Home » Media / Tech »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

„Ceaușescu a fost un președinte mai bun decât Băsescu”, sau despre fatalitatea iresponsabilității

Felician Velimirovici aprilie 21, 2015 Media / Tech, Opinie, Politica & Doctrine
16 comentarii 3,427 Vizualizari

Desigur, o asemenea propoziție rostită cu veselă iresponsabilitate pe un post național de televiziune, în prime-time, nu ar putea să stârnească decât sentimente de uimire, uluire și consternare în rândurile unui public telespectator lucid, informat și cu o memorie nedistorsionată a trecutului recent. Cu atât mai mult cu cât televiziunea care a găzduit emisiunea cu pricina se recomandă a fi una serioasă, neangajată politic, unde lucrează jurnaliști profesioniști, oameni ai realității.

În cele câteva zile care au trecut de la așa-numita analiză de vineri seara a „epocii Băsescu”, spațiul virtual a fost inundat de reacții dintre cele mai diverse referitoare atât la prestația publică a Președintelui Traian Băsescu în timpul celor două mandate pe care le-a câștigat în urma proceselor electorale din 2004 și 2009, cât și la prestația sa televizată din seara zilei de 17 aprilie a.c. (http://www.realitatea.net/realitatea_romaneasca.html).

Nu sunt și nu am fost vreodată politician (membru al vreunui partid, organizație, forum, sau grupare politică). Nu cred că voi deveni; cel puțin, nu în viitorul previzibil. Suficient de multe partide politice românești mi se par a fi, în clipa de față, nefrecventabile, populate cu suficient de multe personaje dubioase. Nici analist politic nu am fost, nu sunt și nici nu îmi doresc să devin în condițiile în care îmi lipsește expertiza necesară. De altminteri, în spațiul media se poate remarca în anii din urmă o veritabilă inflație de hermeneuți, comentatori și interpreți ai vieții politice autohtone, care mai de care mai avizați, mai obiectivi, mai onești, mai imparțiali, mai echidistanți și mai deontologi. Nici cei (care se recomandă a fi) „acoperiți” nu lipsesc.

Prin urmare, în rândurile care urmează mă voi mărgini la a nota câteva idei nu despre fostul Președinte Traian Băsescu și mandatele sale, nici despre alți formers, ci despre comparația lipsită de discernământ pe care domnul Ocatavian Hoandră, jurnalist Realitatea TV, a făcut-o între Președintele Băsescu și secretarul general al PCR, cel care a ocupat în mod cumulativ și funcția supremă în stat între anii 1967/1974 și 1989. Nu este vorba așadar, aici, despre persoanele celor doi președinți – Ceaușescu și Băsescu – și efectele pe care mandatele lor le-au avut asupra istoriei României, ci despre patologia memoriei pe care o astfel de afirmație o trădează în cazul celui care o face public.

Prin urmare, nu faptul că dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu a fost comparat la TV cu fostul Președinte Traian Băsescu siderează, cât însăși comparația în măsură să bagatelizeze, să banalizeze sau să trivializeze prin comparație un fenomen istoric tragic, care a generat efecte concrete catastrofale în trecutul nostru. Nu mai puțin siderantă ar fi fost comparația cu fostul Președinte Ion Iliescu sau cu Președintele Emil Constantinescu. Este vorba despre anumite principii, iar nu despre numele șefilor de stat post-comuniști.

De notat că domnul Hoandră nu este un fost muncitor reșițean, gălățean sau hunedorean nostalgic după tinerețea pierdută, când statul ceaușist i-a asigurat loc de muncă, învățământ gratuit copiilor, o locuință în chirie și, din când în când – tot mai des în ultimii ani – frig, foame și întuneric. El nu și-a comunicat nostalgia prietenilor pensionari la crâșma din colțul blocului, între două partide de table. Omenește, atitudinea lui ar fi de înțeles până la un punct. Nu este însă nici vreun fost activist superior de partid pe care l-am înțelege, din nou, omenește, dacă ar regreta vremurile când trăia pe picior mare în cartierul Primăverii, ori când „tăia și spânzura” după bunul lui plac prin vreun județ al patriei socialiste, neîngrădit fiind de norme legale, de persoane sau de instituții ale statului. Nu, domnnul Hoandră este jurnalist, moderator al unei emisiuni difuzată în prime-time pe unul dintre principalele canale naționale de știri. Un om care, dat fiind rolul social și profesional pe care îl asumă, ar trebui să aibă responsabilitatea cuvintelor pe care le rostește public. Iată de ce afirmațiile și comparațiile sale de o iresponsabilitate incalificabilă nu pot și nu trebuie să fie trecute cu vederea. Opinia domniei-sale – „Ceaușescu a fost un președinte mai bun decât Băsescu” – probează, în opinia mea, trei tipuri sau forme de inconștiență de care autorul ei suferă:

  1. Inconștiență istorică. Nu este imperativ necesar să fii, în anul 2015, un cititor vorace și poliglot de tomuri savante de politologie, sociologie, marxologie, kremlinologie sau pur și simplu de istoria secolului trecut ca să conștientizezi un lucru pe care un elementar bun-simț ar trebui să ți-l spună ab initio: catastrofele politico-ideologice ale secolului XX nu sunt subiecte sau teme pe marginea cărora se poate glumi șugubăț. Asta au încercat să ne arate și scriitori ca Orwell, Huxley, Kundera, Soljenițîn, Grossman, Pasternak, Kiš, ș.a.m.d. Desigur, dacă domnul Hoandră și-ar fi manifestat aprecierea vis-a-vis de mandatul lui Ceaușescu cândva prin a doua jumătate a anilor 1960, când numeroși comentatori din Occident îl percepeau pe dictatorul român drept un lider marxist luminat, tolerant, reformist, flexibil, deschis inovațiilor politice, ideea sa ar fi fost poate mai puțin inadecvată. Așa era văzut Ceaușescu atunci. Problema apare când astfel de propoziții sunt spuse în 2015.
  2. Inconștiență etică. A face comparații complet inadecvate între cuvinte ca Auschwitz sau Kolîma, Hitler sau Stalin, Ceaușescu, Mao sau Kim Il Sung și realitățile politice românești contemporane mi se pare un gest murdar. Sau cel puțin așa ar trebui să fie în orice societate așezată din lumea normală. Oare cum ar fi fost perceput în spațiul public francez un jurnalist care l-ar fi comparat pe Președintele Hollande cu Phillipe Pétain în direct la france24? Ce i-ar fi răspuns Cancelarul Germaniei Angela Merkel unui gazetar de la Frankfurter Allgemeine Zeitung care i-ar fi comunicat live că mandatul lui Adolf Hitler a fost mai rodnic decât cel al domniei-sale, din moment ce a eradicat șomajul și a construit autostrăzi? Nici cele două mari totalitarisme ale secolului trecut, nici reprezentanții lor de frunte nu ar (mai) trebui luate în balon. Sub nicio formă, niciunde, niciodată într-o lume care are pretenția că a învățat ceva din lecțiile trecutului. Diferanța de abordare pe care unii europeni o manifestă în raport cu fascismul, nazismul și comunismul este generată de lipsa a ceea ce H.-R. Patapievici a numit claritate morală. Avem vodkă botezată după numele lui Stalin, dar este de neimaginat o bere Hitler. Avem The Soviet Pub în plin centrul Clujului, ticsit cu busturile lui Marx și Lenin, dar nu ne-am putea imagina o berărie învecinată care să se numească Der Stürmer, garnisită cu portretele unor Hitler, Himmler sau Hess. Pedagogia memoriei pe care intelectualii europeni, universitățile și oamenii politici au realizat-o și au întreținut-o în Europa postbelică a contribuit masiv la clarificarea morală a acestei mari hidoșenii istorice. Astăzi, din fericire, în Europa nu se mai poate glumi pe sau cu o astfel de temă. În ceea ce privește fascismul și nazismul, în clipa de față, lucrurile sunt clare din perspectivă etică. Din nefericire, cu comunismul lucrurile nu sunt la fel de clare. Motivele sunt complexe, și au fost discutate de numeroși intelectuali critici pe parcursul ultimelor câteva decenii. Pe deasupra, cum judicios constata Andrei Pleșu, unii dintre compatrioții noștri s-au săturat mai mult de anticomunism decât de comunism, mai mult de anticomuniștii postcomunismului decât de comuniști care încă îl populează (https://www.youtube.com/watch?v=vQh_A2HaSe0).
  3. Inconștiență politică. A compara democrația cu totalitarismul înseamnă a compara incomparabilul. A-l compara pe un fost președinte care a obținut mandatul pe baza votului popular cu un fost dictator comunist nelegitimat vreodată în cadrul unui proces electoral autentic denotă cel puțin o periculoasă deficiență de înțelegere a realităților politice în care autorul comparației trăiește. Chiar și un manual de cultură civică destinat clasei a VIII-a prezintă pe larg diferențele dintre democrație și totalitarism. A le ignora în scopul echivalării celor două concepte înseamnă, în complementaritate, a sfida memoria milioanelor de victime pe care cea de-a doua noțiune le-a produs pe parcursul însângeratului secol douăzeci. Din acest punct începe lipsa de claritate morală.

La fel de grav și condamnabil mi se pare faptul că gestul domnului Octavian Hoandră nu constituie o excepție regretabilă de la un set de norme de conduită publică altminteri respectate, așadar un moment unic și izolat în peisajul nostru media, ci reflexul unei atitudini pe care o împărtășesc atât unii jurnaliști, cât și anumiți politicieni români. Un fost ministru – la acea vreme în funcție – a afirmat în martie 2012 cu seninătate că în România nu a existat Holocaust. Ulterior, urmând sfatul șefului său politic, vizita la United States Holocaust Memorial Museum din Washington DC pare să-l fi convins că nu a avut dreptate. Doi ani mai târziu, tocmai șeful lui politic l-a etichetat drept fascist bătrân, cu aceeași iresponsabilitate păguboasă, pe unul dintre cei mai reprezentativi intelectuali critici români. Până în clipa de față, nu a cerut scuze public. Nici domnului Mircea Mihăieș, nici victimelor fascismului românesc.

O minimă capacitate de reflecție asupra catastrofelor politice pe care ideologiile totalitare ale le-au provocat în cursul secolului douăzeci împiedică orice tentație de a le bagateliza, de a le nega, relativiza sau banaliza.

Recomandări de lectură:

http://www.humanitas.ro/humanitas/t%C4%83r%C3%A2mul-mor%C5%A3ii

http://www.humanitas.ro/humanitas/diavolul-%C3%AEn-istorie

http://www.humanitas.ro/humanitas/dragul-meu-turn%C4%83tor

http://www.polirom.ro/catalog/carte/reflectii-asupra-unui-secol-xx-uitat-reevaluar-4006/

http://www.cambridge.org/us/academic/subjects/history/twentieth-century-european-history/beyond-totalitarianism-stalinism-and-nazism-compared

http://www.contributors.ro/cultura/fascistii%E2%80%9D-domnului-ponta-mircea-mihaies-si-demnitatea-intelectuala/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. judex spune:

    Eu as reduce cele trei tipuri de “inconstienta” (termen care ar putea induce senzatia ca personajul nu a planuit impreuna cu ceilalti haitasi, cu buna stiinta, rastignirea “inculpatului” Basescu) la doua caracteristici, a doua fiind rezultatul (p)(c)rimei: constienta propriei nimicnicii, care i-a indus nemernicia. Ambele, asumate in deplina constienta.

  2. V Argesanu spune:

    Dle F Velimirovici, ați plecat de la niște premise greșite în aprecierea sentinței dlui Hoandră.

    Una ar fi ca dl respectiv ar face parte din specia Homo sapiens sapiens și deci ar fi dotat cu rațiune.

    A doua că dl Hoandră ar fi înzestrat cu rușine, adică acea «subrutină» implementată încă din copilăria mică și care te împiedică sa minți pe față, fără sa roșești! La partea cu lipsa roșitului, de vină poate era și make-up-ul cu tona de fond de ten ori fard de pe obrazul ipochimenului…

    A treia ar fi că respectivul post TV este tocmai ceea ce scrie pe firma sa. Păi unde găsești așa ceva în scumpa noastră media românească?!

    Respectivul eveniment s-a vrut a fi un tir cu fecale concentrat pe o țintă care mai avea tupeul să nu stea nemișcată si n-a reușit decât un concurs de aruncări cu bumeranguri de căcat, perfect reglate să se întoarcă la țintașii rămași cu ochii în soare și mâinile la spate !!!

    • marinel spune:

      Buna metafora “bumeranguri de căcat”. Nu cred că aș fi găsit sau nu cred ca ar fi existat un termen mai elocvent pentru tocșoul lui Hoandră.

  3. cineva spune:

    Este irelevant. Tocmai a mărturisit că într-adevăr avea cheile justiţiei. Noi nu am avut justiţie independentă cât a fost Băsescu preşedinte ci capii justiţiei, alături de cel al poliţiei secrete, făceau parte din “echipa lui”.

    • gobru spune:

      Una dintre ideile principale ale acestui articol este ca “cineva” se gasete intotdeauna sa comenteze pe post de detinator al advearului istoric si mare “analist” politic.
      “Calificarea la locul de munca” e inca la mare pretuire in RO.

  4. joenegut spune:

    Interesant!
    Aveţi dreptate!
    Hoandră nu ştiu cum a ajuns jurnalist şi moderator ca să debiteze prostii de acest gen.
    Însă problema este că dacă un jurnalist poate debita tot felul de idioţenii ce ne facem cu un preşedinte de ţară care chiar în situaţia sa de fost debitează la rândul lui nişte lucruri care îi fac pe mulţi să se crucească?
    Poţi să fii responsabil când eşti în funcţie, iar când nu mai eşti să te comporţi exact invers?
    Şi asta este o problemă.

  5. Dali Parking spune:

    Domnu’ Felician, o stiti pe aia cu “un tonomat arunca o piatra in apa si 10/100/1000 de intelectuali se chinuie sa o scoata de acolo”? Proverb popular.
    Dar pe aia cu “intoarcerea la popor”? Asta e dintr-un mare ginditor si practician pe tarimul politicii, da’ am uitat cum il cheama.
    Daca nu azi-miine, cam cit credeti ca ar dura pina cind un referendum l-ar desemna pe Ceausescu un presedinte mai bun decit Basescu? Ca argument pentru istorici – si cititorii Humanitas – nu ca Ceausescu ar fi fost mai bun, ci ca Basescu a fost mai demagog.

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Ceaușescu ”demagog” ? ! ? ! ? !

      Poate doar GOG ȘI MAGOG.

      „ A compara democrația cu totalitarismul înseamnă a compara incomparabilul. A-l compara pe un fost președinte care a obținut mandatul pe baza votului popular cu un fost dictator comunist nelegitimat vreodată în cadrul unui proces electoral autentic denotă cel puțin o periculoasă deficiență de înțelegere a realităților politice în care autorul comparației trăiește. Chiar și un manual de cultură civică destinat clasei a VIII-a prezintă pe larg diferențele dintre democrație și totalitarism. A le ignora în scopul echivalării celor două concepte înseamnă, în complementaritate, a sfida memoria milioanelor de victime pe care cea de-a doua noțiune le-a produs pe parcursul însângeratului secol douăzeci. Din acest punct începe lipsa de claritate morală.”

      Sau sensul cuvintelor CLARITATE MORALĂ vă scapă ?

      • victor L spune:

        dvoastra credeti ca e un singur Hoandra in tara? poate ati vazut ca nici grajdanii nu sint singulari!
        E buna orice ocazie cind poti arunca noroi pe marinar; d`ale parcarii :P

      • dusu spune:

        claritate morala, democratie populara, milioane
        apoi in romanica nu era nevoie sa l mai voteze ca il aplaudau zilnic 4 milioane si jumatate de rumini; si cred ca majoritatea capi de familie, deci ei erau ce dadeau tonul la alte milioane, asa ca multiubitul nu avea voturi,dar clar o mai mare sustinere ca urmatorii alesi in dimocratia originala. a, ca azi zic ca asa erau timpurili,dar oare ce incredere poti avea in astfel de indivizi?cu astia e populata patria

        • BOGdanHoldeanu&unGUREAnu spune:

          vorbesti prostii.
          cei mai mari activisti, shefi, comunisti, responsabili UTC, secumilipoponarii (cadre ale armatei generalului sovietic stalinist Nicolae Ceausescu, mare patrihotz oltean rromin), si urmasii lor in neam, au devenit subito dupe ReEvolutie, DIZIDENTI, iar ceilalti, fraierii obligati de sys si conjuncturi sa faca scoala de partid judeteana (nu la stefan gheorghiu mass-media), alaturi de toti ceilalti care au fost deprimati si reprimati de primii, si urmasii lor flaminzi, goi si nespalati, au devenit cu timpul mai comunisti decat au fost vreodata!
          Par example, unu Begutz Virjil Eujen, ochelaristul fara onomastica dar cu orijini sanatoase, venit direct de pe bancile scolii Colejiu de Mate-info din iasi, in campul muncii la scola centrala a municipiului fara sa dea niciun examen premergator ca dirijntele puilor de organ – devene in 1990 DIZIDENT si Director al respectivei scoli!

          • dusu spune:

            aveti dreptate domnule : putini am fost ,multi am ramas !
            da nu va mai framintati, important e ca ruminii s o duca bine si sa ramina uniti

  6. eu****** spune:

    Cred ca se incearca acum, cum s-a incercat si nu prea demult, crearea unei bulversari in societate de tipul: “NImic nu este bun!”

    Eroarea este maxima si poate macina si distruge mentalul unei natii.

    Ma gandeam ca o astfel de pozitionare ar trebui atent analizata si dezmembrata de catre:
    a. politicienii de dreapta – caci trimiterea lui Octavian Hoandră este clar catre stanga, aia nostalgica care era, cica, cu mult mai buna decat astia asa sunt numiti de dreapta-
    b. de jurnalisti si
    c societatea civila, mai ales.

    Si mai este ceva care face clar diferenta intre ceea ce a fost atunci si ceea ce se intampla acum:

    PUTEM COMENTA LIBER – pro sau contra -

    ceea ce este o contributie implicita a mandatelor lui Basescu pentru ca evident derapajul spre care plecase regimul Iliescu- Nastase – justitia dirijate, serviciile subordonate, institutii publice aservite intereselor personale ale oamenilor din grupul “celor de sus” – ne putea intoarce la vremea lui Ceausescu…

    In 2004 am evitat la mustata intoarcerea spre Ceausescu!

    A fost nevoie de mai multi ani pentru a plasa acolo unde trebuie 0049!

  7. Valeriu spune:

    Au vrut,sa faca un proces televizat ,urmare a spectacolelor justiare din ultimul timp,asa ca i-au pregatit o capcana lui T.B. “Patrioti”(unul din ei o afirma frecvent )de la Cluj au lasat mintea ardeleanului la Glina si s-au napustit in haita atunci cand au primit semnalul :uraaa
    nazad!Adica cu ura patriotarda.Jurnalistilor adevarati ar trebui ,sa le fie rusine cu un asemenea moderator si cu asemenea jurnalisti.
    Se pare insa ca e …razboi.

  8. Radu spune:

    Cine-i Hodoroanca asta, dom’le? Maimutoi cu aere de intelectual mai dezarticulat decat asta, mai rar, zau. Sa fim seriosi! Uite cum pierdem vremea bagand in seama toti ratacitii :( .

  9. Ciobanul Bucur spune:

    Dl. Hoandra a fost luat de curent si nu cred ca a spus-o constient fiind de gafa impardonabila. De altfel, haita de la L3 a reparat-o oarecum seara, cand formularea a fost citata schimbat, adica “Dvs. ati fost in presedinte MAI SLAB decat Ceausescu”. Daca atmosfera ar fi fost mai calma, cred ca tot astfel ar fi formulat si dl. Hoandra.
    Asta cu atat mai mult cu cat am inteles ca dl. Hoandra s-a manifestat ca anticeausist inainte de 1990 si ar fi fost chiar inchis petru asta.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Felician Velimirovici


Felician Velimirovici

Studii universitare de istorie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (2006-2011), doctor în istorie contemporană al aceleiaşi facultăţi. Principalele domenii de inter... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)