Home » Educatie »Opinie » Citesti:

„Vrem salarii mari, dar să nu se schimbe nimic!”

Cristina Tunegaru septembrie 14, 2015 Educatie, Opinie
49 comentarii 5,258 Vizualizari

La început de an școlar, profesorii așteaptă mărirea de salariu promisă. Cu salarii începând de la 700 de lei pentru un profesor debutant și până la 2000 lei pentru un profesor cu gradul I și vechime considerabilă, cadrele didactice pot găsi diverse mijloace de a-și mări venitul. Profesorii vor salarii mari, dar vor și să nu fie împiedicați să-și desfășoare activitatea așa cum au făcut-o până acum.

Puțini sunt cei care vor să lucreze în zonele sărace ale țării, profesorii știind, la fel ca popa Tanda, că bunăstarea lor depinde de bunăstarea localnicilor. Așa se face că, în anii aceștia, sunt județe în care nu există niciun profesor care să ia o notă mai mare de 6 la titularizare și astfel rămân locuri libere, neocupate de profesori calificați. Desigur, în aceste locuri, calitatea actului educațional scade, din cauza angajaților necalificați și, în ansamblu, apare o inegalitate a șanselor pentru copii.

În orașele mari și în municipiul București, concurența pentru ocuparea posturilor vacante este foarte mare. Puținele locuri titularizabile care se eliberează într-un an, se ocupă din primăvară, de la transferurile realizate cu complicitatea inspectorilor și rămân foarte puține posturi titularizabile pentru concurs. Astfel, la disciplina limba română, dacă iei o notă mai mică decât 8 la examen, nu ai nicio șansă să obții un post – nici măcar pentru suplinire – în București, în ședințele din timpul verii. Ai putea obține un post părăsit de altcineva în toamnă, poate chiar după începerea anului școlar. Și, cu toate acestea, profesorii luptă să obțină un post în oraș. La limba română, sunt, în medie, în fiecare an, 200 de candidați pentru cinci posturi vacante, titularizabile.

Dacă salariul este același, de ce sunt atât de mulți cei care vor să devină profesori în marile orașe? Pentru că există mijloace de rotunjire a veniturilor. Sigur că există mulți profesori dedicați, care nu întreprind astfel de activități.

Iată câteva dintre mijloacele profesorilor de a-și mări venitul:

  • Sunt profesori care țin ore suplimentare în cadrul școlii. Acolo unde rămân posturi neocupate, profesorii din școală iau orele rămase și lucrează ca necalificați. În comunitățile sărace, profesorul de geografie va preda și biologie și engleză etc.
  • Unii profesorii țin ore de after-school cu elevii de la clasă. Activitatea se realizează cu un singur cadru didactic. În această situație, profesorul are control absolut asupra activității și numărul elevilor pe care îi declară prezenți în acte depinde de buna sa credință. La finalul lunii, prof. Ionescu declară că au participat jumătate dintre elevii care au venit la orele de after-school, întotdeauna câte 7 copii. În realitate, au venit și 18 copii la o ședință. Uneori ține ședințe de o oră jumătate, dar plătește impozit doar pentru o oră. Aceste cursuri se petrec cu elevii săi de la clasă, astfel, apărând o înțelegere tacită între părinții care vor note mari pentru copii și profesorul sărac. În felul acesta, și părinții sunt stimulați să plătească 15 lei pe săptămână pentru o oră de curs, știind că profesorul va fi mai îngăduitor cu odrasla. Când este verificată situația orelor de after-school se verifică numai dosarele, documentele. Săptămânal, un venit considerabil fiscalizat în mică măsură, rămâne profesorului pentru numai o oră de muncă cu elevii săi.
  • Alți profesori cumpără materiale auxiliare pentru elevii lor și primesc comision. Uneori sunt alese editurile care oferă cele mai mari comisioane, conținutul culegerii nemaifiind un criteriu de luat în seamă. Își șoptesc unii altora în cancelarie aceste lucruri, pentru că dacă cererea de cărți crește, crește și comisionul. Deși s-a cerut renunțarea la această practică, realitatea a rămas aproape neschimbată, comisionul este acordat acum cu colaborarea părinților care se ocupă fictiv de achiziția culegerilor. Numărul de culegeri este aproape la fel de mare la anumite discipline: culegere pentru fiecare semestru, pentru vacanță, pentru diverse aspecte ale disciplinei.
  • Unii profesori de limba română vând în școală cărți de literatură pentru copii, primind un comision considerabil. Cărțile au același preț ca și în librării.
  • Unii profesorii acceptă cadouri și atenții din partea părinților pentru a le fi câștigată simpatia.
  • Sunt profesori care pretind și primesc gradații de merit timp de cinci ani, dacă adună un punctaj minim. Dovezile acestor puntaje sunt adeverințe, documente. Cu cât dosarul este mai gros, cu atât șansele să obții gradația de merit sunt mai mari. Gradația de merit nu este o dovadă a abilităților profesorului de a educa, ci o dovadă a adunării de documente. Chiar și profesori incapabili să-și țină copiii în clasă în timpul orelor, profesori care absentează des de la școală pot lua gradație de merit.
  • Sunt alți profesorii care organizează excursii și tabere, ocupând locurile libere cu copii plătitori și luând mai puțini supraveghetori. Profesorii beneficiază de locuri gratuite pe care le ocupă copiii plătitori.
  • Unii profesori încurajează elevii să participe la concursuri școlare cu taxă.
  • Și nu în ultimul rând, unii profesorii oferă în timpul liber meditații. Unii plătesc impozit pentru venit, însă cei mai mulți nu o fac. Unii profesori meditează copii pe care nu-i au la clasă pentru a evita conflictul de interese. Domnul Marcu, profesor de chimie, le cere copiilor să învețe ceea ce le dictează. Pentru că ei nu înțeleg problematica predată, copiii iau note foarte mici, riscând să rămână repetenți. Note mari primesc numai cei care apelează la domnul profesor pentru lămuriri suplimentare la domiciliu. Deși nu-i ajută pe termen lung, unii părinți își meditează copilul cu domnul Marcu.

În altă ordine de idei, meditațiile devin un al doilea loc de muncă pentru foarte mulți profesori, fiind și principala sursă de venit. Profesorii își dau elevii unul altuia pentru meditații și se creează o rețea de părinți și profesori meditatori, un soi de școală underground, un simptom al eșecului educațional.

Chiar și atunci când le este amenințat confortul, profesorii se descurcă. Având un loc cald, profesorul nu vrea decât să-l păstreze și să-și desfășoare activitatea fără intervenție străină. Când inspectorul se anunță la clasă, doamna Ionescu, cu o experiență de aproape 30 de ani la catedră este de-a dreaptul impacientată. Își întreabă colegii mult mai tineri cum să abordeze ora, înțelegând că metodele ei sunt învechite, rudimentare și nepotrivite pentru copiii de astăzi. Pregătește o oră și, în așteptarea inspectorului, o desfășoară la nesfârșit, zi de zi, până când, în sfârșit inspectorul trece pe la clasa dumneaei și scapă de chinul inspecției, al așteptării. Răsuflă ușurată pentru că s-a descurcat și de data aceasta și a primit un calificativ de care este mândră. La finalul inspecției, toată lumea este mulțumită, chiar și inspectorul despre care s-a aflat între timp, din șoapte, ce mănâncă, ce bea, ce îi place, ce preferă și i s-a făcut pe plac.

După inspecție, domna Ionescu nu uită să ceară încă o dată cele mai bune clase în încadrare, clase pe care consideră că le merită, apoi pleacă la oră cu cartea de comentarii la subraț. Le va dicta copiilor cu nesaț.

Profesorii vor mărirea de salarii, dar să nu se schimbe nimic în sistem, să nu se schimbe legea educației, mijloacele de evaluare a profesorului, controlul activității.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "49 comments" on this Article:

  1. DanT spune:

    Corect. As mai adauga faptul ca pentru gradatia de merit se da spaga la inspectorat sau/si trebuie sa fii membru de partid. Nu faci nimic doar cu dosarul. Sa nu se inteleaga insa ca vorbesc din experienta – nu am cerut niciodata gradatia de merit, tocmai din motivele respective.

    Dar gresiti cu concursurile cu taxa, v-am mai spus:
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19285769-ministrul-educatiei-scolile-nu-mai-voie-organizeze-concursuri-taxa-este-nevoie-sistem-acreditare-unitatilor-after-school.htm

  2. lili spune:

    Cred ca e cam asa: stati linistiti, va dam salarii mai mari, nu trebuie sa faceti nimic in plus !!
    Merge si-asa!

  3. Harald spune:

    Cifrele menționate în articol sunt cam greu de considerat ”salarii mari”. Iar la asemenea salarii, evitarea fiscalizării veniturilor suplimentare ar trebui să fie o datorie de onoare, nu un aspect criticat. Se plătește destul TVA pentru orice se cumpără din magazine.

    • Catalin spune:

      @Harald – toata lumea plateste TVA. Evaziunea nu este o datorie de onoare. Daca crezi asta esti un infractor. Nu iti convine salariul poti sa iti dai demisia – nu este nimeni obligat sa fie profesor(persoana ce dicteaza lectiile elevilor).

      • Harald spune:

        Deci așa merg lucrurile în România de azi, ”ești un infractor dacă asta crezi” ? Pe vremea comunismului se făcea închisoare pentru delicte de opinie, într-adevăr. Asta faci tu în România, construiești din nou comunismul?

        În altă ordine de idei, e cam a 15-a oară când pun întrebarea asta pe Contributors și ea rămâne mereu fără răspuns: cam care e nivelul de fiscalitate dincolo de care evaziunea fiscală devine legitimă?

        • Catalin spune:

          @Harald – victima cu atestat. Intorci cuvintele cum vrei tu ca sa iti ascunzi lipsa de moralitate. Stii exact ce am vrut sa spun: faci evaziune – esti infractor, este simplu. Dupa cum dovedesc tarile nordice nu exista nivel de la care evaziunea este acceptabila. Tu nu ai respect fata de lege, cred ca esti nociv pentru elevi. Eu platesc prin SRL-ul pe care il detin mai multe taxe ca tine – poate ar trebui sa ma opresc ca sa nu mai traiasca imorali ca tine din banii mei. Dispret!

      • Dragos Croitoru spune:

        Ăla pleacă, ăla pleacă şi nu mai rămâne nimeni la catedră să-ţi educe copiii. Mă enervează la culme expresia asta, “cui nu-i convine salariul să-şi caute altceva”. Aici e vorba de o meserie de vocaţie, profesorul nu e ca sudorul care, atunci când nu găseşte de lucru, poate să se califice tinichigiu la alt loc de muncă. Gândiţi în profunzime, fraţilor!

    • iosiP spune:

      @Harald, si eu consider ca evitarea fiscalitatii aberante este dreptul si datoria fiecaruia (altfel n-as mai fi libertarian). In schimb, consider ca o conditionare a mediei de absolvire de participarea la meditatii, indiferent de cunostintele copilului, este o magarie si trebuie tratata ca atare.
      Prin urmare, DA, profesorii au dreptul sa dea meditatii private nefiscalizate dar NU, nu au dreptul sa conditioneze – mai fatis sau mai voalat – notele elevilor de participarea la acestea.

  4. Eugenie spune:

    Intr-adevar, rusine sa le fie profesorilor, ca re castiga 1200lei, camine, dupa 12 ani de munca in invatamant,, bani din care trebuie sa ma intretin: chirie, cheltuieli/intretinere, mancare, transport…Profesorii sunt chiar innebuniti sa faca ore de pregatire suplimentara pentru putea supravietui! E o adevrata placere sa nu mai ai timp liber, doar pentru a te imbraca decent… sau pentru a nu-ti muri copiii de foame….Stam la oras nu pentru ca suntem adeptii zgomotului, poluarii, presiunii parintilor, ci pentru ca aici gasesec si sotii nostri de munca, iar pruncii nostri pot merge la scoli mai bune sau, cum ati spus, au sanse mai bune de a reusi in viata, dar nu ca profesor! E usor sa aruncati cu pietre, cand nu lucrati ca profesor! Si noi putem spune ca e fain sa stai la birou si sa scrii articole din auzite, dupa ureche…E chiar distractic sa mai iei si un salariu din care sa iti poti permite sa mergi in concediu, cu familia, in Grecia, de exemplu. Ceea ce nu ai sa vezi la o familie in care ambii parinti sunt profesori…mai ales daca lucreaza in mediul rural…Asa cum toti se zbat pentru un trai mai bun, au si profesorii dreptul sa o faca. Nu pentru a fi injositi de tot felul de eminenti care nu stiu cum sa isi mai spuna parerile savante, ci pentru a supravietui, pur si simplu. Mai intai lucrati in meseria pe care o criticati, apoi puteti discuta despre asta.

    • anonymus spune:

      Articolul e o analiză lucidă a stării de fapt. Aș mai adăuga calitatea tot mai proastă a personalului didactic intrat în sistem, absența oricăror criterii obiective de măsurare a satisfacției educabilului, transformarea directorilor și a inspectorilor păstoriți de un partid
      sau altul în stăpâni medievali care împart privilegii cui e obedient, impostura intelectuală a unei majorități covârșitoare de profesori…cred că lista ar putea continua. Părerea mea e că reforma educației rămâne un vis. Și vorbesc din interiorul sistemului.

    • Daniel spune:

      Corect!

    • Marx spune:

      Toate aspectele sunt corecte . Drama cea mare este ca profesorii , pentru a-i aduce pe elevi la meditaie , le ” falsifica ” acestora capacitatea reala . Adica , ii fac tampiti de multe ori pe nedrept , doar- doar vor sari parintii cu banul .

    • Catalin spune:

      @Eugenie – articolul era despre cealalta mare problema a sistemului de invatamant: lipsa de dorinta a profesorilor de a schimba ceva. 1200 lei este un salar pe care il au multe persoane cu studii superioare ce lucreaza in companii private. Cei mai multi muncesc mai multe ore ca profesorii. Si nu au spor de vechime – o prostie comunista ce rezista doar la stat. Daca o duceti greu la stat, incercati in privat – o sa aveti o perspectiva cum muncesc oamenii ce va dau voua bani la negru.

  5. eu****** spune:

    Lasa ca o sa avem dezbatere publica si pe tema invatamantului asa cum am avut si pe Codul Fiscal si rezultatul imediat va fi cresterea salariilor in invatamant.

    Nu am nici o speranta cu un asa Pres.

    Practic am invatat de la Basescu ca cel mai bine este sa aduci expertii care sa faca propuneri – text de lege draft – si mai apoi sa organizezi dezbaterea publica pentru a culege de la masa larga de cunoscatori in toate sau de parinti necajiti care stiu sa se exprime pentru eventualele observatii, propuneri care merita luate in considerare, samd.

  6. Un satean spune:

    ati predat in scolile de la tara? va recomand cateva sate nu departe de bucuresti M-am saturat de analisti care vor reforme fara bani … Nu vrei sa faceti un volutnariat de 5 ani, fara plata prin scolile de la tara si pe urma sa veniti sa faceti analize?
    Este foarte logic ce se intampla in scoli: salarii mici atrag oameni de calitate scazuta, cel mult medie. Oameni de calitate medie atrag mediocritate in actul pe care il fac. Ma distreaza ca tot filozofam pe langa subiect si pe urma ne intrebam de ce se deterioreaza situatia in continuare. Cand o sa ne prindem ca trebuie sa scoatem bani din buzunar pentru a avea invatamant mai bun …o sa gasim si solutia problemei … in rest nu facem decat sa pierdem timp in incercarea de a tot evita “inevitabilul”: salarii mai mari.
    Exemplu cu doamna in varsta care intreaba colegii tineri cum sa-si faca lectia este putin inversat (chiar dumneavoastra recunoasteti asta in comentarilul legat de titularizare). In general in cancelarie tinerii care se schimba de la an la altul, afla informatii de la cei in varsta.
    Iar legat de meditatii, atunci cand parintii cu bani nu au sa se opreasca sa investeasca in copiii lor …nu o sa fie oprita meditatia. Este de ajuns ca un copil sa faca meditatii si sa fie mai bun in clasa si automat creste presiunea pe ceilalti. Aceasta industrie nu poate fi oprita … cred ca vreti sa fie fiscalizata (aici este lupta de fapt) Si oricum vorbim de meditatii doar la 3-4 materii din total.
    Eu propun sa mai facem un ultim experiment in scoli: salarii mai mari cu 50% fara alte conditionari si vedem pe urma ce se intampla. Probabil nu o sa faca nimeni experimentul si peste 10 ani o sa comentam acc lucruri. Cat timp profesorul o sa fie la coada respectului in societatea capitalista (adica o societate in care valorile sunt date de capital) nu o sa avem scoala buna.

    • Dedalus spune:

      Am vazut eu acest experiment in alt domeniu: au crescut veniturile de 2-3 ori. S-a obtinut fix acelasi lucru, doar ca mai scump.

      Se stie de altfel, nu e doar parerea mea – salariile mari nu atrag oamenii, ci doar ii mentine (eventual) pe cei deja angajati.

      Sa zicem ca salariile profesorilor cresc de maine de 4 ori. Credeti ca oamenii care dau meditatii nu o vor mai face? Credeti ca va scadea comertul cu culegeri? Sunt convins ca nu.

      ======

      Cine da meditatii de 30 de ani se va opri? Aiurea.

      De ce nu se opresc infracotrii cand creste pedeapsa in Codul Penal?

      E in firea omului sa faca ceea ce e obisnuit sa faca. Obisnuinta e a doua natura.

      Prin salarii mai mari nu se va rezolva nimic. Ba, va fi chiar mai rau, pentru ca vor fi atrasi in sistem nu cei competenti, ci cei care stiu “trage sforile”.

      Nu-mi dati Finalnda ca exemplu – acolo e un intreg sistem care functioneaza asa, cu salarii mai mari. Sunt insa multe alte conditii indeplinite acolo…

      ======

      Si la tara e nevoie de profesori.

      Sunt insa de accord ca salariul unui professor debutant este mult prea mic.

      O solutie ar fi suplimentarea veniturilor profeosrilor debutanti daca aleg sa stea la tara minim 2 ani. Nu ca prima de instalare, aia e o bazaconie. Vorbesc de crestere cu 75% -100% a salariilor profeosrilor debutanti care merg in anumite zone la tara. Ar fi bine si pentru economia locala (mare parte din supliment se va duce la gazda, apoi o alta parte la magazinul satesc etc.).

      ======

      Insa, vedeti ca trebuie reformat sistemul cu totul si lucruri de genul celor spuse de Dvs. trebuie luate in considerare, dezbatute si integrate in solutii de compromis.

      Dar repet repet repet: trebuie refor,mat TOT sistemul, nu pe bucatele….

      • rudi spune:

        Da, domnule, daca imi creste salariul de 4 ori nu ma voi opri din meditatii. Ca de placere le fac dupa ore sau sambata, ca nu am ce face acasa, nu am copii cu care sa ma joc, nu am cateva carti de citit.
        Da, ce fain ar fi sa-ti incepi cariera la o scoala dintr-un sat. Sa-ti platesti naveta sau chiria si sa nu indraznesti sa-ti faci planuri de viitor, gen familie , copii… Nu, trebuie sa gusti amarul vietii. In curand salariul minim pe economie va fi de 1200 lei. Si un invatator debutant va avea fix atat. Cereti perform,anta, cereti dedicare, dar platiti un tanar invatator cu salariul minim pe economie si îi cereți să aștepte 30 de ani ca să ajungă undeva pe la 2000. Acum vreo 7 ani o cunoștință de-a mea, învățătoare, a ieșit la pensie, după vreo 42 de ani de muncă. Știți cât a fost ultimul ei salariu, având maximum de vechime și grade? 1600 lei. Ei bine, în același an, o rudă de-a mea a debutat ca grefier.Avea 1600 lei net, din prima lună. Plus decontarea chiriei. Acum, aceeași persoană, fără alte examene, grade, etc, are 3200 net, plus 450 euro lunar pentru chirie. Plus decontarea benzinei din concediu. Deci, despre ce vorbim?

        • iosiP spune:

          ” Acum, aceeași persoană, fără alte examene, grade, etc, are 3200 net, plus 450 euro lunar pentru chirie. Plus decontarea benzinei din concediu. Deci, despre ce vorbim?”
          Despre salariile nesimtite din justitie, desigur, cele aparate cu strasnicie de catre domnul Danilet si restul clanului! Si despre iresponsabilitate: daca invatamantul ar fi de calitate mai buna justitia ar avea mai putin de lucru (vedeti justificarea aberanta a sentintelor mici date violatorilor din vaslui: erau needucati, saracii!).

        • Catalin spune:

          @rudi – viata profesorilor este ”La Dolce Vita” comparativ cu cei din sistemul de justitie. Mergi tu si munceste ca grefier: fa munca judecatorului, stai pana la ora 20 sa termini hartogaraia plus infinitele mizerii din sistem. Ai gresit o hartie poti avea dosar penal. Munca de grefier nu se va compara nicio data cu cea de profesor. Voi bateti copiii si nu va nimeni afara.

    • nikita11 spune:

      Batrane, indiferent de venitul pe care i-l au, respectul pt cadrele didactice va ramane in general scazut pt ca nu e ceva ce poti cumpara cu un salariu. respectul se castiga altcumva. si daca medicii nu ar lucra cu insasi viata omului(totusi fara a-si asuma nici o raspundere) ar fi si ei in coada cozii. e asa, o chestie de limbajul de lemn si eventual superioritatea cu care sunt tratati platitorii(parintii/elevii/pacientii/apartinatorii) de la care e asteptat respectul. sau respectul cui i-l doresc dascalii si medicii?

  7. Dedalus spune:

    Totusi, un professor debutant va gasi mult mai multa satisfactie (si chiar confort!) in zonele rurale indepartate decat in marile orase.

    A preda la tara este o experienta pe care nici un professor nu ar trebui sa o rateze. Si cel mai bine faci asta cand esti tanar, la inceputul carierei.

    ======

    Din cele descrise, unele destul de neplacute, nici una nu mi se pare sufficient de grava pentru a afecta actul de instruie a copiilor.

    Grava este insa lipsa de preocupare pentru propria pregatire profesionala si pentru imbunatatirea orei.

    Altfel spus, OK meditatii, concursuri etc. Nu e bine, dar asta-i viata.

    DAR:

    -dai meditatii dar mai citeste si tu o carte de metodica sau un articol pe internet
    - ai afterschool cu impozite “la gri” dar mai vezi si tu ce poti imbunatati in orele urmatoare la clasa
    - vinzi culegeri de doi lei (cu patru lei…) dar mai recomanda si tu niste lecturi ca lumea si mai si discuta-le cu elevii

    samd

  8. pehash spune:

    Cat timp “clientul” nu cere mai mult, nu va primi mai mult. Sunt curios ce efect ar avea o campanie de informare a parintilor (pornind de la MEC) in privinta costurilor lunare cu educatia copiilor lor. O eventuala scrisoare adresata direct familiei, prin care sa fie incurajati sa ceara mai mult pentru miile de lei cheltuite din taxele platite tot de ei?

    • Harald spune:

      Asta ar necesita în primul rând o reformă a sistemului fiscal. Un impoozit pe venitul global, nu pe fiecare sursă de venit în parte și niște cheltuielil deductibile cu școlarizarea. Pe care părinții care și le permit le efectuează oricum, la urma urmei sunt pentru copiii lor. Iar părinții cu venituri modeste, care nu-și permit cheltuieli suplimentare cu școlarizarea copiilor, ar beneficia de un învățământ realmente gratuit.

      • pehash spune:

        Chiar trebuie sa reinventam roata la fiecare pas? Vorbim aici de educatie, nu de sistemul fiscal. E clar ca pentru multe familii cu copii este imposibil sa obtina o pozitie net pozitiva fata de bugetul statului, dar este mai putin relevant pentru subiectul nostru. Educatia in Romania este gratuita tocmai pentru ca vrem sa oferim macar din aceasta perspectiva o egalitate de sanse copiilor. Asta nu inseamna ca nu putem cuantifica cat ar inseamna aceasta “gratuitate” pentru fiecare copil. 25 de miliarde impartite la cateva milioane de elevi si studenti “la buget” inseamna ca poti calcula niste cifre destul de simplu de inteles – “pentru educatia copilului dvs se cheltuie anual 8000 de lei, bani obtinuti din TVA si impozite…. … sunteti multumita de modul in care sunt folositi acesti bani?”

        • Harald spune:

          E inutilă și nerelevantă împărțirea sumelor cheltuite la nivel național la numărul de elevi și studenți. Rezultă o valoare medie care nu spune nimic. ”Să fie încurajați să ceară mai mult” e o viziune tipic socialistă care nu duce nicăieri: ”să ni se dea”, ”să ni se dea mai mult”. Cine vrei să-ți dea?

          Sistemul ar trebui reformat cu totul, fiecare școală ar trebui să aibă personalitate juridică proprie și să atragă fonduri cum poate mai bine, iar finanțarea integrală din bugetul public să se limiteze doar la cele mai ”necăjite”. Nu e așa greu de stabilit un standard de cost, din care statul să acopere doar deficitul de finanțare. Părinții n-ar mai ajunge să dea șpăgi pentru înscrierea la școli mai bune, ar putea contribui legal și transparent la bugetul școlii dorite. Iar cheltuielile ar trebui să fie deductibile fiscal, ceea ce cu sistemul fiscal actual nu e posibil.

          Educația în România nu trebuie să fie gratuită pentru toată lumea, trebuie să fie gratuită doar pentru cei care nu pot suporta costurile.

          • pehash spune:

            Citeste si tu comentariile pana la capat inainte sa raspunzi. Ideea era ca parintii sa ceara mai mult in termeni de calitate a educatiei, nu bani.

            • Harald spune:

              Calitatea se obține cu bani, stimate domn. La salariile actuale n-ai de unde obține priofesori mai buni. Sistemul se autoreglează, oricine crede că poate obține mai mulți bani în altă parte pleacă în altă parte.

              Salariile ar trebui să fie mult mai mari decât cifrele din articol, cam duble, în opinia subsemnatului. Și-atunci ai să ai de unde alege. Acum n-ai. Iar statul nu-și poate permite dublarea salariilor, fiscalitatea e și așa mult prea mare în România. Și-atunci soluția ar fi aducerea la suprafață a multitudinii de plăți informale din sistem. Însă nu prin coerciție, ci prin cointeresarea părinților.

  9. DanSu spune:

    Birfe de doi bani de prin cancelarii. Nu neaparat mincinoase, dar categoric o mica distonanta logica exista:
    Exemplu:
    1. ” În comunitățile sărace, profesorul de geografie va preda și biologie și engleză etc.” – spus ca o acuza, in conditiile in care, cu o fraza mai sus, afirmati ca profesorii nu se titularizeaza in zone sarace.
    2. “Unii profesori de limba română vând în școală cărți de literatură pentru copii, primind un comision considerabil. Cărțile au același preț ca și în librării.” – o afirmatie de barfa pur si simplu.
    Comisionul il da editura. Se vand carti utile copiilor. Bine ar fi ca sa cumpere cat mai multi copii carti, cititul chiar a ajuns o problema. Eu nu stiu cum sa-l fac pe nepot sa citeasca. Doriti interzicerea cartilor in scoala? ( Alta treaba ar fi daca achizitia de carte ar fi fost impusa).
    3. “Sunt alți profesorii care organizează excursii și tabere, ocupând locurile libere cu copii plătitori și luând mai puțini supraveghetori. Profesorii beneficiază de locuri gratuite pe care le ocupă copiii plătitori.” – Fara cuvinte. Ar trebui sa ia gratuit mai multi profesori ? Stiti ca locurile nu sunt gratuite, ci plata locurilor pentru profesori e suportata din tariful perceput elevilor? Inclusiv cazarea si masa soferilor (nu numai a profesorilor? Mai putini profesori – insemna tarif mai mic pentru elevi.
    Nu mai continui, ca ma enervez…

    • Stelian Ene spune:

      1. Nu e o contradicție, tocmai pentru faptul că nu se titularizează la țară se ajunge în situația în care pozițiile să fie ocupate de alți profesori din școală care nu au nici un fel de calificare să predea materia respectivă.
      2. Nu vedeți un conflict de interese major ca profesorul să recomande o carte “utilă copiilor” la care are comision ? Poate e tocmai cartea unde editura îi oferă cel mai mare comision, poate alege să lucreze de o culegere inferioară dar mai profitabilă.
      3. Dacă sunteți cadru didactic, ar trebui să cunoașteți că există o normă minimă de cadre didactice pentru supraveghere într-o excursie, între 10 și 15 copii per supraveghetor funcție de vârstă și specificul activității. Ăsta e scopul locurilor “gratuite”. Când crești numărul de copii și reduci numărul de cadre didactice, bagi bani nefiscalizați în buzunar punând în pericol copiii care nu mai beneficiază de supravegherea necesară.

  10. Ia să corelăm salariile și cu rezultatele la examene: capacitate, bac… :D

  11. CetateanulRoman spune:

    Nu sint profesor si nu lucrez in sistem. Nu lucrez pt stat. Am copiii la scoala. Si am facut si eu scoala in Romania.
    “Cresterea salariilor” profesorilor mi se pare mai curind o corectie foarte necesara adusa unei situatii aberante. Nu e normal ca profesorii sa cistige mai putin decit femeile de servici sau soferii de pe la regiile nationale sau de la multinationale. Ar trebui pusa o grila de salarizare nationala, valabila pt o anumita pozitie indiferent ca lucrezi la stat sau la privat si cine doreste sa plateasca mai mult pt o asemenea pozitie sa plateasca impozite mult mai mari. Gresit vorbiti de o crestere salariala este doar o corectie.
    DA, e necesara o noua reforma si in invatamint. Ar trebui oricum o reforma aplicata intregii tari.
    De asemena e adevarat ca a fi profesor la scoala generala sau liceu nu este o meserie bine platita cam nicaieri in lume (OK, exista si exceptii notabile gen Singapore, Kuwait, Suedia, etc) In general e considerata o meserie de vocatie care ofera mult timp liber si un salariu “de sprijin”, nu salariul principal in casa. Dar de aici pina la bataia de joc diin Ro… e cale lunga.
    Faptul ca elevii din mediul rural nu au aceleasi sanse e evident, dar e contraproductiv si inutil sa faci scoli de excelenta in mediul rural. Prea putini elevi. Oricum parintii i-ar folosi la munca in gospodarie si la cimp. Scoala ar tebui sa fie mult mai selectiva, sa nu mai mutam din clasa in clasa copii ce evident nu au nimic de a face cu invatatul (si cind le cunosti parintii intelegi dece) dar care in inertia legii trebuie pastrati ca lest pernicios ce altereaza atmosfera in clasa si ii impiedica si pe altii sa invete. In locurile ramase libere ar trebui adusi copii din rural care dovedesc ca merita si ar trebui sa li se ofere camine de calitate – asa ar sta departe si de exploatarea in gospodarie.
    Organizarea unu invatamint cu caracter “de masa si obligatoriu” (ar trebui sa fie doar public si gratuit) in care sint tinuti toti prostii (atit elevi cit si catastrofe de profesori) nu ajuta si nu foloseste. Transformarea intr-un sistem elitist, cu selectie adevarata (dar nu absurda, ca nu toti trebuie sa iasa neurochirurgi!) orientat spre abilitatile elevului (un profesor/manager/antenor va obtine de la fiecare tot ce poate in domeniul unde respectivul e capabil); renuntarea la indoctrinarea religioasa de orice fel. Reducerea scolii la 4 zile pe saptamina si o zi pentru dexteritati/abilitati/cursuri vocationale. Sport ar trebui mai mult, e absolut necesar, chiar si in afara zilei de abilitati, dar la alt nivel. Si bineinteles nu cu caracter obligatoriu: toti sport, toti muzica, toti pictura/desen, toti sah, etc. Asa o sa scada si impostura.

    • Catalin spune:

      @CetateanulRoman – tu sigur esti bugetar. Doar acolo gasesti persoane ce cred ca stat=privat. Cum sa fie aceiasi grila de salarizare la stat si privat? Cum sa imi dictezi tu ce fac eu in propria mea companie? De asta nu au aia din privat respect pentru bugetari – sunteti limitati, invidiosi, incompetenti, evazionisti, formati gasti ca sa va protejati intre voi.

  12. Paganel spune:

    De ce îi tot dă toată lumea înainte cu „salariile mai mari”??? Este vorba din punctul meu de vedere de oleacă de RESPECT față de cel numit „educatoare/educator” (da, există și domni educatori!), „învățătoare/învățător” sau/și „profesor”, la care se adaugă și cadrele didactice de diferite grade din învățământul universitar! Când așa-zisa „societate”, pre(a)spălată pe creier de tembeliziuni, aude că ești profesor, reacționează cu un dispreț de parcă ai fi un paria! Iar legat de calitatea cadrelor didactice din școli (tot mai proastă), ca unul din „sistem” (din motive obiective, lesne de înțeles, nu voi spune la ce nivel lucrez) vă pot spune, în cunoștință de cauză, că, dacă onor sinistrul (ne)Educației condiționează numărul de locuri de admitere la buget în facultate de procentul de promovați din anul III (deci, profesorii „fabrică șuruburi”, așa că sunt obligați să „le dea drumul” și la „rebuturi”), cum o parte a acestor „șuruburi” (posibil chiar cele mai prost „fabricate”) ajung în „sistem”, la nu știu ce școală, inevitabil vor trimite candidați chiar mai slab pregătiți la facultate și „ciclul” se reia… Și întrebați onor părinții cu odrasle la orice nivel de educație (de la grădiniță sau liceu, ori chiar învățământ universitar) ce-și doresc: un cadru didactic sever care să-l învețe ceva PENTRU VIAȚĂ pe copil, sau unul care să-i spună ce vrea părintele să audă (în schimbul, normal, a unor „atenții”, „plicuri”, „cadouri”, etc)? Că aiastă/aiestă „societate” vrea „severitate”, dar să fie doar pentru copilul altuia, nu pentru al lui, care este trimis la școală ca școala să-l „facă geniu”!… Sunt și ciurucuri printre profesori, dar când mă uit la societatea din care vin aceste ciurucuri îmi dau seama că re-educarea trebuie să înceapă cu părinții, cu jurnaliștii, etc… Dar pentru asta ne trebuie ELITE (bine pregătite profesional, dar, mai ales, cu caracter, moralitate, conștiință, principii, bună credință, bun-simț, onestitate, dăruire și respect față de muncă și față de semeni), care să-l re-învețe pe român să aibă încredere în sine și, mai ales, în cel de lângă el! Ori asta cere timp! Și, nu zic, o fi nevoie și de parale mai multe, dar, până una alta, România va începe să se schimbe, întâi în mai puțin rău (nu putem sări direct de la „rău” la bine, iar, între gradele de comparație, „mai puțin rău” înseamnă, deja, mai bine decât „rău”!), când vom înțelege, dacă nu toți, măcar majoritatea dintre noi, să facem cât mai bine ceea ce avem de făcut, în societatea asta!

  13. shannon spune:

    articol comunist scris cu toporul, in special concluzia, extrem de rupta de realitate.

    starea actuala a invatamantului [deci si evolutia profilului dascalului] sunt consecinta directa a evolutiei societatii romanesti. invatamantul, mereu folosit ca arma electorala, a fost cel mai vitregit sistem. toate “schimbarile” au fost lovituri in plus la si asa frageda lui existenta.

    este evident ca o triplare a salariului nu va schimba acesti dascali peste noapte, dar va lasa loc sperantei, ca in cativa ani [sa speram ca mai putin decat cei 25 in care s-a tot degradat] cei care vor intra in sistem vor fi cei care in alte conditii aleg drumul pribegiei sau in cel mai bun caz cei care acum aleg alte domenii, mai “banoase”.

    daca nu ati remarcat inca, devenim cu fiecare zi ce trece o colonie din ce in ce mai confuza. nu ne mai intereseaza istoria, cultura sau morala, in orice forma a ei. vom disparea ca natia in acest ritm, daca nu punem educatorul, dascalul, in mijlocul oricarei strategii pe care o vom urma, consecvent, pana la atingerea scopului propus.

  14. Alfred Singer spune:

    “Profesorii își dau elevii unul altuia pentru meditații și se creează o rețea de părinți și profesori meditatori, un soi de școală underground, un simptom al eșecului educațional.”

    Asta e esenta, dupa parerea mea. Cu alte cuvinte, de facto tot in conflict de interese se afla, chiar daca nu-si mediteaza copii pe care-i au la scoala. Si pe vremea comunismului era la fel si vorbesc din proprie experienta. Pana cand?

    P.S. A se slabi cu exceptiile de la regula, cei profund cinstiti si dedicati, mai talente pedagogice, nu are importanta, ce intereseaza e sistemul si regulile dupa care functioneaza.

  15. jay spune:

    Nu inteleg logica articolului. Dupa un inventor al alternativelor lucrative ale profesorului (multe dintre ele foarte utile, in special in mediul urban) si o critica la adresa tinerelor generatii de dascali, care nu iau note foarte mari la titularizare, se arunca un exemplu cu d-na Ionescu, o profesoara cu 30 ani vechime. care preda dupa metode invechite si care apeleaza la profesorii tineri (aia care iau note mici la titularizare) sa scape de inspectia (facuta, de obicei, tot de un professor cu 20-30 ani vechime…).

    Si se incheie cu “Profesorii vor mărirea de salarii, dar să nu se schimbe nimic în sistem, să nu se schimbe legea educației, mijloacele de evaluare a profesorului, controlul activității.” Toti, fara deosebire…

    Pai, pana la urma, exista probleme intergenerationale din sistemul de invatamant? Daca da, care sunt cele mai importante? Si oare nu schimbarile continue ale legii educatiei au zapacit scoala romaneasca?

  16. Ana spune:

    Domnisoara/doamna care a scris articolul daca tacea ramanea ca-n proverb. Pana nu se vor mari mult salariile, varfurile acaademice o vor lua spre alte domenii. Concurenta aia nebuna pe posturi e cauzata de o economie de tara subdezvoltata in care orice salariu e mai bun decat nimic si in care mii de absolventi mediocri trebuie sa isi gaseasca un loc de munca! Nu meditatiile si cadourile ii atrag, doar siguranta unui salariu, dar e greu de priceput pana nu esti in sistem. Nu cred ca se poate incepe cu altceva pentru reforma invatamantului decat cu bani, altfel, rahat bagi si tot aia iese pe partea cealalta! Da, o vreme ar ramane in sistem oameni prost pregatiti, dar daca se vrea, cu cateva concursuri in 2-3 ani ai scapat de toti analfabetii din invatamant pentru ca se vor prezenta si oamenii aceia pe care ii visam profesorii copiilor nostri! Dar nu se vrea, nu sunt bani, nu se poate etc. Exact ca in domeniul medical, se dau salarii mici si sunt lasati oamenii sa se descurce, din ambele tabere. In invatamant e exact ca in spitale, vrei un pat mai bun, platesti, vrei o scoala centrala, platesti, vrei un medic deosebit, vrei profesori mai decenti, vrei un copil cu sanse la mari facultati in lume asta? Platesti! si nu putin pentru ca statul tinde sa spre zero cu finantarea!
    Ca sa inchei, ii doresc domnisoarei indignate multe excursii cu copiii, multe cursuri after-school dupa 6 ore de predat, meditatii si alte activitati din astea de fac omul putred de bogat!

  17. Anca spune:

    Nu toti profesorii dau meditatii. Doar cei de romana si matematica. Nu toti profesorii vand carti si culegeri. Doar cei de roamana si matematica. Nu toti profesorii au gradatii de merit, doar cei care sunt in partid cu directorul si intra in proiecte, care si ele sunt platite din fonduri UE(2-3 profesori din fiecare scoala). Un profesor care uita de EL la scoala si aduce olimpici nationali sau internationali nu primeste gradatie de merit pentru ca nu permite legislatia. Deci nu are hartii destule la dosar pentru ca el DOAR munceste si nu e in partidul directorului sau al ISJ. Deci ce scrie ziaristul e, iar si iar, o generalizare inutila, cauzata de modul in care percepe, lumea asta a noastra, munca unui profesor. Mai bine am privatiza invatamantul si s-ar face cunoscute niste costuri. NIciunde in lume nu se plateste atat de putin pentru munca de a-i da altuia din ceea ce stii tu. VREM PRIVATIZARE A INTREGULUI INVATAMANT DE STAT CA IN ALTE TARI!!!

  18. Alxv spune:

    Mai intai sa vedem barna din propriul ochi. De unde provine ura acestei tinere doamne profesoare indreptata impotriva tuturor? Cand un profesor intra intr-o clasa si nu reuseste sa faca fata, atunci are de obicei de ales intre doua explicatii: ori el nu a facut o treaba buna, ori elevii nu mai vor sa invete. Majoritatea profesorilor vor opta fara sa isi dea seama pentru a doua explicatie, ba, mai mult, din frustrare, vor incerca sa isi convinga si colegii de validitatea concluziei lor. Propriile noastre esecuri pot duce la acuzarea celorlalti.
    Ma intreb, atunci cand generalizeaza exemplele negative la intreaga tagma profesorala, tanara doamna se include si pe ea insasi? Ca doar nu or fi absolut toti lenesi si corupti, cu exceptia domniei sale.

    Acum, iata perspectiva mea de profesor demisionar: mereu, de cand m-am angajat in invatamant am avut nevoie de surse suplimentare de bani. Am facut rost de ei din activitati suplimentare, legale si fara legatura cu scolile in care lucram. Nu am avut niciodata impresia ca e usor si eficient sa fac doua joburi in acelasi timp.

    De fiecare data cand a existat o urgenta, cum ar fi ca s-a imbolnavit pisica, am facut o infectie la masea sau mai stiu eu ce, a trebuit sa imprumut bani sau mi-am cheltuit bruma de economii. In invatamant salariile sunt de mizerie si nu e de mirare ca in sistem raman cei care nu sunt in stare de altceva, insa raman si cei care nu isi doresc altceva decat sa isi urmeze pasiunea, in ciuda tuturor sacrificiilor. Acestia din urma, inca fac minuni si nu merita sa fie victime ale prejudecatilor prezente in articole de acest gen.

    • padre spune:

      Din nefericire aveti perfecta dreptate, cu mici completari; nefericire deoarece tonul si mesajul dvs confirma impresia generala ca ceva este putred in sistem dar nimeni nu sesizeaza aspectul. Referitor la ura, cred ca va inselati: tonusul autoarei poate fi lesne interpretat ca o convingere personala extrapolata pe o cultura insuficient sedimentata, chestie de varsta, mai degraba.
      Revin la nefericirea de a trai intr-o tara normala in care doar invatamantul este privat de randamentul indus de marea democratie orriginala superb dezvoltata pe acea economie duduitoare dpdv macro; si cred ca am pus punctul pe I-ul de la Impresia ca totul e normal, doar scoala scartaie urat din cauza unor invatatori, profesori care nu-si urmeaza vocatia de dascali. Trag vartos la si pentru realizarea capitalului material care sa-i asigure bunastarea mult visata de mai toti cetatenii activi ai tarii, generic vorbind, desigur.
      Fondul articolului si al problemei mi se pare mult mai simplu de redat si analizat: in tara in care normalitatea a derivat catre limita inferioara a legii, deosebit de intelegatoare in functie de interese, este firesc ca si invatamantul, sanatatea, sa-si mute centrul de influenta catre niste margini; dar cine sa stea sa analizeze cerebral si gospodareste ca chiar daca cresti trandafirasi rosii in gunoaie, tot a mizerie va mirosi.
      Decaderea scolii romanesti e doar un efect al dezumanizarii natiunii romanesti; dar a trata responsabil asemenea subiect este o utopie in prezentul actual, marcat cinstit de performanta si credinta politicii democratice socialiste si liberale(care este)!

  19. ion spune:

    Astia mai pot fi numiti profesori ? intr-un orasel de provincie ( onesti ) , din slugarnicie , la deschiderea anului scolar a fost chemat fostul primar destituit din cauza condamnarii pe care a primit-o pentru ca a incercat sa-si cumpere diploma de bac ! ce mesaj au primit saracii copii?

  20. Dan spune:

    Si cate ore lucreaza un profesor pe saptamana? Ala cu vechime are 16 ore pe saptamana. Du-te la privat sa lucrezi cel putin 40 ore pe saptamana pe aceiasi bani. Pe-asta n-o zice nimeni ca sunt niste putori profesorii care muncesc mai putin decat cei cu juma de norma. Si mai au si munca usoara ca nu muncesc in mina. Raportat la ora de munca au printre cele mai mari salarii. Sa li se dea posibilitatea ca in loc de 16 ore sa munceasca 40 si sa li se dea in loc de 2000 lei 5000 ca asta e salariul unui profesor cu experienta raportat la norma intreaga de munca. Si sa nu spuna ca se pregatesc acasa ca nu se pregatesc mai mult decat cei din domeniul juridic sau tehnologic sau medical unde schimbarile pot fi foarte dese. Oricum cei mai buni nu se duc in invatamant, acolo e mediocritatea, nu are cum sa fie un invatamant de calitate cu oameni mediocri.

    • Azorel spune:

      ///un profesor are intr-o clasa 30 de elevi. Cand le da o lucrare, munceste “doar” o ora deupa mintea ta, ca in alea 3-4 ore cat corecteaza lucrarile se odihneste. Cand preda o lectie, se mai “odihneste” inca 2-3 ore sa o pregateasca si faca hartogaraia ceruta de inspectorat… Si tot asa… Asa ca las-o mai moale cu norma de 16-18 ore, aia e doar partea vizibila a activitatii unui cadru didactic.

      • Dan spune:

        Da, cum am spus, si cei din alte domenii, de exemplu medical, tehnologic, juridic muncesc si mai mult decat 3-4 ore de corectat lucrari la o clasa (sau 30 ore la 10 clase) in afara orelor de program pentru a fi la zi cu ceea ce se intampla in domeniul lor, ore pentru care nu sunt platiti. Si muncesc 40 ore pe saptamana in domenii mai dificile decat invatamantul. Daca sunteti nemultumiti si sunteti asa buni treceti in privat unde puteti ajunge la salarii mult mai mari sa vedeti ce concurenta e pe posturile bine platite din privat si cat trebuie sa inveti in particular (ca scoala romaneasca nu te pregateste nici 10% din ce se cere).

        • Paganel spune:

          @ Dan
          Știți că există cadre didactice care nu mai au concedii, sfârșit de săptămână, etc., pentru că acest așa-zis „timp liber”, necesar odihnei și refacerii capacității de muncă este folosit pentru documentare, completat și actualizat cursuri, caiete de lucrări practice, conceput și tradus articole și studii pentru publicare? De unde să ia un profesor acest timp? Nu mă dau pe mine ca exemplu, dar pot să precizez, în treacăt că, și când lucram la o școală, din mediul rural (acum vreo 15-16 ani), aveam, la un moment dat 4 discipline opționale în orar, pentru care trebuia făcută programă, plan de lecție, planificarea activității pe semestre, săptămâni, ore și, bineînțeles, documentare, din bibliografia trecută în programă, ca să știu despre ce să le povestesc copiilor la ore! Nu mai vorbesc de pregătit și apoi corectat lucrări, teste de verificare, recapitulări și altele? Până la a mai emite „etichetări” și acuze, cred că ar trebui să mai aveți oleacă de respect și considerație față de interlocutori? V-aș întreba, de la obraz, un lucru: prin comparație, de câte „modele” din „privat” vă amintiți din copilăria dumneavoastră până acum și, prin contrast, de câți învățători sau profesori deosebiți pe care i-ați avut pe parcursul studiilor dumneavoastră? Dacă nu aveți nici un cadru didactic de care să vă amintiți cu plăcere, după ani și ani, e grav și așa se înțelege și încrâncenarea dumneavoastră asupra TUTUROR cadrelor didactice! Cu toate astea, generalizările de tipul „toți profesorii sunt” incompetenți, slab pregătiți, etc (cu care ne „bombardează” tembeliziunile) sunt complet neadevărate! Aș putea să spun și eu că cei care lucrează la „privat” sunt nu-știu-cum, dar nu o fac! Să știți că sunt destui, nu puțini, acei educatori, învățători, profesori, care merg la ore DIN CONȘTIINȚĂ, nu fiindcă le dă statul un salariu de batjocură!

    • Alxv spune:

      Un comentariu plin de resentiment. Imi aduce aminte de prejudcatile din comunism… care cu mapa, care cu sapa, acea ura indusa. Dan si-ar dori ca profesorii sa munceasca mai mult, pe acelasi salariu. Daca situatia e acum proasta, cum ar fi atunci cand profesorilor nu li s-ar da chiar nimic? Pai un instalator iti monteaza un boiler in doua ore si iti ia 200 RON, iar invatatorul iti creste 30 de copii si ii dai 20 lei pe acelasi timp de munca? Feareasca Dumnezeu sa nu mai aiba cine sa va creasca pruncii, ca pare ca acolo ne indreptam. E adevarat, nu zic, nu e de iertat profesorul nepregatit, dar as vrea sa-l vad vorbind pe Dan si pe ceilalti in fata unor oameni (pe care eu ii cunosc) care iau copiii din stadiul de golanasi de strada si ii aduc la nivelul de elevi cel putin medii. Si acei profesori isi pot da seama la un moment dat ca lucrul in privat e mai profitabil, iar golanasii vor deveni infractori. Asta va doriti?

  21. Lucian spune:

    Când intru pe platforma contributors în primul rând caut articolele pe tema educației. Tot ce pot să mărturisesc este că nici în comentarii nu se află mai niciodată soluții viabile la această criză din educație. Acesta este lucrul care ne lipsește.
    Părerea mea este că această soluție, în special pentru mediul rural, la momentul 2015 este definirea unui CERC părinți-profesori-copii. Mulți dintre părinții de la țară practică agricultură de subzistență fapt ce duce la imposibilitatea menținerii în școală pentru mai mult de 8 clase (în cazuri bune) a copiilor de care au nevoie la muncile gospodăriei, copii care oricum au parte în general de dascăli ce sunt sub medie și care mai fac și naveta. Dacă ne raportăm strict la ministerul educației fără a lua în considerare ceilalți factori avem parte de o deconectare înșelătoare de la realitate. Din acest simplu motiv consider că s-a ajuns la momentul în care acest CERC trebuie făcut funcțional printr-un program național. De ce spun CERC? Pentru că doar responsabilizarea tuturor exponenților CERC-ului poate oferi o soluție. Această soluție trebuie să scoată părinții din agricultura de subzistență, să asigure salarii mai mari profesorilor în funcție de rezultate verificabile prin programe incoruptibile a.î. atât profesorii cât și părinții să-și dea toată silința pentru menținerea copilului la un nivel de pregătire cât mai mare deoarece asta îi aduce bunăstare materială. Au de câștigat atât părinții,profesorii,copii cât și viitorii angajatori. Dacă în 2016 s-ar pune pe picioare o astfel de reformă, în 2026 80% dintre emigranții români vor fi revenit în țară, deveniți antreprenori de succes ai unei societăți cu o economie a cărei creștere va fi un model pentru întreaga UE. Din nefericire, nu sunt bani de investit cu cap ca să nu mai spun că reforma așa cum o gândesc eu ar încălca probabil tratatul UE ce vizează concurența neloială prin ajutor de stat. Este mai important respectarea prevederilor UE decât educația copiilor noștri.

  22. RITA spune:

    nu mai inteleg nimicde ce toata lumea e cu gura pe noi?una se spune si alta se face.nu ni se mareste cu nimica ,doar povesti. Eu anul trecut lum salariu de 1.300 si anul asta ca mi-am luat definitivatul mi sa micsorat cu 100 de lei.deci ce sa inteleg, sa spun ca trebuie sa renuntam la invatamit , deoarece daca ne luptam si invatam pentru def. primim ………………asta e Romania

  23. Anca spune:

    Ei! De la Funeriu incoace, toti profesorii au fost selectati pe baza de adeverinte false sau decizii ilegale intocmite de catre maharii din inspectorate. Asta stiti, domnilor ziaristi platiti de PDL-ul ala distructiv??? Mai mult, toate fondurile de la ministerul educatiei sau Finantelor au fost directionate catre buzunarele directorilor PDL, gratie prevederilor legii 1/2011 care a consfintit puterile depline in manevrarea banilor de catre directorasii politruci corupti. Asa ca, CIOCU’ mic, ca de la ai vostri lideri idioti ni s-a tras aceasta scoala corupta, incompetenta, condusa de niste politruci fara stiinta si care nu respecta nici o lege. Banii au fost manevrati de ei si trimisi in campania voastra electorala, ca si in trecut, ca sa aduceti voi la conducere tot nemernici de aia ca BOC si Udrea cu muulte dosare penale. Asa ca nu salariile si incompetenta profesorilor sunt marea problema, ci coruptia organizata la nivel de lege(1/2011), prin care se vand posturile ocupate pe bani grei, celor cu cat mai putina stiinta de carte. Daca va uitati putintel in legea aia o sa intelegeti ce fel d e manevre a facut si PDL-ul si PSD-ul cu ajutorul acestei legi tampite si care favorizeaza abuzurile. Asa ca “jos labele” de pe invatamant si atunci va fi si calitate.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristina Tunegaru


Cristina Tunegaru

Licențiată în filologie, master în domeniul Literaturii, profesoara de limba română și limba engleză, cu o experiență de 5 ani la catedră, interesată de domeniul pedago... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)