Home » Opinie » Citesti:

20 mai 1990 sau cum a pierdut România primele alegeri din postcomunism

Mircea Morariu mai 20, 2020 Opinie
12 comentarii 1,123 Vizualizari

Acestea au fost cuvintele – unele dintre puținele vorbe de bun simț rostite de-a lungul încă (din păcate) neîncheiatei sale cariere politice- prin care premierul Victor Ponta și-a recunoscut înfrângerea în fața contracandidatului său la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014.
Firește, știm foarte bine că e genul de afirmații cu care orice politician înțelept, care mai dorește să aibă un viitor, își acceptă eșecul, oricât de usturător sau, poate, chiar nemeritat, ar fi el.
În aceste condiții, nu poți să nu te întrebi de ce, în orele următoare aflării rezultatelor alegerilor de la 20 mai 1990, dar și mulți ani după aceea, de fapt, până azi, numeroase au fost vocile ce au pus la îndoială nu numai corectitudinea cifrelor finale, ci chiar înțelepciunea drumului ales de electorat. De ce mulți, foarte mulți reprezentanți ai Opoziției, dar și ai societății civile, chiar și dintre cei ce au acceptat verdictul urnelor, ba chiar au socotit inutilă continuarea mitingului-maraton din Piața Universității, au calificat alegerile de acum 30 de ani drept o „catastrofă”. Nu numai pentru ei, nu doar pentru formațiunile politice pe care le reprezentau ori pentru opțiunile lor personale, altele decât cele ale majorității votanților, ci pentru viitorul României.
Anii de incertitudine, de băltire, de permanent asalt al comunismului rezidual, de refuz al autenticelor reforme politice și economice, marota pernicioasă a „democrației originale”, sintagmă ce ascundea cu destulă dificultate intenția „emanaților” Revoluției, marii câștigători ai alegerilor, indiferent că s-au numit FSN sau Ion Iliescu de a nu îndrepta țara spre capitalism, le-au dat dreptate.
De fapt, a fost nevoie de mai puțin de o lună pentru ca puterea nou instalată să-și arate adevărata față, atunci când a decis reprimarea în forță a ceea ce mai rămăsese din cei ce manifestaseră de la începutul lui aprilie în Piața Universității. Reîntoarcerea la practicile specifice PCR între anii 1945 și 1947, dar mai cu seamă după aceea, în anii 50, o operațiune conjugată cu refuzul oricărei reforme reale, totul în contradicție cu ceea ce se întâmpla în celelalte țări est-europene foste comuniste, blestemata „excepție românească” au costat scump România în primii șase ani ce au urmat primelor zise alegeri democratice de după 1937. Ani în care la Cotroceni s-a aflat Ion Iliescu, iar la Palatul Victoria Petre Roman, Theodor Stolojan sau Nicolae Văcăroiu.
Să fi greșit, să nu fi avut oare dreptate poporul în Duminica Orbului la 20 mai 1990? Răspunsul la această întrebare nu e tocmai ușor de formulat, date fiind condițiile în care s-au desfășurat alegerile, gradul destul de scăzut de cultură politică de la acea dată al electorilor, situația în care se găsea România înseși la capătul a aproape de 50 de ani de comunism.
Un număr copleșitor de cetățeni cu drept de vot- 14.300.000 a fost numărul celor înscriși pe liste- a făcut ca FSN să obțină mai mult de 66% din voturi și, implicit, din noul Parlament. Fapt deloc nesemnificativ și fără urmări pe termen lung, având în vedere că acestui Parlament i-a revenit sarcina să întocmească și să aprobe noua Constituție. Care –oare chiar întâmplător?- l-a avut drept principal autor pe Antonie Iorgovan, recomandat în acest scop de noul președinte, dl. Ion Iliescu, ales cu mai mult de 85% din sufragii? E vorba despre același Antonie Iorgovan, până atunci un om fără expunere publică, fără vizibilitate, care a izbutit performanța de a fi ales ca independent. Singurul independent din primul Parlament al noii Românii. Aceasta în vreme ce alți independenți, mult mai cunoscuți, precum Andrei Pleșu, Mircea Dinescu, Ion Caramitru sau Octavian Paler, au înregistrat un eșec răsunător.
Indubitabil, au fost, sunt cazuri în istorie în care majoritatea greșește. Iată, să ne reamintim că demult, cu secole în urmă, cei mai mulți au susținut că Pământul ar fi plat, iar nu rotund. Sau că unul singur a fost cel ce, la început, a afirmat că Pământul se învârtește în jurul Soarelui și nu invers, cum credea cu încăpățânare majoritatea.
La 20 mai 1990, greșeala majorității, dacă despre greșeala poate fi vorba, a avut numeroase explicații. Decretul Lege nr. 92/1990, pe baza căruia s-au organizat alegerile, garanta formal libertatea scrutinului. Numai că, pe tot parcursul campaniei electorale cât și în ziua votului, s-au înregistrat numeroase incidente și abateri de la regulile democrației. FSN și-a identificat din vreme precis adversarii, s-a folosit nu doar de membrii, de militanții, de aderenții și de simpatizanții săi, ci și de faptul că deținea pârghiile politico-economice ale puterii și și-a pregătit temeinic, uneori chiar cu violență, victoria.
A agitat sperietoarea anticapitalistă, a lansat pe piață zvonuri privind „vânzarea țării” sau iminenta întoarcere a „moșierilor și fabricanților” și primejdia pierderii locurilor de muncă. Guvernul provizoriu condus de liderul de atunci al FSN, dl. Petre Roman, nu doar că a aprovizionat relativ consistent magazinele, având grijă să precizeze că totul se datorează Frontului, ci a umblat inconștient la finanțele țării, începând restituirea populistă, aducătoare de voturi, a banilor pe care îi luase cu de-a sila populației, în a doua parte a anilor 80, aparent defunctul regim comunist.
Ziarele Puterii ori numai favorabile acesteia, începând cu Adevărul și Azi, se difuzau cu prioritate, ajungeau oriunde în țară, în vreme ce cotidianul de opoziție România Liberă era ținta a numeroase atacuri și sabotaje ce începeau cu programata lipsă a hârtiei și se încheiau cu difuzarea mai mult decât deficitară. Timpii de antenă rezervați campaniei și partidelor politice de Televiziunea Română au fost, în principiu, respectați, numai că alte și alte emisiuni, atent controlate de conducerea de atunci a instituției din Calea Dorobanți, în frunte cu Răzvan Theodorescu și Emanuel Valeriu, aduceau grave deservicii de imagine partidelor istorice de abia reînființate. Unde mai pui că personalul redacțional al TVR rămăsese fără excepție același care până în decembrie 1989 era integrat prin lege propagandei comuniste. Și care a ascultat, cu puține excepții, de noul Stăpân.
Să ne mai mirăm atunci că PNȚCD s-a situat cu un scor minuscul, de nici 3%, în vecinătatea nou inființatei Mișcări Ecologiste, un partid de paie care doar mima opoziția față de FSN în ședințele de pomină ale CPUN? Ne poate doar mira peste noapte apăruta preocupare a românilor pentru ecologie despre care cei mai mulți nu știam mai nimic.
Dl. Ion Iliescu intra în alegeri nu numai din poziția de președinte în exercițiu, chiar dacă o atare funcție nu exista până pe 20 mai. Însă cum altfel decât ca un președinte s-a comportat fostul activist de partid de prim rang trimis în surghiun, în județe, iar apoi „la meserie”, de fapt în fotoliul de director al Editurii Tehnice încă din seara zilei de 22 decembrie? Dl. Iliescu a pozat de la început în „salvator”, în „om al locului” care a mâncat salam cu soia, în opoziție cu „veneticii” Ion Rațiu și Radu Câmpeanu. Noul șef a profitat cu un instinct politic desăvârșit de întreaga mitologie creată în jurul său în anii de dinainte de 1989. Ani în care românii nu își puteau îngădui luxul de a se gândi la dispariția comunismului, ci doar la o pereistroika românească pentru care cel mai potrivit a ajuns să li se pară Ion Iliescu.
Acestea au fost, în mare, condițiile în care primele alegeri libere de după 1937, au fost câștigate de FSN și de Ion Iliescu. Pierdute fiind, cu voia și cu participarea majorității electoratului, de România însăși.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Încercare și eroare.
    Urmează alegerile Locale și Parlamentare 2020.
    De câte ori se poate repeta aceași eroare? Cât timp mai rămâne pentru depășirea „decalajului istoric” deplâns atât de mult la București?
    Ţară fără tineri peste 10 ani?

    Eu cu cine votez
    IL Caragiale azi

  2. Constantin spune:

    Poporul nu greseste niciodata! Nici chiar atnci cand ia decizii nefavorabile. Aceea este vointa populara!

    Apoi, FSN a participat la alegeri, desi rolul sau a fost de organ administrativ provizoriu, din postura de putere absoluta in stat. FSN detinea puterea legislativa, puterea executiva , la nivel national si local, precum si functia de organizatie sindicala in TOATE intrerinderile. Cum se putea sa nu obtina o majoritate confortabila la vot?!

    In fine, dupa ce si-au dat repede seama ca Ocudentul nu va interveni si nici URSS, iar economiile statelor vecine au devenit libere/capitaliste, membrii din randul al doilea ai PCR si ai Securitatii au inteles ca trebuie sa intre in proprietetea activelor fostului stat comunist si au instaurat guvernarea cleptocratica ce dainuie pana astazi.

    • Ambiguus spune:

      “Poporul nu greseste niciodata” in sensul ca votul reflecta vointa majoritatii. Ori in mai 1990, vointa majoritatii a fost ca Romania sa ramana ancorata in comunism.

      Problema pentru Romania zilelor noastre este ca si acum, dupa atat de multi ani, Romania este inca tributara unor comportamente tipice comunismului, iar poporul dovedeste ca nu a inteles mai nimic din ceea ce i s-a intamplat tarii din dec 1989 incoace(vezi rezultate alegeri 2016).

  3. Ursul Bruno spune:

    Nu a avut nici cea mai mica sansa sa le castige, la timpul respectiv normal si firesc.

  4. Psihpatolog modest spune:

    Pe langa Miscarea Ecologista spatiul public a fost parazitat in 1990 si de alte peste 100 de partide pirat care de care mai ”liberal” , ”țărănesc” sau ”tărănist” ori ”social” sau ”socialist” trimise in arena pentru a ameți de cap cetățenii in general destul de turmentati
    Scopul era de a distrage atentia de la cele TREI PARTIDE NON – FESENE ONORABILE: PNTCD ul lui Coposu, PNL ul lui Câmpeanu și PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT al lui Sergiu Cunescu.
    Pentru a fi ales ca independent erau necesare voturi in fiecare judet si de agenti electorali care sa ti le obtina.
    Iorgovan a fost ales independent de catre PROCURORI carora le promisese că ii va consacra in Constitutie ca A PATRA PUTERE IN STAT. Nu sunt sigur ca nu a reusit, desi se pare ca aul acesta au fost detronati de eroii din prima linie.
    Cred ca Occidentul nu a fost foarte suparat pe votul romanilor pentru ca erau deja destui pe lista la igienizare: Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia plus tarile baltice.
    Pentru a se evita o indigestie Romania si Bulgaria au fost proclamate ”VESNICUL VAL DOI” mai rau decat ele find clasate doar Yugoslavia intreaga si apoi cioburile ei.
    Mineriada si – nu uitati – ultimul Tratat de prietenie incheiat de vreo tara cu URSS (semnat de Nastase Șevarnadze) au consolidat rezultatele dezastruoase ale votului romanesc din 20 mai 1990. Ar fi fost bine sa fie rezultatul unei fraude , dar din pacate a fost pe bune . O jale ! De-aia e bine ca ulterior s-au luat masuri preventive cum desigur se vor lua si anul acesta.

  5. Lucifer spune:

    La Malta în 1989 la întâlnirea Bush-Senior cu Gorbaciov, la fel ca la Yalta 1944( 1943?), se stabilise un nou “acord de procentaj” în care România, Bulgaria şi Iugoslavia erau în zona de influenţă a URSS, dar cu salvarea Poloniei, Cehoslovaciei şi Hungariei. Pentru România, Iliescu, omul ruşilor, a fost decretat şi acceptat în comun să fie viitorul lider al României. Noroc că ulterior URSS a făcut implozie, URSS a fost împinsă 2000 km spre Est( dincolo de Nipru), au fost apoi războiul din Iugoslavia şi atentatele WTC din SUA cu războiul contra terorismului şi România a jucat bine, ajutând SUA şi fiind primită, într-un târziu, în NATO( vă aduceţi aminte ce greu a fost? Clinton s-a opus până în ultima clipă, ştia ce semnase SUA cu URSS la Malta).
    Aşa că în Duminica Orbului din 1990 nimeni nu putea să-l învingă pe Ilici Iliescu, susţinut de cei 3,5-4 milioane membri PCR dar şi de puterile străine. Nenorocirea e alta: nici după 30 de ani n-am scăpat de ciuma roşie comunistă, deşi puteam, trebuia, dar n-am vrut.

    • Cristian Ioan spune:

      O analiza lucida, iar fraza din final este din acate 100% adevarata:

      “Nenorocirea e alta: nici după 30 de ani n-am scăpat de ciuma roşie comunistă, deşi puteam, trebuia, dar n-am vrut.”

      Faptul este ca in 1990 sa zicem ca “nu stiam, nu aveam cu cine” dar in 1992 se vazuse deja ca economia este in cadre iar FSN-ul este o banda de hoti, insa judecara populara a fost:

      “fura, maica, sigur ca fura, ce matale daca ai ajunge la putere nu ai fura?!
      Dar tot pe ei ii votam, ca poate se satura, si nu mai fura asa de mult!
      Ce, vrei sa vina niste hoti noi, flamanzi, care sa fure si mai mult?
      Astia poate ca s-au saturat!”

  6. contextul era altul in 1992 spune:

    Alegerea lui Iliescu si a FSN-ului in mai 1990 a fost o mare piedica pentru democratia romaneasca. In acelasi timp a fost si o alegere buna.

    Dupa razboi multi chibiti se arata. Timpurile de atunci erau departe de a fi cele de azi. Ca sa intelegi bine trebuie sa te pui in locul acelor persoane la data si in contextul respectiv.

    Romania iesea dintr-o dictatura crunta care nu se limita numai la Ceusescu, ci era un aparat intreg cu esaloane. Credeti ca trecerea lor in barca democratiei se putea face de un Ion Ratiu? Va inselati profund. Iliescu de bine sau de rau, in contextul dat, a asigurat o continuitate dar si o deschidere. Cu totii ne-am fi dorit un Havel la conducere, insa ar fi trebuit sa avem in jurul lui si oameni din esaloanele de putere comuniste care sa fie moderati si care sa il sustina.

    Esaloanele comuniste nu sustineau democratia, Iliescu cu toate bubele lui i-a convins sa lucreze spre o tranzitie care ne-a permis sa trecem in 1996 intr-o alta barca. Pretul platit a fost si este unul mare. O Romanie furata si fara judecata – credeti ca judecatorii nu erau/sunt sub influenta esaloanelor? Cine pe cine sa judece?

    In privinta Constitutiei, nu e chiar asa de rea precum pare. Dovada clara ca tari ca Ungaria, Polonia au picat testul de rezistenta al sistemului, ajungand azi intr-o forma de dictatura iliberala. Romania a rezistat acestui atac si a resuit sa se debaraseze de Dragnea care pregatea exact acelasi lucru. Dar poporul roman e mai “altfel” (in sensul bun al cuvantului).

    Romanii din 1992? FSN a iesit cu 66%, au fost 44% la suta care au avut o alta opinie (exprimata sau nu prin vot). Pacat ca autorul trage deja concluzia “Romanii au votat PSD-ul”. Si cei 44% nu erau tot romani? Asa e cand tragi concluzii dupa statistica. Pentru cine a cunoscut timpurile cenusii ale dictaturii ceusiste si esaloanelor de putere, intelege ca romanii in mai 1992 nu au ales asa de prost cum s-ar zice.

    Un exemplu concret. Fosta Germanie de Est nu e cu mult mai departe de Romania de azi. Sa nu uitam ca startul din 1989 s-a facut de pe niveluri diferite iar aportul de democratie, juridic si mai ales cel economic al fraterului mai mare si mai bogat ar fi trebuit sa faca diferenta.

    Uitandu-ma la cum a evoluat Romania, de unde a plecat, cum s-a descurcat in tranzitia furata (la propriu) si fara mare ajutor extern, nu pot decat sa o admir. Sincer. Iar poporul roman nu e asa de “fraier” cum ar vrea unii (si chiar noi insine din pacate) sa se creada. Ar trebui sa fie mai serios si consecvent – sa mearga la vot.

    • Lucifer spune:

      Şi totuşi, România, singura între fostele state comuniste, nu a reuşit timp de 30 de ani să scape de urmările şi urmaşii PCR-FSN-PDSR-PSD.

    • @Lucifer - singura? spune:

      @Lucifer – singura?

      Bugaria, Ungaria, Polonia, etc crezi ca au facut-o? Sau informatia este de la categoria “iarba vecinilor e intotdeauna mai verde”? Pe ce te bazezi cand afirmi asta? categoria “se zice ca”?, “se stie ca”?

      Bulgaria cu siguranta nu, iar celelate au exact aceeasi oameni cu aceleasi apucatiri, poate mai moderati si in alta piele de oaie, dar substanta tot aceeasi este.

    • gheorghe Sorin spune:

      Nu contest ideile expuse..dar o corectura tehnica e necesara…vorbim de 34 la suta…nu 44..

  7. didi spune:

    romanii au gresit alegandu-l pe iliescu in 90 asa cum au gresit americanii alegandu-l pe trump in 2016. propaganda si dezinformarea sunt la putere dintotdeauna si vor dicta rezultatele alegerilor mult timp de acum incolo.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Domnule Teodorescu, calculul scorului relativ de influenţă (SRI) e destul de simplu. Pentru fiecar...

de: Alexandru Babes

la "Competiția de proiecte de cercetare Idei 2020, impresii la cald"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

mai 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)