Home » Asigurari Sociale »Opinie » Citesti:

“Caut ceea ce nu gasesc si gasesc ceea ce nu caut*”. cinci solutii imediate pentru a rezolva problemele cu medicamentele.

Dragos Damian decembrie 14, 2017 Asigurari Sociale, Opinie
6 comentarii 573 Vizualizari

(* Rabindranath Tagore)

Indiferent cat de mult s-ar dori, in absenta unei evidente nationale / computerizate a pacientilor si la o acoperire cu servicii medicale a populatiei de mai putin de 65% va fi imposibil pentru Ministerul Sanatatii sa asigure stocuri suficiente de medicamente in asa fel incat sa nu existe pacienti care sa ramana fara ele  – asta in conditiile in care in Romania se comercializeaza circa 7000 de medicamente diferite, jumatate din ele fiind marci corespunzatoare listei esentiale publicate de OMS. Dar in aceeasi masura este adevarat ca Ministerul Sanatatii trebuia sa se ingrijeasca de cele doua aspecte de mai sus si mai ales, ca nu exista vointa politica pentru a rezolva problema accesului la medicamente – si nici nu va exista asa ceva, pentru ca s-ar risipi inutil cele 200 milioane lei cat sunt estimate sponsorizarile din piata (apropos, suma reprezinta sponsorizarile declarate).

Cu toate acestea , daca ne-am dori cu adevarat sa facem ceva eficient pentru stoparea dramelor care sunt semnalate in presa, exista metode la care au recurs si alte tari din UE, si care au reusit sa evite lipsurile cu care se confrunta Romania. Desi sunt sigur ca ele nu vor fi aplicate – pentru ca exista o rezistenta incredibila a autoritatilor de a schimba legislatia fiindca ar insemna sa iasa din zona de confort sau mai rau, sa dea socoteala daca ceva nu va merge bine – merita totusi semnalate ca alternative solide la impovizatiile fara efect din prezent.

1. Sapte miliarde lei, bugetul 2018 pentru medicamente

Bugetul pentru medicamente a ramas 6 miliarde lei din 2011, nu s-a dat un leu in plus in ultimii 7 ani. Au aparut incepand cu 2015 niste credite de angajament pentru achizitii in conditii speciale, care sunt oricum separate si greoi de finantat. Asa ca diferenta pana la circa 8 miliarde lei, consumul estimat pentru 2017, este acoperita de taxa clawback. Pana la un punct industria a platit, dar s-a ajuns la momentul in care nu mai este dispusa sa o faca. Asa ca cea mai simpla solutie pentru Guvern este sa-si infraneze repulsia fata de multinationale si sa accepte sa puna 1 miliard de lei in plus la medicamente, linistind astfel centralele marilor companii prin scaderea clawback-ului la sub 12%.

2. Parteneriate multianuale pentru medicamentele din sursa unica.

Da, cele mai multe guverne europene care au sisteme de contributii la sanatate si resurse limitate recurg la astfel de aliante. Unii le spun contracte cost-volum sau cost-volum-rezultat, spuneti-le cum vreti, dar o contractare pe termen lung parafata cu centralele marilor companii va asigura o aprovizionare acceptabila. Este rezolvata intr-o masure importanta si problema exporturilor paralele.

E valabil si pentru produsele biologice – stie cineva oare ca unul dintre cei mai mari producatori de imunoglobuline se afla in Bulgaria, si ca este furnizor official al OMS?

3. Parteneriate cu producatorii din tara

Cand ai 40 de producatori autohtoni, indiferent de capitalul lor, da-le o lista de medicamente esentiale si pune-i sa ti le fabrice. O vor face, vor face chiar investitii capitale in siturile de fabricatie stiind ca statul le va contracta productia.

4. Preturi neimpuse la medicamentele generice

Practica larg utilizata in multe tari din UE si non-EU, unde nu exista lipsuri in acest segment. Statul nu impune un pret de vanzare ci negociaza un pret de decontare / de achizitie cu producatorii, asa ca acestia, chiar daca au optiunea unui pret neimpus, vor vinde medicamentele la o valoare apropiata de pretul de decontare, in asa fel incat pacientul sa plateasca cea mai mica suma din buzunar. Legea cererii si ofertei functioneaza si in acest domeniu, dovada fiind piata medicamentelor fara prescriptie.

5. Prescriere pe denumire comerciala.

Romania este singura tara din UE in care prescrierea medicamentului se face obligatoriu pe substanta activa, reglementare care a fost introdusa in 2010, premiza fiind cel putin in teorie, corecta. Rezultatul a fost, cum era de asteptat in Romania, opus, disparand circa 2000 de medicamente ieftine care nu pot plati “taxa de raft” in conditiile celui mai mic pret european si al unui clawback de 20%.

Solutiile de mai sus vin de la un reprezentant al industriei, asa ca va rog, consideratie-le lobby lacom, nu le luati in seama si nu le aplicati (pentru ca nu-i asa, cei din industrie sunt orientati doar pentru profit, in vreme ce toti ceilalti care servesc sistemul sanitar sau pur si smplu isi dau cu pararea detin adevarul si lucreaza pe baze de voluntariat). Dar as mentiona in final ca situatia din prezent este benigna prin comparatie cu cele trei crize de medicamente cu care se va confrunta Romania in urmatorii 5 ani:

-        criza imbatranirii populatiei – cand vor trebui finantate nevoile de sanatate a circa cinci milioane de “decretei” care ajung la pensie;

-        criza de subproductie si substocare a medicamentelor – globalizarea duce la inchiderea tot mai multor situri de manufacturare iar cele ramase nu vor putea face fata cererii

-        criza indusa de implementarea directivei de combatere a falsificarii medicamentelor (FMD 2011/62/EU) – va duce la inchiderea multor situri de fabricatie care nu se vor putea conforma din cauza costurilor ridicate.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. serf spune:

    Editorialul este o pledoarie pentru furt, pentru risipirea banilor publici. Terapia Ranbaxy adică Sun Pharma este unul din cei mai mizerabili jucători de pe piața românească de medicamente, voi detalia mai jos de ce.
    Pe scurt modelul de ”afacere” la Sun Ranbaxy Terapia este următorul: producem substanța în India și o vindem apoi la prețuri fabuloase spre Europa. Companiile fiice din Europa (Terapia de ex.) nu fac profit, noi încasăm în India arginții europenilor. Sigur, modelul este bazat pe faptul că noi în Europa suntem leneși, aglutinați de ajutoare sociale, reglementări de mediu etc și nu mai suntem în stare să facem producție în industria chimică/farmaceutică. Nu este vina indienilor că muncesc în vreme ce noi ne specializăm în ”marketing” dar asta nu înseamnă că SUN Ranbaxy Terapia este altceva decât o căpusă care suge bani din România pentru a-i transfera spre India.

    Încep cu punctul 5 propus de autor: este visul tuturor producătorilor de medicamente să transfere bugetele dinspre farmacii spre medici. Adică mituim câiva medici, ne scriu medicamentele iar farmaciile eliberează medicamentul la preț întreg (pentru că nu mai au bugete să scadă prețurile, acesti banii primindu-i medicii). În prezent farmaciile primesc mare parte din buget (la moleculele pe care este concurență) și-l transferă în prețul medicamentului spe beneficiul pacientului. Este cu alte cuvinte o competiție sănătoasă de preț. Firmele de medicamente vor să evite cu orice preț competiția pe preț, preferă să-și împartă plăcinta prin metode care evită competiția specifică pieței libere.
    Pentru a fi și mai explicit: este mult mai ieftin să mituiești medici, birocrați etc decât să susții competiția pe fiecare moleculă în parte. Mituim medici iar aceștia încep să scrie medicamentele noastre indiferent de nevoile pacientului iar pacientul trebuie să ia medicamentele la preturi mari întrucât nu mai există nevoia să fim competitivi pe preț.
    Acest model funcționează în prezent pe moleculele fără competiție. Terapia are (printre multe altele) trei astfel de molecule pe care le menționez aici: Sevikar (Olmesartan +Amlodipină), Pravator (pravastatină), Levant (lansoprazol). Toate le învață studenții la cursurile de istoria farmaciei, problema fiind că sunt prescrise de medicii români pe statul de plată al Terapia indiferent de nevoile pacienților. Ar trebui ca CNAS să ruleze rutine statistice și să vadă care dintre medici iasă din statistici (iar medicina a devenit din păcate o știință statistică avțnd statistici practic pentru orice) și să desfacă contractele oricăror medici care ies semnificativ din mediile statistice.
    4 total de acord dar nu doar pentru generice ci și pentru originale. Problema este corupția medicilor români, măsura acesteia fiind dată de faptul că SUN Ranbaxy Terapia este lider de piață în România. SUN (compania mamă a Terapia) vinde în România suplimente alimentare fără nici un fel de rețineri dpdv etic. Medicii au procent din vânzări, electronice de lux etc. Rezultatul este că vindem apa cu sare (literalmente este vorba de apă cu sare)la preț de 50 de lei cutia. Terapia vinde direct produse teoretic generice dar fără competiție (mai sus am dat exeplul Pravator) la prețuri imense în vreme ce molecule mult mai potente, din aceeași clasă de medicamente, sunt la o cincime de preț (Pravator 40 36,85 față de Atorvastatină 10 mg 7,09 – este de notat că Atorvastatina10 este mult mai eficientă decât pravastatina 40, oricum ambele ineficiente, sub atorvastatină 20 nefiind reduceri de morbiditate cardiovasculară, la fel este situația lansoprazolului, pe concentrația de 15 mg Terapia are un comportament obscen fiind singura pe piață).
    Punctele 3,2,1 sunt doar pledoarii pentru lărgirea prăzii pe care firmele producătoare de medicamente vor să pună mâna. Bugetele CNAS trebuies drastic reduse, nu trebuies crescute. Estimez că 60%-75% din buget este corupție și risipă.

  2. Prototipescu Fanel spune:

    tocmai necunosterea mi-ar trada lipsa de implicare in domeniu;
    insa chiar si cu aceasta scuza derizorie, nu prea mi se pare ca pledoaria dvs. intra in contradictie cu cea a autorului decat in privinta principiilor economiei de piata;
    chiar e rau ca importam din India ? pai atunci sa interzicem si, sa zicem, importul de carne de porc si sa urmarim ce se intampla in piata si cum stimuleaza asta economia autohtona;

    fara sa am suficiente argumente pentru a generaliza, sunt si eu de acord ca medicii ne prescriu apa cu sare si in destule cazuri o fac din interes (ceea ce nu imi pare a fi in dezacord nici cu articolul); pentru ca mi s-au prescris si mie retete (n-am beneficiat vreodata de compensari si nici nu asta ar fi problema) de sute de lei fara nici un efect; pe de alta parte, nu am putut sa nu remarc si incompetenta a destui medici (tarif circa 100lei/10min), ca apa cu sare era mai concreta decat diagnosticul; pana la urma m-a rezolvat o farmacista de cartier cu un CYSTONE (Himalaya) de vreo 20-25lei din care au fost suficiente doar cateva pilule ca problema sa dispara complet (au trecut deja vreo 3ani fara nici o recidiva, spre deosebire de perioada anterioara, cand durerile recidivau regulat cam o data pe luna, cu o intensitate de ma tavaleam la propriu sau preferam sa fac continuu miscare, pana la epuizare); pe prospect scria: “supliment alimentar”
    si pentru ca tot am inceput sa fac cunostinta cu suplimentele alimentare, intr-o buna zi am achizitionat si o “crema pentru rani minore”, despre care din punct de vedere farmaceutic nu va pot spune nimic, decat ca e produsa tot de Himalaya, se comercializeaza la (!) hypermarket si are efect evident in mai putin de 24h chiar si in cazul arsurilor directe; in lipsa unui termen de comparatie cu orice altceva incercat anterior, doar ma intreb cum o fi crema pentru rani majore de la indienii astia;

    • serf spune:

      @Prototipescu Fanel: Nu cred defel că indian = slab calitativ. Germania (sec.XIX) și apoi Japonia (sec.XX) au început să se industrializeze producând la început produse de proastă calitate dar ieftine. Pe măsură ce deținătorii de capital din respectivele țări au început să aibă mai mult capital la dispoziție au investit, au crescut calitatea, au ridicat prețurile. În prezent produsele japoneze sau cele nemțești sunt considerate a fi de bună calitate. Nu există motive motive pentru a crede că India, China etc vor evolua diferit. Istoria și teoria economică sunt limpezi în această privință. De exemplu oblicativitatea marcării originii produselor a apărut ca o reacție a parlamentarilor englezi pentru a apăra Anglia de invazia produselor nemțești de proastă calitate. Made in Germany trebuia să fie o atenționare asupra calității inferioare a produselor spre deosebire de Made in England care trebuia să marcheze un produs superior. Știm cu toții cum s-a terminat povestea.
      Sunt de acord că lucrurile sunt mai complexe, că orice capital mare presupune rate de profit mai mari (deh, una e rata de profit a unei gogoșerii și alta a unei fabrici de microprocesoare motivul fiind că oricine are suficient capital pentru a deschide o gogoșerie dar sunt foarte puțini care pot deschide o fabrică de microprocesoare) etc etc dar asta nu schimbă nimic din ce-am scris mai sus.
      Dar cele de mai sus nu înseamnă că Germania (porțelan de ex.) sau Japonia nu aveau tradiție, performanță și calitate în industrii de nișă chiar și înainte ca acumularea de capital să se producă. Acesta este și cazul Indiei, produc în general oribilități dar putem găsi și produse de calitate cu totul excepțională. Totul este să fim atenți.
      Pe de altă parte, un șef de parc auto nu va fi nicicând concediat dacă cumpără mașini nemțești sau japoneze dar este sigur că nu va da lovitura cumpărând astfel de mașini. La fel, un șef de parc auto (OK, logistică cum i se spune acum) poate fi ori concediat ori promovat cumpărând mașini chineze sau indiene. Adică ori dai lovitura ori te cam frigi.

      Da, și mie-mi plac produsele Himalaya. În prezent folosesc o pastă de dinți fără flor de la ei. Dar produsele Himalaya sunt – în mare parte – pe cont propriu. Nu țin minte ca în ultimii 5-6 ani să mă fi deranjat vreun reprezentant medical Himalaya (și totuși sper ca vreun ștab de la Prisum să citească asta și să concedieze mizerabilul care ar fi trebuit să de ocupe). Cu alte cuvinte, mă îndoiesc că foarte mulți colegi primsc bani pentru a prescrie produse Himalaya. Mă îndoiesc dar nu sunt sigur, când e vorba de promovare medicală în România funcționează prezumția de vinovăție. Problema apare atunci când medicul este pe statul de plată al producătorului de medicamente. Aici începe problema, asta le reproșez celor de la Sun Terapia dar și celorlalți din industrie. Cazul Sun Terapia este flagrant, cred că au mai mulți reprezentanți decât toate celelalte companii la un loc. Când schimbă flota de mașini se schimbă și peisajul automobilistic din preajma spitalelor, policlinicilor etc. Iar Sun vinde suplimente a căror promovare nu este reglementată legal, este o mizerie îngrozitoare. Până să ajungeți la Cystone sunt sigur că ați primit la fiecare consultație rețetă pentru cel puțin un produs Sun (includ și Wave), cel mai probabil Urisan.

      Ca să revenim la chestiunile economice abstracte, să ieșim din mizeria corupției: uitați-vă la https://www.listafirme.ro/prisum-international-trading-co-srl-5919650/ : veți vedea că Prisum (adică Himalaya) vinde în România suplimente de +/- 45.000.000 lei cu profit negativ sau cu profituri cât venitul unui medic mai răsărit. Cu alte cuvinte importă scump din India, vinde la limita falimentului în România plătind astfel zero taxe pe capital. Plătește doar taxe pe proprietăți, oarece accize (combustibil) și taxe pentru forța de muncă, eventual alte taxe minore (autorizare depozite etc etc).
      Deci până și mielușelul Prisum (Himalaya adică) face profit în India iar în România compania este pe ZERO barat.
      Cum credeți că, în astfel de condiții, poate un producător român să strîngă suficienți bani pentru producție (căci pentru un român nu există o Indie în care să-și externalizeze profiturile)?

    • serf spune:

      ?!

      @Prototipescu Fanel: Nu cred defel că indian = slab calitativ. Germania (sec.XIX) și apoi Japonia (sec.XX) au început să se industrializeze producând la început produse de proastă calitate dar ieftine. Pe măsură ce deținătorii de capital din respectivele țări au început să aibă mai mult capital la dispoziție au investit, au crescut calitatea, au ridicat prețurile. În prezent produsele japoneze sau cele nemțești sunt considerate a fi de bună calitate. Nu există motive motive pentru a crede că India, China etc vor evolua diferit. Istoria și teoria economică sunt limpezi în această privință. De exemplu oblicativitatea marcării originii produselor a apărut ca o reacție a parlamentarilor englezi pentru a apăra Anglia de invazia produselor nemțești de proastă calitate. Made in Germany trebuia să fie o atenționare asupra calității inferioare a produselor spre deosebire de Made in England care trebuia să marcheze un produs superior. Știm cu toții cum s-a terminat povestea.
      Sunt de acord că lucrurile sunt mai complexe, că orice capital mare presupune rate de profit mai mari (deh, una e rata de profit a unei gogoșerii și alta a unei fabrici de microprocesoare motivul fiind că oricine are suficient capital pentru a deschide o gogoșerie dar sunt foarte puțini care pot deschide o fabrică de microprocesoare) etc etc dar asta nu schimbă nimic din ce-am scris mai sus.
      Dar cele de mai sus nu înseamnă că Germania (porțelan de ex.) sau Japonia nu aveau tradiție, performanță și calitate în industrii de nișă chiar și înainte ca acumularea de capital să se producă. Acesta este și cazul Indiei, produc în general oribilități dar putem găsi și produse de calitate cu totul excepțională. Totul este să fim atenți.
      Pe de altă parte, un șef de parc auto nu va fi nicicând concediat dacă cumpără mașini nemțești sau japoneze dar este sigur că nu va da lovitura cumpărând astfel de mașini. La fel, un șef de parc auto (OK, logistică cum i se spune acum) poate fi ori concediat ori promovat cumpărând mașini chineze sau indiene. Adică ori dai lovitura ori te cam frigi.

      Da, și mie-mi plac produsele Himalaya. În prezent folosesc o pastă de dinți fără flor de la ei. Dar produsele Himalaya sunt – în mare parte – pe cont propriu. Nu țin minte ca în ultimii 5-6 ani să mă fi deranjat vreun reprezentant medical Himalaya (și totuși sper ca vreun ștab de la Prisum să citească asta și să concedieze mizerabilul care ar fi trebuit să de ocupe). Cu alte cuvinte, mă îndoiesc că foarte mulți colegi primsc bani pentru a prescrie produse Himalaya. Mă îndoiesc dar nu sunt sigur, când e vorba de promovare medicală în România funcționează prezumția de vinovăție. Problema apare atunci când medicul este pe statul de plată al producătorului de medicamente. Aici începe problema, asta le reproșez celor de la Sun Terapia dar și celorlalți din industrie. Cazul Sun Terapia este flagrant, cred că au mai mulți reprezentanți decât toate celelalte companii la un loc. Când schimbă flota de mașini se schimbă și peisajul automobilistic din preajma spitalelor, policlinicilor etc. Iar Sun vinde suplimente a căror promovare nu este reglementată legal, este o mizerie îngrozitoare. Până să ajungeți la Cystone sunt sigur că ați primit la fiecare consultație rețetă pentru cel puțin un produs Sun (includ și Wave), cel mai probabil Urisan.

      Ca să revenim la chestiunile economice abstracte, să ieșim din mizeria corupției: uitați-vă la https://www.listafirme.ro/prisum-international-trading-co-srl-5919650/ : veți vedea că Prisum (adică Himalaya) vinde în România suplimente de +/- 45.000.000 lei cu profit negativ sau cu profituri cât venitul unui medic mai răsărit. Cu alte cuvinte importă scump din India, vinde la limita falimentului în România plătind astfel zero taxe pe capital. Plătește doar taxe pe proprietăți, oarece accize (combustibil) și taxe pentru forța de muncă, eventual alte taxe minore (autorizare depozite etc etc).
      Deci până și mielușelul Prisum (Himalaya adică) face profit în India iar în România compania este pe ZERO barat.
      Cum credeți că, în astfel de condiții, poate un producător român să strîngă suficienți bani pentru producție (căci pentru un român nu există o Indie în care să-și externalizeze profiturile)?

  3. Dragos Damian spune:

    Pentru Serf:

    Buna seara, va multumesc pentru mesaj:

    - Ascord are o cota de piata de sub 0,05% din piata statinelor;
    - Pravator are o cota de piata de sub 2% din piata statinelor
    - Sevikar este doar importat de Terapia
    - Levant are o cota de piata de sub 1% din piata PPI.
    - Terapia se afla pe locul 38 in topul companiilor care spnsorizeaza medicii,
    - Toate veniturile realizate in Romania de Terapia sunt impozitate in tara

    Celelalte probleme semnalate de Dvs ar trebui sesizate cate autoritati, in mod particular societatilor medicale, Consiliului Concurentei, ANMDM

    Eu va stau la dispozitie cu placere daca aveti nevoie de alte informatii.

    • serf spune:

      Sunt apropape înduioșat. Cote de piață de 0,05 %. Sigur, le meritați cu vâf și îndesat pentru produsele pe care aveți competiție, Ascord fiind un asemenea produs (eu nu l-am pomenit în comentariul meu, presupun că l-ați ales din motive propagandistice).

      Situația este însă puțin diferită. Conform Cegedim Sun Farma (inclusiv Terapia) este pe locul doi ca vânzări http://www.economica.net/companiile-care-au-avut-cele-mai-mari-vanzari-de-medicamente-in-ultimul-an-raport-cegedim_125583.html în Romania. Puțin mai mult de 0,05 %. Nu suteți un amărât de guvid, sunteți ditamai rechinul. Iar pe primul loc este o companie care produce (în principal întrucât este inclusă și divizia de generice) originale. Adică sunteți – de departe – pe primul loc ca producător de generice.

      Repet idea comentariului anterior. Dacă vrem să convingem lumea să accepte ca medicii să scrie pe denumire comercială să ne uităm la comportamentul firmelor acolo unde nu există competiție pe moleculă.

      În chestiunea Sevikar: îl aveți în portofoliu întrucât este un produs Daiichi Sankyo, o companie achiziționată de Ranbaxy, adică o companie soră Terapia. Nu v-am acuzat că-l produceți, pe mine mă revoltă metodele cu care Sevikar-ul este băgat pe gâtul pacientului și a contribuabilului român.

      Faptul că o combinație de olmesartan cu amlodipină (adică Sevikar) este un medicament compensat în vreme ce olmesartanul (Santini) nu este considerat suficient de valoros dpdv terapeutic (și așa este) pentru a fi compensat arată doar nivelul de corupție la care s-a ajuns în cazul celor care aprobă listele de medicamente compensate.

      Din câte știu, și cred că știu bine, cazul Sevikar este cu totul singular, n-am auzit de combinații de molecule compensate în vreme de una dintre molecule nu este compensată (poate mă înșel). Menționarea acidului clavulanic ar fi improprie și cu totul lipsită de onestitate.

      Faptul că Sevikar este prezent pe 80% din prescripțiile unor cardiologi este cu totul innaceptabil, a pomeni aseptic că ”Sevikar este doar importat de Terapia” este o mostră de cinism cel puțin la nivelul cardiologilor care prescriu Sevikar la orice pacient care le calcă pragul.

      Și să nu ne mai batem cu pumnii în piept pe tema producător român etc. Căci dacă nu vă iasă socoteala vă luați jucăriile și plecați, exemplul Carbamazepinei este relevant, pur și simplu ați scos-o de pe piață.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dragos Damian


Dragos Damian

Presedinte PRIMER, Patronatul Producatorilor Industriali de Medicamente din Romania Citeste mai departe


Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

octombrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)