Home » Analize »Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

„Smulgerea” Moldovei din zona gri a Europei. Preţul, Transnistria?

Valentin Naumescu iulie 23, 2013 Analize, Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine
11 comentarii 2,467 Vizualizari

Încep prin a spune că anticipez o decizie favorabilă la Vilnius, în noiembrie. Fireşte, nu sunt singurul care crede acum în şansele Moldovei, dar sunt printre ultimii veniţi în tabăra optimiştilor.

Ştiu, s-ar putea să nu mă ţină mult, de regulă gândesc în termenii neorealismului rezervat (să nu spun sceptic, pentru că aş exagera), dar deocamdată mă bucur să văd cum se conturează, din ceaţa istorică de peste Prut, profilul unui mic vecin „semi-european”. Un vecin răpit nu foarte demult chiar din casa noastră şi supus apoi propagandei „propriei identităţi” şi dependenţei sistemice de Rusia. O rudă care vorbeşte, la propriu cel puţin (dacă nu şi la figurat, încă), aceeaşi limbă ca a noastră, dar pe care o cunoaştem, paradoxal, atât de puţin. Mai puţin decât pe „îndepărtaţii” germani, francezi, britanici sau chiar nord-americani la care ne raportăm fie aspiraţiile şi lecturile, fie experienţele profesionale, academice, culturale ori turistice. Republica Moldova a fost în tot acest timp atât de aproape de noi, şi totuşi atât de departe de interesele noastre specifice. Nu pot vorbi în numele altora, dar s-ar putea ca şi reciproca să fie valabilă, interesele moldovenilor legate de România fiind, se pare, puţine şi punctuale. Le-am evocat în articole precedente.

Criza politică din primăvară, o teribilă provocare declanşată cu riscul (scopul?) de a scoate definitiv Chişinăul de pe orbita europeană, a fost depăşită în ultimul moment, cu greu, cu ajutor şi cu puţin noroc. Este foarte probabil ca Uniunea Europeană să ofere în cele din urmă Republicii Moldova, la Summitul din noiembrie, oportunitatea parafării Acordului de Asociere, de unde începe practic totul.

Doar „începe”, spun, pentru că aderarea efectivă este încă foarte departe şi nici măcar nu este certă. Însă chiar şi „asocierea” în sine este importantă, procesul complex care va urma având darul de a cataliza modernizări şi dezvoltări monitorizate (instituţionale, politico-administrative, de bune practici, de infrastructură etc.) esenţiale pentru transformarea republicii post-sovietice pe o matrice europeană. Mulţi ne amintim aici, de exemplu, că România a progresat mai spectaculos şi mai repede în perioada de preaderare (2000-2006) decât ulterior, când nu a mai beneficiat de statutul de asistat, dar cauzele lentorii şi dificultăţilor (multe de natură politică internă, altele legate de criza economică globală) ale României după intrarea în club necesită o discuţie separată.

După vizita lui Catherine Ashton la Chişinău, se pare că lucrurile s-au lămurit. Mai sunt, desigur, ezitări la Bruxelles şi mai este încă multă neîncredere în potenţialul european al Moldovei (impresia negativă a crizei din martie-aprilie n-a trecut complet), dar s-a creat o masă critică favorabilă unei decizii de parafare a Acordului de Asociere (cu semnare în 2014), ceea ce ar da o gură de oxigen inclusiv unui Parteneriat Estic destul de obosit şi lipsit de finalitate până în prezent.

Probabil reconfirmată cancelar după alegerile din 22 septembrie, Angela Merkel va accepta Republica Moldova în anticamera Uniunii Europene (este un win-win game), tocmai pentru a crea un mic factor de presiune în negocierile atât de diverse şi de complicate pe care le comportă relaţia cu Rusia. Sună paradoxal, dar în orice relaţie ai nevoie de argumente şi atu-uri, iar cooptarea unei foste republici sovietice în spaţiul de interes politic, strategic şi economic al Uniunii Europene dă mai multă forţă Berlinului în politicile sale estice şi în dialogul cu Moscova.

. Pentru Moldova, aceasta poate însemna „smulgerea” din zona gri a continentului, în care părea până nu demult predestinată să rămână captivă. Pentru România, dacă luăm în calcul şi perspectiva europeană revigorată a Serbiei, înseamnă să scăpăm treptat de statutul de periferie geopolitică a Uniunii Europene şi de avanpost al lumii dezvoltate la porţile Orientului. Ar rămâne doar vecinătatea noastră cu Ucraina, al cărei regim politic constituie deocamdată, pentru Occident, un subiect îngheţat.

Dintre toate ţările Parteneriatului Estic, Republica Moldova are, în opinia mea, şansele cele mai mari la o perspectivă europeană relativ rapidă (8-10 ani), dacă Uniunea Europeană rămâne în formatul actual, cu instrumentele şi cu mecanismele actuale de extindere şi dacă nu apar noi crize structurale. Moldova este un stat mic şi fără graniţe cu Rusia, ceea ce ajută în analizele de cost şi risc de la Bruxelles, în contextul economic şi internaţional complicat al etapei post-criză.

Pe de altă parte, orice student în domeniul relaţiilor internaţionale ştie că Republica Moldova nu va putea adera la nicio structură euro-atlantică cu trupe ruseşti staţionate pe teritoriul ei. În cazul concret al dorinţei Chişinăului de a deveni membru al Uniunii Europene, problema Transnistriei trebuie rezolvată limpede în anii următori, probabil chiar înainte de a aspira la statutul de candidat. Nimeni nu va deschide negocieri efective de aderare în condiţiile cunoscute. Ciprul a fost un caz excepţional şi oricum unii regretă şi acum neclarificarea aspectelor teritoriale ale insulei, înainte de aderare. Iar Turcia nu e Rusia, este totuşi un membru credibil al NATO, cu care se poate discuta în alţi termeni. În cazul Moldovei, acceptarea unei asemenea situaţii confuze este exclusă.

Deci, Transnistria. Cheia aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană este, oricât ar părea de cinic, la Moscova. Fără acordul Rusiei nu va fi posibilă soluţionarea problemei transnistrene, iar fără o soluţie negociată şi convenită porţile Uniunii Europene vor rămâne definitiv închise, indiferent câte stadii intermediare reuşite şi laude pe parcurs va mai primi Chişinăul.

Cine va avea aşadar meritul istoric de a merge cu succes la Moscova după cheia eliberării şi revenirii Moldovei în spaţiul european? Să privim o clipă spre Serbia, acum stat candidat la integrare… Care va fi preţul pentru Chişinău? Să fie cel la care toată lumea se gândeşte demult dar nu vrem să recunoaştem, pentru că încă mai sperăm o victorie fără sacrificii şi compromisuri?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. Emil Stoica spune:

    Pragmatic aveti dreptate, desi o astfel de solutie va genera multe drame personale (pe motiv ca vor fi multe familii afectate).

    Este pacat ca in secolul 21 avem actori (Rusia, Ungaria) care gandesc in termeni de secol 19 sau inceput de secol 20.

  2. eu****** spune:

    Ce castiga si ce pierde Moldova in acest joc?

    Concesia este mare si actualul PM nu stiu daca este pregatit sa o faca.
    Ramane de vazut – imi doresc ca aderarea Moldovei sa fie facuta rapid, dar fara pierderi importante.

  3. zapp spune:

    Articolul domnului Naumescu este revelator pentru interesul manifistat public al unei elite romanesti (autorul este specilaist inrelatii internationale) pentru Moldova .
    Pentru a sterge orice dubiu ma refer la interesul scazut fata de subiect. Sunt surprins de afirmatia prin care autorul isi recapata optimismul pt Moldova.
    Sa nu uitam ca in Romania la nivelul elitelor romanesti (sa le spun private) si nu institutionale (presedintie, diplomatie) acest subiect a fost tratat in maniera: “sa le dam odata rusilor moldova si sa scapam de acest bolovan”.
    Este chiar reconfortant sa vezi , specialisti in domeniu care devin optimisti ! Sigur, nu putem uita si actorii (interni/externi) prin care acest lucuru se intampla!

    • Mircea spune:

      Gresesti enorm. Fiecare roman este constient ca cedarea RSSM Federatiei Ruse inseamna inceputul serbizarii a Romaniei.
      Oponentii integrarii europene a RSSM sunt parte a securitatii aduse la putere de rusi (FSN) si care doresc distrugerea statului roman cum s-a incercat in aprilie 2012.

  4. val spune:

    o intrebare va rog: Ce probleme concrete are astazi UE din cauza Ciprului de Nord ?

  5. alex1234 spune:

    Da de ce sa fie Tranistria “Concesie”?

    Da Polonia inapoi Silezia Germaniei?

    Da Rusia teritoriile ocupate inapoi Poloiniei?

    Ne da Ucraina, Bucovina de nord si Sudul Basarabiei inapoi?

    Deci daca este un status-quo international legat de frontiere

    sa faca bine sa respecte si Rusia dreptul international!

  6. val spune:

    Pericolul imens (isi da cineva seama !?) este ca acea Transnistrie, daca este acceptat sa se rupa de R.Moldova, sa devina teritoriul statului rus.
    Asta ar fi pentru România o catastrofa. Cine va mai investi intr-un stat care va avea in mod oficial trupe rusesti la granita ? Macar acum se cheama trupe de mentinere a pacii.

    Un compromis cu care am putea trai ar fi ca granita intre R.Moldova si Ucraina sa fie rîul Nistru, iar conceptul de regiunea Transnistria sa dispara. Dar Rusia are multe pirghii sa le stranga ucrainenilor degetele in usa.

    Trebuie evitat cu orice pret sa mai avem vreodata granita cu iadul rusesc.

  7. Andrey spune:

    In 10 ani se pot intimpla o multime de lucru chiat si in o sociatate mai statice sau mai putin dinamica ca Moldova. Chiar daca Rusia se va opune (lucru cert) si va va face eforturi si va folosi aproape toate mijloacele si in a sabota atit visul European a sabota jocul Romaniei, factorii cei mai importanti sunt cei secundari ai acestui process de Europenizare a Moldovei: O noua generatie de tineri cu viziuni diferite va inlocui generatia actuala la toate nivelele sociale inclusive politica, vor apare partied politice noi iar actualele se vor reforma iar odata ce se investeste in aceast process va fi aproape imposibil sa se schimbe macazul.
    Chiar in situatia in care trupele Ruse vor continua sa stationeze in Transnistria, chiar daca Rusia se va impotrivi ca Moldova sa devina tara membra NATO sau partenera EU si indiferent daca EU refuza sa accepte Moldova in rindul statelor member,mortul nu se va mai intoarce. Ca urmare Moldova va fi intre ciocanul Rusiei si nicovala Romaniei in care alternativa unirii cu nicovala Romaniei va fi o alternative rationala si nimeni nu se va putea impotrivi; nici Rusia nici EU si nici macar Romanii din Romania.
    Odata ce acest process are loc Transnistria devine problema Romaniei, a EU (daca va mai exita in 10 ani), si a organizatiei NATO.

  8. Victor spune:

    Este clar ca Republica Moldova se va uni cu Romania, cu toate impotrivirile Rusiei si problema Transnistriei care vor fi rezolvate in urmatorul timp.
    Mentalitatea Rusiei de imperiu doar prin forta nu-si mai are loc in ziua de astazi, sunt prea multe forte pro europene asfel incat Basarabia sa fie impedicata din drumul european, in primul rand noua generatie nu se mai uita inspre Rusia, toata lumea se uita spre Vest.
    In continuare este doar o chestiune de timp pana Basarabia va reveni acasa in toate domenile: economie, cultura, educatie, dezvoltare, etc
    Sa vorbim mai putin si sa facem mai mult pana la realizareal urmatorului obiectiv al poporului roman anume Reintregirea Neamului Romanesc!
    Doamne Ajuta!

  9. Radu D.L. Popescu spune:

    Problema nu-i cu Transnistria care nu a fost pamant romanesc ci cu zona de varsare a bratului Chilia, unde n-au ce cauta ucrainienii.

  10. Adrian spune:

    Atita timp cit Romania are o armata inzestrata cu fiare vechi luate pe bani grei cum ar fi F16, nimeni nu o sa bage in seama vreun guvern de trogloditi de la Bucuresti. Ramineti sa va uitati pe harti inca o generatie.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)