem sa ne uitam unde am ajuns – 67% nu au trecut la evaluarea de la matematica.

  10. Srcsm spune:

    Ultima frază a articolului este adevărată dacă se scot din ecuație profesorii. Dacă copii de clasa a VIII-a analizează, taxează etc. fără a fi influențați de dascălii lor, atunci nu mai putem vorbi de școală, oricât de prost plătiți ar fi profesorii. La fel, și-n restul articolului: dacă psihologia tinerilor s-a schimbat, iar profesorii nu țin seama de această realitate, nu elevii sunt de vină. Iar exemplul este prost ales (matematica) pentru că nici de dotări materiale extraordinare pentru a condiționa reușita nu putem vorbi, ci de hârtie + creion + un profesor cu har și cu o minimă abilitate de a se face ascultat.
    Articlolul este mai mult un rechizitoriu implicit la adresa profesorilor, ca indivizi, ca breaslă și ca forță în societate.

  11. Maria spune:

    Dureros de buna analiza

  12. Conform autoarei cam o treime dintre elevii participanți la simulare au luat cel puțin 5 la matematică, întrebarea este ce rezultate au obținut în acest an, pînă acum, aceiași elevi la matematică? Oare două treimi sunt nepromovabili? Se poate pune și o altă întrebare, cum au promovat elevii dintr-un an în altul? Nu cumva mulți dintre profesori dau note de trecere pentru că dacă ar lăsa repetenți, ar rămîne fără elevi și ar putea să dispară norma didactică și li s-ar reduce salariile sau ar rămîne fără servici.
    În concluzie, așa cum sînt taximetriști nemernici care folosesc ,,maimuța” pentru a mări prețul unei curse, tot așa procedează mulți profesori și dau note mărite, nejustificat, furînd bani de la contribuabili.

  13. Gigel spune:

    Ce le lipseste copiilor este directia. Nu conteaza de unde pleci, ca ai WC in curtea scolii sau televizor LCD in clasa, daca nu are cine iti da directia. E drept, cei cu WC in curte au sanse mai mici sa primeasca o directie corecta, date fiind valorile parintilor.

    Grav e ca parintii, profesorii, nu prea mai pot da o directie fiindca ei habar nu au ce se intampla in lumea asta, in acest moment. Ce se face acum in invatamant echivaleaza cu ce a facut Ceausescu cu economia: in loc sa vada efectele globalizarii, a ales sa se intreaca cu chinezii in productie industriala si sa intoarca spatele knowhow-ului occidental, cu rezultate dezastruoase.

    Spuneti ca ne uitam in decolteuri si la emisiuni cu si pentru retarzi ( da, acesta e cuvantul )? Dupa atatia ani de literatura cu Miorita si variatii pe aceasta tema ca Ion, Rascoala, Baltagul, etc., adica cu oameni napastuiti care n-au facut nimic pentru a-si depasi conditia, la ce ne asteptam de la copiii ? Aratati-mi o singura opera in care oamenii aveau atitudinea potrivita, pozitiva, care credeau ca pot schimba ceva prin fortele proprii in lumea care traiesc, dincolo de avantul revolutionar-proletar in care nu credea nimeni dat fiind ca oamenii erau ocupati cu cozile la paine.

    O alta explicatie pentru care toti vedem totul in negru, fiindca am fost educati sa fim negativi, sa nu avem incredere in propriile forte, nici in ceilalti si sa ne acceptam soarta, chestie care, sa fim seriosi, convine oricarui regim.

    E trist, dar tocmai acei profesori semidocti si plini de ura, produse “de top” ale acelui sistem de invatamant care produce negativism si blazare pe banda rulanda, sunt cei care se plang acum de situatia copiiilor, fara sa stie ca tocmai ei si unele din materiile pe care le predau au tampit ireversibil generatii intregi de copii.

    • Harald spune:

      Valorile părinților nu depind de existența uneie rețele de canalizare în sat (asta face să existe sau nu latrina în curte). Și nu e o vorba de WC. WC e doar cel cu apă, deci acolo unde există rețea de canalizare, că altfel n-ar avea unde să se ducă apa aceea.

      Dacă o să mergeți prin zone necooperativizate (astea fiind cele care n-au avut CAP-uri) o să descoperiți că există părinți cu 4 clase și latrină în grădină care știu să-și educe corect copiii, în ce privește etica muncii. Nici acei copii, nici părinții lor nu văd totul în negru. Dimpotrivă, sunt mult mai capabili să înțeleagă ce se poate face în realitate, iar asta fără a opta pentru ”servici la stat” sau doctorate plagiate care să le aducă un plus la salariu. Astea sunt doar ”perversități” post-decembriste :)

      Ce se întâmplă acum în societatea românească a fost organizat cu bună știință, prin legi dedicate, de către o suprastructură politico-administrativă care spoliază statul și societatea în propriul beneficiu. Paradoxal, asta face ca o schimbare în bine să fie destul de ușor de realizat, schimbând legile aferente. Numai că e mai întâi nevoie de o schimbare de generații, fiindcă generația actuală din acea suprastructură politico-administrativă a muncit din greu la a configura actualul sistem și nu are nicio intenție să-l schimbe. Cam asta-i.

      • Dedalus spune:

        Nu poti schimba legile aferente educatiei si doar atat. Daca la asta va referiti.

        Oricat de grozav le-ai schimba, in continuare societatea va cere diplome si nu cunostinte.

        Si educatia se va adapta din nou, generand aceleasi non-valori.

        Esenta este statul, ca forma de organizare a societatii. Statul roman trebuie schimbat, reformat.

        Dar principala problema este preocuparea excesiva pentru “defavorizati”. In loc de o plasa de siguranta pentru cei aflati temporar in dificultate, statul roman a creat un hamac foarte comod pentru oricine, indiferent de cat efort depune.

        Iar o a doua proiblema este “statul face tot” – etatismul. Este atat de inradacinata in constiinta fiecaruia, incat nici nu pot concepe ca se poate si altfel. Nu pot concepe intr-o asemenea masura , incat gandirea distorsioneaza situatiile din alte state (capitaliste) pana intr-acolo incat sa se potriceasca in tiparul nostru etatist.

        De fapt, vorbim despre socialism, ca forma sigura de distrugere sociala. Dar pana si acest termen – “socialism” a capatat in mintea multora o nedereapta conotatie pozitiva, ca si o infioratoare legatura cu statel nordice.
        ===

        Spun toate astea pentru ca de fapt cautam solutia educatiei in educatie, ceea ce este imposibil.

        Educatia este si ea un sertviciu si se supune cererii. Este in firea lucrurilor sa raspunda cererii si, prin urmare, cererea trebuie modificata, nu oferta.

        Exista si parerea ciudata ca “nu exista cerere pentru ca nu exista oferta” in materie de educatie. Altfel spus, unii sustin, intr-o abordare ilogica (dupa mine) ca daca ar fi absolventi mai buni, ar fi si angajati si patrroini mai multi si mai competenti.

        Acest lucru nu este insa posibil. Daca nimeni nu vrea rosii, nu are sens sa produci rosii pe ideea ca daca sunt multe rosii, le va cumpara cineva.

        • Harald spune:

          @Dedalus – nu înțelegeți economie de piață :) Dacă la ofertă sunt multe roșii, sunt incredibil de ieftine și se va găsi întotdeauna ceva de făcut cu ele, tocmai pentru că sunt ieftine.

  14. asar spune:

    Ma tem ca amestecati mai multe idei diferite, prezentandu-le ca si cum ar fi la fel. Nu puteti pune impreuna materia invechita predata in scoli cu evolutia tehnologica si cu modelele negative promovate de societatea romaneasca. Incercati sa va structurtai un pic argumentele, pe puncte, in loc sa scrieti articole lungi si lipsite de coerenta.

    • Dedalus spune:

      Mie mi se pare foarte coerent articolul. Tocmai pentru ca educatia moderna nu mai inseamna “predare”.

      • Stelian spune:

        Dar ce inseamna “scoala moderna”?
        Nu de alta, dar cunosc doi tineri ce merg la universitate si nu-i aud vorbind decit de predare, proiecte in echipa….
        Da, nu le mai preda cititnd dupa foi ci punind scheme in format pdf. Dar au niste tomuri de citit pentru examene…
        Si stiti unde le place cel mai tare? La cei ce explica bine, dar sunt si foarte exigenti.
        Si la cei la care teoria nu este arida, ci urmata de exemple practice…

        • Dedalus spune:

          Nu mi-e clar ce vreti sa spuneti. Scoala moderna se caracterizeaza in multe feluri, incepand de la diversitate pana la metode de invatare.

  15. Mihai spune:

    nu va e teama ca defăimați?!

  16. Mircea Prodan spune:

    Exceptional text! Felicitari!!!!!

  17. Cornelia Neagu spune:

    ÎNTREBAREA I. Ce este rezolvarea unei probleme?

    SĂ SE REZOLVE următoarea problemă:
    Într-o farfurie sunt 4 mere. În altă farfurie sunt cu două mere mai multe. Câte mere sunt în a doua farfurie?

    Răspuns: În a doua farfurie sunt 6 mere.

    OBSERVAŢE: Acest răspuns

    - dă REZULTATUL problemei, adică dă răspunsul la întrebarea problemei,

    - dar nu dă REZOLVAREA problemei, adică nu dă raţionamentul prin care se ajunge la rezultat,

    ÎNTREBAREA 2. Găsesc pe internet rezolvarea acestei probleme?

    • donquijote spune:

      Se iau doua mere si se pun in prima farfurie; apoi se numara: 2 sicu 4 fac 6.
      Acum stim ca in adoua farfurie se vor gasi 6 mere daca le punem la loc (in cazul in care nu am luat cele 2 mere dintr-un cos cu multe mere).
      Acum gasiti o rezolvare si pe internet.

    • Dedalus spune:

      Ma amuza faptul ca educatia romaneasca a fost atat de eficienta in distorsionarea realitatii, incat pana si cuvantul “problema” a devenit sinonim cu “probelma de matematica” (adica, din manual sau din culegere).

      Da, pentru absolut orice problema gasiti rezolvare pe internet! Dar trebuie mai intai sa stiti sa formulati problema.

      Adica, in acest caz, trebuie sa stiti sa formulati acel enunt. Apoi, trebuie sa stiti care este modalitatea de rezolvare a sa, in noul mediu digital (si social, pana la urma).

      Ori, in educatia moderna accentul se pune nu pe modalitatea de rezolvare in sensul descri de dvs. ci pe modalitatea de formulare a unei necesitati in asa fel incat sa fie rezolvabila.

      Apoi, ca urmare a formularii, cel in cauza cauta o modlitate de obtinere a rezultatului. Fie ea pe internet direct, prin apelul la comunitatile cu interese comuna de pe internet samd.

  18. Stelian spune:

    De la distanta celor aproape 40 de ani de cind am terminat scoala generala (o scoala de cartier dintr-un mic orasel, dar unde profesorii isi faceau datoria cu virf si indesat, iar parintii nu vociferau ca odrasla a primit nota mica), va propun o mica analiza a subiectelor de la simulare.

    https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-22325885-subiecte-simulare-evaluarea-nationala-2018-subiectele-simularea-matematica-clasa-viii.htm
    Pentru edificare aveti link-ul mai sus.

    N-am vazut o astfel de analiza a subiectelor. Poate de jena ca sunt asa simple?
    Subiectul I.1 – O banala operatie de aritmetica de clasa a IV-a poate? Ca parca atunci am invatat ca intai facem operatia din paranteze intai si apoi inmultirile si impartirile… (In clasa a II-a invatam ca intai facem inmultirile si impartirile si apoi adunarile si scaderile.) O impartire de clasa a doua si o scadere de clasa I, fara trecere peste ordin.

    I.2. Clasa a VI-a cred, proportii. Proprietatea de baza, produsul mezilor egal cu al extremilor. Nimic altceva despre proportii.
    I.3 Rezolvarea unei inegalitati extrem de simple. De nivelul clasei a II-a, complicata la clasa a VI-a poate pentru notiunea de interval inchis la stinga.
    I.4. Un romb si aria lui printr-o formula simpla A=lxlx sinusul unghiului. sin 30=0.5. Este o formula ce se demonstreaza in clasa. EI trebuiau sa aplice formula… si sa stie ca sin 30=0.5.

    II.1 Sa desenezi o prisma cu baza un triunghi echilateral. S-o desenezi, atita tot!!!!
    II.2. Un pic mai complicat!!! Trebuia sa vezi ca asa cum arata expresia x este numar par. Si singurul numar par care este si prim este 2. Clasa a VI-a cred. Mai departe ecuatie de clasa a II-a cu tabla impartirii. Cea normala de era pe spatele caietului de matematica, nu vreo impartire de numere mari.
    II.5 Un calcul polinomial extrem de simplu, cu monoame simple, ce au numai x, care la final da un numar natural care e divizibil cu 5.

    III1.a si III1.b Un perimetru si o arie de dreptunghi, adica o adunare si o inmultire.

    TOTAL 20+15+10+10 (din oficiu)= 55

    In mod normal si II.3. este de facut. O problema de clasa a IV-a ce se rezolva prin metoda mersului invers, de la coada la cap. Cei 42 km reprezinta 3/5…
    Si poate si I.6. si I.5 (un pic mai complicat, dar…nu-i trebuia demonstratie, ci un spirit de observatie, ca AB’ e diagonala in patrat si ca BB’ e paralela cu CC’).
    Se mai pot aduna ceva puncte si II.4 (vezi ce ajunge b, daca de modul nu stii) si la III1.b (macar desenezi o perpendiculara si o notezi.)

    Nimeni nu are nici un motiv de scuza sa nu ia macar 5.
    In analiza n-am mers mai departe nici la prima nici la ultima problema de geometrie. Ideea de la care am pornit este daca se justifica ca 120000 de elevi de clasa a VIII-a sa nu poata lua 5 la gradul de dificultate al acestor subiecte.
    Fata de ce alte lucruri s-au facut la matematica (fractii mai complicate, polinoame complexe, egalitati de triunghiuri, extragere de radacina patrata, inmultiri cu numere cu zecimale, numere periodice…) aceste subiecte sunt absolut elementare….

    Repet, subiectele sunt extrem de simple, fara calcule complicate, fara inmultiri de numere unul cu 2 si altul cu 3 zecimale, fara numere periodice, radicali si ce-am mai invatat noi pina in clasa a VIII-a, fara fractii complicate. Pur si simplu ELEMENTAR.
    120000 de copii nu justifica certificatul de clasa a VIII-a!!!!!
    Inca 120000 de viitori asistati social, fiindca vor merge la niste licee, vor promova bacul sau nu si apoi???
    De ce e a ajuns asa jalnic invatamintul romanesc? Ca daca la clasa a VIII-a e asa doar n-o fi mai breaz la liceu. Ca nu se poate; tara e plina de licee, iar universitatile de studenti…

    • Constantin spune:

      ” …tara e plina de licee, iar universitatile de studenti…”

      Nu va suparati, dar trebuie sa va contrazic. Si opinia dumneavoastra este impartasita si de alti colegi comentatori.

      Tara nu este plina, ba as putea spune ca dimpotriva, sunt foarte putini studenti. Romania este statul cu cea mai mica pondere in randul cetatenilor a absolventilor de invatamant superior din Uniunea Europeana, aproximativ 25.6% dintre persoanele de pana la 34 de ani, in timp ce media europeana este aproape 40%. Daca nu ma insel, tara noastra are si cea mai mica alocare bugetara raportat la PIB pentru Educatie, in comparatie cu statele membre UE, 2,98% din PIB, iar Bulgaria 3,1% din PIB.

      • Stelian spune:

        Daca 120.000 nu iau 5 la un test asa de simplu, de ce sunt locuri in licee pentru toti 170.000?

        Inseamna ca e o proasta alocare de resurse. Se poate trai fara sa stii sinus de 45, dar trebuie sa-ti cistigi painea. Si o poti face fiind croitor, instalator sau orice alta meserie.
        Se poate trai si fara sa stii poezii de Bacovia sau Sorescu, dar invata o meserie….
        Si daca totul e bine si frumos de ce e in plina floare industria de meditatii de la clasa I la a XII-a???
        Ce nu e in regula?
        Sa ii trimiti pe toti la facultate de dragul statisticilor? Sa iasa ce?

        Toti romanii se simt jigniti cind aud un vestic confundind Budapesta cu Bucurestii, dar acela stie lucruri practice si-si practica meseria ce o are serios.

        • Harald spune:

          Să iasă funcționari publici. România are deja cam de 4 ori mai mulți decât ar fi nevoie, dar șpaga la angajare dovedește că există în continuare cerere.

        • Constantin spune:

          “Daca 120.000 nu iau 5 la un test asa de simplu, de ce sunt locuri in licee pentru toti 170.000?”

          Pentru ca, in conformitate cu standardele Uniunii careia-i apartinem, atati absolventi ar trebui sa avem. Alocarea resurselor este suboptima, Dar, de fapt, ar fi si mai ineficient daca am desfiinta infrastructura, pentru a o reconstrui. Ar fi aberant. Procesul firesc este ameliorarea calitatii procesului de invatamant.

          Altfel spus (exagerand si cu scuzele de rigoare), daca avem jumatate dintre absolventi slab pregatiti, conform opiniei dumneavoastra ar trebui sa reducem infrastructura (scoli, posturi, norme didactice) la jumatate. Daca, ststistic, cf, Gauss, Paretto, ori cine stie ce alte principii, din cei ramasi jumatate nu vor fi suficient de performanti, reducem inca o data infrastructura la jumatate, In cele din urma, putem desfiinta invatamantul cu totul, pentru ca oricum nu mai ramane mare lucru din el.

          Opinia mea este ca poate ar fi mai constructiv sa aveti in vedere posibilitatea ca din cei care sustin examenele sa fie un procent mai mare cu rezultate bune. Cam asta ar fi cale spre cheltuirea eficienta a resurselor. Si, cum poate fi atins obiectivul?! Recititi, va rog, postarile. Opinia mea este ca, asa cum ne-a demonstrat experienta altor state, in urma unor politici elaborate, s-a depolitizat (s-a inlaturat factorul partinic) din invatamant si s-au facut investitii masive. Masive, stimate domn.

          • Stelian spune:

            1. Daca toti TREBUIE sa mearga la liceu, foarte bine, nu mai e nevoie de examen dupa clasa a VIII-a.
            2. Personal nu cred ca 120000 din 180000 nu sunt capabili, ci e cu totul altceva, ceea ce am si intrebat.
            3. Din cei 120000 o parte, mica, sunt cei cu abilitati speciale (muzica, desen, sport…) Deci ei trebuie orientati acolo.
            4. In Romania nu exista respect pentru munca. Stiu bine ce spun. Ce e fata lui X? E coafeza!!!, Dar baiatul lui Y? Asta e mai rau, e vinzator in magazinul…
            Baaaaa!!! O sa ajungi maturator!!! Sau si mai si? Cum sa pleci tu din Romania, ditai ingineru’ (care nu lucrezi nicaieri) si sa te duci in Franta, Spania??? Si ce sa faci acolo? Mecanic auto? Pai tu ai facultate… (nu conteaza ca pe bani si copiat…), cum sa stai minjit de ulei toata ziua?
            Va suna cunoscut? Mie da.

            Sa inteleg ca sunteti de acord cu aprecierea mea ce am dat-o subiectelor, dar nu cu interpretarea rezultatelor.
            Atunci putem fi de acord ca nu suntem de acord.

            • Constantin spune:

              “Baaaaa!!! O sa ajungi maturator!!! ”

              Sunt de acord, dar obiectivul creșterii nivelului de educație este bine fundamentat, aflându-se printre indicatorii de dezvoltare. Nu este o obsesie a diplomelor, sau o ambiție a UE.

              În privința forței de muncă, în situații de criză, un lucrător cu un nivel ridicat de educație se poate recalifica ușor, iar o persoană cu o calificare superioară, poate ocupa pentru o perioadă un post inferior. Invers nu este posibil. Prin urmare, sporește flexibilitatea forței de muncă. Șamd.

    • eu****** spune:

      Pai daca ei nu 5 pentru ca:
      - nu au inteles notiunile, unele sunt turnate cu toptanul;
      - nu au exercitiu – ca cica nu se mai poarta temele acasa – o mare prostie\
      - nu sunt invatati sa gandeasca logic ci poate copy-parte;
      - nu au rezistanta de a gandi mai mult de 1sau 2 secvente logice – la a 3a sunt obositi sau pierduti

  19. Diana VORNICU spune:

    in Romania s-a ajuns in aceasta situatie tocmai pentru ca copii petrec prea putin timp la scoala, li se predau lucruri complicate cand ei inca nu au inteles pe deplin si fixat notiunile de baza, elementare. Asa incat nu mai vad ” padurea de copaci”, nu au o viziune de ansamblu a lucrurilor, se pierd in detalii.
    Vorbesc din prisma unui parinte care isi educa copii intr-un alt sitem de educatie in vest, facand comparatie cu ce invata ei aici si ce invata verisorii lor in tara.
    In Romania se preda la nivel “olimpic” pentru toti, scoatem cateva varfuri, cu care ne mandrim, iar cei care nu tin pasul (marea majoritate) ii pierdem pe traseu si nu isi ating potentialul, ii scoatem analfabeti functionali.

    • Dedalus spune:

      Petrec intr-adeva extrem de mult timp la scoala. Iar scoala este un loc destul de asemanator unei inchisori: te tine incuiat si te pune sa faci ce nu iti place.

      Copiii obosesc. Nu le recunoastem acest drept, aceasta stare naturala. Ne purtam cu ei precum stramosii cu boii – ii bateau pana cadeau lati, ca sa traga. Si nu e o gluma, sunt scireri care descriu aceasta atitudine a romanilor fata de dobitoace.

      Cand obosesc, copiilor le este extrem de dificil sa fie atenti, sa gandeasca. Este normal. Dar atunci intervine scoala cu pedepse – cea cu “mustrare in fata clasei” (o nemernicie) este si acum (poate totusi au scos-o, nu am mai verificat de cateva luni) in regulamentele scolare.

  20. Ela spune:

    Remarcabil!
    S-a scris mult despre subiect, aceasta analiza nu este insa “una in plus”, ci una esentiala si unica, exact asa cum este fiecare om, fiecare copil care merge la scoala, sau fiecare adult care, iesit din scoala, indiferent ca dupa multi sau putini ani, afla ca : viata e o lupta, pentru care el dispune, sau nu, de arme eficiente, susceptibile sa-l situeze in randul invingatorilor.
    Realitatea este ca invatamantul romanesc, in declin continuu de cateva decenii, la fel ca situatia socio-economica, sanatatea fizica si mintala, nivelul de cultura, civism si civilizatie, este mentinut ostatec de mentalitatea majoritara actuala, extrem de problematica!
    In ciuda constatelor alarmiste, a exodului de creiere sau numai de brate de munca si a declinului general, incontestabil si inadmisibil, la care asistam, diversii guvernanti continua sa cosmetizeze, si asta fara o minima pricepere sau un strop de viziune constructiva.
    E la fel ca tatuarea sprancenelor, nu doar ca este uniformizant, adica absolut contrar principiilor universale (!) ale esteticii, dar si eticheteaza indelebil adeptele, de indata ce scot capul din Ro, indiferent ca sunt ministre, muncitoare sau eleve…
    Te astepti ca, o femeie cu sprancene tatuate sa aiba o frustratie, un complex sau o neincredere refulata si netratata, in 9 cazuri din 10 nu esti dezamagit : asa este!
    La fel si cu guvernantii nostri cu CV-uri contrafacute, ca sa impresioneze local (pentru ca aici sunt banii si onorurile!!!) : te astepti sa fie niste impostori, mediocri si incapabili de rezultate viabile, precum actiunile lor avortate…si nu esti dezamagit : asa este!
    Deci, ca efectele sa fie altfel decat dezastruoase si rusinoase pentru noi toti, trebuie lichidate, urgent, cauzele care le produc!

  21. Un român spune:

    Este bine, totusi, ca dupa o prezentare apoteotica a unei realității românesti, pe alocuri jignitoare la adresa unor persoane sau meserii, ați încheiat constientă de faptul ca, pana la urma, copiii nu au nici o vina. Ei sunt copia, in devenire, a sistemului in care traiesc. Sistemul, reprezentat de catre oamenii maturi, este vinovat. Nu putem sa ne mirăm ca 30% dintr-o generație, nu au trecut un test ( o simulare ) a unui examen la matematica. Ar trebui sa ne întrebam, poate nu le place matematica, nu au aptitudini, nu s-au concentrat pe examen ( fiind o simulare ). In sfarsit, nu acest lucru ar fi tragic, ci faptul ca ideea de reorganizare a învățământului romanesc bate pasul pe loc, indiferent de guvernare, dorinta părintelui de tot ce este mai bun pentru odrasla lui, rămâne neschimbată ( catastrofală pentru copil, de cele mai multe ori), indiferent de trecerea timpului. Scriu aceste rânduri, constient de faptul, ca la randul meu părinte fiind, am gresit in insistențele mele, de dorintele mele pentru unicul copil, care nu erau aceleasi cu ale fiului meu. Nu am beneficiat nici de o consiliere si îndrumare pe timpul scolii, care sa imi deschidă ochii asupra aptitudinilor fiului meu. Nici lui nu îi plăcea matematica. Chiar deloc. Era o povară. Lua intotdeauna 5 chinuit. Din cauza ei, a mers la un liceu de uman. Din clasa XI nu a mai făcut mate, fizica. Ce usurare!! ( mai ales pentru el ). Cand a împlinit 18 ani mi-a zis: stai linistit, o sa învăț suficient sa trec bacu’, sa nu te fac de rusine. Însă trebuie să fi de acord sa ma lasi sa fac ce îmi place mie de copil. Asta se intampla in urma cu trei veri.
    Acum pot sa recunosc ca am gresit in ambitiile mele. Nici sistemul de invatamat nu fost interesat sa imi deschida ochii. Copilul trebuie incurajat in dezvoltarea aptitudinilor cu care a fost inzestrat. Dar pentru asta trebuie observat de specialisti din clasele primare si indrumat pana la terminarea studiilor.
    A muncit cu o ardoare imensa, dovedindu-mi că orice copil bine canalizat pe ceea ce isi doreste sa faca el ( nu părinții sau scoala) reuseste in viata fara doar si poate. Într-adevăr. Ii plăcea muzica. Canta tot timpul.
    As spune eu, nu cade cerul pentru o simulare proasta la mate. Ganditi-va la băiatul meu. Ca părinte, vă țin pumnii!!!!

    • Dedalus spune:

      Matematica, asa cum este ea conceputa in Ro, este greu sa fie “placuta”

      Nu este locul intr-un comentariu pentru prea multe explicatii si detalii, doar spun ca matematica din manualele din Ro nu e matematica. E calcul.

    • Constantin spune:

      “ideea de reorganizare a învățământului romanesc bate pasul pe loc…”

      Ba, mie mi se pare ca fiecare nou ministru vine cu cate o noua idee de reorganizare a invatamantului, ceea ce este prea mult. Or, trebuie avut in vedere faptul ca este necesar ca invatamantul sa fie privit unitar, ca un tot, de la gradinita, la postuniversitar. Cam toate discutiile se limiteaza, insa, fie la ecuatiile de gradul al doilea, fie la “prea multe universitati”. Exista domenii prioritare de dezvoltare, exista proiect de tara, exista politici pe termen mediu si lung. Totul este balet ineficient, pentru ca Romania este condusa de kleptocrati care, daca nu “le iese nimic” de la Microsoft, nu au niciun interes sa dezvolte educatia si invatamantul in patria noastra.

      Matematica este frumoasa doar intelegand-o in intimitate. Nu poti memora cateva formule, ori chiar demonstratia unei teoreme, pentru a performa. Or, pentru a intelege (iar elevii din invatamantul mediu inteleg fiecare in ritmul si felul propriu) este necesar ca grupele sa fie suple, omogene si nu prea mari, adica vreo 15-17 elevi. Asta inseamna bani, investitii…e complicat.

      • Dedalus spune:

        “Matematica este frumoasa doar intelegand-o in intimitate.”

        De acord.

        Citeam pe undeva ca o mare parte din adulti (nu-mi amintesc procentul, dar era peste 50% parca) afla cu sruprindere ca matematica e frumoasa si ca se pricep la ea mult dupa ce termina scoala. Scoala in care urau matematica :-).

        ===

        Dupa parerea mea, nicun ministru nu a incercat macar o reforma a educatiei.

        Cativa – putini – au incercat o carpire administrativa, limitata ca obiective si rezultate.

        Taote incercarile de a schimba putin in bine (nicidecum de a reforma, nu a fost nicio intentie de reforma vreodata, la nimeni) au suferit din 2 motive:
        a) au vizat organizarea educatiei, nu structura si functiile sale
        b) au vizat schimbari exclusiv in interiorul sitemului educativ, in absenta oricarei cererei reale

        S-a adauga la acestea o masiva si incredibial absenta a personalului competent in stiintele educatiei si in managementul educatiei (aceasta exzpertiza difera fundamntal de competenta din meseria de cadru didactic, chiar daca nu se poate imagina in afara unei minime experiente la catedra).

        Nici in domeniul pedagogiei nu avem expertiza, cei cativa de la ISE sunt cu mult sub numarul necesar. Iar altii nu mai sunt. Cercetare nu e, practica nu e, nici macar catedre de pedagogie puternice nu mai sunt prin universitati.

        Toata expertiza antrenata in incercarile de pseudo-reforma a fost fie in didactica (cu totul altceva fata de managementul educatiei) fie in zona abstract (=steril) academica. Vezi “Romania Educata”.

        Sa nu confundam utilitatea (limitata) cu reforma. Camerele de la Bac sunt utile, au dat rezultate. Dar asta nu e reforma si nici macar nu face parte din ea.

      • Un român spune:

        Aveti dreptate. Fiecare a venit cu idei de reforma, insa rezultatul este cel care îl vedem si discutam in fiecare an de trei ori: la simulări, la examenele reale( evaluare a opta si bac) si la examele de titularizare. Educatia rămâne insuficient bugetata, cu cadre slab pregătite, infrastructură deficitară, etc. Scoala pregateste viitorul. Ar trebui să benefieze de toata atentia noastră. Tot timpul.

  22. j001 spune:

    1..”Nu e adevărat că elevii nu pot învăța, adevărat este că nu îi mai interesează. Nu au nici o motivație să facă acest efort susținut.”

    …vinovati sunt cei care le pun farfuria de mancare in față!…lipsa blidului de mancare – asta trebuie sa fie motivatia…

    2…”Noi continuăm să punem elevii să rezolve integrale cu creta pe tablă, să extragă radicali cu creionul pe hârtie și să învețe tone de definiții si teoreme stufoase care la 80% dintre ei nu le vor folosi la nimic.”..

    ..pentru 80% dintre tinerii din coreea de sud tonele de definitii si teoreme au un sens perfect…fiindca tara are directie si tinte inalte….dar, sigur, romania produce soferi si badante si pentru asta nu trebuie mare pregatire…

  23. carp spune:

    am ramas una din putinele tari cu invatamant de calitate, si asta n-o percepi decat daca traiesti afara si ai copii. sunt multi plecati cu studii inalte ai caror copii au devenit niste ratati, ptr ca nu s-au ocupat de ei in tarile ‘invatamantului de calitate’.. si foarte rar am vazut copii care sa faca performanta fara ca parintii sa nu se implice, dovada sta in alte tari in multele programe particulare paralele cu subiect unic, in care parintii isi pregatesc copiii extra ca sa le asigure o sansa mai buna fata de rata mare de dropouts din universitatile de varf. in romania problema programei prea dificile a fost intotdeauna falsa si sustinuta de penibili. din cate am observat stam prost la doua capitole: programa nu e suficient de diferentiata intre cei ce vor sa urmeze un profil mai de calitate, din care ulterior sa poata ajunge la universitate cu o baza temeinica, si cei care vor sa taie frunza pe camp – la primii, mai putini, ar fi o abominatie sa-i ingradesti din cauza celor dezinteresati, iar la cei dezinteresati probabil e la fel de abominabil sa incerci sa’i inveti integrale cand ei habar nu au de diferenta intre o functie si o ecuatie. al doilea capitol la care stam prost de tot e nivelul de dezinteresare la nivelul majoritatii parintilor, in speta din cauza situatiei economice precare – cum sa-ti arda sa vezi ce-ti face copilul cand ti’e greu sa’i pui constant ceva pe masa; e un ciclu vicios.

    D’asta ma scot din minti de regula pe cei care dau vina in continuu ba pe programa, ba pe profesori, ba pe ilf si petrov; habar n-au, nu inteleg, si nu vor intelege vreodata, vor argumenta inutil in directii false. cand n-ai nivelul, mai te uita si’n oglinda sa’ti temperezi indignarea.

    • carp spune:

      PS si tot vi se pare ca ar trebui sa vina un al doilea spiru haret, iar solomon insusi ar rezolva justitia, probabil batman la interne si un laureat nobel in economie sa ne traga dupa el.. pozitiile astea nici nu conteaza cand societatea are un nivel cat de cat normal, se vede si din beduinii care ajung pe la conducere in diverse tari de varf si pe care nu-i baga nimeni in seama.. un prost ales in varful normalitatii n-are puterea sa o strice, dar un prost ales peste niste oi de turma probabil ca are cat de cat puterea sa influenteze in rau. ca nu ajungea pop/popa in fruntea invatamantului daca nu era indiferenta rectorilor si altor personalitati ‘marcante’.

      • Constantin spune:

        Din cele scrise de dumneavoastră se desprinde ideea că un stat puternic are de fapt instituții puternice, nu neapărat persoane puternice care conduc acele instituții. Cu totul de acord. Cu două observații, căci de fapt cam despre asta este vorba.

        Prima, este nevoie de lideri, există teorii de leadership care explică importanța persoanelor aflate la un moment dat la conducerea instituțiilor pentru corecta funcționare și consolidarea acestora. Pot fi consultate online.

        A doua, pentru o perioadă scurtă, unele posturi din instituțiile puternice ale statelor bine consolidate ar putea fi ocupate de “idioți”, fără efecte dezastruoase asupra statului respectiv În România procesul întăririi instituțiilor este discutabil în condițiile capturării statului de către kleptocrație, pentru că în patria noastră se petrece tocmai un atac sistematic din partea celor aflați la putere asupra statului și a unora dintre instituțiile sale. Este în interesul celor care vor să fure din averea publică (inclusiv a mea, carevasăzică) ca instituțiile statului să fie slabe, iar ei să-și poată desfășura activitatea antisocială nestingheriți.

  24. Irinoush spune:

    E plina scoala de “profesori” facuti la IDD-Nastase ,nu mai stiu cine a dat dezlegare si toate loazele care erau suplinitori pe baza unui curcan sau damigene cu vin la primar sau la director ,care nu fusesera in stare sa-si gaseasca o munca onorabila sau un loc la facultate au facut un drum pe semestru la facultate, au platit si “si-au tras” o diploma!In mare parte asta e “corpul profesoral”, mai ales in rural. Ooo si sa vezi ifose de intelectuali… Si sa vezi dispretul cu care se uita la copiii necajiti pentru care o vorba buna si putina empatie ar face minuni! Da’ e mai uspr sa spui ca nu-s educati de-acasa si nu ai ce sa le faci!

  25. eu****** spune:

    ceea ce invata copilul pana ajunge in clasa pregatitoare este extrem de important.

    Acolo, in clasa pregatitoare si mai departe la scoala, pot sa apara primele conflicte – ei bine ce ne facem? Aici rolul parintilor este decisiv si ei sunt cei care pot cere de la profesori o abordare realista care sa contribuie la dezvoltarea copilului – daca nu o face scoala…

    Ajuns la 12-14 ani adolescentul este deja format – ori va fi motivat sa invete (calea dificila) ori va fi motivat sa copieze si sa minta (calea facila).

    Eroarea este a parintilor, parerea mea – tot parintii sunt cei care nu participa la vot, la sedintele cu parintii, care nu cer explicatii si lamuriri, lasa lucrurile sa treneze ca sa nu deranjeze…

    Societatea si modelele lor sunt generate tot de catre parinti.
    Asa ca daca vrem altceva sa incepem cu noi, adica cu mine.

    Spor.

    PS Cred ca matematica devine tot mai importanta – fie ca ne place sau nu ne place – pentru ca deja in jurul nostru sunt din ce in ce mai multe elemente care functioneaza cu multa matematica in spatele lor si care ne ajuta in viata. Nenorocirea asta cu prostirea noastra si a copilor nostri a inceput de indata ce cei care programau s-au intrebat cum sa faca viata mai usoara utilizatorilor si uite rezultatul – nu mai munceste aproape nimeni cu creierul, decat unul, doi nebuni si aceea…Atentei la ce iti doresti!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ana Dragu


Ana Dragu

Ana Dragu este poet și psiholog, fondatoarea și președinta Asociatiei Autism Europa Bistriţa. A înființat Centrul de Resurse și Referință în Autism „Micul Prinț” ... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

E randul tau

Ptr.poporul ăsta urgentă e doar la UPU.Luciditatea e înlocuită cu neîncrederea, lehamitea si li...

de: Ana Hanes

la "Defăimarea naţiunii - despre un anume viitor"

Cauta articole

aprilie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)