Home » Opinie » Citesti:

2020 – ROMÂNIA și viitorul an bisect

Vasile Zsolt Grigorut august 21, 2019 Opinie
1 comentariu 1,179 Vizualizari

Este poate doar o coincidență, dar după anul 1989, în România anii bisecți au corespuns chiar cu veritabilii ani electorali (alegeri locale, alegeri parlamentare). Identificarea acestui aspect nu are în vedere minimizarea importanței anilor alegerilor europarlamentare (2009, 2014, 2019) și a celor pentru funcția supremă în stat (2009, 2014, 2019), exceptând anul 2004 (an bisect), când alegerile prezidențiale au fost separate pentru prima dată de scrutinul pentru Parlament, iar mandatul președintelui a fost extins la 5 ani în 2003, când a fost modificată Constituția.

Vorbim de 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016, 2020. Fiecare dintre acești ani a reprezentat și va reprezenta în mod particular, dar mai nou și colectiv (mai conștient și mai responsabil), pentru marea majoritate a cetățenilor români anul de referință cu poate cea mai mare încărcătură emoțională și cu o semnificativă investiție de încredere civic personală.

Sigur vorbim de încrederea în ceva mai bun la modul general ca viață într-o țară temporal regăsită în secolul XXI, practic însă, de mult prea multe ori încă zgâriind nostalgic, inconștient și imatur cu unghiile unor personaje (catalogabile ca rezultate, efecte nocive, … ale vremurilor vitrege apuse) filele istoriei secolelor trecute.

Se poate vorbi fără doar și poate fără limită, pro și contra, despre ce înseamnă ceva mai bun. Incontestabil statistic și în termeni de dezvoltare și evoluție generală, vorbim de un progres remarcabil la nivelul umanității, aspecte ce le regăsim bine structurate în lucrări semnate printre alții de Steven Pinker(1), Yuval Noah Harari(2), dar pe care le conștientizăm și noi zi de zi prin activitățile cotidiene sau cel puțin prin informațiile parcurse și accesate, ele însele ca rezultate de seamă ale evoluției societății umane, ajunse în secolul XXI.

Contextul în care ne aflăm în prezent este un rezultat direct al perceperii fiecărui an bisect postdecembrist ca pe un veritabil 29 februarie anul 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016. Adică a fost sau nu a fost ? Sigur că a fost, dar anii următori nu l-am mai avut și l-am uitat ușor, puțin responsabil.

Dar cu ce am rămas printre altele în urma acestor evenimente speciale și care nu prea corespund viziunii noastre de mai bine, de mai bun ? De exemplu cu efectele fenomenului rostogolirii continue, cum ar fi:

  • numeroase clădiri ale unor instituții de învățământ (grădinițe, școli, cămine studențești, …) rămase în continuare nepregătite de misiunea anuală specifică
  • spitale și cadre medicale încă neconforme cu desfășurarea actului medical în condiții optime
  • drumuri europene, naționale, regionale și locale (inclusiv mai toate autostrăzile funcționale) sunt peticite și reparate înainte de vreme, în cazuri fericite rezistă fără denivelări după primele luni. De multe ori pare că este imposibil să fie întreținute și reparate conform unor norme și standarde existente, cunoscute și aplicate cu succes în alte părți
  • anotimpuri care obstentativ fac viața grea, an de an, autorităților responsabile cu dezăpezirea drumurilor, cu gestionarea cursurilor râurilor, pârâurilor, pentru a evita inundațiile ….
  • eficientizarea și normalizarea activității instituțiilor publice naționale, regionale și locale ca demersuri continuu ignorate de către aleși și alegători
  • politicieni cu mii de fețe care aproximativ o dată la patru ani spun că se schimbă și promit că vor face tot ceea ce este mai bun pentru oameni, respectiv pentru comunitățile care i-au împuternicit să promită, de fapt să facă … (de fapt ei doar să adaptează la gradul de naivitate al populației)
  • principii și valori morale, etice distruse
  • educația și cultura în continuu regres, …. sunt situații ce țin de optica fiecăruia … depinde totul cu ce sistem de valori (ne) comparăm, pe baza a ce informații valorizăm, lăudăm, atacăm, denigrăm ….de aceea este ușor să cădem în extreme periculoase și manipulatorii ….în loc să fim echilibrați, bine informați și bine intenționați …
  • economia, industria și agricultura transformate în laboratoare în care atotputernicul (prim-ministru, ministru, director, manager….) își spune cuvântul fără să asculte, aplice sau cel puțin să utilizeze în parte cunoștințele expertului, învățatului cu experiență în domeniu …
  • …….

  • ………

  • lista este lungă și binecunoscută fiecăruia dintre noi, cei care trăim în România mai ales

Un posibil motiv al acestui context ar putea fi pierderea capacității de a accepta și de a recunoaște (de la guverne, instituții și firme naționale & locale, manageri / angajați, profesori/studenți, intelectuali / oameni simplii, rude, vecini, …) că și alții pot avea dreptate, că și alții pot avea idei și soluții bune sau/și mai bune, că și alții au făcut și pot face lucruri bune, că și alții trăiesc cu aceleași drepturi, dar și responsabilități în această țară, că și alții …….. și noi, toți împreunăputem să facem lucruri care puse laolaltă pot să se apropie cel mai mult de viziunea noastră privind o viață mai bună pentru noi ca individ, persoană și implicit ca societate.

Un alt motiv ar putea fi nepăsarea și indiferența generalizată în mod periculos la nivelul societății, în contexte în care uităm categoric că suntem ființe sociabile și valorizăm selectiv calitatea de concetățeni, vecini, cunoscuți și altele.

Motiv ar putea fi considerat și înclinația spre vorbă goală, bârfă, discuții fără vreo importanță funcțională (small talks) alimentată de necunoașterea corectă a datelor și întreținută voit prin fluxuri diverse privind un subiect sau o situație.

Toți ne-am confruntat/ne confruntăm, am văzut/vedem, constatăm dar foarte rar luăm atitudine, ne exprimăm legal o opinie, creând senzația generală a transformării normalului în anormal și viceversa. Exemple nenumărate avem la-ndemnănă fiecare, zilnic:

  • atitudini improprii ale funcționarilor din instituțiile publice. Reacții manifestate: comentarii, comportament necivilizat, nervi, agitație, disconfort, repercusiuni personale, instituționale, economice, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • servicii publice și activități derulate de instituțiile abilitate în contexte improprii și bulversatoare pentru comunități (serviciile de salubrizare, de reparații drumuri, etc realizate ziua în amiaza mare, la ore de vârf de trafic, …). Reacții manifestate: înjurături, claxoane, nervi, agitație, disconfort, repercusiuni personale, instituționale, economice, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • lipsa unor refugii civilizate (toalete curate, spații amenajate …) pe marginea drumurilor. Reacții manifestate: comentarii gratuite, disconfort personal, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • panouri/indicatoare rutiere acoperite de vegetație, puțin vizibile. Reacții manifestate: comentarii gratuite, indignare, disconfort personal, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • rute de câțiva kilometri parcurse în mai multe ore. Reacții manifestate: comentarii gratuite, claxoane, blocaje, indignare, disconfort personal, nervi, repercusiuni personale, instituționale, economice, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • în trafic, într-un rând civilizat la intrarea la un eveniment, într-o instituție când cineva intră în fața cu tupeu, fără nici o motivare. Reacții manifestate: comentarii gratuite, indignare, disconfort personal, violență, nervi, … Dar așteptări avem invers proporțional cu implicarea.
  • ….

  • Lista este lungă și binecunoscută fiecăruia dintre noi, cei care trăim în România mai ales

Ne place să ne complacem și să găsim doar explicații situațiilor, nu și să venim cu soluții, să ne folosim drepturile legale. Folosim prea des expresii, proverbe de genul asta esteașa e pe la noicînd doi se ceartă al treilea câștigăprost să fii noroc să aidai un ban și stai în fațăcu tupeu înainte, ….

Deși toți conștientizăm cel puțin la modul teoretic faptul că este greu sau chiar nu poți să renunți la lucruri care definesc proporțiile proprii de umanitate și demnitate, totuși continuăm să acceptăm tacit și să ne raportăm majoritar încă pasiv la situațiile sumar prezentare mai sus.

De cele mai multe ori ne ascundem sub insinuarea mai mult sau mai puțin reală a apariției stării de frică în a întreprinde ceva. Un proverb suedez descrie această atitudine și mai ales efectele ei frica e cea care dă unui lucru mic o umbră enormă. Nimic de adăugat.

Anul 2019 este un an introductiv și la propriu și la figurat într-un nou an bisect 2020. Valoarea, importanța, simbolistica acestui an de pe acum poate fi golită, pervertită sau din contră construită, dezvoltată și mai apoi valorificată pe deplin în plin an 2020.

Dar pentru aceasta trebuie să ne schimbăm noi ca indivizi, după care să schimbăm proximitățile, vecinătățile, contextele, situațiile.

Instituțiile, companiile, angajatorii de toate mărimile trebuie să înceapă să recunoască și să susțină trecerea de la o societate a angajaților, de la o economie a locurilor de muncă la o societate a oamenilor bine educați, bine formați și adaptați profesional, cu principii și aspirații spre mai bine (nota autorului), respectiv spre o economie a abilităților și competențelor. Acest lucru necesită să gândim dincolo de atestate, diplome și documente(3).

Trebuie văzut dincolo de rezultatele și efectele dezastruoase ale procesului de reconversie profesională de după 1989, când diferite categorii profesionale și angajați din pătura sănătoasă a societății și-au descoperit chemarea, vocația sau chiar harul și au devenit miniștrii, prim-miniștrii, președinți, directori de instituții, înalți prelați și la pensie stau la (în) umbră cu pensii speciale, afaceri, conace, vile și crame, etc. Trebuie găsite alternative cât mai reale, metodologii, soluții contemporane care să fie premergătoare unei dezvoltări mai aplicate și conforme a țării și societății cu secolul în care trăim.

Procesul reformării continue pe aceleași tulpini ruginite și transparente în comportamente și atitudini – total lipsite de perspectivele de mai bine și mai bun – a acelorași recomandați, recomandabili și redescoperiți pentru demnități și funcții de unde să continue trasarea și parcugerea secolului actual își prezintă limitele și viitorul.

Actanți politici încărcați de timp și fapte, dar și moștenitorii naturali și firești ai fiefurilor clădite de aceștia (predecesori), care cu greu își mai maschează formatul și conținutul personal prin comportamente preventive și induse, potențial benefice în perspectiva unor viitoare campanii electorale, par să fie în contrast cu lentilele digitale ale generațiilor pro-active.

De asemenea oportunitatea oferită întotdeauna de o criză profundă, de orice fel și natură (nota autorului) nu trebuie niciodată irosită, declara la un moment dat cu trimitere predilectă la o criză economică, chiar consilierul și șeful de cabinet al președintelui Obama, Emanuel Rahm.

Anul bisect românesc, 2020 nu trebuie să treacă fără să avem în vedere dinamica lumii în care trăim, direcțiile care sunt deja enunțate ca fiind definitorii pentru o țară, o societate care doresc să trăiască mai bine, împreună cu cei care trăiesc mai bine și nu doar lângă ei și doar alături de ei.

Reputatul istoric Dennis Deletant citează în recent apărutul volum(4) câteva rânduri dintr-un întreg paragraf, a unei cărți publicate în al treilea deceniu al secolului XIX de unul dintre consulii britanici în Țările Române, care reliefează o realitate locală a vremurilor respective și anume”crearea unei culturi în rândul elitei dominante în care lăcomia era considerată o dovadă de iscusință și inteligență”5. Acea cultură din rândul elitei dominante, astăzi elita politică și elementele satelite, diriguitoare a treburilor țării, pare să nu fi fost respinsă nici până în prezent.

Anul bisect 2020, al politicii și societății românești ar putea urma o formă a căii identificate de Arnold J. Toynbee în impresionanta operă academică a vremurilor moderne, Studiu asupra istoriei(6) privind legile care guvernează creșterea și dispariția civilizațiilor. Marele istoric și filosof al istoriei ne arată că „schisma din suflet sau schisma din corpul social nu va fi rezolvată de vreun model de întoarcere la vremurile idealizate de odinioară (arhaism), nici de programe ce garantează un viitor ideal (futurism) și nici de cea mai realistă și sceptică muncă de reunire și reparare a elementelor deteriorate. Doar nașterea poate învinge moartea – dar nu renașterea unui lucru deja existent, ci nașterea unui lucru nou. Dacă ne dorim să supraviețuim mult timp, atunci în interiorul sufletului, în interiorul corpului social trebuie să existe o continuă “repetare a nașterii (palingenesia) ”.

În aceeași notă a vremurilor noastre, dar cu o valență retorică suplimentară oare pe când un președinte, prim-ministru – un român născut în afara granițelor țării, ….?

Anul bisect 2020 sau Ce vom face când ne vom face că plouă și în 29 februarie 2021 ?

NOTE__________________

1 Steven Pinker, Enlightenment Now: The Case for Reason, Science, Humanism, and Progress, London, Penguin Books Limited/Viking, 2018

2 Yuval Noah Harari, Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, Iași, Editura Polirom, 2017; Homo deus. Scurtă istorie a viitorului, Iași, Editura Polirom, 2018; 21 de lecții pentru secolul XXI, Iași, Editura Polirom, 2018

3 “Employers of all sizes must start to recognize the shift from the jobs economy to the skills economy. And that requires thinking beyond degrees and certificates” Dave McKay, president and CEO of Royal Bank of Canada,https://www.weforum.org/agenda/2019/01/humans-wanted-why-automation-wont-kill-off-your-job/ accesat în data de 20.08.2019

4 Dennis Deletant, Activitati britanice clandestine in Romania in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, București, Editura Humanitas, 2019

5 William Wilkinson, An Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia: With Various Political Observations Relating to Them, London, ed. Longman, Hurst, Rees, Orme and Brown, 1820, pg. 131 “The Boyars, …. […]. Money is their only stimulus; and the means they generally employ to obtain it are not the efforts of industry, nor are they modified by any scruples of conscience. Habit has made the spoliators; and in a country where actions of an ignominious nature are even encouraged, and those of rapacity looked upon as mere proofs of dexterity and cunning, corruption of principles cannot fail to become universal. …”

6 Arnold J. ToynbeeA Study of History, Oxford University Press, 1934, vol. VI

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there is "1 comment" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Continuitate.

    Cel puțin anii de dictatură 1939-1989 conțin un sâmbure comun: modelul de conducere cu o „elită” politic-administrativă ca la vecini în secolul 20. Dictatura Dâmbovițeană a deviat de modelul de stat democratic occidental (UK, statele scandinave, etc) bazat pe un parlament puternic. Cred că se poate constata azi „continuitate” de la „naționalismul legionar ortodox” interbelic, cu participarea masivă a intelectualilor interbelici, în naționalcomunismul autohton ceaușist, cu colaboraționismul și complicitatea „noilor intelectuali de origine sănătoasă”. Naționalismul izolationist e liantul a celor 50 de ani 1939-1989 de dictatură. Elita politic- administrativă de la București are o „continuitate” mult mai indelungată?

    ……..”…… câteva rânduri dintr-un întreg paragraf, a unei cărți publicate în al treilea deceniu al secolului XIX de unul dintre consulii britanici în Țările Române, care reliefează o realitate locală a vremurilor respective și anume”crearea unei culturi în rândul elitei dominante în care lăcomia era considerată o dovadă de iscusință și inteligență”5. Acea cultură din rândul elitei dominante, astăzi elita politică și elementele satelite, diriguitoare a treburilor țării, pare să nu fi fost respinsă nici până în prezent….”……

    Prześniona rewolucja („Polonia în somn treaz”): Andrzej Leder 2014 descrie transformările în societățile din estul Europei 1939- 1956 cu accent pe „profitorii” acestor rupturi brutale. Cine sunt profitorii în România anilor 1939-1956-1989? Continuitate până azi?

    România are azi cele ma bune condiții externe din istoria sa.
    Ce va urma?
    Continuitate?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vasile Zsolt Grigorut


Vasile Zsolt Grigorut

Licențiat în istorie (Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca). Domenii de interes: istoria ideilor şi mentalităţilor, demografia și ... Citeste mai departe


E randul tau

Vedeti ca o parte din analiza dvs. se face pe Nota de informare generica din site (de fapt cred ca e...

de: Bogdan Manolea

la "Câteva considerații referitoare la votul diasporei din noiembrie 2019"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)