vineri, martie 29, 2024

Școlarii utili ai domnului Manolescu

Domnul Nicolae Manolescu dezaprobă decizia mea de a nu studia la clasele de gimnaziu texte de Eminescu, Creangă sau Slavici. În opinia sa, această comoditate pe care o aseamănă cu preferința televiziunilor pentru emisiunile care satisfac „gusturile jalnice ale publicului” este dăunătoare. Un profesor ar alege alți autori doar ca să muncească mai puțin pregătindu-și orele sau pentru că pur și simplu nu are vocație. În viziunea sa, e inacceptabil ca un profesor să nu trudească pentru a face aceste texte digerabile, suportabile pentru elevi, ca și cum scopul studierii literaturii îl reprezintă cunoașterea autorilor români reprezentativi la un moment dat.

Domnul Manolescu nu observă diferența de viziune care așază literatul și educatorul la doi poli diferiți în ce privește rolul educație. Pe mine, educatorul, mă interesează ce trebuie să facem la oră ca să obținem de la elevi cele mai bune rezultate. Pe de altă parte, literatul este interesat de felul în care este predată literatura pentru ca marii noștri autori să fie onorați asa cum li se cuvine. Pe dumnealui îl interesează mijloacele – utilizarea textelor autorilor canonici – pe mine mă interesează scopul, obiectivele activității educaționale.

Ceea ce pierde din vedere domnul Manolescu este, în primul rând, faptul că în gimnaziu învățarea înseamnă formarea unor deprinderi: copilul învață să se apropie de carte, de lectură, să fie interesat de cunoaștere, să se documenteze, să pună preț pe raționamentele sale și ale altora. Din acest punct de vedere istoria literară nu-i folosește la nimic. Un profesor se angajează să modeleze caracterul elevului, să îi formeze niște obiceiuri de viață intelectuală. Eu urmăresc să-i învăț să scrie și să se exprime corect, să lucreze cu ideile proprii, să observe raționamente, să aibă opinii și să le formuleze, să compare etc. Sunt interesată ca elevii mei să fie intelectualii de mâine, oameni capabili, încrezători, curajoși, să stăpânească limba română, să întrevadă sensul și mesajul unui text, să fie capabili să producă ei înșiși texte diverse, să îi formez în spiritul unor valori – adevăr, onestitate, colegialitate, bunătate etc. În măsura în care în realizarea acestor obiective se poate da o direcție spre literatura română este minunat, dar direcția aceasta nu trebuie să compromită obiectivele finale. Iar o sumă de autori canonici nu sunt relevanți. La clasă, Eminescu este dispensabil, dar nu și obiectivele enunțate mai sus.

În al doilea rând, un profesor lucrează cu copii, nu cu ființe de hârtie, goale, pe care să le poți desena după preferință, decupa, antrena, schimba ca la teatrul de păpuși. Ei vin la școală cu un anumit fond emoțional, afectiv, cultural, cu un bagaj de cunoștințe, de atitudini, de bariere, cu un istoric. De multe ori, copiii de 11-15 ani nu sunt mânați de alte motivații exterioare actului educațional; trebuie să le placă, să participe cu mintea și sufletul la activitate, să fie cuceriți, acaparați prin mijloace cât mai diverse: aspectul unei cărți, ilustrații, cântece, filme, subiecte actuale sau care îi preocupă, jocuri.

De aceea, în primii ani de contact ai copilului cu literatura, trebuie să-i cucerim, dacă îi vrem cititori pentru toată viața. Lectura să fie o bucurie vie, o sursă a binelui, a amuzamentului, o activitate plăcută, nu un veșnic chin de asimilare a unor idei străine. Nu ne maturizăm, nu creștem mari cu forța citind din Eminescu și Sadoveanu. Și nu vom reuși alegând drumul cel mai scurt spre literatura mare, adică îngrămădind cu toptanul în manuale și în mințile lor fragede texte dificile. Câtă vreme nu observi sticliri în ochii lor, interesul viu pentru text, închegarea dialogului spontan, entuziasmul, probabil că ai ales greșit textul și s-a pierdut startul în învățare. Literatura nu poate fi predată fără emoție și fără implicare, fără regăsire în text, adică fără ca elevul să descopere în poveste realitățile sale imediate, probleme cu care se confruntă, persoane care îi seamănă sau îl inspiră.

Dar dacă educatorul merge cu obstinație împotriva naturii elevilor, efectele sunt adesea devastatoare: elevii nu vor fi interesați de lectură, de școală, de disciplină și vor trata cu ostilitate tot mai multe activități școlare. Mi s-a întâmplat și mie ca elevă și mi-am exprimat această revoltă citind orice altceva în afară de lecturile recomandate la clasă. Sigur, citind mult am ajuns și la textele acestea „pentru școală”, dar în mod natural și mult mai târziu peste 10-15 ani. Abia atunci, la 20-25 de ani le-am citit cu bucurie și cu un interes viu pentru artă.

Pentru că nu reușim să îi atragem spre lectură, la finalul gimnaziului mulți încropesc cu chiu cu vai niște fraze stângace în limba maternă, nu știu să-și exprime ideile cu claritate, aglomerează frânturi de idei în adevărate salate lingvistice – un dezastru cu care școala românească se confruntă de multă vreme și pe care încearcă să-l acopere sub preș prin cantitatea materiei de mare dificultate și un număr oarecare de olimpici, copii extraordinari care reușesc în pofida sistemului. Sau vrem să producem pe bandă rulantă tineri care să fi auzit câte ceva despre Slavici, să cunoască pe dinafară câteva versuri și idei sub pretextul că și-au dezvoltat simțul artistic ?

Trebuie să alegem drumul cel lung spre Mecca literaturii române, drumul sinuos, cu texte diverse din literatura română sau străină, texte atrăgătoare însoțite de muzică sau animații, calea ocolitoare chiar cu riscul să sosim în alte destinații intermediare interesante. Importante sunt acțiunile cu rezultate afective și cognitive de pe drum, pentru că nu vrem să obținem filologi după clasa a VIII-a, ci tineri pentru care lectura să fie o activitate de bază.

Lipsiți de responsabilitate, de măsură, de simțul realității, le cerem copiilor să citească, să comenteze poezii despre moarte, regrete și bătrânețe, iubiri pierdute sau imaginare, trădări, drame existențiale ale unor adulți care par rupți din altă lume, despre copilării ideale petrecute prin fân, cireși, despre domnitorii și familiile lor, despre haiduci, totul într-o limbă română veche care sună pe alocuri atât de străin. Când să fi crescut copiii aceștia și să aibă atâta cultură, erudiție încât să înțeleagă pe deplin proza lui Slavici sau a lui Eminescu? Sau de fapt nici nu contează copiii, ci numai impunerea acestor texte ale clasicilor. Sigur, le poți citi doine, balade populare, Neamul Șoimăreștilor , Gura satului sau Baltagul, dar să nu uităm că ei vor trăi într-un viitor în care abilitățile de comunicare vor fi esențiale la locul de muncă și nu ne putem crampona de anumiți autori obligatorii, pe motiv că parcurgerea lor ar forma un bun român, când am observat că această strategie ne aduce în pragul unui colaps educațional: scoatem în fiecare an mii de analfabeți, tineri care nu înțeleg ce citesc, nu pot extrage ideile, nu le pot corobora. Și asta pentru că în cei mai buni ani ai formării lor, când creierul lor asimilează, crește, ei au învățat că a citi e o activitate grea, obositoare, un supliciu pe care îl suportă la școală, în timpul orelor de română și de care scapă cum pot.

Este adevărat că literatura română nu e bogată în texte pentru copii și adolescenți, dar avem atâtea exemple de povești de succes din literatura străină, cărți pe care unii copii le citesc cu pasiune pe sub bănci, clandestin. Cum putem permite să existe un al doilea palier de lectură – primul obligatoriu, școlar și celălalt de plăcere – pe care școala să îl trateze cu indiferență ?

Nevoia aceasta de a studia anumiți autori a dispărut din programele școlare cu mult timp în urmă, când profesorului i s-a acordat libertatea de a alege textele pentru elevii săi. Din păcate n-a dispărut din mentalul colectiv. Noua programă permite și alegerea unui număr de texte din literatura străină. Iată că, de fapt, inerția umană e mai mare decât cea a programelor școlare.

Distribuie acest articol

78 COMENTARII

  1. Stiam ca si dl Manolescu este (sau a fost) „educator”. Asa ca luarea la refec a „demodatului” critic si profesor universitar, mi se pare cam mult.
    Intelegeam ca autoarea sa-si expuna crezul, metodele pe care le considera eficiente, dar datul de palme unuia ca Manolescu mi se pare cam prea mult. Daca in politica a „demonstrat” ca nu-i era locul, macar in ceea ce a practicat o viata sa nu-l consideram in plus.
    Caci „cel mai bun critic roman, Eugen Simion, a trait in vremea lui Manolescu”.
    M-as fi asteptat de la un Rogozanu la asa ceva.
    NB,
    autoarea ne lasa in ceata: textele de Eminescu, Creanga ori Slavici sint in programa scolara sau sint facultative.
    -„ca și cum scopul studierii literaturii îl reprezintă cunoașterea autorilor români reprezentativi la un moment dat. ”
    Ai auzit, dom` Manolescu?
    (Mi-amintesc de Nastase, Adrian, revoltat ca se studiaza dosarele de la Secu „nu mai lingeti dosare” ar fi zis, „traiti clipa”, priviti inainte.)

    • @victor L

      Spui ca „Intelegeam ca autoarea sa-si expuna crezul, metodele pe care le considera eficiente, dar datul de palme unuia ca Manolescu mi se pare cam prea mult”.

      Suntem pe ultimul loc in UE (alaturi de Bulgaria) la toate capitolele care conteaza, totusi ne incapatanam sa mergem pe acelasi drum care s-a dovedit falimentar (interese egoiste sau prostie?). Sa vedem cum merge sistemul de educatie finlandez, unul dintre cele mai performante din lume (plus efecte economico-sociale, in comparatie cu Romania, Germania si Marea Britanie):

      „Invatamant gratuit, oferit doar de stat, ore mai scurte si mai eficiente, profesori mai bine pregatiti, sunt doar cateva dintre caracteristicile celui mai bun sistem de educatie din lume – cel finlandez. Rezultatele acestuia nu lasa loc la niciun fel de interpretari: 93% dintre tinerii finlandezi promoveaza liceul, pentru ca absolvirea bacalaureatului este vazuta drept unul dintre cele doua mari momente de implinire in viata unui om alaturi de fondarea propriei familii. Nu mai putin de 66% dintre tinerii finlandezi ajung la facultate. In Romania, rata mediilor peste cinci la Evaluarea Nationala a fost de 74,39%, iar 56,4% dintre absolventii de liceu au promovat Bacalaureatul.”

      „«Este nevoie de un consens larg, o vointa politica larga, si apoi programul trebuie implementat si continuata implementarea lui. Noi, in Finlanda, am inceput reforma educationala acum 40 de ani, dar mereu cautam metode sa imbunatatim sistemul educational. O imbunatatire a sistemului educational este un castig pentru toata lumea», afirma in februarie ambasadorul Finlandei Ulla Vaisto.”

      „Cadrele didactice finlandeze sunt foarte bine pregatite si foarte respectate, afirma atunci ambasadorul. In Finlanda, profesorii au o mare responsabilitate si sunt foarte apreciati. De asemenea, in scoli exista toleranta zero fata de abuzuri de orice fel, fie chiar verbale sau in spirit de gluma, indiferent de autorii lor – profesori sau elevi.”

      „In invatamantul finlandez nu poate intra oricine. Educatorii care predau la gradinita trebuie sa aiba facultate, iar cei care predau la scoala trebuie sa aiba neaparat masterat de doi ani, in care cursurile de pedagogie si psihologia copilului ocupa un loc central. Programele de pregatire ale viitorilor profesorii includ foarte multa practica. In Finlanda, meseria de profesor este foarte cautata. Procesul de selectie este foarte strict, astfel ca doar 10% din candidati sunt acceptati, potrivit datelor prezentate la jumatatea lunii trecute, la Congresul Educatiei din Bucuresti, de Reijo Aholainen, consilier in Educatie in Ministerul Educatiei si Culturii din Finlanda.”

      „«Programele universitare de pedagogie sunt foarte cautate si doar cei mai buni dintre studenti ajung sa le absolve si sa devina profesori de liceu sau scoala generala», a declarat, pentru gandul, Ion Petre (foto), un cunoscut si apreciat informatician, profesor si cercetator roman de la Abo Akademi University, din Turku, Finlanda.”

      „Memorat inutil nu exista in Finlanda.”

      „Profesorul Ion Petre mentioneaza ca Finlanda apare in topul majoritatii clasamentelor sistemelor nationale de educatie preuniversitara si datorita calitatii programelor de invatamant.”

      „«Programele de invatamant sunt excelente, atat prin prisma continutului pe care il ofera, prin relevanta lor pentru viata moderna, cat si prin integrarea predarii dincolo de granitele diverselor materii», afirma reputatul cercetator.”

      „La un test de «Cunostinte despre natura» la nivel de clasa a III-a, una dintre intrebari suna in felul urmator: «Sunteti interesati sa aflati pe internet informatii despre gasca salbatica. Dupa ce cuvinte cheie veti face cautarea?» «Exemplul este formidabil: la testul de ‘Cunostinte despre natura’, copilul de clasa a III-a este deci confruntat cu ideea de internet, de motor de cautare si cu cerinta de a exprima in cateva cuvinte cheie esentialul despre gasca salbatica», mentioneaza profesorul Petre.”

      „Daca in Romania lectia de religie inseamna, in cele mai multe cazuri, informatie despre invatatura crestina, in Finlanda lectii de moralitate si de reguli de comportament in societate isi gasesc locul natural la materia Religie.”

      „Profesorul Ion Petre, care conduce propriul grup de cercetare, pe care l-a fondat la doar 28 de ani la  Abo Akademi University din Turku, atrage insa atentia asupra diferentelor in studierea matematecii, o materie globala, in cele doua tari. «Aici comparatia cu sistemul romanesc este frapanta: accentul cade pe rationament, pe analogii, pe exemple din viata de zi cu zi a elevilor (internet, bani de buzunar, trafic rutier, relatii cu alti copii, etc). Sunt evitate folosirea excesiva a unui limbaj de matematician profesionist si memoratul inutil al unor formule sau ‘retete’, cum este uneori cazul in programa romaneasca», adauga el.”

      „Un alt element cheie al invatamantului finlandez il reprezinta relatia profesor – elev, care este una deschisa. Foarte apreciati si respectati in intreaga tara, profesorii finlandezi nu sunt apelati de catre elevii si studentii lor cu apelativul de „doamna” sau „domnul”, ci pe numele mic. Clasele, in special la scoala primara, au in jur de 20 – 24 de copii.”

      „In Finlanda, cei 20-24 de elevi de clasa I sunt impartiti la lectiile de citire in trei grupuri diferite, in functie de nivelul abilitatilor lor la citire, astfel incat profesorul sa poata oferi ceva interesant si util fiecarei grupe. In acest mod, lectiile de citire se desfasoara separat pentru fiecare grupa. La fel se intampla la lectiile de matematica. Impartirea in grupe, cu un orar decalat unii fata de ceilalti, continua si la clasele a II-a si a III-a.”

      „Profesorul Ion Petre da, în continuare, un alt exemplu: încurajarea comunicarii deschise dintre elev si profesor. «O profesoara a observat ca unul dintre copii simtea nevoia sa verifice daca a înteles bine ce i se cere sa faca uitându-se sa vada cum încep ceilalti sa lucreze. Reactia profesoarei a fost sa discute si cu copilul, si cu parintii lui si sa le explice cât de important este ca elevul sa învete sa întrebe profesorul despre orice chestiune pe care nu o stie sau de care nu se simte sigur», a povestit cercetatorul pentru Gandul.”

      „Daca în multe cazuri elevilor români li se cere sa fie «cuminti» si sa asculte atent discursul profesorului, copiii finlandezi sunt incurajati sa interactioneze cât se poate de mult cu dascalul. Profesorul Ion Petre aminteste observatia academicianului Solomon Marcus in multe dintre scrierile sale: rolul intrebarii (si al acceptarii eventualei greseli ca un lucru normal) în procesul de învatare este fundamental.”

      „Scolile primare si gimnaziale sunt cam la acelasi nivel, indiferent daca sunt scoli de capitala sau de provincie, de centru sau de cartier. «Lucrul acesta elimina isteria de a obtine un loc la o scoala anume, de a merge la meditatii, de a organiza transportul copiilor la si de la scoala. Acolo unde e nevoie (de exemplu în zone izolate), transportul elevilor la si de la scoala este organizat de municipalitate si este gratuit», argumenteaza profesorul Ion Petre.”

      „In Finlanda nu se plateste nimic pentru serviciile educationale, nici macar la facultate, masterat sau doctorat. In Romania, desi gratuit, parintii trebuie in multe cazuri sa le cumpere manuale copiilor si sa contribuie cu sume consistente la fondul gradinitei sau scolii. In plus, elevilor finlandezi li se asigura un pranz gratuit, echilibrat nutritional.”

      „Curriculum flexibil ii determina pe elevi sa isi aleaga materiile optionale in functie de interesele lor viitoare, chiar si la nivelul invatamantului de baza. Din clasa a III-a, elevii finlandezi pot opta pentru materii optionale sau extra-curiculare precum ore de teatru, de limbi straine suplimentare, de arta, de informatica, de auto-aparare sau de fotografie. «Rezultatul este cel al unui curiculum flexibil, ce este personalizat de catre fiecare elev in parte. Mai mult, scolile au autonomie si pot influenta oferta curiculara», mai spune profesorul Ion Petre, care scoate an de an noi generatii de doctori in matematica, biologie si informatica.”

      „In Finlanda, fiecare scoala are un profesor «pentru elevi cu nevoi speciale» care se ocupa de cei care au probleme de pronuntare, de invatare, de memorare, astfel incat ei sa fie cat mai mult in pas cu colegii lor. Sunt organizate lectii in care acest profesor discuta individual cu acesti elevi.”

      „Liceul este bazat, in mare parte, pe materii optionale – pana si matematica poate fi aleasa in sistemul «elementar» sau «avansat» – in functie de preferintele tanarului.”

      „Rata de promovare a bacalaureatului este in jur de 80% la licee si in jur de 60% la scolile profesionale. In jur de 90% dintre cei care incep liceul sau scoala profesionala ajung sa treaca bacaluareatul intr-un interval de 7 ani.”

      „In Romania, foarte multi parinti se plang ca copiii lor, preocupati de scoala, sunt bombardati cu foarte multe teme acasa. In Finlanda, temele de acasa nu iau mai mult elevilor de 30 de minute pe zi.”

      „Profesorul Ion Petre atrage atentia ca un sistem de educatie nu isi poate regasi calitatea doar in rezultatele la olimpiade internationale, ci si in abilitatea viitorilor adulti de a functiona in societate, de a interactiona unii cu altii, de a-si construi o cariera de-a lungul a 40-50 ani si a o adapta la schimbarile de tehnologie. «Tebuie sa fim atenti cum definim performanta unui sistem de invatamant. Invatamantul romanesc are intr-adevar traditii solide de performante la nivel de olimpiade (centrat pe identificarea si antrenarea talentelor), dar sufera de multa vreme la nivelul performantelor elevului obisnuit, asa cum este ea reflectata in testele internationale de tip PISA.»”

      „La ultimele teste PISA, Finlanda era pe locul 3 din 65 de tari, iar Romania pe locul 46. Indicele european de invatare pe parcursul vietii (European Lifelong Learning Indicators – ELLI) punea Romania, in 2010, pe locul 27 din 27 de tari analizate. Pe primul loc se afla Finlanda.”

      „An de an, profesorul roman Ion Petre, in varsta de 38 de ani, scoate doctoranzi in Informatica de la Abo Akademi University, din Turku, Finlanda. A fi doctorand in Finlanda este o slujba cu norma intrega, salarizata, care implica multa cercetare, pe langa urmarea unor cursuri avansate. «(Doctoranzii n.r.) au la dispozitie un birou echipat cu calculator, un laborator experimental (acolo unde e cazul), acces la literatura de specialitate, finantare pentru deplasari la conferinte. Aici este o diferenta mare fata de Romania, unde doctoranzii, in general, nu sunt salarizati si sunt nevoiti in mare parte sa faca cercetare ca ‘hobby’, dupa slujba de zi cu zi”, afirma Ion Petre, care la numai 23 de ani a plecat la doctorat in Finlanda, in echipa academicianului Arto Salomaa.”

      https://tinyurl.com/pul9asd

      P.S. Efectele economico-sociale ale educatiei:

      „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2014–2015”:

      – Calitatea sistemului educational:

      2. Finlanda – 5,9
      12. Germania – 5,2
      23. Marea Britanie – 4,6
      61. Romania – 3,8

      – Procentul utilizatorilor de Internet:

      7. Finlanda – 91,5 %
      9. Marea Britanie – 89,8 %
      17. Germania – 84,0 %
      67. Romania – 49,8 %

      – Produsul intern brut pe cap de locuitor (in Dolari):

      14. Finlanda – 47.129
      18. Germania – 44.999
      22. Marea Britanie – 39.567
      67. Romania – 8.910

      – Capacitatea tarii de a pastra talentele:

      4. Finlanda – 5,6
      10. Germania – 5,1
      11. Marea Britanie – 5,0
      115. Romania – 2,6

      – Disponibilitatea ultimelor tehnologii:

      1. Finlanda – 6,6
      4. Marea Britanie – 6,5
      17. Germania – 6,2
      81. Romania – 4,6

      – Raspandirea obiceiului de a da si de a primi mita:

      2. Finlanda
      15. Marea Britanie
      25. Germania
      68. Romania

      – Comportamentul etic al firmelor:

      2. Finlanda
      14. Marea Britanie
      16. Germania
      112. Romania

      – Intensitatea competitiei pe pietele locale:

      5. Marea Britanie – 6.1
      12. Germania – 5,9
      108. Finlanda – 4,6
      120. Romania – 4,4

      – Eficacitatea politicilor anti-monopol:

      1. Finlanda – 5,6
      12. Germania – 5,2
      16. Marea Britanie – 5,1
      89. Romania – 3,8

      – Mortalitatea infantila (decese la 1.000 de nasteri):

      8. Finlanda – 2,4
      19. Germania – 3,4
      28. Marea Britanie – 4,1
      59. Romania – 10,7

      – Speranta de viata (in ani):

      12. Marea Britanie – 81,5
      21 Germania – 80,9
      24. Finlanda – 80,6
      62. Romania – 74,6

      „Raportul Fericirii in Lume 2017” („World Happiness Report 2017”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

      5. Finlanda – 7,469
      16. Germania – 6,951
      19. Marea Britanie – 6,714
      57. Romania – 5,825

      • Esti prea lung pentru gustul meu, cit o zi de post, iar eu nu postesc.
        – „Suntem pe ultimul loc in UE (alaturi de Bulgaria) la toate capitolele care conteaza,”
        Si pentru asta e vinovat Manolescu? tu, care scrii texte atit de lungi, dece nu ne scoti din marasm macar la un capitol?!
        Crezi ca daca faci comparatie cu sistemul finlandez cresti in ochii cuiva? ai tu un merit pentru asta?
        NB,
        da, autoarea avea cistig de cauza daca isi expunea opiniile personale, metodele pe care le crede bune, si nu incepea lupta chiar cu ” depasitul-nepriceputul” de Manolescu.

        • @victor L

          Esti prea fara argumente pentru gustul meu.

          „«Suntem pe ultimul loc in UE (alaturi de Bulgaria) la toate capitolele care conteaza», Si pentru asta e vinovat Manolescu?”

          Da, e vinovat si dl. Manolescu, doar „in vremea lui Manolescu” am obtinut aceste „performante”!

          Nu Cetateanul de rand este cel chemat sa „scoata din marasm” invatamantul romanesc. Totusi, „nu trebuie sa fii pantofar pentru a judeca daca pantoful te strange sau nu”. Iar daca „ne strang pantofii” oferiti (si) de dl. Manolescu (un sistem de invatamant falimentar), poate ca solutia ar fi sa ii schimbam cu niste „pantofi de sport” finlandezi! Poate atunci vom putea sa „alergam” suficient de repede pentru a avea o sansa sa urcam si noi pe podium. Deocamdata, „suntem pe ultimul loc in UE (alaturi de Bulgaria) la toate capitolele care conteaza”.

          P.S. Nici eu „nu postesc”, insa nici nu „inghit” osanale de genul: „cel mai bun critic roman, Eugen Simion, a trait in vremea lui Manolescu”.

          • „Osanalele” nu-mi apartin (sper ca ai vazut ghilimelele), le-am preluat din folcrolul lumii literare.
            Acum, daca tu zici ca Manolescu e vinovat si ca il poti trata ca pe un neica nimeni in literatura romana, asa sa fie :P

            • @victor L

              In lipsa de argumente, ai trecut la manipulare. In comentariile mele nu era vorba despre „literatura romana” ci despre „sistemul de invatamant falimentar” din Romania, „din vremea lui Manolescu”.

              P.S. Faptul ca ai citat „din folclorul lumii literare” te face partas la perpetuarea lui. Rezulta ca „osanale” iti apartin si tie (autor colectiv).

      • „in Finlanda nu se plateste nimic pentru serviciile educationale, nici macar la facultate, masterat sau doctorat”.. in coreea de sud , tara care acum 60 de ani avea 80% analfabeti si azi sunt in fruntea clasamentelor la productivitate si competitivitate, problema invatamantului si a educatiei este una de viata si de moarte …sa-ti educi copilul bine e un lucru scump, parintii sunt in linia intai, in randul celor care fac efort…elevii de gimnaziu si liceu au program infernal, invata pe branci din zori si pana seara tarziu, 16 ore pe zi , cu meditatii speciale in sistem hagwon( sistem after school, platit!)…si asta e numai inceputul !

        • @julius001

          „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2014–2015”:

          – Produsul intern brut pe cap de locuitor (in Dolari):

          14. Finlanda – 47.129
          18. Germania – 44.999
          22. Marea Britanie – 39.567
          33. Coreea de Sud – 24.329
          67. Romania – 8.910

          „Raportul Fericirii in Lume 2017” („World Happiness Report 2017”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

          5. Finlanda – 7,469
          16. Germania – 6,951
          19. Marea Britanie – 6,714
          56. Coreea de Sud – 5,838
          57. Romania – 5,825

      • Mult citatul invatamant finlandez s-a creat in 10 ani, paote mai binem prin acordarea acestei sarcini unui grup bine pregatatit professional (intre altele),

        Finalnda are o anume traditie a educatiei si un anumit profil social,

        Sim nu in ultimul rand, sistemul finlandez este singurul de felul sau din lume.

        Chiar si finlandezii insista ca de fapt copierea sistemului lor de educatie nu este posibila, cel putin din motivele pe care vi le-am enumerat.

        Sistemul finalndez insa ne arata ca este posibila cuplarea educatiei la present. Nu inseamna ca modul lor de cuplare este bun si la noi, de exempu. Inseamna ca este posibil sa iesi din educatia nationala demodata, ca nu suntem condamnati. Dar, repet – atat!

        Educatia nationala a Romaniei trebuie reforamta de romani, deoarece educatia nationala este dependent de cultura si civilizatia nationala. Subiectii sai sunt cetateni romani, nu finalncezi, iar statul care reglementeaza organizarea este cel roman, nu cel finalndez. Structura statului roman se deosebeste de structura statului finalndez.

        Desigur, mai putem trage cu ochiul la Finlanda, dar trebuie sa ne uitam si la alte tari. Interesanta este UK cu sistemul sau de homeschooking partial, Bine de vazut si SUA pentru vairetatea de origanizare tipurilior de unitati soclare si universitare.

        Sa privim si Argentina, Chile – cu sistemele lor deschise de educatie.

        ===

        In ce priveste incercarea de a lega indicatori socio-economic de sistemele de educatie, aceasta este laudabila pentru ca adduce un element stiintific in discutie, Dar este putin elcoventa, pentru ca este foarte greu sa cuplezi procese care sunt decalate intre ele, in conditiile in care intervin si multi alti factori exterior,

        Totusi, este clar un lucru: ca educatia nationala este esentiala pentru dezvoltare si pentru calitatea vietii.

        • @Deedalus

          Cred ca glumesti! Spui ca:

          „Finalnda are o anume traditie a educatiei si un anumit profil social. Nu inseamna ca modul lor de cuplare este bun si la noi, de exempu. Educatia nationala a Romaniei trebuie reforamta de romani, deoarece educatia nationala este dependent de cultura si civilizatia nationala.”

          dupa care spui:

          „Desigur, mai putem trage cu ochiul la Finlanda, dar trebuie sa ne uitam si la alte tari. Interesanta este UK … bine de vazut si SUA … sa privim si Argentina, Chile …”

          Deci, dupa implementarea „democratiei originale” romanesti urmeaza implementarea „educatiei originale” romanesti, in conformitate cu „cultura si civilizatia nationala”. De fapt, am inceput de mult implementarea „educatiei originale” romanesti (cu rezultate „remarcabile). „Cultura si civilizatia nationala” mustesc la tot pasul in sistemul actual de invatamant din Romania (programa, manuale, naravuri, etc.).

          Dupa cum spuneam in primul comentariu, suntem pe ultimul loc in UE (alaturi de Bulgaria) la toate capitolele care conteaza, totusi ne incapatanam sa mergem pe acelasi drum care s-a dovedit falimentar (interese egoiste sau prostie?). „Cultura si civilizatia nationala” reprezinta o frana in calea emanciparii romanilor, nu un model care trebuie perpetuat in detrimentul scopului FINAL al eductiei: o natiune fericita (ceea ce nu este posibil fara prosperitate, adica fara o economie performanta). Si comunistii au fortat politici impotriva naturii umane, iar rezultatele se cunosc.

          Dupa deschiderea granitelor, milioane de romani au parasit Romania pentru a isi cauta fericirea departe de „cultura si civilizatia nationala”. Cei mai multi dintre acestia nu vor mai reveni in Romania, iar copiii lor nu vor avea nicio problema sa se adapteze la „traditia educatiei si profilul social” din aceste DIVERSE tari, cu o alta „cultura si civilizatie nationala”. Aceste noi „culturi si civilizatii” vor insemna ACASA pentru copiii emigrantilor romani. Nu fac doar presupuneri, locuiesc intr-un oras din vestul Romaniei si cunosc deja multi romani care s-au stabilit definitiv in Germania (nu doar svabi) si cu care am discutat mult pe aceasta tema.

          Daca suntem onesti si realisti (nu falsi „patrioti”) si acceptam ca avem mosteniri „culturale” care ne impiedica sa progresam, atunci rational ar fi sa „tragem cu ochiul” spre tari cu o moralitate, echitate sociala si cu un nivel de fericire ridicat. Dupa cum vedem din datele statistice, aceste tari se regasesc mai ales in nordul Europei:

          „Raportul Fericirii in Lume 2017” („World Happiness Report 2017”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

          1. Norvegia – 7,537
          2. Danemarca – 7,522
          3. Islanda – 7,504
          4. Elvetia- 7,494
          5. Finland – 7,469
          6. Olanda – 7,377
          7. Canada – 7,316
          8. Noua Zeelanda – 7,314
          9. Australia – 7,284
          10. Suedia – 7,284
          14. United States – 6,993
          19. Marea Britanie – 6,714
          20. Chile – 6,652
          24. Argentina – 6,599
          57. Romania – 5,825

          – Produsul intern brut pe cap de locuitor (in Dolari):

          2. Norvegia – 100.318
          4. Elvetia – 81.324
          5. Australia – 64.863
          6. Danemarca – 59.191
          7. Suedia – 57.909
          9. Statele Unite – 53.101
          10. Canada – 51.990
          13. Olanda – 47.634
          14. Finlanda – 47.129
          16. Islanda – 45.536
          21. Noua Zeelanda – 40.481
          22. Marea Britanie – 39.567
          45. Chile – 15.776
          56. Argentina – 11.766
          67. Romania – 8.910

          • Am spus ca nu putem copia sistemul finlandez si nici nu putem sa il transpunem cu titlu de model.

            Dar, ca orice sistem de pe planeta, are lucruri de la care ne putem inspira.

            Ceea ce stia acum 100 de ani este perfect valabil si astazi: anume ca educatia nationala este ancorata puternic in civilizatia natiunii respective. Asta nu are cu nimic de a face cu democratia, fie ea originala sau nu.

            Statisticile pe care le citati au marele dezavantaj ca nu reflecta nici aceasta legatura si nici situatia reala in complexitatea sa. Desigur, unii ar spune sa „sprijim vecia intr-un numar”. Dar, din pacate, statistica nu este suficienta. Mai e nevoie si de o descriere a sotiatiei sociale, a caracteristicilor natiunii si statului respective s.a.m.d.

            ===

            Cauzele pentru care educatia din Romania este la nivelul Evului Mediu (clara sintagma – apartine lui @Svejk), rezida in incapacitatea noastra de a ne adapta invatamantul la realitate, nu in incpacitatea nostra de a copia alte sisteme sau in incapacitatea noastra de a intelege unde suntem.

            Articolul autoarei are marele merit de a indica una dintre marile problem (care, inca o data, nu are a face cu mediul international sau cu vreo „dorinta” a noastra) anume lipsa de pregatire profesionala a unor cadre didactice si chiar a unor personae considerate lideri de opinie. Multi nu au inteles pur si simplu care e obiectivul studierii limbii romane in scoala gimnaziala (ca despre asta e vorba de fapt).

            • @Dedalus

              La final, „ramane cum ne-am inteles”! ;-)

              „Incapacitatea noastra de a ne adapta invatamantul la realitate” are radacini adanci in „situatia reala in complexitatea sa”. „Situatia reala” este cea care trebuie schimbata, nu cea care trebuie sa ne „dicteze” politicile educationale.

              P.S. Poti sa ne explici (argumentat, nu cu lozinci) care dintre elementele sistemului de invatamant finlandez pe care le-am enumerat in primul comentariu „nu putem sa le transpunem cu titlu de model” din cauza „ca educatia nationala este ancorata puternic in civilizatia natiunii” romane? Intrebare retorica, bineinteles!

  2. Incă mai visez să scriu ceva despre această stare conflictual-isterică în care ne aflăm de ceva vreme, în care , ca la computere, nu poate exista decât a şi non- a :)
    Realitatea e că pe undeva, atât dumneavostră cât şi domnul Manolescu aveţi dreptate, precum în bancul cu rabi…
    Prima problemă, pe care aţi explicat-o atât de bine, e „cum aducem copiii aproape de literatură”. Aici aveţi perfectă dreptate, datul în cap cu Sadoveanu sau cu Creangă, mai ales Creangă, care e un adevărat abuz la adresa minorilor ( o să mă explic mai târziu), nu ajută deloc. Părerea mea sinceră este că singura soluţie este să recurgem ( şi) la literatură străină. Hai să o lăsăm pe Fefeleaga pentru noi ăştia mai vicioşi…
    De ce zic de Creangă? Pentru că Amintirile lui, oricât de simpatice ar fi pentru maturi, sunt practic imposibil de citit pentru un copil, având două regionalisme la trei cuvinte, dintre care unul face referinţă la o ocupaţie sau la un obicei dispărut. Hermeneutică curată, am făcut experienţa pe copiii mei dar m-am oprit înainte să se sesizeze agentia pentru protecţia minorilor :)
    A doua problemă este însă cea valorică. Dacă şcoala îşi face treaba, undeva cam în zona vârstei liceului, elevul cam trebuie să ajungă să aprecieze literatura bună. Ori, literatura bună la noi asta e. Dacă elevul nu poate să ajungă să aprecieze scriitorii cei buni ( cu toată distanţarea datorată contextelor istorice diferite) , înseamnă că am putea zice că am eşuat. Indiferent de modul în care rezolvi o problemă, rezultatul trebuie să fie acelaşi, dacă îmi permiteţi această analogie inginerească ( bineînţeles că, dacă nu sunt ele toate podurile la fel, nici oamenii nu vor fi exact la fel) . Partea cea mai tristă e să începi de la benzi desenate şi să rămâi la benzi desenate – cam aici văd eu pericolul abordării „student friendly”; dacă reuşeşti să îl faci să progreseze, e perfect OK.
    Dl Manolescu ( cu care mi-am făcut lucrarea de licenţă, dealtfel :) ) pare momentan prins fără scăpare într-un război al generaţiilor, ceea ce îl face să piardă din vedere nişte nuanţe ( am văzut din întâmplare articolul la care faceţi referire) . Dar asta nu înseamnă ca şi dumneavoastră, care aveţi timpul de partea dumneavoastră ( sau eu, care nu mai ţin legătura decât ocazional şi de dragul tradiţiei cu chestiunile astea- fiind ruşinea familiei, singurul ne-dascăl de trei generaţii încoace :) ) să picăm în acelaşi păcat. Fără Eminescu nu prea merge, doar că trebuie în cantitatea şi la timpul potrivit.

    • Ce înseamnă „literatură bună”?! Asa ca injineru’ oricât aș scormoni prin cunostintele mele modeste de literatură română nu reusesc să găsesc nici pe departe ceva care să umple spațiul claselor V-XII. Mă puteți lumina dumneavoastră?!

      • Pai imi cereti să răspund la o afirmaţie pe care nu am facut-o; eu am zis că pe undeva pe la nivelul liceului elevul ar trebui să fie capabil să înţeleagă literatura bună ( inclusiv autorii canonici) , deci nu ţin deloc să umplem toată zona 5-12 cu literatură română. Literatură ar fi suficientă să umpli spaţiul ( unii critici şi-au umplut toată viaţa cu un singur autor :) ) intrebarea e dacă merită. Eu unul, care am ajuns inginer probabil în primul rând datorită unui autor francez de SF din secolul XIX ( bănuiţi care) aş zice că nu. De fapt am mai zis asta în trecut, eu sunt pentru introducerea autorilor din literatura universală în programă. Mi se pare inadmisibil ca un absolvent de 12 clase să iasă pe uşa şcolii fără să fi auzit de Homer, de Dante sau Dostoievski, de prodigioasa literatură franceză , engleză sau germană etc. In comparaţie cu asta, faptul că nu îl pricepe pe Sadoveanu chiar că e un fleac :)
        Si ar mai fi ceva, pentru că am eu o „relaţie specială” cu Creangă. Francezii, pentru că au o literatură mai veche, pe care practic nu o mai pot citi decât filologii, mai scot „editii în limba contemporană”, respectiv le „traduc” pentru uzul elevilor. Intr-o astfel de formulă, chiar dacă se pierde o parte din savoarea limbii, Creangă ar funcţiona si la clasele mici, furatul cireşelor ar fi amuzant . Dar cine ar avea curaj să „mutileze” la noi un scriitor canonic?

        • …”Intr-o astfel de formulă, chiar dacă se pierde o parte din savoarea limbii, Creangă ar funcţiona si la clasele mici, furatul cireşelor ar fi amuzant .”….Creanga nu trebuie pocit, Creanga trebuie explicat….de ce nu incercati „Prepeleac” de Constantin Toiu!? Ati putea descoperi un Creanga incantator, explicat cu farmec, umor, fantezie chiar si pe gustul inginerilor…

          • Pai eu pot să îl apreciez pe Creangă, dealtfel unul din autorii mei preferaţi e Budai-Deleanu şi recitesc cronicarii moldoveni periodic; problema e la copii, care nu au cum să fie sensibili la savoarea limbii ( de abia o învaţă pe cea „standard”) în schimb sunt foarte sensibili la poveste, la actiunea in sine. Mai târziu, unii probabil îl vor reciti „în original” ca să zic aşa…

          • Scoala romaneasca pe la 1850:

            „– Mi-ţi-i, ni-vi-li, me-te-îl-o, ne-ve-i-le; me-te-îl-o, ne-ve-i-le, miţi-i, ni-vi-li. Ce-a fi aceea, ducă-se pe pustiu! Unii dondăneau ca nebunii, până-i apuca ameţeală; alţii o duceau numai într-un muget, citind până le pierea vederea; la unii le umblau buzele parcă erau cuprinşi de pedepsie; cei mai mulţi umblau bezmetici şi stăteau pe gânduri, văzând cum îşi pierd vremea, şi numai oftau din greu, ştiind câte nevoi îi aşteaptă acasă. Şi turbare de cap şi frântură de limbă ca la aceşti nefericiţi dascăli nu mi s-a mai dat a vedea; cumplit meşteşug de tâmpenie, Doamne fereşte!”

            […]

            „Ş-apoi gândiţi că Trăsnea citea întrebarea şi răspunsul, fiecare pe rând, rar şi lămurit, ca să se poată înţelege ceva? Nu aşa, necredincioşilor, ci iată cum: Ce este gramatica română, este… ce este, este… este arata… nu arata, artea… artea… ce… ce… ce ne învaţă, învaţă… învaţă… ce ne învaţă; a vorbi… bi… bi… ce ne învaţă… ce este, este… este arata, uite dracu! nu arata, artea ce ne învaţă… ce este, este… Şi tot aşa dondănind foarte repede, bâlbâit şi fără pic de cugetare, până la a scrie într-o limbă corect rar ajungea, sărmanul! Şi după ce turba de cap hăt bine, mă striga să-l ascult, că ştie. Luam eu cartea din mâna lui şi-l întrebam: Ce este gramatica, măi Trăsne? Iar el, închizând ochii, răspundea iute, iute şi mornăit, cum cer calicii la pod:
            – Ce este gramatica română, este… ce este, este… şi celelalte, după obicei, schimonosind cuvintele şi îndrugându-le fără nici o noimă, de-ţi venea să-i plângi de milă!”

            Fragment din Amintiri din copilărie partea a III-a , Ion Creanga

            Nu s-ar zice ca scoala romaneasca a progresat foarte mult in 170 de anisori :D

            Credeti ca autorul acestor randuri savuroase si-ar fi dorit vreo clipa sa devina instrument de tortura&tampire pentru elevii romani ai secolului XXI?! va intreg si eu asa inginereste … :P

            Dl. Badici are dreptate. textele literaturii romane trebuie adaptate/traduse pentru copii. A le face comestibile pentru copii e cel mai bun mod de „a le explica”. Nu comentariile fade, insipide si aride ale criticilor literari ale caror elucubratii otravesc mintile copiilor ii vor atrage pe acestia spre lectura. Pana la urma adaptarile accesibile copiilor le trezesc acestora gustul pentru Literatura Romana, atata cata e. Daca ei incep sa o vada la varsta scolara ca pe o cazna, greu se vor mai intoarce la ea chiar si dupa ce ajung adulti.

            • Creanga mi se pare dificil pentru gimnaziu. Nu mai spun ca iti trebuie dictionar de regionalisme la 2-3 fraze. Marea majoritate a poeziilor lui Eminescu sunt prea dificile pentru un copil. Cred ca in clasele a 10-a, a 11-a incep sa devina accesibile. De asemenea Slavici (pe care l-am citit cu placere in liceu).
              Literatura este diferita de matematica. Poti sa il inveti pe un copil rationamente destul de dificile, dar daca nu este suficient de matur, nu va intelege un text care nu este pentru varsta lui.

    • Nu intamplator Romeo din Muntenia ii canta Julietei moldovence ….te-as iubi , da nu-ti stiu vorba ! Ne suparam când rusofilii de la Chisinău aduc vorba despre LIMBA
      MOLDOVENEASCA desi , iata, intr-o disputa cinstita purtata off topic suntem nevoiti sa recunoastem ca adesea Ion Creanga nu poate fi citit de romani decat in editii bilincve , varianta romaneasca gasindu-se la notele de subsol. Eu am auzit ca acelasi IC a sustinut la vremea lui si ideea de revenire la o Moldova independenta, dar desigur subiectul este prea delicat pentru a mai fi discutat la lumina. Singurul care ar putea -o face este dl Boia, dar pe dansul nu cred ca il intereseaza atata timp cat in nu e rost de argumentat existenta unei limbi ardelenesti. **** In ceea ce priveste ”racolarea„ bravului nostru tineret la citirea de carti e evident ca dl Manolescu este incremenit in proiectul varstei sale si ca doamna Tunegaru are meritul de a incerca o solutie alternativa de dresura. Daca vor fi mai multi ca dansa – mai multi vor fi si prozelitii . Totusi – fara ca analogia sa fie cea mai fericita – trebuie admis ca la filmele alb – negru, chiar si la cele DE ARTA nu prea se mai uita nimeni. Adica in general mortul de la groapa nu se mai intoarce, telefonul cu disc s-a dus dupa cel cu manivela, iar in timp consumatorii de literatura vor exista, dar numai sub 5% si deci nu vor intra in vreun Parlament. *** Mântuirea ar putea veni tot de la IT daca un geniu ar face o app care sa proceseze cumva marea biblioteca a omenirii in asa fel incat capodoperele literare sa fie inserate in formatele audio -video 3D ori 4K sau HHHD ramand totusi texte scrise. Cum ar fi asta – nu stiu , sa si bata el capul daca tot vrea Nobelul acela pentru Fizica si Literatura concomitent.

      • Pai bine, să nu exagerăm cu diferenţa de limbă. Creangă „abuzează” de regionalisme ( îl distra pe Maiorescu cred :) ) dar e şi diferenţa de epocă, majoritatea obiectelor din povestirile lui nu mai există decât la muzeu. Plus sărbătorile lor fără număr, de unde să le ştie copilul? De asta am dat exemplul francezilor, unde nu e vorba de regionalisme, ci de limba arhaică ( era amuzant pentru mine să citesc cărţi in care scrie „pourceleaux” şi „goupil”, adică aproximativ purceluşi şi hulpe :) ) în loc de cochon şi renard .
        Pentru un om cu un vocabular bogat nu e o problemă, eu am citit cărţi în aromână, şi asta înainte de a fi student la litere şi fără să am pe cineva în neam din această ramură. Diferenţe lingvistice există şi între două sate :)

      • A, si apropo, nu cred că există vreun subiect pe care să nu-l discutăm la lumină, altfel înseamnă că l-am împuşcat degeaba pe cetăţeanul acela :) Doar că aici vorbeam despre literatură , literatura română rămâne una indiferent în câte ţări e scrisă, pentru că nu există decât o limbă literară română, limbajul regional e folosit şi la Creangă, ca şi vocabularul „slavizant” la Sadoveanu, cu scop stilistic. Dacă s-ar fi dezvoltat o limbă literară moldovenească, lucru „tehnic” posibil, am avea despre ce să discutăm, dar Eminescu a preferat să se mute la Bucureşti, deci…. :)

        • …si Topaceanu la ieshi.
          Niciun sudist nu a vorbit Limba Literara – inainte de 1862-1866 -, toti au facut greseli flagrante de limba, ca si azi, daca ne uitam la libajul folosit de Balcescu ne luam cu manile de cap – unde mai pui ca scria cu chirilice unde i=a!

          • Departe de mine gândul :) Ideea e că limba literară s-a cam definitivat in vremea Unirii şi după, deci este comună, Eminescu este printre „vinovaţi”, de asta l-am citat, şi probabil că dacă e să numărăm moldovenii ies majoritari, dar nu asta e important, ci că oricum ai intoarce-o, teoria limbilor distincte nu se poate susţine. Inclusiv Slavici a fost bursier al Junimii, că tot aduserăm vorba de asta. Noi oltenii, am scris mai târziu (deşi ne lăudăm că am inventat stiloul), după cum ştiţi în epocă ne ocupam mai degrabă cu arme, furci şi topoare :)

  3. Da, da si iar da.

    O spun in calitate de parinte care lupta din greu pentru copiii lui (copii intre 10 si 15 ani), sa ii faca sa citeasca cu drag.

    Si eu zic ca in mare parte am reusit. Dar nu ajutat de „programa scolara”, ci de multe ori impotriva ei.

  4. Sunt pe de-a intregul de acord cu autoarea. Limba Romana e una foarte dificila, plina de capcane si cu o gramatica destul de imbarligata. In primul rand copii trebuie sa invete sa o inteleaga in cat mai multe dintre nunatele ei, sa o vorbeasca corect si apoi sa o poata scrie corect. Toate acestea necestia timp si efort. In mod normal aceastea ar trebui sa reprezinte obiectivul principal al predarii Limbii Romane in scoala elementara si gimnaziu. Dincolo de asta, in opinia mea, copii trebuie sa invete arta compozitiei pana la sfaristul liceului.

    Dupa toate indiciile scoala romaneasca a ultimelor decenii a esuat cu desavarsire in acesta privinta. O buna parte a romanilor sunt incapabili sa inteleaga un text simplu iar cand trebuie sa scrie liber, vorba cronicarului, se sparie gandul :P

    Literatura Romana e ,asa cum spune autoarea, foarte saraca in texte atractive pentru copii si adolescenti. In mod normal la orele de literatura ar trebuei introduse texte straine (sunt puzdeire de traduceri foarte bune) care sa-i atraga pe elevi spre lectura.

    Trebuie inceput de undeva, dar pe moment se pare ca nu se misca nimic. Mergand in Romania am avut ocazia sa vad iarne trecuta manuale de „Limba si Literatura Romana” din clasele VII-VIII. Nu au evoluat deloc fata de vremurile cenusii ale iepocii de aur. Singura schimbare remarcabila era disparitia pozei lui Pingelica de pe prima pagina.

    „Monstrii sacrii” ai Literaturii Romane precum Eminescu, Sadoveanu (pe slavofilul asta l-am urat din copilarie si nu mi-a trecut nici azi ), Cosbuc, Arghezi, Goga , Slavici, etc. nu mi-au spus niciodata mai nimic in scoala. Ulterior am descoperit publicistica lui Eminescu, proza lui Minulescu si Toparceanu, care m-au fascinat, alaturi de cateva texte putin cunoscute ale lui Slavici si Ghica. Imi plac de asemea Rebreanu si Caragiale. Dar afara de Caragiale si cate ceva din Creanga nu cred ce e mai nimic potrivit pentru gimnaziu. Sunt convins ca toti acestia le spun mult mai putin elevilor de azi, decat putinul pe care mi l-au spus mie in anii ’80.

    Sunt insa sigur ca se poate. Exista dincolo de indoiala mai multe solutii de extragere a predarii Limbuii Romane din mlastina. Nu e nicidecum un blestem etedn al scolii romanesti. S-a putut in mod sigur in trecut. Imi amintesc de generatia bunicului meu educat in epoca interbelica. Copil fiind ma lua la tenis cu cativa amici de a-i sai de la Canal. Toti erau pe la 70 de ani. Oamenii aia stiau sa vorbeasca o Limba Romana corecta si atractiva. Erau cultivati si cu o forma fizica de invidiat chiar daca fumau ca turcii :P. Personajul ce m-a socat (dar asta abia dupa ce a murit) a fost dl. colonel de infanterie Cretu, degradat soldat sub comunisti. Vorbea o romana impecabila, era citit, cultivat si spiritual. Vorbea de asemenea curgator franceza si engleza fara accent.Din asta a trait de altfel dupa ce a revenit de la Canal. Baiat de la tara absolvent de liceu militar si scoala militara cu bursa de orfan din primul razboi mondial.

    Cand am ajuns in armata am realizat ca grosul coloneilor ostii romane comuniste erau niste gorobeti obezi, incompetenti pana la ceruri, cu maniere si educatie de ciobani. Iar la capitolul limbi straine, singura pe care o vorbeau si pricepeau aproximativ cu totii era Limba Romana…

    • ..”Imi amintesc de generatia bunicului meu educat in epoca interbelica… Toti erau pe la 70 de ani. Oamenii aia stiau sa vorbeasca o Limba Romana corecta si atractiva”….ati avut curiozitatea sa va intrebati ce au invatat in gimnaziu sau liceu acesti venerabili domni?!..ce lecturi?!..ce autori au studiat!?…Poate ati fi avut surpriza sa constatati ca tocmai Cosbuc, Arghezi, Goga , Slavici, Eminescu sau Sadoveanu, nume care dvs. „nu va spun niciodata mai nimic” au fost baza culturii lor generale….

      • Păi ăștia care nu-mi spuneau nimic pe când eram elev infestează și azi manualele românești. De ce produc de decenii numai rebuturi și analfabeți funcționali, dacă doar lor li se datora educația de calitate a absolvenților de liceu din anii ’20-’30?!

        • Svejk

          Societatea. Scoala. Mentalitatile.

          In anii interbelciici elevul nu avea „libertate”. Domnul profesor era DOMNUL PROFESOR.
          Elevul care nu invata .. ramanea repetent.

          Si nu se discuta. Se invata. Se invata si Donici, si Bolintineanu, si cronica lu Stroe nu mai stiu care. Su daca ziceai ca „infestează manualele românești” … erai fericit daca scapai cu o pereche de palme si un „boule”
          Si daca faceai un dezacord de genul „e patruzeci” la matematica sau ziceai sunt „doisprezece grade” la fizica … si profesorul era mai a dracului sau doar il durea maseaua .. iti dadea scurt si clar un 4! Altefel se multumea sa te depuncteze dar asta la unii insemna tot 4.
          Ca o profesoara a mamei mele declara ca la geografie de nota 10 stie Dumnezeu, profesorul universitar stie de 9, ea profesor de liceu de 8 deci elevii exceptionali stiau materia numai de nota 7!

          Dar mai bine explica de ce in alte tari .. inclus in SUA sunt atatia elevicare tetrmina liceul si au exact aceleasi carente ?! Desi nu studiaza pe Sadoveanu!

          • Hmm,,,, Nu cred că e așa. Profesorul-caporal nu poate produce performanță și nici elevi care să prindă drag de lectură. Curltura nu se zidește cu anasâna și nici gârbaciul. Apoi și azi sunt puzderie de profesori-caporali care iată că produc doar loaze pe bandă rulantă. Dacă ceea ce spuneți e adevărat de ce caporalii de la 1930 aveu rezultate infint mai bune ca cei din 2017?!

            Apoi ce vă face să credeți că asolvenții de liceu din SUA au carențele celor din România?!

            Piața de carte din România e undeva spre $60 de milioane, cea din SUA undeva spre $30 de miliarde. Asta înseană că românul cumpără în medie juma’ de carte pe an, iar americanul cumpără în medie cam 9 cărți pe an. De fapt situația e mai rea pentru că în America proporția copiilor sub 5 ani (ce statistic vorbind nu cumpără cărți :P) e mult mai mare ca-n România… România area cea mai mică piață de cartedin Europa. Chiar și Bulgaria, cu jumătate din populația României, e aproape de $100 de milioane, iar Cehia la aproape $300 de milioane…

            • Piața de carte o sa-si revina când vor dispărea bibliotecile parintilor si bunicilor nostri

            • Stimata doamna , va rog sa mai acceptati acest ultim comentariu. Acesta va fi chiar ultimul

              Draga domnule Svejk

              Bunacredinta dvoastra (de model punic) va pune in dificultate.
              Avti idee ce ati scirs cu ceva timp in urma ?
              http://www.contributors.ro/cultura/cand-o-harta-devine-%e2%80%9eimperialista%e2%80%9d-%c8%99i-%e2%80%9erasista%e2%80%9d%e2%80%a6/#comment-310981
              Josef Svejk spune:
              27/03/2017 la 14:37

              În cazul sistemului de școli publice din marile orașe americane nici măcar nu mai e vorba de minte multă :P . Școlile respective sunt extrem de slabe, profesorii lor sunt oameni prost calificați, angajați de multe ori de alți incompetenți la fel de prost calificați ca și ei.

              Profesorii buni merg în școlie comunitare, private sau confesionale care reprezintă oricum gorsul învățământului american preuniversitar. Cei mai buni dintre ei sunt aganjați/transferați ca fotbaliștii în Europa :P Sunt mult mai bine plățiți și au cu cine face școală. Nu mai rețin unde citisem că districturl școlar de stat din Chicago (cel mai mare din SUA) deținea acum câțiva ani tristul reord ca 75% din profesrii săi se aflau în 1/3 din cei mai slabi elevi ai claselor lor atât în liceu cât și pe la diferitele „facultăți” pe care le absolviseră.

              Deci hotarati-va-ti. Sau in SUA ca peste tot in lume exista oameni bine scolarizati si analfabeti , ori ca dvoastra consideratio ca numa cei cu dvaostra sunt „americani” rstu fiind nu se stie ce .
              Sau ca postul pe care il citez este scris sub influente vadimiste,

          • Svejkule

            daca vrei sa „crezi” iti recomand sa o faci in cadrul unui cult religios . In SUA aveti destule .. inclus vreo 2 „stiintifice” cica „intemeiate de extraterestri”.

            Ce ti-ma scris despre scoala de „dinainte”, din „vremurile bune” sunt auzite de la parintii mei, de la prietenii lor. A da, Eu provin dintr-o famile in care liceul era ca pojarul si din 5 rude de sange 4 au au urmat cursurile unei facultati .. inainte de 50. Ca din 4 3 nu su-ua data licenta .. era si in stilul epocii.
            Asa ca poti sa ma crezi .. nu era vorba de profesirul casporal ci de profesoruil Dumnezeu.. daca seszei diferenta.
            A .. sa va mai delectez cu un amanunt vechi. Elevii de liceu nu aveau voie la cinematograf in unifrma decat daca erau insotiti de un matur. Valabil si ptr handralai de 17 ani! Si imi povestea un domn ca a fost prins de o profesoara si pedepsit. Profesoara era sora lui mai mare ….

            Oricum nu ai raspuns la intrebarea de ce si in SUA calitatea elevilor de liceu este f scazuta.. desi ei nu studiaza Sadoveanu …. (dupa anii 70 in toata lumea!!!)

            Eu sunt de parere ca societattea noastra (a zisa alba, crestina) ba as zice societatea de origine levantin mediteraniana incluzand aici si Orientul Apopiat si Magrebul [candva patrti ale aceliasi lumi ropmane]) sunt intr-o f grava criza cultural-identitara si aceasta criza se reflecata si in ce priveste calitatea tit mai scazuta a absolventilor de invatamant general (azi, in Romania sunt tineri care absolva liceul .. stiind mai putin decat se cerea in anii 60 ca sa intri in scoli profesionale tehnice de genul electricieni, strungari. electromecanici)
            Prea multa „liberate” si exces de „drepturi” (profesotrii de poasta calitate sunt un „bonus” al acestor excese) uitandu-se ca scoala este locul in care indiovizi care au cunostinte le transit celor care nu le au. Azi insa se chinuie sa tranfere „abilitati” si alte vorbe goale fara sa intereseze pe jimeni daca loaza site sa faca un calcul simplu la piata (6* 0,35+ 2+1,3) , sa masoare o suprafata sau sa poata sa se exprime corect si coerent (Sefu sunt electrician, stiu sa fac pana la nivelul X si as dori o leafa de atat). Sa zic asa azi il invatam sa „comunice” fara sa ne pese de continutul si forma „comunicarii” …
            SItuatie comuna de la Anchorage la Punta Arenas si de la Anchorage la Vladivostok .. trecand prin Londra si Paris!

            • Domule Bizonu’ faceți afirmații ce sfidează logica elementară. Adică în mintea dumneavoasră secretul succesului e conferirea unei autorități dumnezeiești profesorului contemporan cu creieraș de caporal?! Adică profesorul care să-l scoată de urechi pe elev de la cinema e tot ce stă între școala românească și desăvârșire?! Vă rog să primiți expresia sincerei mele compasiuni :D

              În ce privește sistemul american de educație, doar câtev date:
              -SUA au cea mai mare piață de carte din din lume atât în termeni absoluți ($30 de miliarde) cât și relativi (număr de cărți/căculă). Nu există la Paris, Londra, Berlin și Roma nicio librărie de mărimea lui Barnes & Noble din Sioux Falls, SD :P Care Sioux Falls e cât Bacăul, n-are nici o universitate de top și toată Dakpta aia de Sud are populația cât vreo 3 sectoare din București :D
              – SUA cu 4% din populația lumii produc aproape 40% din brevetele de invenții ale lumii dacă am socotit bine. SUA au grosul premiilor Nobel pentru sțiință din 1945 încoace.
              – SUA au majoritea universităților în topurile celor mai bune 10, 50, 100 și 200 univeristăți ale lumii.

              Toate aste nu se pot face fără a avea o educație preuniversitară solidă și performantă. Ați rămas amețit de propagada comunistă din vremea iepocii.

            • Domnule Svejk
              Se pare ca trebue sa va reamintesc mirarea dumneavoastra : .”Imi amintesc de generatia bunicului meu educat in epoca interbelica… Toti erau pe la 70 de ani. Oamenii aia stiau sa vorbeasca o Limba Romana corecta si atractiva” si apoi De ce produc de decenii numai rebuturi și analfabeți funcționali, dacă doar lor li se datora educația de calitate a absolvenților de liceu din anii ’20-’30?!?

              Domnule se pare ca numai cunoscutii bunicului au urmat o scoala .. nu si bunicul dvoastra , caci, altfel ati fi stiut ca in interbelic se facea carte dupa Cosbuc, Hogas, Negruzzii, Donici, Bolitineanu, Bratescu-Voinesti, Slavici .. , Sadoveanu f putin (ca find prea recent), Argenzi, Camil Petrescu inca nu (considerati pornografici!!) samd etc si aitoritatea profsorilui era sa zic asa „de drept divin”

              Cat despre perfoirmatele invatamantului american adica media generala) va recomand vreop 2 rapoaste ale unor generali si amirali SUA … sau sa cauiati si sa vizionati filmul Renaissance Man. Binepntels ca o tara cu o populatie de peste 200 milione are si varfuri (multe din ele insa „omportate” De ex creatorul lui Saturn V sau Fermi …. ) asa cum si noi avem „olimpici” desi nivelul mediu este … cam prea scazut.

              Iar piata de carte … eu tin mintye o epoca in care Estetica barocului de Edgar Papu avea un tiraj de 40.000 exemplare intr-o tara de 20 milioane
              Apropos cate comicsuri vinde Barnes & Noble din Sioux Falls, SD? Stiti benzile alea desenate care sunt contributia americana la (in)cultura universala.

              Sa zic asa v-ati demonstrat cu brio ignoranta si fudulia de om „recent”, ajuns de curand sa „aiba” (poate ati auzit ceva despre haben, sein , werden). Nu cred ca este cazul sa mai faceti parada de „credinta” si ignoranta … m-ati convins!

              Domna Tunegaru , va multumesc pentru amabilitatea aratata si gazduire

            • @Ghita Bizonu”

              Domnule Bizonu’

              Nu uitati o chestie foarte importanta: Gandirea si problemele zilnice ale „Clasicilor” Literaturii Romane erau foarte familiare si aveau sens pentru generatia bunicului meu acum ~ 90-100 de ani. Ele sunt ceva tot mai strain copiilor de azi. Ca sa extrapolez un pic, „Arta Oratorica” a lui Quintilianus era lectura obligatorie pentru retorii antichitatii romane dar azi nu mai stie nimeni de ea.

              Vad ca reveniti obsesiv la profesorului-caporal cu puteri „dumnezeiesti”. Asta n-a fost solutia nici atunci si e cu atat mai putin o solutie azi. Va repet si va recomand cu caldura sa o scrieti de vreo o suta de ori pana o prindeti ca, cultura generala si eruditia nu se fac cu ranga.

              Indiferent ce spun nu-s’ ce generali si amirali pe care nu-i numiti (Raposatu’ tribun Vadim umbla cu chestii din astea. I-ati fost „discipol” cumva?! :D ) si nu-s’ ce filme, fara o educatie preuniversitara solida universitatile americane nu ar avea nici o sansa sa faca majoritatea in toate clasamentele 10, 20, 50, 100, & 200 cele ami bune din lume. Iar tara nu s-ar afla in fruntea inovatiei tehnico-stiintifice la mare distanta de locul 2.

              Tot de aia Romania n-are nici o universitate intre primele 500 ale lumii si tot de aia va trompeaza cu aceleasi trucuri prafuite si slabe in mod repetat panglicari ieftini ca Livache Dragnea, V.V. Ponta (aka Che Gargara :P ) si nenumarati altii.

              In ce priveste B&N din Sioux Falls sunt 95% sigur ca nu avea nici un fel de comics books, chiar daca n-am apucat sa vad nici pe departe toate standurile (eram in drum si intrasem de fapt pentru un frapuccino :P ). Alea au magazinele lor separate si cateva standuri prin magazine alimentare gen Target, Costco, Sam’,s Walmart, Cub, etc. In schimb am gasit acolo in pustietatea South Dakota-ei „Antropolgia structurala”a lui Claude Levy Strauss intr-o traducere engleza excelenta. Aveau de asemenea (ca toate celelate B&N-uri pe care le-am vazut, pentru ca sunt organizate cam la fel) 1-2 dulapuri cu literatura antica (tradusa): Platon, Caesar, Aristofan, Plinius, Dio cassius, Horatiu, Ammianus Marcellinus. etc. Cand gasiti prima librarie romaneasca sau chiar europeana ca are asa ceva pe fie macar doua rafturi va rog sa ma anuntati :P

              Daca stiti ceva engleza si vreti sa vedeti care e nivelul elevilor de liceu amerecani, cautati pe youtube: „High School Quizbowl” . Astea sunt niste concursuri de cultura generala pentru elevii de gimnaziu si liceu. Sunt din toate domeniile si sunt de-a dreptul brutale. Majoritatea scolilor au cateva echipe. Baiatul meu mai mare s-a calificat anul trecut cu echipa B a liceului sau la finala nationala de la Dallas, TX. Au ajuns acolo ~150 echipe din toata tara. Oricum Hilton Anatole, unde se desfasura competitia (are un corp seprat zeci de sali de conferinte pentru rundele eliminatorii) era plin. Am stat cu sotia si ailalti copii la un alt hotel din zona. Echipa lui a sfarsti pe un loc zic eu onorabil in primii 20. I-a facut muci echipa unui liceu din Carolina de Nord (cica zona inapoiata :P ) la „razboiul peloponesiac” si „chimie – despre acizi”. Domeniile sunt trase la sorti, asta ca sa intelegei ce ecart de cunostinte trebuie sa aiba o echipa de 4 + 1 rezerva. La celelate 3 categorii „istoria Asiei”, „Literatura”, „Statistica matematica” s-au descurcat binisor dar carolinezii au avut punctajul general mai bun. Din nou, daca pricepeti ceva engleza uitati-va pe Youtube si socotiti cate echipe care sa treaca un concurs de cu asemena reguli puteti aduna in Romania. Aici sunt probabil de ordinul zecilor de mii.

              Si daca vreti sa va umilerasca un pic si aia din scoala elementara, incercati sa cautati tot pe Youtube un alt concurs foarte popular organizat de majoritatea scolilor elementare: „Are you smarter than a 5th grader” (in traducere: „Esti mai destept ca un copil de clasa a V-a”?)…

            • Si cate biblioteci si lobrarii sunt in Bowery?
              Sau cam ce scolarizare au aia din Mara Salvatrucha (MS-13)? Ca si ei in SUA …

              Domnule Svejk ati emigrat cale de mii kilpmetri, ati trecut Oceanul insa fundamental ati rams la nivelul unei babe care nu se intereseaza decat de ce se petrce in patrohia ei.
              Sunteti profund parohial – suburbia dvoatra de insi cam upper midle („suburbie (sub 12000 de suflete) avem 3 biblioteci scolare:”) presupun ca cu paza proprie si acces controlat devine „satnadard” ptr SUA … si pesemne ca Dany de Vitto propagandist vadimist ptr ca a jucat in filmul the Renaissance Man ….

              Mersi cunosc nitel prea bine genul dbvpastra de oameni si modul de negandire caracteristic „speciei” … Pe aici pe la mine cei ca dvoastra reduc romania la Bururesti si Bucurestiul se reduce [ptr ei la o zona intre Cotyrocenio, Opera, Pta Univeristaii si d eaici cam pana la manstiorea Casin la care se adauga [poate Iancu Nicolae si Satul Francez … Ini ptr care mersul in Miliatri sau Titan este ceva cam ca un safari in Africa …

              Apropos Hell Angles sunt cumva o confrerie universitara? Sau MS 13? Sau stirea asta este propaganda putinista : https://www.readrightfromthestart.org/low-literacy-rates-directly-impact-georgias-future/ ?

              Nenoruc dvoastra este ca eu nu sunt parohial ….

            • @Ghita Bizonu’

              Domnu’ Bizonu’

              Vă luă valul la bătut câmpii și ați uitat să-mi explicați cum de SUA au cea mai mare piață de carte din lume, cele mai multe cheltuieli pe cărți per capita, cele mai multe universități de top din primele 10, 20, 50, 100 & 200, cele mai multe brevete de invenție din lume, cele mai mai investiții în cercetare din lume și cele mai multe premii Nobel pentru știință din lume dacă un sistem de educație preuniversitar așa de slab cum vă aberați dumneavoastră.

              Haideți. Știu că prindeți greu și scăpați ușor, dar eu (ca un optimist ce mă aflu) zic că poate reușiți să vă încordați organu’ ce vă umple spațiul dintre urechi ca să produceți ceva relativ coerent. Ei ce ziceți? Vă încumetați?! Așa copăcl, copăcel. Cu cuvintele dumneavoastră.

              P.S. Văd că aveți reflexul de a răspunde cu gragară propagandistică la orice întrebare concretă Ați fost cumva de profesie ciochist în vremea iepocii?! Că ăștia avea apucături faine din astea…

    • Perfect de accord.

      „Monstrii sacri” nici mie nu mi-au spus mai nimic, cel putin in felul in care sunt (au fost) predate in scoala. De acord – Sadoveanu poate fi considerat un bun prozator, dar atat. El ar trebui scos cu totul din programa.

      Mai mult decat atat, in present vad cu cu totul alti ochi autorii invatati in scoala. Acum am si dovezi ca lucrurile pe care le intuiam atunci (si care, spre lauda lor, unii profesori de romana m-au lasat sa le spun, cu toate ca nu se prea potriveau cu „standardul”) sunt altfel decat in faimoasele „comentarii”.

      Intelegerea literaturii de la incepututul secolului XX si chair a celei interbelice este imposibila fara cunostinte de istorie clare (ce trec dincolo de istoria fabricate de comunisti), iar acestea nu sunt disponibile in clasele V-VIII. Pe buna dreptate de altfel.

      Atunci de ce ne chinuim sa indesam in capul copiilor toti acesti autori , pe care, culmea, nimeni de fapt nu-I intelege?!

      De ce nu apealam la autori fie foarte indepartati in timp (pe cat si aceia de inteles) fie – cel mai bine -apropiati de noi?

      Dar acesti autori nu trebuie alesi in functie de cate de „reprezentativi” sau „mari” sunt ei, ci in functie de cat sunt de parctici pentru diverse obietive didactice cum ar fi intelegerea unui text leiterar, argumentarea unui punct de vedere samd.

      ==

      De accord si cu autoarea – 100%.

      Limba romana nu se invata in scoala cu obiectivul de a sti cat mai multe despre autorii pe care cineva I-a ales ca fiind „reprezentativi”.

      Limba romana se invata in scoala pentru scopuri instrumentale, in primul rand. Noi invatam limba romana ca si cum ar fi o limba strainia. Se pierd de exemplu, ore bune cu invatarea regulilor despartirii in silabe – inutil pentru ca nimeni nu mai desparte astazi in silabe si pentru ca oricum, despartirea in sialbe se face intuitive in limba maternal.

      Autoarea spune in esenta ca am inversat ordinea naturala a obiectivelor invatarii limbii romane.

      Invatarea unur autori ar trebui sa fie obiectivul secundar, nicidecum principal al lectiilor (sau chiar nu ar trebuie sa se constituie intr-un obiectiv).

      Stiu pe cineva care stie tot Luceafarul. Dar care habar nu are sa argumenteze un punct de vedere. Mai stiu personae care te doboara cu „eruditia” – stiu tone de info despre tot felul de lucrari literare. Dar care nu pot sustine o discutie cu privire la mesajul si relevanta acelor lucrari.

      ==

      Da, si eu as scoate toti autorii din programa de limba romana de V-VIII.

      Si as lasa autorii de manuale sa-si alega cum sa fundamentelze obiectivele didactice, sa aleaga texte si exercitii.

      Pentru ca, sa fim seriosi, manualele actuale nu se deosebesc cu nimic unele de altele. DE fapt noi nici nu avem „manuale alternative” ci manuale „editate de diverse edituri”. Ca dovada ca si licitatia se face dupa costul tiparirii – ca si cum s-ar produce roti dintate sau suruburi.

      Aceasta abordare incompetent a contractarii manualelor a condus la intarzieri majore, iar cand totusi aceste manuale au fost editate, pentru a reduce costurile dar a respecta si „rprograma” s-au tiparit pe hartie de proasta calitate, cu litere foarte mici si cu texte inghesuite. Unele manuale sunt de neinteles din aceste motive. Nici nu pot fi numite „manuale”. Multi copiii nici nu le deschid – pe buna dreptate.

      ===

      Inca o data- perfect de accord cu autoarea – toata admiratia pentru curaj si pentru abordarea de om sanatos la cap in aceasta lume a educatiei nationale intesata de incompetenti, pafaristi, semidocti si profitori ai sistemului.

      Programul cadru ar trebui redus la 50% ca durata, schimbata din temelii abordarea manualelor, o mare parte a educatiei ar trebui trecuta in extracurricular.

      Numai asa s-ar putea face o reforma a educatiei nationale.

      Ceea ce face autoarea este un act laudabil de haiducie educationala, dar nu poate schimba ea singura intregul sistem.

      Cu programa e mai simplu, se modifica usor.

      • 1…”Da, si eu as scoate toti autorii din programa de limba romana de V-VIII. „…..sigur, daca ne pregatim copiii sa devina badante si soferi in italia asa trebuie sa procedam!
        2..”Programul cadru ar trebui redus la 50% ca durata, schimbata din temelii abordarea manualelor, o mare parte a educatiei ar trebui trecuta in extracurricular. „….acum 60 de ani coreea de sud avea 80 % populatie analfabeta.. Programul de educatie intensiv i-a mutat din feudalism in varful lumii… azi, in medie, 16 ore pe zi munceste un elev in sistem scolar si after school(hangwon). Parintii sunt primii care fac efort financiar sa sustina acest regim de invatamant draconic (in opinia europeana)..sigur, efortul e rasplatit si rezultatele sunt de top in competitii internationale…..dar, cum spuneam, nu cred ca tinerii coreeni se pregatesc in stilul acesta ca sa ajunga capsunari in spania…

        • Sistemul sud-coreean de educatie este unul dintre cele mai tramatizante din lume.

          Tinerii coreeni au fost (si intr-o anumnita masura) supusi unui invatamant bazat pe ideile lui Skinner, la care SUA a reununtat intre timp.

          China, ai carui elevi ocupa locuri bune la olimpiade se gandeste serios sa renunte la acest system de „indopare” – similar cu cel coreean, dar bineinteles cu instilatii ale6 comunismului specific chinezesc.

          Prin urmare, in nici un caz Coreea de sud nu poate fi folosita drept exemplu pentru sistemul de invatamant.

          Din Asia, va suferez sa va uitati mai degraba spre invatamantul din Singapore.

          ===

          In perzent, toate marile sisteme educative ale lumii (in frunte bineinteles cu cel finlandez, dar si altele, in special din Nord, dar nu numai) au inteles ca invatarea nu are loc doar in scoala.

          Daca veti citi artiole de pedagogie veti vedea ca educatia este abordata in present ca un proces in care societatea si scoala (ca institutie) se conecteaza.

          Prin urmare, in nici un caz durata petrecuta in scoala (planul cadru) nu mai este considerate o masura a succesului.

          ==

          In gimnaziu in Romania se studiaza limba si literature roman, nicidecum lectura. Am postat de 2 ori linkuri catre programa oficiala a acestei discipline (o veti gasi la ISE atat pe cea din 2009 cat si pe cea din 2017 – ambele destul de bine facute dupa mine).

          Asa ca scoaterea autorilor romani „canonici” din cvasiobligativitatea lor (data mai degraba de obisnuinta si de unele indrumari, preucm si de manual) nu ar periclita cu nimic cultura generala a elevului. In programa din 2009 se mentiona in unele locuri ca o parte dintre autorii studiati trebuie sa fie romani.

          In plus, fiecare professor trebuie sa aiba dreptul (si il are!) sa aleaga ce autori foloseste la clasa sa, pentru a atinge scopurile din programa.

          ==
          In concluzie, daca veti citi cate ceva despre sitautia educatiei in lume si despre cea din Romania, veti intelege , sunt convins, ca reducerea planului cadru nu este periculoasa, oricum si noi ar trebui sa organizam, sa indrumam invatarea extra-institutinala, ca educatia nu mai este un exercitiu de creare de eruditi si ca, in general, lumea s-a schimbat radical in ultimele 2 decenii si ar trebui ca si educatia din Romania sa paraseasca Evul Mediu (citat din @Svejk – multumesc!).

  5. Nu îmi vine să cred … „unii copii le citesc cu pasiune pe sub bănci, clandestin” Își poate imagina cineva un copil de gimnaziu, ascuns pe sub bancă grăbit să citească cât mai mult speriat ca nu cumva să fie prins sau deconspirat pentru ilegalitatea comisă … citirea unei cărți. Defapt tot articolul este o pledoarie pentru absurdul profesoral, un rând în plus sau în minus este tot una.

    • Ionic, esti simpatic!

      Citeam „Ciresarii”, prin a 7-a, sub banca, inainte de ’89, intr-o ora de… nu mai tin minte. Prins proful, confiscat cartea (de la bibiloteca scolii), dat inapoi la sfirsitul trimestrului.

      Fii-mea, prin clasa a 4-a, imi spune invatatoarea ca o vede citind pe sub banca la nu stiu ce ore (probabil matematica!), dar macar nu-i deranjeaza ora, spre deosebire de alti colegi. Ce citea? „Harry Potter”, „Pisicile razbonice”, „Heroes of Olympus”, cam astea citea atunci. Intre timp am trecut in ciclul gimnazial si la „Jocurile foamei”.

      Apropo de Budai-Deleanu. Am incercat „Tiganiada”, in liceu. N-a mers! In schimb am citit „Gargantua si Pantagruel”.

      Sint total de acord cu principiile doamnei Tunegaru. Ca sa simplific, o sa exagerez pina la absurd. Daca as prinde pestisorul de aur si as avea de ales intre meditatii la limba romana gratis cu domnul Nicolae Manolescu, sau contra cost cu doamna Tunegaru, as scoate portmoneul.

  6. –Eminescu, Sadoveanu (pe slavofilul asta l-am urat din copilarie si nu mi-a trecut nici azi ), Cosbuc, Arghezi, Goga , Slavici, etc. nu mi-au spus niciodata mai nimic in scoala.

    Nici mie nu mi-au placut Sadoveanu, Creanga (l-am detestat) si Slavici dar in schimb mi-au placut foarte mult Eminescu, Caragiale, Goga, Cosbuc, Toparceanu, Arghezi, Rebreanu.

    Sa nu ajungem pana la urma in situatia ca nu mai predam literatura romana. Mai degraba sa oferim o mai paleta mai larga de alegere, sa identificam preferintele individuale si astfel sa incurajam lectura.

    • Scapati esentialul. Problema nu e daca predam sau nu Literatura Romana. Problema e sa o facem cat mai accesibila si sa trezim gustul copiilor pentru lectura. Dl. Badici propune mai sus „traducerea” unor texte ale literaturii romane pe intelesul copiilor. Cred ca e o idee foarte buna si salvatoare. Ea de altfel se practica cu succes in alte parti ale lumii.

      De pilda in SUA exista seria de carti „Scholastic” care ofera carti abreviate, adaptate, etc. pentru copii incepand din clasa I in sus. iar copii chiar le citesc. Scoala nu e tortura ci un punct de atractie. Si uite asa se ajunge ca la mine in suburbie (sub 12000 de suflete) avem 3 biblioteci scolare: Una la scoala elementara (clasele I-VI), una la „junior high school” (VII-IX) si una la „Senior highs school (X-XII). La astea se adauga una municipala + un „Books & Bibles (sic!) Store” care e cam cat un supermarket romanesc. E drept ca acesta din urma mai deserveste si targusorul vecin ce nu are magazin de carti.

      Lumea citeste si cumpara carti. Nu are importanta ca se iau carti despre vanatoare, gradinarit, beletristica, reparatii casnice, politiste, istorie sau siropoase. Important e ca oamenii au placerea si obisnuinta lecturii. Bilbioteca si libraria sunt si locuri de socializare. Au sali de studiu sau sedinte, fotolii pentru lectura imprastiate peste tot, carciuma ce vinde cafea, etc.

  7. Dacă nu ar fi fost manualele acelea alternative garnisite cu texte opționale din autori ca Mircea Cărtărescu sau Mircea Horia Simionescu, m-aș fi apropiat și mai târziu de literatură. Evident, sunt de acord cu ideea că nu ar trebui să mai fetișizăm canonul în dauna elevilor, dar nici nu mă seduce ideea a exagera cu plierea pe forța de muncă și așa mai departe. Apoi – ceea ce mi se pare că lipsește până acum din discuția de pe această pagină – literatura română nu se reduce la autorii de pe raftul canonic și nu este cu totul „neinteresantă” în fața literaturilor traduse.

    De fapt, programa școlară este o selecție atât de la sânge că, în pofida oricăror proteste din momentul în care s-ar tăia și ce a mai rămas din canon, de cam mult timp nu oferă o imagine cu adevărat credibilă a literaturii române. Nici măcar spectrul poeticilor nu este reprezentat în totalitate, ce să mai vorbim de reprezentarea femeilor sau a minorităților („corectitudine politică!! ah, jos marxismul cultural!!”, ar striga destui în secunda doi).

    Ceva între broaște spintecate și moaște, cam așa s-ar putea descrie didactica actuală a literaturii române. Analize sterile de texte și reminiscențe ceaușiște. Scris practic, creativ? Vedere din interior a literaturii? Mofturi, ne lipsește așa ceva. Dar ar fi ajutat și pe cei care ar rămâne „cititori”. Pe când așa… se înțelege de ce nu prea se mai citește, de ce nu prea se cumpără cărți. Dacă librăriile nu mișcă, ar fi putut să mai miște bibliotecile, dar acolo treaba este și mai îmbâcsită. C’est la vie…

    • Da, am vrut sa scriu si eu despre ingustimea programei in ce priveste lista de autori. De ce nu mai mult Gellu Naum ( a scris si pentru copii, nu?), de ce nu Silvia Kerim (autoare de excelente carti pentru copii, de asemenea), de ce nu Ciresarii (cu tot stratul de praf depus peste timp, actiunea face toti banii), de ce nu Francisc Munteanu si minunatele lui carti de aventura (ia sa va vad), de ce nu Toate Panzele Sus (ca tot avem si film)etc…. imi aminesc in copilarie o multume de autori romani si carti excelente pentru copii si tineret (era o colectie cred de aventuri, dar nu mai stiu la ce editura); A, ne supara perioada istorica si referintele la ea? pai toate cartile canonice au aceeasi boala. A, a fost comunism? Si acum ce sa facem? Ceausescu a fost unul, restul am avut vieti, fericiri, povesti…

      in rest ai scris tu :)

      PS : eu as recomanda, cu caldura, oricarui preadolescent cartea Johnny Boamba de Theodor Constantin; de prin anii ’70, un soi de Portocala Mecanica pentru copii ca sa zic asa…

  8. Niciodata in copilarie nu am citit Baltagul asa cum l-am citit la maturitate- savurand fiecare cuvant ,minunandu-ma de fiecare constructie , de fiecare fraza , admirand concizia exprimarii si claritatea ideilor ,recitind la nesfarsit pagini intregi pentru a ma desfata cu farmecul limbajului si al ideilor… Am avut insa noroc de un invatator cu har -el mi-a pus cartea in mana si la propriu si la figurat; de cateva zile este printre ingeri ,si nu fac o figura de stil -a murit in Saptamana Luminata si realmente STIU ca e acolo si are grija de mine si ii voi fi vesnic recunoscatoare !
    Revenind la tema, acelasi sentiment il am la oricare opera recitita , maia ales cele ale autorilor romani -nu le poti savura pe deplin cu mintea de pina in 18 ani….si totusi nu-mi pot imagina scoala fara Eminescu ,Creanga , Caragiale…Grea misie…Felicitari ca va framantati sufletul si mintea de dragul copiilor!

  9. nemtii au o chestie f. practica, http://www.antolin.de

    Este vorba de o platforma pt. toti elevii de la clasa intii pina la maturitate. Elevii se pot inscrie si pot raspunde la intrebari incuietoare privind anumite carti recomandate in site. Pe baza acestora obtin niste puncte. Toata activitatea elevilor poate fi vazuta de invatatoare/profesoara, dar si de parinti.

    Nepoata-mea e extrem de stimulata de acest sistem, are deja peste 2000 de puncte, citeste chiar si carti de clasa a treia, ea fiind in a doua, dar obtine un bonus daca isi intrece virsta.

    • Da, numai ca o astfel de abordare nu conduce cu necessitate la intelegerea textelor (n sensul intelegerii semnificatiei lor si al atingerii obiectivului foramtor al acestora).

      Sigur ca daca genul acesta de „punctare” care imita jocurile pe calculator e atractiv. Dar imi pun intrebarea ce se intampla daca dipare platforma? Sau un virus informatics sterge baza de date cu punctajele participantilor?

      Eu nu as incuraja un asemenea sistem, pentru ca inlocuieste scopul natural al lecturii (formarea) cu unul artificial (punctarea).

      Mie mi se pare mai degraba o modalitate prin care parintii isi intaresc iluzia ca parcurgerea unui text inseamna lectura. Faptul ca „orcum ramane cu ceva” sau supozitia ca „asa ii trezes interesul pentru lectura” nu pot fi insa sustinute prin nimic demonstrabil.

  10. Admir energia și responsabilitatea profesoarei de română. Copii sunt cei care trebuie să reușească în viață, în societate (spiritul civic), în lume. Din perspectiva lor se poate forma „canonul” literar și lingvistic predat și învățat. Am avut norocul în liceu cu o astfel de profesoară la româna și la germana (nu a preluat mai nimic de la minister… cîțiva colegi au studiat la filologie) . Nu au ținut cont prea mult de „doctrina” ministerului & ideologiei (responsabilitate) înainte de 1989. Avînd două literaturi și limbi literare de învățat (sper că e ceva normal azi, îmi lipsește engleza) cu inclinația spre matematică – fizică (m-a interesat olimpiada) timpul folosit pentru citit, literatură și gramatică (diferă mult) era redus la minim. Prea multă materie înainte de 1989 la toate cursurile (nu cred că matematica excelentă din liceu a fost utilă & necesară celor de la filologie etc.) și examenul de admitere la facultate ca țel a însemnat prea puțin timp pentru citit și scris „compunere” (m-ia fost silă, azi scriu neîncetat în meseria de inginer cu un vocabular amplu). Profesoara de română știa că la un liceu cu predare în limba maternă germană cunoștințele practice (la 16 ani) la scris, vorbit se bazează pe un vocabular redus (pînă azi, recunosc, foarte redus în comparație cu limba maternă / M. Luther cu 30.000 cuvinte / J.W. Goethe cu 90.000 de cuvinte). A reușit să atragă atenția, curiozitatea și respectul elevilor în mod minunat (la un liceu de provincie). Nu m-a umplut cu toata materia de română în ritmn necruțător. A reușit să pună baze suficiente & solide pentru limba română (ingineria) de mai tîrziu.

    ….. „… dar să nu uităm că ei vor trăi într-un viitor în care abilitățile de comunicare vor fi esențiale la locul de muncă și nu ne putem crampona de anumiți autori obligatorii, pe motiv că parcurgerea lor ar forma un bun român, când am observat că această strategie ne aduce în pragul unui colaps educațional: scoatem în fiecare an mii de analfabeți, tineri care nu înțeleg ce citesc, nu pot extrage ideile, nu le pot corobora. Și asta pentru că în cei mai buni ani ai formării lor, când creierul lor asimilează, crește, ei au învățat că a citi e o activitate grea, obositoare, un supliciu pe care îl suportă la școală, în timpul orelor de română și de care scapă cum pot…. „….

    Am înființat imediat după 1990 cu alți entuziaști o asociație est- vest (M. Dinescu a fost oaspete ca. 1992 la Bonn) pentru elevi și studenți, indiferent de limba maternă, etnie, etc (Incluziune). Am participat la primele seratele literare, întîlniri pentru tineri cetățeni români interesați de literatură ( autori din Aktionsgruppe Banat, Richard Wagner, Johann Lippet și Herta Müller / unii colegi de liceu) sau de artă (am vizitat cu elevi din Timișoara expoziția Blaue Reiter la München).

    Limbile moderne învățate în scoală, la licee şi universităţi europene deschid orizonturi noi ( feed back… viziunea celulilalt / Selbstwertgefühl) , conectează tinerii din generaţia Internet & Google & Facebook & Yutoube la un patrimoniu universal. Regiunea natală şi limba maternă nu mai sunt un fluviu despărțitor în vecii vecilor (… „un trecut mai frumos” impus violent de politcieni EXCLUSIVISTI- nationalişti suveranişti la Varşovia, Budapesta, Bratislava, Praga, etc. …. naraţiunea naţionalistă glorioasă a trecutului.. Franţa 2017). Tinerii de azi nu sunt legaţi de glie. Liberte….

    2017 avem o opinie publică europeană în UE28 separată și închisă în limbile naţionale. Văd în această EXCLUZIUNE o problemă gravă cu consecinţe nefaste pentru Uniunea noastră în diversitate (preamblul UE28 & articolul unu), pluralitate ( a limbilor literare, etc.). Ce e de făcut azi la școli, licee, universități în UE27? Cine predă limbi & literatura din perspectiva tinerilor?

    … „… Nevoia aceasta de a studia anumiți autori a dispărut din programele școlare cu mult timp în urmă, când profesorului i s-a acordat libertatea de a alege textele pentru elevii săi. Din păcate n-a dispărut din mentalul colectiv…. „….

    Minunat. Curat murdar…..

    Ce înseamnă Ministerul culturii şi Identității ( … „academicienii“.. … identitate… pericol …. pedepse..) naţionale de la Bucureşti 2017?

    Inainte de aniversarea 1918- 2018 să ne reamintim Declarația de la Alba Iulia 1918. E un concept modern (asemănător 1776 SUA /1789 Franța: principiul INCLUZIUNE), îndrăzneț şi promițător. Bazele legislației noului stat creat 1919/1920, ( cu dublarea suprafeței și 30 % minorități), urmau să fie fondate pe principiul de INCLUZIUNE & patriotism (aderarea la noul stat România Mare al şvabilor/Timişoara şi al saşilor Siebenbürgen s-a proclamat 1919, e document oficial constitutiv pe baza Declarației de la Alba Iulia 1918). Minoritățile păstrează în noul stat românesc fondat pe principiul INCLIUZIUNE: limba maternă în şcoli, adimistrație şi jurisdicție, păstrează limba lor cultural- literară, religia (luterană, romano- catolică, unitară, evreiască, etc.). Minoritățile au drepturi egale şi respectă legile statului nou creat (patriotism, incluziune). Ce a urmat 1919-1923? Cum s-a transformat principiul de INCLIZIUNE & patriotism din Declarația de la Alba Iulia 1918 în contrariul, în EXCLIZIUNE & naționalism (legionarismul ortodox, naționalcomunismul ceauşist, epurarea etnică 1939- 1989, eliminarea a 1,5 milioane cetățeni români din cultura țării): stat național UNITAR centralizat?
    Ce se prezintă tradițional în „România literara” a lui Nicolae M. de ieri, de azi și de mîine? Literatura româna sau literatura din limbile literare „în România” & INCLUZIUNE (2009 Leagănul respirației, Pe treptele vîntului, Patria mea a fost un sîmbure de măr, Animalul inimii, Catrafuse, Viena Banat)?

    Care patrimoniu cultural & literar “istoric” (ce e de sărbătorit 1918- 2019? Princilpiul de INCLUZIUNE promițător şi îndrăzneț de la Declarația de la Alba Iulia 1918 sau principiul de EXCLUZIUNE, naționalismul xenofob & antisemit) va fi prezentat la Buchmesse Leipzig 2018?

    TM2021 cu care patrimoniu cultural & literar „istoric” (Habsburg, Bibliothek einer verlorenen Welt, Richard Wagner, Hoffman Campe 2016, … biblioteca Bruckenthal Hermannstadt)?
    E mult de cîștigat pentru elevi cu o profesoara de româna competentă și responsabilă. E mult de pierdut 2017- 2021 cu indicațiile pretioase de la București ale noului „minister” & doctrina lui Nicolae M. & Excluziunea la „România literară”?.

    Unde și cum se formează absolvenții de excelență? Elevii & studenții sunt viitorul țării. Brain drain… ???

    • Haideti sa clarificam cateva chestiuni in mod punctual.

      – Transilvania a decis unirea cu Romania in 1918 in mod neconditionat. Declaratia de la Alba Iulia era una de intentie si nicidecum un contract juridic. Romania acceptand unirea Transivlaniei cu ea dar nu s-a angajat nico clipa sa-i ofere un stat special. Romania anului 1918 era un stat national unitar fara nici un fel de veleitati federale. Constitutia votata democratic in 1923 confirma statutul de stat unitar al Romaniei, care a fost mentinut constant pana azi.

      – Chestia cu multilingvismul de care vorbiti e o utopie infantila mult timp de acum inainte. in Europa si nu numai.

      Franta cea nascuta din principiile generoase ale revolutiei de la 1789 nu tolereaza nici macar notiunea de minoritate nationala pe care legislatia romana o acepta fara nici un fel de rezerve. A auzit cineva de scoli elementare in limba germana in Alsacia sau Loreana?! :P

      – SUA sunt un stat federal. Nu cred ca exista scoli finantate de stat ce sa permita predarea in limba spaniola. Cu toate ca sunt de vreo 3 ori mai multi hispanici in SUA decat maghiari in Romania. Nu mai vorbesc de universitati. Maghiarii din Romania au in schimb educatie de stat gratis in limba maternal de la presoclai la universitate. Cine vrea sa obtina cetatenia SUA trebuie sa treaca un test scris si oral de limba engleza.

      – Cireasa de pe tort e Germania. Bateti campii cu gratie cand vorbiti de incluziune, toleranta si respectarea limbilor minoritatilor, etc. etc. etc. In 2010 Erdogan a cerut guvernului german sa permita infiintarea de scoli turcesti in Germania. proportia turcilor in Germania e similara cu cea a maghiarilor din Romania. Iata mai jos reactia lu’ Frau Merkel & Co.

      http://www.dw.com/en/merkel-rebuffs-call-for-turkish-schools-in-germany/a-5403967

      Cum puteti tolera cu atata nepasare linsajul identitiar al minoritatilor etnice din Germania?! :P

      Cand Franta, Germania, sau SUA vor oferi minoritatilor lor etnice fie si 10% din ceea ce ofera Romania „by default”, atunci veti avea dreptul moral sa va tnaguiti pe tema tratamentului minoritatileo etnice din Romania. Pana atunci va consider doar un propagandist meschin si tendentious…

  11. am incercat sa le citesc copiilor mei Amintirile lui Creanga pe post de poveste de seara si am renuntat pentru ca ei nu pot intelege nimic din ele, exact ce spune si dl Badici mai sus.

    asta in conditiile in care sunt nascut si crescut in zona din care vine Creanga, deci eu inteleg regionalismele, dar este extrem de obositor sa explic la fiecare 2 cuvinte.

    Eminescu nu mi-a trezit niciodata interesul in cei 12 ani de scoala. Cand invatam poeziile lui pe de rost pentru BAC (adica de nevoie) a inceput sa-mi placa, dar din pacate sau din fericire, invatatul pentru BAC a durat vreo 2 luni, deci mi-a trecut repede.

    Realmente mi se pare ca ce spune autoarea este un lucru atat de evident si de bun simt incat imi vine greu sa pricep ca exista oameni care nu sunt de acord.

    Si nationalismul asta imbecil ma scoate din sarite. In afara de faptul ca literatura romana e o literatura minora in lume, pentru un copil e mult mai folositor sa citeasca Jules Verne cu placere la 12 ani decat sa i se bage pe gat orice autor care e considerat valoare, romaneasca sau universala.

    • Ar fi o buna idee sa ne stergem trecutul din orice domeniu; sa-l aruncam la cosul Istorie, ca sa nu va mai streseze.
      Sa incepem o alta viata, stind pe caldarim si lovind cu pet-urile, ori sa nu mergem la vot ( „nu e de noi, toti sint o apa si-un pamint, noi vrem o tara ca afara, sa ni se dea”)si sa ne laudam cu # rezist.
      In timp ce alesii „stirbilor” isi fac treaba.
      Avem o literatura mica, nu are rost sa ne incarcam memoria cu scriitori carora ma mir ca le mai stim numele.

      • Victor

        omul a spus ca avem o literatura minora si un nationalism imbecil… ce e gresit in asta? n-a spus ca literatura noastra e moarta, nici radiabila, nici altfel; nu e mare, ce sa facem acum? Pe de alta parte, iarta-ma, dar ma irita modul asta marlanesc de a taia orice comentariu cu ironii gratuite, cred ca pe portalul acesta se poate mai mult… cand esti tentat sa erupi link pe Prosport la articolul scris imediat dupa ce pierde Halep catre un meci… hatereala la liber

        pace, ce naiba :)

        • – „avem o literatura minora si un nationalism imbecil”.
          Ei bine, se pare ca asta va reprezinta daca asa o vedeti, nu ne-a fost impusa, alta nu avem. Pe cine invinuiesti? te opreste cineva sa?
          (Nu inteleg ce are Halep aici; eu sint un sustinator al ei si ma „cert” cu destui care o injura.)
          Noi „avem o literatura minora si un nationalism imbecil”, noi avem tara cea mai corupta, toate partidele sint aceiasi mizerie, politicienii sint o apa si-un pamint, noi vrem sa ni se dea o tara ca afara, noi nu mergem la vot ,dar ii injuram pe „stirbii” care au votat pesedul, noi protestam dupa ce a trecut baba cu colacii, noi.
          @ stefan caraman ,
          dl Manolescu a lucrat cu materialul clientului, al tau si a celor din arealul Romania.
          Atitudinea superioara fata de o literatura minora care te reprezinta, nu te inalta, ci te coboara.

          • Literatura română e minoră în capul celor care nu o cunosc. Păi dacă ai citit şi nu ai înţeles nimic e vorba de propriul IQ nu de literatură. Normal că pentru o minte odihnită e mai bine să nu prea se încordeze. Ce Eminescu? Ce Creangă? Mai bine vreo două scremute de niscaiva minori. Eventual contemporani şi buni prieteni cu textele musicale.

            • Domnule, literatura română este minoră prin comparaţie cu cele importante: engleză, franceză, italiană, germană…. Dar asta nu ar conta prea mult, e suficient de consistentă pentru a oferi material de lucru.
              Ce nu este prea clar la noi, şi cred că nici ministerului nu îi e prea clar ( de fapt îi este, dar mereu alternăm miniştrii reformişti cu cei conservatori) este scopul acestor ore de „română”. Scopurile sunt multiple, şi putem accentua pe una sau alta dintre direcţii: 1. cunoaşterea registrelor limbii române – pentru care se poate folosi orice: presă, traduceri, povestiri, filme, muzică, ce vreti dvs. 2. Educarea gustului , si aici iar putem recurge la opere autohtone sau traduse; 3. Cunoaşterea autorilor şi a culturii autohtone – unde n-avem incotro, trebuie să ne luptăm cu Creangă şi cu Eminescu … etc.
              Evident că de fapt trebuie să le atingem pe toate pe cât se poate.
              Problema e că la clasele mici e greu să faci analiză stilistică; mai ales că retorica clasică nici nu se mai studiază şi nici nu prea mai e considerată relevantă ( altfel ar fi simplu, îi pui pe elevi să numere epitetele pe metru pătrat şi gata, au estimat valoarea operei) . De asta probabil că trebuie început de la registrele limbajului, de la vocabular, apoi se trece la literatură. Dacă ajungem aici, putem trece fără grijă şi la Rebreanu şi la Ion Barbu.
              Există însă si o categorie pentru care prezenţa în manual a unui autor înseamnă o validare; poate vă amintiţi discuţiile cu Andreea Esca si manualul de istorie sau scandalul făcut de Păunescu cu „Labiş eliminat din manual” . Până la urmă, e normal, societatea are o inerţie a ei pe care n-ai cum s-o „scurtcircuitezi”. Ca să nu mai vorbim că manualul după care am învăţatat eu la liceu îl avea printre autori pe Manolescu, deci evident că nu avea cum să reacţioneza bine când ataci niste ierarhii pe care el însuşi le-a stabilit :)

    • Programa nu are treaba cu cat de mare sau de mica e literatura romana.

      Textele se aleg (de catre profesor) si se studiaza pentru a atinge obievtivele stabilite prin programa.

      Da, sunt si eu de accord – Cranga este ingrozitor de dificil de inteles, Eminescu e cat se poate de fad. Asta, pentru ca de fapt autorii trebuie pusi in context istoric, ceea ce nu prea e pentru gimnaziu. Pentru gimnaziu trebui sa ai texte facile si atragataore, ca sa poti sa atingi obiectivele din programa.

      Unul dintre scopurile limbii romane in clasele V-VIII (unul dintre!) este de a inarma copilul cu nusninteles si indemanarile necesare pentr ua intelege acesti autori. Mai tarziu, cand au toate „armele” asupra lor !

      ====
      Am postat linkul catre programa in alte comentarii ele mele. Cititi-o si veti vedea despre ce vorbesc.

      Autoarea spune lucruri de bun simt, intr-adevar.

      Din pacate este exact in postura celui care striga „Imparatul e gol!”.

      • Comentariul referitor la „mărimea culturii” era legat de discuţiile anterioare. Din punctul meu de vedere, dacă ar fi ca toată literatura română să dispară, tot mi-aş putea face orele ( cred, că nu am predat româna decât la lecţiile de la practica pedagogică) numai cu presa dintre 1990 şi 2000, ar fi de ajuns :) Asta ca să înţelegem că mărimea e … relativă…
        Programa e bună, numai că aici e o capcană. Autoarea cred că a greşit că nu a inserat un link la articolul domnului Manolescu, care a provocat reacţia. Nici eu nu l-aş fi citit dacă nu aş mai avea în lista de prieteni foşti colegi de la cea de-a doua facultate :) Programa nu impune nici un autor, dar manualele o fac. Reproşurile celebrului critic literar se referau exact la asta, ceva de genul: dacă nu ii faci pe elevi să înţeleagă scriitorii canonici, nu ţi-ai făcut treaba. Ori, după cum vedeţi, în programă nu scrie asta, sunt cerinţe impuse „extern”: de tradiţie, de societate, de aşteptările părinţilor, de critica disponibilă ( că e şi asta o problemă, de exemplu autorii interzişi în comunism sau cei contemporani nu prea au multă critică disponibilă, iar profesorii preferă să meargă pe căile bătute) etc. ( ca o paranteză, o mare parte din formarea mea e datorată … stalinismului , în sensul că autorii interbelici au fost interzişi în anii ’50, iar în perioada când mama mea era în activitate, prin anii ’70 s-au introdus treptat în programă… motiv pentru care în casa noastră era cam toată critica publicată despre ei, pentru că evident în facultate nu se studiaseră ) . Are şi domnul Manolescu pe undeva dreptate, că în final elevul tot trebuie să audă de autorii canonici ( nu de alta, dar pentru unii probabil e singura întâlnire cu ei şi e păcat să nu ştie de ce stau „la Sebastian” :) ) , doar că asta trebuie să vină la vremea potrivită şi în cantităţile corespunzătoare, nu „abuziv”.

        • Este o falsa problema. Ora de romana nu e o ora de lectura.

          Exact cum ati si spus, nu conteaza prea mult ce texte folosesti, cat timp sunt adaptate varstei.

          Asa adauga – si clasei, si profesorului. Pentru ca daca tie ca professor iti este la indemana lieteratura franceza, mai degraba decat cea din UK, e absurd sa nu mergi pe cea franceza.

          La fel, clasele de elevi au un fel de „existenta sociala”, fiecare are un specific, un fel de mini-cultura distincta, uneori chiar si in aceeasi scoala. Si la asta trebuie sa te adaptezi.

          Manolescu confunda probabil lectura si literatura cu disciplina scolara numita limba si literatura romana. „A auzi de Eminescu” sau chiar „a-l cunoaste pe Eminescu” sunt, daca ne gandim putin, fraze lipsite de continut, reflectand obiective fara sens. Asta pentru ca pana la urma cultura personala nu e un ghiveci de cunostinte din diverse domenii inclusive ;iteratura romana, ci (si) un fundament al imaginii personale despre lume („Weltanschuung” daca vreti :-)).

          Din cauza asta se redcomanda ca profesorii sa colaboreze intre ei la gimanziu, pentru a asigura interconecatarea cunostintelor si indemanarilor, abilitatilor, Nu degeaba in communism le numeam :scoli de cultura generala”).

          ===

          Desigur, orice professor de romana va fundamenta lectia pe cultura romana. Pe scurt, profesorul de romana paote folosi texte rusesti si totusi sa fie evident ca ne aflam la o ora limba si literatura romana.

          ===

          Din pacate, cine nu a avut de-a face cu scoala sau a abordat participarea sa ca professor la un nivel superficial, confunda usor conceptele. De aici, pe calea FB si a internetului in general, tot felul de idei neprofesioniste se propaga conducand la o mitologie greu de combatut de cei care chiar se pricep.

          Chiar astazi a aparut pe HN un articol in acest sens, referitor la educatia financiara, bazat pe asetiunile lui Isarescu. De altfel instructive de citit si in cheie generala, nu neaparat financair bancara.

    • Robo

      Daca aveti copii inca destul de mici ca sa fiti nevoiti sa le cititi … cautati Basme Populare Romanesti din BPT .. volum de la inceputul anilor 60 (seria cu coperta rosie lucioasa . A nu se confunda cu prima serie – coperta rosie dar poroasa)
      Dupa parerea mea (si nu numai!) cea mai buna colectie de basme din limba romana. Parere de „consumator” .. Cea pe care am avut-o este in „voiaj” – adica data cuiva care are un copil inca destul de mic.
      Pentru copii atat de mici din Creanga se recomanda Harap Alb si Danila Prepeleac.
      Amintirile din copilarie sunt ptr o varsta mai mare .. adica deja copilul citeste singur !

      Daca aveti copii adolescenti … se recomanda Ciocoii Vechi si noi (roman picaresc) si pe la 17 ani pot considera interesante Amintirile lui Ion Ghica….

      Nu uitati – lectura trebuieste adaptata vratsei copilului. Ca ati scros Jules Verne .. e bun ptr un copil de 12 ani insa acelasi copil nu va putea aprecia Seniorii Razboiului sau Disfunctia realitatii (care mai are „vanatajul” ca este o trilogie de .. trilogii numai vreo 6000 de pagini! Mor de ras : candva am considerat Razboi si pace ca fiind o carte „groasa”! Ma rog la ultima citire am considerat-o amuzanta)

  12. Intre 12 si 14 ani am citit Neamul Șoimăreștilor , Baltagul si Fratii Jderi.
    Baltagul – spre scandalizarea unor literati zic ca este roman politist.
    Neamul Șoimăreștilor si Fratii Jderi sunt chiar carti de aventura… Insa am cunoscut pusti care considerau chiar si Cei 3 muchetari ca fiind o carte plictoasa si greoaie.

    Insa daca copii nu stiu sa povesteasca o carte, un film samd încropesc cu chiu cu vai niște fraze stângace în limba maternă, nu știu să-și exprime ideile cu claritate, aglomerează frânturi de idei în adevărate salate lingvistice mi se pare ca este „rodul” asa-ziselor comentarii obligatorii ( cumplit meşteşug de tâmpenie!) .. Ani de zile se preda schema „analizei literare” care urma a fi completata de fiecare elev cf dotarii sale naturale. Cerinta fiind in primul rand sa stii ce scrii/vorbesti su sa o faci intr-un mod inteligibil.

  13. Acium, incercind si o gluma: dece sa se chinuie bietii elevi cu Eminescu, Creanga ori Slavici, din moment ce 42% stiu citi, dar nu inteleg ce citesc :P

  14. Si poate ii lamureste domnul Manolescu pe toti de ce avem o literatura atat de mica si un numar de autori atat de mare ( „membri” toti, deh); adica as lasa-o mai usor cu corpul profesoral si m-as dedica propriei institutii, izvor de mahala in ultima vreme (ca tot vorbim de exemple de urmat)… si m-as mai zbate daca as fi Zeul, astfel incat Polirom (spre exemplu) sa schimbe foaia autori romani versus autori straini : de la 10/90 la 90/10, pe genuri, ca sa ajunga la final la copii & ceilalti si alti autori romani pe saturate, caci au trecut totusi peste 100 de ani de la multpreades invocatii canonici; sau suntem nationalisti dar pana in fata portii:)

    finalmente, azi cucerim stele si nu crengute de cires; ma uit la fiul meu de 11 ani, cu acces la internet, informatii& stuff; oare de ce pe el nu-l intreaba nimeni ce vrea in materie de literatura? ce primeste de la scoala nu-i prea place; sa fiu sincer nici mie; din pacate (sau din fericire, nici nu stiu), eu la 11 ani eram un tampitel alaturi de un copil de 11 (oricare) de astazi… ca de obicei, specific liberal, gandim programe pentru „oameni” fara sa-i intrebam daca ii intereseaza sau nu…

    in fine…

    • Să fim serioşi, nu e vina domnului Manolescu că avem o literatură mică, nu trebuie să intri în sindicatul lor ca să te numeşti scriitor, ci să scrii. Dacă mă întrebaţi pe mine ( care nu scriu) bătaia cu Manolescu este mai întâi pe subvenţii, dar e o altă poveste şi e păcat să deturnăm subiectul ăsta generos şi dureros cu şcoala . Literatura română a inceput târziu, numărul de scriitori valoroşi raportat la numărul total e conform curbei lui Gauss, „că nu e om să nu fi scris o poezie”, acum au rămas mai putin pentru că s-au convertit în politicieni, în celălalt regim era invers dar tipăritul era monopol de stat deci se publica mai putin… Iar tipografiile tipăresc ce se vinde, ca să tipărească mai mulţi români trebuie să avem mai mulţi scriitori buni :)

      • Iata programa de limba romana V-VIII (2017):

        http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/01-Llimba%20si%20literatura%20%20romana%20materna.pdf

        Eu personal nu am gasit nici un cusur acestei programe. Nici cea de dinainte (2009) nu avea problem majore

        Personal mi se pare mai buna cea din 2017, pentru ca da mai multa libertate si e mai bine cuplata cu prezentul, dar e o parere proprie.

        Pe web-site-ul Institutului de Stiinte ale Educatiei gasiti toate programele,

        ======

        Manualele sunt catastrofale, nu programele.

        Iar manualele sunt proaste pentru ca sunt verificate de minister si finantate de stat. Daca ministerul s-ar retrage din finantare si din verificarea „conformitatii cu programa” ar fi de 1000 de ori mai bine.

        Minsiterul ar trebui sa verifice manualele numai si numai din punct de vedere al limbajului, caracterului stiintific si a altor lucruri de acest fel. Conformitatea cu programa este oricum de fapt aproape imposibil de evaluat administrativ. Aceasta imposibilitate este evidenta oricui citeste programa.

        Profesorul este cel care decide daca un manula „respecta programa”, deoarece el (sau ea) il foloseste. Si asa ne furam caciula, pentru ca unii profesori stiu foarte bine ca nici unul dintre manualele alternative nu poate fi folosit, asa ca recomanda unul (pe care nimeni nu-l foloseste de fapt) si se cazneste din greu sa -si faca propriul „manual” din ce poate si cum poate.

        Nimeni insa nu e dispus sa elaboreze un manual (de romana in acest caz) care sa fie bun, pentru ca:
        a) sunt sanse mari sa nu treaca de verificarea de la minister
        b) sunt sanse mici sa gasesti o editura care sa il scoata
        c) sunt sanse mici ca profesorii si cadrele didactice sa accepta un manual care nu e aprobat de minister (daca se merge pe aceasta idee).

        Asa ca au aparut „materialele auxiliare” (ajutatoare), complicand si mai mult peisajul…..

        =====

        Dezastrul educatiei nationale nu rezida in programe, ci in modul de organizare care de-responsabilizeaza pe toata lumea (in engleza se spune mai bine: „not-accountable”).

        Rigiditatea educatiei nationale – a doua cauza a dezastrului – apare ca rezultat al sanctificarii cutumei, al ridicarii la rang de adevar biblic a unei mitologii larg raspindite atat in randul cadrelor didactice cat si al parintilor.

        Toata lumea da vina pe programa si toata lumea se ascunde in spatele ei. De fapt biata programa in cele mai multe cazuri e daca nu estralucita, macar acceptabila.

        Am vazut situatii cand cadrele didactice spuneau ca „respecta programa” cand de fapt ceea ce faceau era sa … predea programa (literalmente, ca pe un manual)!!!!

        Am vazut parinti care insistau pentru teme la greu si pentru „severitate” – multi, mult prea multi. Multi parintii isi doresc un invatamant de tip Stalinist, dar fara bataie (!) iar multe cadre didactice isi doresc sa faca putin si daca se poate doar sa dicteze din manuale.

        Asa arata educatia nationala. Sunt de acord ca sunt si personae foarte bine pregatite, cadre didactice cu un simt al datoriei puternic, cu talent, vocative, daruire. Dar aceste cadre didactice nu se pot afirma tocmai pentru ca o „majoritate democratica” imbecila le impune un non-standard, sub sanctiunea izolarii si excluderii din sistem.

        Nimeni nu raspunde in fata nimanui. Inspectoaratele scolare nu au de fapt nici o putere, parintii sunt tinuti deoparte, opinia publica este tinuta in totala necunoastere si manipulata groseier. De catre cine si cu ce scop? Asta e o alta problema.

        Invatamantul bun in Romania se face numai prin contrabanda, in secret.

  15. @ Mihai Badici

    Vedeti programa – am postat link-ul de 2 ori.

    Programa e publica, nu-I secreta.

    Nu inteleg de unde pana unde toata discutia asta despre cat de mare sau de mica (!) e literature romana. Nu are relevanta asta, Cu totul si cu totul altele sunt obiectivele invatarii limbii romane in gimnaziu – cititit programa din link si vet ivedea la ce ma refer.

    In vigoare e programa din 2009, dar nici aceea nu are izul apocaliptic la care s-ar astepta cineva ascultand diverse pareri.

    Cititi programa, veti vedea despre ce vorbesc,

    • Am mai văzut programe, nu de alta dar am copii la I-IV :) Dar programa vine la pachet cu alte lucruri, în primul rând manuale, vedeti comentariul anterior. În afară de cam multă gramatică ( dar văd că juniorul rezistă :) ) nu am mare lucru de reproşat programei…

      • Exact. Programele sunt -cel putin – acceptabile. Cele de acum de la I-IV sunt mai bine structurate si mai calre decat cele anterioare (dupa mine).

        Manualele sunt catastrofale tocmai pentru ca sunt licitate de minister. Am un comentariu mai sus pe larg despre abordarea profund gresita a manualelor alternative.

        Mai e si conservatorismul (in sens negativ) unor cadrer didactice la mijloc. De inteles pe indeva – daca ai predate 30 de ani intr-un fel, e greu acum sa te schimbi.

        Cel mai grav este insa nivelul inacceptabil de scazut al multor cadre didacice in ce priveste pedagogia. In afara de Piaget si Dewey, greu gasesti pe cineva sa stie ceva din pedagogie. Nu vorbesc despre o eruditie pedagogica – chiar nu e nevoie de asa ceva – dar o cultura pedagogica de baza este absolut necesara.

        Din pacate, aceasta problema o intalnim si la multi parinti – ei confunda detinerea de cunostinte cu educatia. Si airasi o mare parte nu inteleg rolul foramtiv major al disciplinelor de tip desen, sport si a altora in afara de romana si matematica.

        Profesorul de romana e super important pentru ca petrece multe ore cu elevii si materia e cuprinzatoare, se preteaza la multa comunicare (sa nu mai vorbim de faptul ca are ca obiectiv chiar dobandirea indemanarilor de comunicare). Asta nu inseamna insa ca restul profesroilor sunt mai putin „super-mportanti” (!) ci doar ca sunt importanti din alte motive.

  16. La baza efectuării unor modificări in programa școlara sau in manuale sta un studiu cu statistică, nu o disertație mai mult sau mai puțin pasională.
    Originea problemei principale, și anume faptul că sistemul nostru educațional nu reușește să dea roade și să avanseze pe plan european, este constituită din mai mulți factori cum ar fi : resursele, industria – care nu permite ca elevii să aibă parte de un program de practică, pentru a nu lăsa totul pe imaginația copilului, ci să-l ajute sa depășească acea barieră teoretică ; profesori necalificați – care ar trebui sa fie responsabili pentru perceperea elevului a materiei, dar care sunt plătiți indiferent de performanța de care dau dovadă ; etc. Sigur Creangă e vinovat și pentru astea.
    Dar stați liniștiți, ca nu suntem singurii care se confruntă cu astfel de probleme, dar se pare că numai pe noi doriți să ne îngropați și apoi să învinuiți marii genii literari.
    Am avut ocazia să studiez câțiva ani în Spania, ceea ce îmi permite să compar nivelul de competență si capacitate a elevilor de acolo și de aici, și vă pot garanta că nu noi suntem ,,analfabeți”.
    Și pentru a adresa potențiala literatură pe care o citesc copiii „pe sub banca, clandestin”, nu a trebuit sa ma ascund de nimeni atunci cand am citit „Harry Potter”, deci de ce dăm vina pe Eminescu?

  17. ..”Pe mine, educatorul, mă interesează ce trebuie să facem la oră ca să obținem de la elevi cele mai bune rezultate”….de regula universitatile cand arunca in viata profesionala „educatori” ii inarmeaza cu metodologii, abordari, modele de gandire, etc,…faptul ca „educatorul” se simte singur si abandonat, fara instrumente adecvate si silit sa improvizeze este, in masura egala, un esec al univesitatilor, al „literatilor” de la celalalt pol…daca asa stau lucrurile, domnul Manolescu e parte a problemei si nu a solutiei…….In viata economica lucrurile stau mai simplu. Daca masinile Toyota dau rateuri la cutia de viteze, atunci firma producatoare se simte obligata sa retraga de pe piata, pe cheltuiala ei, toate modelele de acelasi tip, sa le repare sau modernizeze, dupa ce au reanalizat proiectul, si sa le repuna apoi in circulatie…In nici un caz proprietarul de masina nu incepe sa bricoleze de capul lui in cautarea unei posibile remedieri….

  18. @Cetatean (mai sus, nu mai merge butonul de rely)

    Nu, nu pot sa raspund la o intrebare pe care o declarati retorica. Ar fi o contradictie in termeni.

    ===

    Din pacate, este dificil de sintetizat intr-o postare de ce nu se pot copia elemente ale unui sistem al educatiei nationale, in mod disparat, fara a tine seama de particularitatile nationale.

    Poate, ca argument, ar fi suficient sa remarcam, in aceasta situatia, faptul ca nu exista 2 sisteme nationale identice sau macar asemanatoare structurale.

    O argumentatie completa ar trebui sa ia in seama ce am spus in postarea anter4ioara si , mergand in mod obligagtoriu pe o viziune politica (doctrinara) sa prezinte o viziune critica asupra sistemuluji, cu preluare si adaptarea acelor elemente ce se potrivest viziunii politice respective.

    Altfel spus, trebuie plecat de la doctrina politica si ajuns la creionarea unui sistem educativ. Este pur si simplu imposibil sa preiei un sistem de educatie dintr-o tara, fie si partial, in absenta unei viziuni politice clare asupra societatii. Asta, pentru ca sistemul de educatie sustine dezvoltarea societatii, iar dezvoltarea socio-economica depinde in mod critic de viziunea politica respectiva.

    A incerca sa modernizezi educatia nationala doar administrativ, in absenta unui fir conducator idelologic este fie o incercare sortita esecului (ceea ce tot facem in Romania si de aceea nu reusim) fie sa accepti prevalenta unei viziuni de stanga – extrema stanga cu nuante colcetiviste si cu o clara optiune autoritariana. Adica sa revenim la comunism, de facto. Ceea ce, desi multi o doresc pe ascuns, nu prea au tragere de inima sa o si spuna…

    ===

    Prin urmare,
    – a) ceea ce merge in Finlanda nu merge obligatoriu si in Romania – a discuta in detaliu acest aspect este o discutie fara de sfarsit, care nu duce de fapt decat la o nesfarsita lista de diverse masuri administrative ce ar fi necesare pentru ca respectivele elemente sa fie facute „sa se potriveasca)
    – b) chiar daca aparent unele lucruri ar putea fi preluate,m putem avea surpriza sa vedem ca ele deja exista in ROmania, iar preluarea lor sub alta nuanta din sistemul finlandez nu ar face decat sa sporeasca confuzia (spre exemplu – temele de acasa- toata lumea stie ca nu sunt necesare intr-un volum prea mare, dar ceea ce nu se stie este ca multi parinti insista asupra lor, cel putin tot atat de multi cati insista si impotriva lor, chestiune care nu s-ar rezolva preluand doar acest element din sistemul finalndez; ar trebui probabil sa facem apel si la o „instruire a parintilor”, si uite asa ajungem sa tot detaliem si sa pierdem cauza din vedere)
    -c) cuplarea pretins non-ideologica a sistemului educatiei din Romania cu cel din Finlanda pierde din vedere ca un program de reforma trebuie pus in practica de partidele politice ce castiga alegerile, nu de catre o alta forta (care nu exista); ideea ca s-ar putea crea un consens national in privinta educatiei, care sa treaca dincolo de politica este, pentru oricine are idee despre ce inseamna practic un sistem politic- cel putin iluzorie.
    – d) a neglija faptul ca romanii sunt romani si finlandezii – finaladezi (istorii diferite, cultura diferita etc.) inseamna atat o plasare intr-o alta realitate cat si o incercare „internationalista” de reglementare, cu implicarea unei forte a statului ce este poisibila numai intr-o guvernare de stanga-extrema stanga.

    Subliniez din nou ca angajarea intr-o discutie punctuala asupra posibilitatii de a prelua elemente din sistemul finlandez este primul pas intr-un sir fara de sfarsit de argumente si contraargumente, egal valabile.

    ===

    Scurt: nu poti face o reforma a educatiei fara a apela la fundamentare ideologica, politica. Pentru ca educatie este o exprimare a unui sistem de valori prin excelenta politic si nu o simpla re-organizare administrativa.

    • @Dedalus

      Citind comentariul tau, mi-am adus aminte de discutiile in contradictoriu din anii ’90 cu privire la modalitatea de a face reformele absolut necesare pentru o tara proaspat iesita din comunism: sa taiem „coada pisicii” dintr-o data, sau tot cate putin. Pana la urma s-a optat pentru cea de-a doua varianta, si astfel nu am reusit nici pana astazi sa „taiem coada pisicii” de tot (economia, administratia, sanatatea, educatia, etc., nu sunt inca reformate). Cei care au sustinut cea de-a doua varianta au folosit de tot felul de sofisme pentru a ne convinge ca romanii nu sunt ca polonezii (de exemplu), care au „taiat coada pisicii” dintr-o data, cu rezultate mult mai bune decat noi.

      Vrem nu vrem, vom fi obligati sa „taiem coda pisicii” si in educatie. „A tine seama de particularitatile nationale” este echivalent cu a tine cont de culoarea pisicii. Chiar daca „pisica” noastra este neagra (cea finlandeza fiind alba), tot va trebui sa ii taiem coada, pana la urma – adica sa facem reformele DE SUBSTANTA, care se regasesc la toate sistemele performante.

      Alfie Kohn: „O educatie buna nu este una care se bazeaza pe note obtinute la teste ce presupun ingramadirea unor informatii in memoria de scurta durata. O scoala buna este aceea in care elevul are un cuvant important de spus in ceea ce priveste curriculumul si pedagogia, adica ce sunt invatati si cum sunt invatati. O scoala buna este cea care nu se rezuma la memorarea informatiilor si exersarea abilitatilor, ci urmarestea intelegerea resorturilor interioare ale ideilor.” – Alfie Kohn este unul dintre cei mai importanti critici ai sistemului de educatie traditional.

      http://tinyurl.com/z5ydtne

      O educatie buna” nu tine cont de „particularitatile nationale”, de „viziune politica (doctrinara)” si nu inseamna „a incerca sa modernizezi educatia nationala doar administrativ”. „O educatie buna” inseamna a aplica niste PRINCIPII validate de practica. Deci, nu este vorba „sa preluam un sistem de educatie dintr-o tara” ci sa preluam principiile care stau la baza celor mai performante sisteme de educatie, iar cel finlandez este unul dintre ele. De exemplu:

      „Memorat inutil nu exista in Finlanda.”

      Scoala romaneasca se bazeaza pe memorare mecanica. De asemenea, materia este supradimensionata. Cantitatea totala de cunostinte (toate materiile) trebuie sa fie astfel stabilita incat sa poata sa fie asimilata de catre elevi, fara a-i demotiva (prin supraincarcare – imposibilitatea aprofundarii materiei).Scoala romaneasca distruge motivatia copiilor de a invata si le consuma tot timpul (celor care se incapataneaza sa „invete”) cu memorarea de cunostinte inutile. Din aceasta cauza, obtinerea unei diplome (atestare formala) devine singurul obiectiv pentru majoritatea tinerilor romani. Rezultatul: „aproximativ 42% dintre elevii romani de 15 ani sunt analfabeti functional, potrivit unui studiu al Centrului de Evaluare si Analize Educationale prezentat luni, la Cluj-Napoca. „Copiii pot sa scrie si sa citeasca, dar nu inteleg textele asimilate.”

      http://tinyurl.com/otog6db

      Motivatia cea mai importanta este cea data de dorinta de a cunoaste si nu cea legata de recunoasterea sociala.. Adica nu trebuie sa memorezi informatii pentru a face parada de cunostintele pe care le ai, ci pentru ca iti folosesc la intelegerea subiectului care te pasioneaza. O mare parte a indivizilor inteligenti si creativi (cei care imping inainte limitele cunoasterii), carora le repugna memorarea de dragul memorarii, se vor pierde in anonimat si astfel societatea va pierde o resursa esentiala pentru progresul ei. Un exemplu celebru in acest sens este Albert Einstein. Norocul omenirii este acela ca in cazul lui, finalul a fost unul fericit.

      Albert Einstein: „Si eu vream sa parasesc scoala … principalul motiv era metoda de predare stupida, mecanica. Din cauza memoriei mele slabe pentru cuvinte, aceasta metoda imi crea mari dificultati, a caror depasire imi parea fara sens. De aceea am preferat sa suport tot felul de pedepse decat sa invat sa turui pe de rost”.

      Modern Science, 1896-1945 – Ray Spangenburg & Diane Kit Moser, pag. 28

      Am vazut candva un serial stiintific al lui Carl Sagan in care acesta descria sentimentele care l-au cuprins atunci cand, fiind in fata rafturilor interminabile cu carti ale bibliotecii publice din New York, si-a dat seama ca in toata viata lui, citind fara intrerupere, ar putea citi o parte nesemnificativa a acestor carti.

      Informatiile care se memoreaza in timpul procesului de educatie scolara trebuie sa fie cele esentiale. Trebuie stabilit foarte clar care sunt cunostintele generale strict necesare unui tanar, avand in vedere si o educatie continua, pe tot parcursul vietii (posibila doar daca majoritatea adultilor nu iese din scoala cu motivatia de a studia compromisa – cum se intampla acum in Romania). De asemenea, trebuie sa apara diferentieri de programa scolara mult mai accentuate si mai devreme, in functie de traseul ales de elev (vezi exemplul finlandez). Aceste diferentieri vor permite APROFUNDAREA CUNOSTINTELOR doar in domeniile de interes (deci FARA DISTRUGEREA MOTIVATIEI), cu efecte benefice pentru elev si societate.

      P.S. Nu am observat comentariul tau pana astazi, asa se explica de ce am raspuns dupa trei zile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Tunegaru
Cristina Tunegaru
Licențiată în filologie, master în domeniul Literaturii, profesoara de limba română și limba engleză, cu o experiență de 5 ani la catedră, interesată de domeniul pedagogic și de realizarea unor softuri educaționale pentru disciplinele în care sunt specializată.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro