marți, martie 19, 2024

„A copia sau a nu copia?”. Partea a II-a: „Să copiem! Inelul lui Gyges este cheia succesului în viaţă”

1. Unul dintre miturile lui Platon este Mitul lui Gyges sau Inelul puterii, cuprins în cartea a doua din dialogul Republica. Pe scurt, povestea este aşa: un păstor foarte cinstit din cetate era pe câmp, când în urma unui cutremur se crapă pământul, păstorul coboară şi găseşte un inel fermecat care pus pe deget îl face invizibil. Platon se întreabă dacă acel om cinstit va folosi sau nu inelul ca să facă lucrurile pe care altfel nu ar fi avut voie. Concluzia este afirmativă: păstorul devine invizibil, iar în final se culcă cu regina şi îl omoară pe rege. Morala este că şi dreptul, şi nedreptul, dacă au posibilitatea de a face nedreptăţi şi să nu fie descoperiţi/sancţionaţi, vor face în final acelaşi lucru: vor încălca legile pentru binele propriu.

2. De ce copiază copiii la teste şi teze; de ce copiază tinerii la examene; de ce copiază adulţii la concursuri?! Foarte simplu: fie nu învaţă şi vor să treacă cu bine de test. Fie învaţă insuficient şi vor o notă mai mare decât cea pe care o merită. Fie au profesori care nu acceptă răspunsuri decât identice ca în curs. Fie e un concurs foarte greu unde câteva sutimi contează enorm pentru obţnerea postului sau pentru o repartiţie în oraşul preferat. Apoi, cum ai putea tu, student bun, să nu copiezi când vezi pe studenţii proşti cum copiază şi că există riscul ca tu să îţi pierzi bursa sau locul în cămin?! Şi cum să înveţi de plăcere la materii inutile sau care sunt predate de profesori nesuferiţi?! Să recunoaştem: lumea învaţă pentru note şi atât. Iar acum, când copiatul a devenit o afacere şi eşti îmbiat să încerci atâta tehnologie nouă (inelul modern al lui Gyges), ar însemna să nu fii în trend dacă nu faci asta.

Cum e posibil să se copieze?! Din cauza deficienţelor la sistemul de supraveghere şi de corectare. Să fim realişti: la orice examen funcţionează prezumţia de vinovăţie cu privire la trei categorii de participanţi. Mai întâi cu privire la candidaţi: cel puţin unii dintre cei prezenţi în sala de examinare sunt gata să copieze – de aceea avem personal care supraveghează. Apoi cu privire la supraveghetori: cel puţin unii sunt de acord să tolereze sau chiar dispuşi să iniţieze fraudarea de către elevi – de aceea avem camere video în sălile de examinare. Şi, în fine, cu privire la evaluatori: cel puţin unii sunt dispuşi să  încerce a corecta lucrările încălcând baremurile: de aceea lucrările de la examenele importante se predau lucrările având lipit colţul cu numele elevului şi de aceea avem posibilitatea reevaluării notei iniţiale de către o comisie de contestaţie.

3. Practica copiatul este extrem de extinsă: peste tot se copiază sau cel puţin se încearcă a se copia. Am arătat în partea întâi a articolului meu cât se sofisticate sunt metodele. Am primit de la o parte din cititori mesaje cu noi metode de copiere şi asigurări că, apelând la sprijinul studenţilor de la `Poli` îţi poţi face rost anul acesta de un sistem electronice de copiere care să evite bruiajul de anul trecut. Mi s-a mai spus de oameni care au terminat Facultatea de Drept şi care au copiat toată facultatea lor, inclusiv la acei profesori la care copiatul părea imposibil.

Aparent, situaţie este fără ieşire. Candidaţii/concurenţii par a-şi folosi inteligenţa în găsirea unor noi metode de copiat, iar profesorii par a fi extrem de doritori în a-şi vinde integritatea. Când copiatul şi corupţia îşi dau mâna, orice efort de combatere este nul. De aceea, o spun clar şi răspicat: a copia a devenit o virtute în Românie, alături de corupţie. Şi nu cred că se merită să renunţăm la aceste advărate „tradiţii„ ale poporului nostru.

4. Aşa că, lasaţi-i şi lăsaţi-ne să copiem! Cu toţii am făcut asta şi, dacă nu am făcut-o, cu toţii vom face asta când vom avea ocazia. Suntem damnaţi să trişăm, să înşelăm, să copiem, să furăm, să corupem. Iar noi ne mândrim cu asta.

Stimaţi dascăli, continuaţi cu extraordinara practică de a pune elevul/studentul să reproducă ce le spuneţi dvs la ore/curs sau ce este scris în cursuri. Aţi tranformat învăţământul românesc într-o uriaşă fabrică de reproducere: dvs spuneţi, noi repetăm şi gata. Cu cât mai fidelă e reproducerea, cu atât mai mare e nota. Ne mai mirăm că elevii şi studenţii vor să răspundă la un test exact cum le-aţi predat la clasă şi cea mai bună soluţie este, evident, copiatul?! Nu. După cum nu ne mirăm nici că sunt profesori care nu acceptă să dai răspunsuri din cartea altui profesor. După cum nu ne mirăm nici că sunt asistenţi universitari care primesc studenţii la examene numai dacă fac dovadă că au cumpărat cartea profesorului.

Stimaţi supraveghetori, nu mai staţi de pază când daţi teste elevilor. Veţi scăpa de nevoia de a fi atenţi dacă odată cu subiectele le daţi şi răspunsurile, deja e practică împânzită în România. Apoi lăsaţi-i în lumea lor, pe Facebook. De camerele video deja aţi învăţat cum să vă: staţi în zona lor neacoperită de unde le dictaţi copiilor răspunsurile. În felul acesta veţi acea sute de lucrări identice, cum s-a întâmplat în aceste zile la un anonim liceu din nordul ţării, şi vă veţi fi uşurat enorm munca: gândiţi-vă că veţi corecta o singură dată o singură lucrare!

Dragi elevi, nu mai învăţaţi nimic! Serios, doar acum pentru orice răspuns puteţi apela la google. Mergeţi la şcoală doar să vă luaţi diploma. Asta e o bucată de hârtie ce trebuie neaparat însoţită de o semnătură şi o ştampilă. De regulă, eliberarea ei costă: strângeţi şi voi de un protocol şi cereţi-I profului responsabil contul de card, îi puneţi banii direct acolo. Sau faceţi aşa, că am avut noi recent un caz: ca să nu bată la ochi voi îi cumpăraţi o bijuterie scumpă de la magazinul familiei sale, după care el duce înapoi bijuteria şi o răscumpără, reţinându-şi banii. După ce luaţi diploma de Bac (asta e prescurtarea de la un cuvânt care azi nu mai are vreo valoare, aşa că nu vă chinuiţi să îl reţineţi) mergeţi la o facultate, căci intrarea e la majoritatea doar pe bază de dosar; iar unde nu e pe bază de dosar e pe bază de „X„ şi „0„, aşa că nu trebuie să ştiţi limba română decât ca să citiţi puţin. Faceţi voi rost cumva de bani şi terminaţi facultatea, după care vă luaţi licenţa. Aici e simplu: sunt profesori sau asistenţi de profesori dispuşi contra unei sume rezonabile să vă vândă o lucrare dintr-un an anterior. Unii veţi fi tentaţi să vă luaţi mai multe diplome – cu cât mai multe, cu atât mai bine, părerea mea e că le puteţi folosi cu succes în camera voastră pe post de tapet.

Desigur, cei mai isteţi dintre voi veţi merge mai departe. După cum aţi învăţat deja de la părinţii, profesorii şi prietenii voştri, cu bani se poate cumpără orice în România. Aşa că orientaţi-vă curajos în domenii unde vă puteţi scoate apoi investiţia: în medicină, în poliţie, în justiţie (aici însă încercaţi metode noi de fraudat că suntem la curent cu astea vechi – vezi episodul anterior – şi e păcat să vă prindem.), în educaţie şi puţin mai încolo în politică. Dar după ce intraţi, nu fiţi nerăbdători să vă recuperaţi totul în primul an: acţionaţi încet cu încet; după care treceţi la lingouri de aur şi apoi la tablouri.

Stimată presă, am văzut că plagiatul e şi la voi la modă: preluaţi articole cuvânt cu cuvânt din alte părţi, preluaţi înregistrări, preluaţi fotografii. Vă sugerez să o faceţi în continuare şi dacă cineva încearcă să vă facă ceva să invocaţi nemernicia lor de a vă cenzura şi de a vă încălca nelimitata libertate de exprimare.

Stimaţi rectori, gândiţi-vă în mod serios să desfiinţaţi comisiile alea de etică din Universităţi. Nu au nici un rost! Plagiatul trebuie recunoscut şi de iure, că de facto există de mult. Nu trebuie să ne mai batem capul să demonstrăm că altcineva a creat ceva înaintea noastră: insistenţa înseamnă perseverenţă, iar repetiţia e mama învăţăturii. Zău că nu are importanţă autorul, ci doar conţinutul.

Stimate domnule ministru al educaţiei, vă rog să solicitaţi desfiinţarea acelei comisii de albit demnitarii plagiatori. Pe bune, ei au imunitate judiciară, e normal să o aibă şi pe cea plagiatară (ah, nu există acest cuvânt?! păi ar trebui inventat). Stimate domnule ministru al justiţiei, vă rog să faceţi demersuri pentru abrogarea infracţiunii de plagiat prevăzută azi în art. 141 din Legea nr. 8/1996. Jurisprudenţa pe acest subiect trebuie trecută în anale. În plus, rezolvăm şi problema persoanelor private de libertate care scot cărţi pe bandă rulantă respectând cuvânt cu cuvânt ce au spus mai marii din care se inspiră.

5. Să nu uităm ce ni se spune în România, cu mândrie nedisimulată: `cărţile din cărţi se fac`.

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. furatul, copiatul, mintitul sunt normale in Romania. daca esti cinstit esti considerat naiv, ca sa nu spun altfel. copii incep de mici sa faca asta pentru ca asta vad in jurul lor. si apoi daca prim ministrul tarii (care mai si candideaza la presedentie) a plagiat si nu a fost pedepsit, le da curaj sa copieze, sa se descurce in continuare. se pregatesc sa razbata intr-o lume murdara, anormala

    in Norvegia daca un elev este suspectat ca a copiat, colegii lui il ”exclud” tacit. se simte singur si pedepsit. de fapt de aici incepe curatenia, din momentul in care majoritatea intelege ca nu trebuie sa fure, sa copieze sa minta.

    la noi este greu dar cred ca generatia care vine vrea curatenie, vrea ”o tara ca afara”.
    Doamne ajuta!

    • Intamplare adevarata, inscrisa in capitolul – „Pe vremea mea…”

      Undeva prin 1995, la ASE avem la seminar la care ne distram cu o simulare/ un joculet – 4 firme se luptau pe 4 piete. Firmele erau conduse de echipe complete formate numai din studenti. Deciziile discutate si luate de fiecare echipa erau introduse in joculet care dupa preluarea datelor si prelucrare prezenta situatia pietelor si a firmelor pe acele piete. Si iarasi de la capat – 4 sezoane / 4 seturi complete de decizii manageriale.

      Evident ca era o competitie intre echipe si chiar daca era un exercitiu noi toti am luat simulare foarte in serios. Discutiile dintre membrii echipelor se petreceau in acelasi timp, in aceeasi incapere asa ca daca cineva vroia sa asculte cum deciziile din echipa mea erau luate si apoi sa mearga la echipa sa cu datele furate si sa construiasca o contra-strategie se putea bine- merci. Noi toti am mers pe buna credinta – nu credeam ca vreun coleg va fura date de la celelalte echipe pentru a le folosi in interesul propriei sale echipe. Uite ca viata a demonstrat exact vice-versa, conform Mitului lui Gyges, deci un coleg de al nostru, extrem de ambitios, care invata bine dar care vroisa sa aiba numai 10, deci copia si la orice examen numai pentru nota 10, a furat datele…

      Echipe furata s-aqu intalnit de urgenta si au hotarat sa nu admita aceasta situatie si deci au boicotat echipa din care face parte respectivul. Mai mult nici un student NU A MAI VORBIT cu FURACIOSUL. Pedeapsa aplicata atunci colegului nostru a fost nimic pe langa cea aplicata de viata…

      Ramane numai intrebarea: chiar credeti ca merita sa copiati/plagiati?
      Raspunsul este dat de fiecare in parte, dar si de noi toti, cei care decidem normele din colectivitatile noastre.

      • Am intalnit o situatie similara in timpul unui curs postuniversitar de management: probabil acelasi joc (ceva privind productia de skiuri si rachete de tenis), aceleasi patru echipe doar ca aveam destul spatiu fizic pentru a discuta strategiile in mod confidential. Ei bine, echipa pe care am condus-o a castigat detasat folosind o strategie agresiva de achizitii si preturi, doar ca profesorul a plasat pe primul loc o alta echipa care s-a „distins” prin inactivitate.
        Si-atunci am inteles „rolul” statului in economie: sa-i recompenseze pe baietii cuminti in detrimentul celor care au succes!

        Iar ca sa nu ma indepartez de subiectul articolului: tot atunci am inteles ca orice mijloc este bun pentru a evita spolierea institutionalizata, pentru ca nu datorez nimic nimanui (si in niciun caz entitatii numite „stat”, ale carei servicii de proasta calitate nu imi sunt nicidecum necesare).

  2. Nu stiu cum e acum, dar pe vremuri admiterea la medicina se facea pe baza reproducerii cit mai exacte a manualelor. Cu cit mai aproape de textul original era cineva, cu atit mai mare nota. Cineva mi-a arat cum a memorat manualul: intr-un caiet avea prima litera a fiecarui cuvint din manual si astfel a ajuns sa recite manualul intreg. Acum e chirurg.

    • L-a ajutat in carierea/meseria sa de chirurg memorarea in acest fel a manualului de anatomie, banui?

      Nu cred ca mergea la fel si cu manualul de chimie sau de fizica, dar mai stii…

  3. Copiatul la Bac este exceptia, nu regula.
    Anul acesta, din totalul de 177.000 de ab­solvenți de liceu, 33.051 (adica 20%) nu s-au inscris la Bac, tocmai pentru ca nu se poate copia.
    Asistentii nu le pot dicta candidatilor rezolvarile stand in zona neacoperita de camera video, pentru ca salile sunt dotate SI CU MICROFOANE.
    Cand frauda are loc la initiativa asistentilor, ei isi asuma un risc imens, pentru ca inregistrarile raman.
    Cand frauda are loc din initiativa presedintelui de comisie se intrerupe curentul. Or fi cateva licee in toata tara.
    Ma indoiesc ca au fost SUTE de lucrari identice intr-un liceu. Intr-un liceu mare sunt o suta si ceva de candidati la Bac. Nu e de mirare ca l-ati dat anonim :)

    • Inteleg ca ai fost supraveghetor anul acesta si e normal sa-ti aperi „breasla”. Si totusi….Cazurile de copiat – alea putine – s-au descoperi datorita denunturilor unor elevi nu datorita vizionarii on-line sau post-factum a casetelor. Pun pariu ca asa cum mai nimeni nu se uita on-line la monitoare in majoritatea scolilor tot asa nimeni nu ia la derulat casetele inregistrate – totul e de forma, tipic rrrominichii guvernate de uslinosi. Ramane doar amenintarea „psihologica” la vederea camerelor dar asta se va estompa cu timpul asa ca in cativa ani se va depasi 100% „reusiti” la bac. Scoala romaneasca – de la clasa 0 la universitate – e putred de corupta ca si toata societatea de altfel. Drama e ca in scoala coruptia se ingemaneaza cu impostura – vezi dezastrrul de la definitivat.

      • Cati dintre oamenii pe care ii cunosti ar comite o infractiune stiind ca sunt inregistrati? Probabil mai putin de 10%.
        Nici profesorii nu sunt o exceptie in privinta asta, orice ar zice unii :)

        In privinta „dezastrului” de la Definitivat, nu trebuie sa crezi tot ce scrie in ziare. Au luat examenul doar 46% din candidati pentru ca nota de promovare e 8. Dar 93% dintre candidati au luat note peste 5.
        Atentie, asta nu inseamna ca sunt la nivelul unor elevi care au notele respective. Evident, examenul de Definitivat e mult mai dificil.

        • „Cheia” copiatului la bac este ca NIMENI nu verifica INTEGRAL casetele, probabil sunt aruncate in vreun depozit si acolo zac. Asa ca ramane doar „sperietura” care se atenueaza an de an daca nu apar rezultatele „vizionarii” TUTUROR casetelor. Deja „unghiul mort’ a intrat in folclor iar pentru sume chiar modice cei care au mai ramas in invatzamant pentru ca nu fac fatza in alta parte vor risca fara probleme de morala.

          • Nu mi-ai raspuns la intrebare: cam cati dintre cunoscutii tai ar comite o infractiune stiind ca sunt inregistrati? Chiar daca nu stiu daca si cand va fi verificata inregistrarea respectiva.
            In schimb, in opinia ta, profesorii ar face-o, pentru ca sunt, nu-i asa, incompetenti si fomisti.
            Cat despre „unghiul mort”, ai dreptate: e doar folclor :)

            Pofesorii se pregatesc ani de zile pentru meseria asta (facultate, grade didactice etc.), pe care si-au ales-o poate de cand erau copii. Au o cariere in domeniu, meseria e parte a identitatii lor. Nu e vina lor ca salariile sunt mici. Dar toti bagatorii de seama se considera indreptatiti sa-i acuze ca sunt profesori doar pentru ca nu sunt buni de altceva!

          • Verificarea s-ar putea face in timp real.
            O persoana poate sa supravegheze mai multe zone.

            Înregistrarea este ultila ca si proba.

            Am facut o sesizare odata la un centru dotat cu camere de supraveghere.
            S-au uitat pe inregistrare si a fost proba care a sustinut declaratia mea.
            Asa ca se poate…

  4. Un examen la care ai ce reproduce e din start un examen ratat, care formează abilități anacronice de memorare a materialului „predat”. Un avocat, un doctor, un inginer în secolul 21 are acces la volume nelimitate de cunoaștere – orice informații ar putea reține într-un semestru ele vor deveni desuete în câțiva ani. Abilitatea esențială în noua paradigmă este internalizarea și operaționalizarea conceptelor de bază ale domeniului – mult mai greu de testat decât simpla reproducere. Pe de altă parte, de aia plătim profesori, să ne învețe, să ne ofere feedback, să ne ghideze evoluția intelectuală; nu să ne indice bibliografia și să verifice dacă am memorat-o, asta poți face singur la calculator.

    Sigur, copiatul rămâne o problemă la examenele critice unde un complice exterior poate fi plătit să rezolve subiecte dificile și să formuleze și dicteze eseuri de specialitate. Dar pentru 90% din cazurile de copiat vinovați sunt evaluatorii care au structurat materia tocmai pentru a escamota inadecvarea lor pedagogică – totodată ușurând masiv copiatul.

  5. Motivul plagiatului e un pic mai profund, pentru ca atata timp cat piata in care o sa muncesti dupa ce-ti iei diplomele nu impune rigoare nu ai nici un motiv obiectiv sa inveti. La ce sa inveti?, la ce-ti foloseste? Pentru ca asa e corect, pentru ca trebuie sa stii pentru ca sufletul tau va fi mai pur si vei avea o alta viziune a lucrurilor. Astea is povesti de adormit copiii…

    privind in schimb piata de software, acolo la majoritatea companiilor cand vrei sa te angajezi trebuie sa STII si nu merge cu diplome, poti avea 5 mii de diplome ca nu te angajaza nimeni pentru astea.
    Si atunci cumlea culmilor, un automatist care are toate instrumentele la indemana pentru a copia, nu copiaza in majoritatea timpului pentru ca stie ca trebuie sa stie. Culmea ironiei, studentii de la automatica si calculatoare sunt cei mai in masura sa creeze instrumentele de copiat cele mai bune si totusi ei invata! amuzant nu?
    Deci, parerea mea este ca pana piata in care vei munci dupa ce vei termina facultatea nu se va curata si va deveni o piata reala bazata pe valoare, sistemul de invatamant din acel sector nu o sa se curete de tare niciodata!

  6. Remarcabil articol. Da, asa trebuie pledat. Reducerea la absurd e ultima arma a disperarii.
    Tara asta va intra in anomie cat de curand, daca complicitatile dintre noi nu sunt taiate si daca continuam, compulsiv, sa ne „aparam” de toate, de orice, chiar cand avem constiinta limpede ca am gresit. Daca-i aparam si admiram pe medicii corupti (caci sunt geniali si salveaza oameni), pe profesorii corupti (caci sunt recunoscuti cati olimpici au pregatit fiecare) s.a.m.d. A nu recunoaste o evidenta a culpei iti distruge reperele, pentru ca in timp nu o mai recunosti nici in propriii tai ochi. Ne va afecta sufletul.
    Continuand cu acest spirit oriental duplicitar, vom disparea.

  7. Rezolvarea e simpla dar presupune nitel effort din partea celor care fac subiectele. Am avut un profesor in facultate care ne lasa la examene cu toate cursurile pe masa, cu orice sursa de informare doream, carti, rezumate, etc. mai putin telefoane si tablete conectate la net, care nu existau pe vremea aceea, dar cred ca n-ar fi avut nimic impotriva. Si in conditiile astea, cam 70% din studenti picau examenul… Subiectele te obligau sa gandesti si sa argumentezi, altfel toate sursele ajutatoare erau inutile… A fost un singur profesor, in 5 ani de facultate… Restul cereau memorare… asa ca e o ipocrizie sa condamnati copiatul… cat timp majoritatea examenelor, doctoratelor, etc., pretind 90% reproducerea unor materiale de umplutura, asta e rezultatul logic…

  8. Sa rad sau sa plang?
    Un ochi zambeste si celalalt plange continuu.

    Nu admit ca:
    „Să recunoaştem: lumea învaţă pentru note şi atât.”
    Full stop.

    Viata este mai complexa.
    Viata nu inseamna sa treci numai nu stiu ce examen cu o nota cat mai buna, chiar daca nota nu iti reprezinta valoare!.

    Viata este o comptetitie stransa in prumul rand cu tine si mai apoi cu cei de langa tine!
    Cel mai greu este sa te depasesti pe tine insuti – efortul este maxim , trebuie sa fii lucid si puternic, sa lasi orgoliile si prejudecatile si sa muncesti constant si metodic! Evident ca poti sa obosesti si atunci ce faci? O iei pe scurtatura si copiezi? Asta inseamna ca tot efortul tau depus pana acum se pierde,,,

    Viata ta alaturi de plagiat/copiat este efemera si turbulenta. astazi esti omida si maine o sa fii flutur, dar cat vei trai mirabolant ca un flutur? Poate sa inseamna ca vei trai 2-5 ani, dupa care vei claca zi de zi si garantez ca nimic nu te va scoate de acolo. Vei fii rapus pe viata si condamnat pe vesnicie la minciuna si fals. Se poate intampla ca altul mai puternic sa minta mai frumos si mai credibil si asta va face sa te intorci de unde ai plecat – in mizierie.Sistemul tau de gandire fara obisnuita muncii va fi marcat pe vecie de legea plagiatului si a copiatului.

    Deci dragii mei,

    Daca vreti sa aveti o viata scurta de numai 2-5 ani copiati si nu va lasati!
    Daca vreti sa traiti indelung dar cu mai multa munca – NU COPIATI!

    Dragii mei,

    Daca astazi ne numim oamenii si avem putin sau mai mult creier este pentru ca la nasterea noastra am primit acest cadou de nepretuit. Mintea noastra daca nu este folosita se depreciaza si moare incet.

    Asadar poate RAMANE NUMAI ANIMALUL , caci el traieste cu mult mai putina minte, sau, pozitiv, pot sa pastrez caracteristica cea mai de pret, POT SA RAMAN OM.

    Ce dorim sa devenim: ANIMAL simplu sau un OM complex?
    Cred ca aceasta este intrebarea la care suntem obligati sa raspundem.

    Multumesc pentru articol.

    • Eu va multumesc pentru comentariu. Dar…stiti ca el e la fel de filosofic pe cat e postarea mea de realista…Un elev/student care se lupta pentru cativa sutimi va copia intotdeauna daca va avea prilejul si daca stie ca de asta depinde viitorul lui.

      • Elevul nu va copia daca
        1. tehnologia de copiat este relativ scumpa in raport cu bugetul sau
        2. sunt mari sanse sa fie prins, el/ea si complicii sai, si ulterior sa fie aspru pedepsit prin lege/regulament.
        3. ramane stigmatizat pe viata.

        Exemplu: Biden – vice-president
        Se pare ca a copiat – si-a refacut ulterior lucrarea, dar exista aceasta mentiune in raport cu persoana sa.

        Nimeni nu este mai presus de lege!
        Valabil la unii, in RO inca mai am dubii!

        P.S.
        Trei euro-parlamentari au fost prinsi ca facand trafic de influenta. Doi dintre ei si-au dat demisiile, romanul nostru inca zambeste vesel de la tribuna Parlamentului European. Ce fac institutiile statului roman in raport cu acest caz??? Ce face legea din RO in acest caz? Vreun amendament de a pedepsi astfel de cazuri daca nu acum cel putin in viitor???

      • Va admir in general, cu cea mai mare sinceritate, dar aici dati dovada de putina miopie, exces de zel sau pur si simplu lipsa de experienta sau cunostinte in afara Romaniei. Extrapolarea e periculoasa. Afirmatiiile „Să recunoaştem: lumea învaţă pentru note şi atât” cat si „Un elev/student care se lupta pentru cativa sutimi va copia intotdeauna daca va avea prilejul si daca stie ca de asta depinde viitorul lui”.

        Daca ati fi prefixat afirmatiile dvs cu „In Romania, […]”, ar fi fost alta poveste dar dvs insistati sa vorbiti la modul general, despre fiinta umana, amintind si de mitul lui Platon.

        Lucrez la o universtate de top (10, sau 5, sau mai sus) mondial, si ca cercetator cat si ca si cadru didactic. Majoritatea (*) stundentilor de undergrad pe care ii invat diverse materii va contrazic afirmatiile si crezurile de mai sus in cel mai direct si clar mod posibil. Nu invata pentru note, nu le trece prin cap sa copieze. Sunt oameni care au inteles ce zace in viitorul lor daca invata si daca exceleaza. Se zbat pt proiecte, pt a acumula abilitati noi, pt a face stagii (internship-uri) in industrie sau laboratoare de cercetare, uneori chiar si pt a-si imbunatati CV-ul. Notele sunt secundare (oricum pe diploma nu se mentioneaza decat un clasament grosier). Scrisorile de referinta sunt primordiare (e.g. de la directori de internship, de la cei ca mine, etc). Atentie la formulare: nu am spus ca au inteles ce ii asteapta daca nu invata, ci invers. Promotion focus vs prevention focus. Orice student ce se afla in promotion focus va invata pentru un scop si pur si simplu nu se incadreaza in ceea ce dvs descrieti. O face ori din placere, ori fiindca e atras/curios, ori urmarindu-si un tel de lunga durata. Nu se cramponeaza sa ia note maxime la fiecare materie (nici nu sunt presati in acest sens, ba dimpotriva), stiind ca pot excela in viitor la un aspect de interes pt ei si fara note maxime pe linie, avand langa ei exemple in acest sens in lumea academica. Din acest tip de studenti (curiosi, dedicati, etc) ies cercetatori sau antreprenori excelenti (autonomi, creativi, intreprinzatori) … si mi-au trecut „prin mana” sute de astfel de studenti in mod direct, iar anual observ mii. Stiu despre ce vorbesc. As putea umple multe pagini despre intreaga filozofie ce sta la baza succesului lor si al sistemului, dar nu e cazul aici.

        (*) atentie, nu am spus „exista studenti” ci „majoritatea”

        Articolul dvs este de altfel bun … cat timp este pus intr-un context corect, al studentilor din prevention focus, sau dintr-un sistem de invatamant precar, sau dintr-o societate bolnava cu valori intoarse pe dos, sau pur si simplu de o calitate ce lasa de dorit. Momentan articolul extrapoleaza prea mult.

  9. Am crezut ca prea cinstitul pastor a aruncat inelul inapoi, astfel incat, puterea absoluta sa nu fie detinuta de catre nici un pamantean . Dar noroc ca nu m-am inselat . Era om, si nimic, dar absolut nimic, din ceea ce este omenesc, nu i-a fost strain .

    Ei bine dle. Danilet, sa privim in curtea ce va place dvs. foarte muult !
    Examen la facultatea ce fabrica juristi, in Romania europeana a deceniului 2 din secolului XXI.
    Se plateste o caruta de bani ~ 80 euro . OK , sa fie primit, dar ce ti se ofera de acesti bani ?

    – Exame(nele)nul – nu conteaza ;
    – Durata – 4 ore, nu conteaza ;
    – Faptul ca mii de candidati (si mai ale canditate,aflate intr-o perioada dificila,sensibila a lunii, ce necesita masuri de igiena suplimentare si speciale!!!) se vor prezenta la orele 7.30 si vor intra in sala la 8.00,de unde NU VOR MAI IESI NICI MACAR LA WC, pana la 13.00 – nu mai conteaza.
    – Faptul ca acestor copii le este indirect interzis consumul de apa la 39grd.C, de cu seara (minim 16 ore), ca sa nu faca pipi, sau sa isi schimbe elementele de igiena corporala – de frica darii afara din examen – NU CONTEAZA !!!
    As scrie ca daca nu se intampla in Sparta, ne aflam la proba eliminatorie de admitere in Fortele speciale de elita .Continuam?
    – Nu ai voie sa iesi cu ciorna – care oricum nu ti se ia in considerare … – dar nu conteaza, n’asa? Vorba E. Udrea in 2005, la interviul lui Cristoiu:”ma pot duce cu gandul ca … si ALTCINEVA EXAMENUL (decat candidatii), si nu ne dam noi seama „?Ma pot duce !
    – Nu ti se da voie sa iesi cu subiectul. Dupa cca. 3 ore de la inchiderea examenului, se scot afara – de catre oameni „de bine”, cinstiti si onesti – mai multe cutii in care se gasesc cam 2000 de subiecte;in mod evident, fiecare dintre cei ~2000 de candidati, urmand sa isi caute foaia sa de subiecte. Va dati seama ce „europenism” si cata „intelectualitate”, in activitatea de rascolire, va fi acolo? Pauperizarea vietii, ica de la intrare. Ca sa fiu un pic golan: „misto, nu”? Adicatelea, vorba aceleasi E. Udrea in 2005, la interviul lui Cristoiu:”ma pot duce cu gandul ca … exista posibilitatea ca sa fie schimbate subiectele, astfel incat unii admisi sa nu fie acuzati de oaresce … „? Ma pot duce !

    E cumva aceasta o tendinta din „partea cealalta” de mascare a unor proceduri ce ii fac pe altii sa ajunga la ceea ce isi doresc toti (inclusiv fraudatorii dvs.)? Nu vreau sa fiu malitios, insa un fost coleg, cu tata …ral in nu stiu ce arma, ne povestea lejer, prin 1984, ca unii (nu el, in nici un caz), erau sfatuiti inainte de examenul de intrare la facultate, sa scrie „L” de la Lucrare scrisa, cu „caracter rond” (adica un precursor al „cozii de maimuta” de azi). Pe aceasta baza, erau recunoscuti, atunci cand erau admisi, deoarece „transpiratul subiectelor”,si in acele vremuri era interzis . Cu siguranta, ca tehnicile au mai evoluat. De ambele parti. Cum bine zicea un profesor de filozofie : controleaza conditiile de producere, si vei controla produsul. Adica controleaza posibilitatea de prezervare a probelor, si nu o sa ai ABSOLUT NICI O CONTESTATIE .
    Mi se parea mai european, ca tot e automatizat, sa se corecteze in fata candidatului, cu ciorna si subiectul in fata. Iar pentru altii: fixati dom’le o taxa de 15.000 lei/an, si ati rezolvat transparenta

    Vedeti, dar dle. Danilet, ca „trandafirii sunt doar pentru cei bogati”.
    Morala : Pe cand veti scrie si despre cei ce baga candidati, pe nedrept ? Si mai ales, cum ?

    In termeni de fabula, ca tot ne place, e ca in magarul lui Buridan, organizatorii tinand la prestigiu, onoare si reputatie, uitandu-se la elementele de securitate din stanga, fiind extrem de vigilenti si cu cele din dreapta, uita ca au de a face cu factorul uman, juvenil, la 39 grd. C, intr-o tara cu pretentii europene, la o facultate cu cele mai mari pretentii, cu necesitati fiziologice firesti, in prima parte a ZILEI, PUNANDU-I PE TOTI SA ISI PLUSEZE LIMITELE.
    CINE NU A FOST ATENT, A PIERDUT DIN VEDERE CIORNELE SI SUBIECTELE – uneori, probe materiale directe ale „neputintei” unor admisi; CE NU SE VOR MAI GASI IN VECI !!!

    • Initial am crezut ca vreti sa vorbiti despre INM. Apoi am rasuflat usurat: niciunul dintre aspectele scrise de dvs nu privesc admiterea in sistemul de magistratura.

      • As ramane placut surprins, ca intr-o tara de „pontaci”, ceva sa mearga bine !
        Dar, de ce nu ?
        Aud ca Medicina practica de multa vreme acest sistem, ba chiar si cel de verificare manuala, in fata candidatului .
        Adica, la vedere, si cu cartile pe masa .

        Totusi, manusa trebe ridicata! Pe cand si despre vanzari-cumparari de examene, in bani, sau in natura (fie ca vorbim de nuri, fie ca vorbim de pesti, miei, uischi, tuica, vin sau Kent)

  10. Acestea sunt probleme binecunoscute. Ce spune Platon despre solutii? Partile cele mai interesante ale unei probleme sunt modalitatea de rezolvare si rezultatul final. :)

    • La fel la aeronave.

      Mai era o modalitate de a verifica cunostiintele – iti dadea subiecte cu nemiluita si vezi cat poti duce si mai ales cat de corect poti sa le rezolvi in unitatea de timp alocata. Proba de foc era la rezistenta materialelor si profesorul era evreu.

  11. Eu cred ca raspunsul e mult mai simplu: se poate copia si se copie pentru ca se testeaza asimilarea de cunostinte brute.

    Daca s-ar pune accent pe gandire, colaborare, cooperare, creativitate (nu compozitie) atunci copiatul nu ar avea nicio valoare: duplicatul se vede, iese, transpira si nu este incurajat … Contributia e apreciata in variatele ei forme si rezultatul muncii de echipa trece dincolo de realizarea individuala.

    Elevii invata conformismul pentru ca societatea nu e pregatita sa gestioneze diversitatea si creativitatea intrinseca a fiintei umane. Fara conformism nu se pot face teste … Testele si gradatiile sunt rezultatele unei viziuni egotice asupra lumii in care unii sunt considerati mai meritorii decat altii in baza unor criterii stabilite ad-hoc …

    Intr-o societate care valorizeaza conformismul pentru a se intretine si perpetua de la generatie la generatie omul este fortat sa se conformeze pentru a fi acceptat. La limita intre supravietuire si individualitate cei mai multi aleg supravietuirea.

    • Complet gresit. Nu copiatul din manuale e problema la examene gen bacalaureat ci copiatul de la colegi, deci FURT, si „ajutorul” dat de unii supraveghetori fie direct fie indirect prin tolerarea „conlucrarii” dintre candidati. Nu e vorba de modul de verificare a cunostintelor – reproducere sau interpretare creativa – ci de HOTZIA devenita sport national mai ales in sistemul de invatamant.

      • Pai nu e chiar asa … cand vrei sa evaluezi la norma se testează cu acelasi subiect … Daca vrei sa vezi cum gândeste o persoana se pot da subiecte individuale pentru fiecare om in parte …

        Cooperarea ar rezolva si problema testării individuale …

        Modul de testare actual incurajeaza competitivitatea si descurajeaza cooperarea … totul intr-un cadru cu diversitate redusă: un set de subiecte la zeci sau chiar mii de elevi. Astfel se extrag conformistii cei care nu pot gândi original, adica exact membrii docili de care are nevoie societatea pentru ca status quo-ul sa nu fie contestat.

        Oamenii se izolează, se invrajbesc unii impotriva altora si isi inhiba creativitatea înnăscută. Ei realizeaza ca nimeni nu e preocupat de ei, de capacitatile si individualitatea lor ci de clasificare si încadrarea în niste bareme.

        • @vlad ati pus punctul pe i. Notiunea de „teamwork” e zero in scoala romaneasca iar conformismul, individualismul feroce si metoda invechita morcovul/batzul la mare cinste. Inca.

      • Good point!

        Dar in orice hotie este vorba de cel putin 2.
        De la 3 se poate discuta despre constituirea unui grup infractional – DIICOT.

        Hotia a ajuns sport national pentru ca este sustinuta de Gigel, Marioara si altii pentru 2 bani in plus… Unii sunt ieftini si se vind asa de usor…Ceeaa ce este insa cel mai grav este ca statul prin institutiile sale in loc sa pedepseasca furtul il protejeaza – Aici este problema majora care conduce la derapajul maxim in societate.

  12. Situația pare gravă atât la nivelul Educației cît și la cel al Cercetării Științifice.

    Poate că atît diatriba din articolul domnului Danileț (partea a doua,, punctul 4)
    cât și întrebarea pusă de colegul Eu******
    ”Ce dorim sa devenim: ANIMAL simplu sau un OM complex?”
    vor ajunge sub ochii responsabililor de la nivelul ministerului intitulat pompos: ”Ministerul Educaţiei Naţionale și Cercetării Științifice”.

    Copiatul este cancerul care va ucide România.

    Sporadic, ici și colo, apar știri de genul:
    Elevii români sunt cei mai tari din EU la Matematică (sau la Chimie sau la Biologie)!
    sau
    Echipa Olimpică a României a obținut o medalii de aur la Informatică !
    Dar la ce ne folosește dacă elevii străluciți sunt absorbiți de Universitățile occidentale ?

    sau știri de genul:
    Echipa de cercetători de la Institutul Cutare a obținut medalia de Aur pentru Invenția Cutare !
    Degeaba, pentru că banii pentru investiții care să valorifice Invențiile sunt de fapt lipiți pe garduri sub forma de zeci de milioane de formate A4 care cer ”Demite-l !”
    sau aruncați prin milioanele de cutii poștale sub forma unor flyere ultra-colorate cu mesajul ”Cutare o să-ți taie pensia !”
    sau îi descoperim subforma uriașelor vile ale mahărilor plătiți de la Buget, dotate cu terenuri de tenis (năpădite de iarbă) și pline cu SUV-uri și cu piscine în care nu înoată nimeni.

    Când privim în curtea țărișoarei constatăm că majoritatea afacerilor sunt dirijate de corporații cu capital strain care vin cu KnowHow plus Piață asigurată iar din România exploateaza doar forța de muncă ieftina și mediu calificată (eventual o califică până la nivelul necesar și sufficient cerut de tehnologia respectivă).

    Ce se va întâmpla atunci când nivelul de salarizare cerut de români nu va mai corespunde cu planul de profit al corporației ? E simplu: corporația deja a evaluat următoarea locație în care își va plasa afacerea iar la momentul oportun își va lua catrafusele și va pleca din România. În urmă vor rămâne niște șomeri mediu spre superior calificați care nu vor găsi loc de muncă echivalent în țară deci vor pleca și ei.
    Nu mă încălzește cu nimic faptul că mahării nu vor mai avea la dispoziție un buget sufficient de gras, ei vor împrumuta – atâta timp cât li se va permite – și vor continua cu populismele de doi bani pentru că – fiind meidocri dpv cultural și sociopați dpv politic – nu observă adevărul:
    România se află pe o muchie de cuțit !

    Dacă ministerul intitulat pompos ”al Educației și Cercetării Științifice” va continua politica struțului ocupându-se exclusiv de ”Fabricile de Diplome” și dacă Guvernul va continua politica sifonării Bugetului către ”ai noștri” – inculți dar obedienți – atunci există toate condițiile ca generațiile viitoare să fie de o și mai slabă calitate.

  13. Cel putin celor care copiaza le mai raman niste urme de magiun pe la gura din timpul studiilor, dar sunt persoane care nici nu stiu cum arata facultatile de la care au primit diplomele. Platesc constiincios cuiva niste bani, la anumite intervale de timp, iar la sfarsit primesc diploma. E mult mai putin riscant decat in cazul copiatului. Plus ca nu mai pierzi ani din viata cu frecventarea cursurilor, invatatul, emotiile examenelor, chiar daca se copiaza…
    L-am intrebat pe tatal unui individ despre care aflasem ca si-a cumparat diploma, la cei foloseste daca nu are nici un fel de cunostinte in domeniu? „Cum la ce-i foloseste? Indiferent unde lucreaza, daca are facultate, cu timpul ajunge sef!”

    Un subiect care ar trebui sa fie dezbatut aparte este unde si cat conteaza diploma. Pentru ca sunt o groaza de locuri, in special in sectorul bugetar, unde se cer studii superioare pentru a ocupa anumite functii, fara sa fie nevoie. Uneori nici nu conteaza ce ai studiat, conteaza „sa ai facultate”.
    Ori diploma iti garanteaza un salariu mai mare, indiferent de pregatirea ta reala.

  14. Cred ca inaintea copierii trebuie pusa intrebarea – de ce invat? Prin liceu la o dezbatere un coleg a afirmat: de ce trebuie sa invatam, pentru ca retinem numai 2%! Da, procentul de inmagazinare a cunostintelor pe termen lung este mic. Nu are importanta rezultatul dezbaterii din acele timpuri, ci faptul ca problema este aceasi numai ca apare sub alte aspecte. Daca inveti apoi inveti pentru tine si pentru placerea ta de a sti. Omul are memorie pe care o reinnoieste si este pe termen scurt si are memorie pe termen lung. Sunt oameni care invata usor si uita usor si sunt oameni care invata greu si uita greu. In momentul cind ai datele in cap este mult mai usor sa procesezi situatii in raport cu celalalt care a uitat. Deci problema in viata este ce ai in cap si nu ce ai in geanta. Evaluarile si examenele din anii de formare sunt usoare in comparatie cu proiectele si problemele pe care trebuie sa le rezolvi ca matur asumindu-ti responsabilitatea.

  15. recunosc ca am copiat. La examenele care nu m-au interesat si la materiile pe care le-am urat, pentru ca nu aveam chef sa tocesc notiuni pe care stiam ca nu le voi folosi vreodata. Am facut asta pentru ca nu voiam sa raman repetent, cu toate problemele asociate. 20 de ani mai tarziu, tot nu am nevoie de integrale si derivate ori de valente covalente si calculul molilor. Va asigur ca nimeni nu va copia/plagia intr-un domeniu de care este cu adevarat interesat.

    • Sancta simplicitas! Integralele si derivatele se invatza nu pentru ca vei avea nevoiie de ele ci pentru A-TZI ANTRENA CREIERUL SA GANDEASCA. Scoala trebuie sa fie atat furnizoare de cunostinte cat si „antrenoare” a gandirii.

      • Ba pardon!

        Integralele si derivatele isi au si ele utilitatea lor.
        Dar este exclus ca un medic sau un jurist sa aiba nevoie de ele.
        Cine insa ii pune pe viitorii medici sa studieze in clasele cu specialitatea mate-info?
        Daca o fac pentru propriul lor antrenament, pentru largirea orizontului de cunoștințe este OK, din punctul meu de vedere, dar altfel cred ca se pot lipsi, cel putin deocamdata de integrale si derivate.

        Sigur ca si programa din licee poate sa fie simplificata, dar mai este mult pana departe.

        Subiectele de BAC a devenit extrem de bine adaptate la cerintele viitoare ale candidatilor.
        La fel se intampla, in general, si cu subiectele de la universitati – acolo unde se mai dau examene.

        Cea mai tare chestie este la ASE: eseu motivational, adica scrieti si numai scrieti când in fapt economistilor le trebuie insa si un bun antrenament al mintii in partea de calcul, de reprezentare a cifrelor si de analiza/procesare… Horror!

    • @ fresnell,
      unde nu are sinceritatea dvoastra si Plagiologu ori generalul Izmana ;)
      NB,
      deci stiati de mic ce va foloseste si ce nu in viata :P

      • A propos de cultura generala…Sa fim seriosi, granitele sunt extrem de lejere. Daca derivatele dlui Adrian tin de cultura generala atunci hai sa includem aici si 4 limbi straine cunoscute la perfectie, samd.
        @lucid – nu stiu din ce secol ati aterizat, insa oamenii/copiii nu au abilitati egale. Sunt curios daca ati fi invatat cartea de telefon ca excelent exercitiu pentru „antrenarea memoriei”. Pun pariu ca da, imi sunati exact ca genul respectiv de conformist.

        • Despre carte de telefon – este un exercitiu care urmareste o anumita dezvoltare/scop.

          Insa pot sa fie si alte exercitii subjugate aceluiasi scop – este pana la urma o chestiune de imaginatie/creativitate pana la urma.

    • Excelent, ma bucur sincer ca exista oameni care nu au avut urat nici o materie si care nu au copiat in viata lor. Eu am preferat limbile straine in locul matematicii (doar un exemplu) si am perceput matematica drept o corvoada infernala (iarasi un exemplu). De ce sa sufar facand ceva ce nu imi place, daca pot evita asta? Unii au inclinatii spre matematica altii spre sport sau mai stiu eu ce. Revenind la derivate integrale etc, bineinteles ca nu am stiut „de mic” ca nu imi vor folosi, am intuit doar faptul ca, neprezentand interes, nu voi urma o cariera in care voi avea nevoie de ele. Desigur, am intuit corect. Presupunand prin absurd ca m-as fi razgandit, as fi tratat problema la momentul respectiv.
      Am ales bine-mersi o cariera bazara pe unul dintre hobby-urile mele. Si e perfect

  16. In timpul facultatii,de profil tehnic ce e drept, am avut parte de diferite tipuri de examene.
    1.Unele erau fara nici un fel de material admis, si implicau atat reproducerea de teorie, de multe ori formule greu de inteles (teoria sistemelor) dar si o parte de probleme care se rezolvau cu orice material pe banca .
    2.Altele nu foarte multe, ce e drept, erau cu orice material admis pe banca, si erau rezolvare de probleme .
    3.Unul foarte unic, analiza matematica, era teorie si exercitii cu orice material pe banca .
    4.Si ultima categorie, cele mai urate de altfel, erau doar teorie fara nici un material .

    Ghici care dintre ele avea cea mai mica rata de promovabilitate si de la care am ramas cu ceva in minte si acum la 8 ani de la terminarea facultatii ?

    Oare daca s-ar schimba sistemul, ca cel putin in facultatile tehnice, sa se stimuleze doar abilitatile de rezolvare probleme si gandire, fara memorare de nici un fel, cati ar mai absolvi ?

    Si o intrebare daca se poate pentru autor, in domeniul juridic se doresc oameni cu o memorie extraordinara sau care sa fie capabili sa foloseasca legile si gandirea proprie ?

  17. Chiar ca e unica in lume mentalitatea noastra, romaneasca!
    Cum se face ca nu se inghesuie insa, nimeni, sa ne ceara „pretioase indicatii”, ca sa si-o insuseasca? Poate ca tot nimeni nu ne invidiaza prea tare, nici pentru realizari, nici pentru nivelul cultural si nici pentru bunul mers al societatii!?
    Coruptia este endemica si la orice nive sau la orice varstal!
    Se fura, se minte, se pacaleste, se inseala, cuvantul dat nu are nicio valoare, promisiunile sau angajamentele sunt uitate instantaneu, etc., etc. Toate acestea, si multe alte variatiuni pe aceeasi tema,se produc nestingherit, in timp ce ne dam de ceasul mortii ca BOR sa faca exact acelasi lucru ca si pana acum, in scoli si in societate, in general! E oricum, dar nu normal!
    Mai exista pe lume popoare indoctrinate, si in acelasi timp inapoiate, dar atat de superficiale ca noi…nu cunosc!
    Macar, islamicii nu fura, de frica ca li se taie mana, evreii sunt solidari la necaz, oriunde s-ar afla in lume si indiferent de ‘cine”(Obama!) considera ei ca le-ar putea produce vreun necaz, taoistii functioneaza fiecare pentru el si acest pragmatism pur egoist este respectat de toti, etc. Adica, nimeni nu-i perfect, dar altii si-au insusit cate ceva din religia lor, in timp ce noi cunoastem toti sfintii si locul moastelor lor, tinem toate posturile, si… furam, pacalim, invidiem si uram!
    Bizar….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristi Danilet
Cristi Danilethttp://cristidanilet.wordpress.com/
Cristi Danileţ este judecător din anul 1998, iar în perioada 2011-2016 a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Este promotorul educației juridice în școli și licee www.educatiejuridica.ro si membru fondator al asociației Voci pentru Democrație și Justiție www.vedemjust.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro