Home » Analize »Educatie »Justitie/Ordine publica »Opinie »Societate/Life » Citesti:

“A copia sau a nu copia?!“ – Partea I: De la fiţuici la wireless. O istorie recentă a copiatului

Cristi Danilet iulie 13, 2015 Analize, Educatie, Justitie/Ordine publica, Opinie, Societate/Life
51 comentarii 9,196 Vizualizari

1. Sunt dezgustat şi revoltat de cele întâmplate în învăţământul românesc dar mai ales ce se întâmplă la la examenul de bacalaureat de câţiva ani încoace: elevi care agresează profesori, profesori care îşi bat joc de elevi la ore motiv pentru care elevii îşi bat joc de profesori pe reţele de socializare, profesori care abuzează sexual de elevi, elevi nedreptăţiţi la clasamentul final, elevi care copiază la examen, profesori care copiază la examenul de titularizare, supraveghetori care tolerează şoptitul sau copiatul, profesori care iau mită, contestaţii admise cu diferenţe mari faţă de notele iniţiale, elevi care se sinucid după ce află nota, licee unde nici un absolvent nu trece examenul de bacalaureat. Nu mă îndoiesc că sunt unităţi de învăţământ unde totuşi aceste lucruri nu se întâmplă. Am motive să mă îndoiesc însă că sunt aşa de multe. Atunci când ai sute de elevi şi profesori condamnaţi pentru mită la bacalaureat (în 2008) şi sute de elevi eliminaţi de la bacalaureat (în 2015) de la o singură unitate de învăţămând, stai şi te întrebi care sunt dimensiunile naţionale ale fenomenului. Iar dacă te uiţi în jurul tău la modul în care vorbesc oamenii pe stradă, la mesajele date pe reţelele de socializare, la halul în care se desfăşoară talk-show- urile la TV, la discursurile politicienilor, la caracterul celor care ocupă anumite funcţii în stat, apoi dacă iei în calcul creşterea numărului de infracţiuni, creşterea numărului de şomeri, creşterea numărului de emigranţi şi mai adaugi şi că unul din patru români adulţi e implicat anual într-un dosar civil sau penal nu poţi să te întrebi dacă nu cumva România de azi este rezultatul unui sistem de educaţie inadecvat şi incapabil să arunce ţara în viitor.

Poate sunt îndreptăţit şi eu să vorbesc despre problemele învăţământului ca fost elev, ca tată a două eleve, ca judecător de penal prin sala căruia au trecut şi elevi, şi profesori, ca titular al unor cursuri de educaţie juridică în câteva zeci de şcoli doar în ultimii trei ani ori ca membru al unor grupuri de discuţii pe internet pentru elevi, respectiv pentru dascăli. Dar nu doresc acum decât să analizez un singur fenomen cu care se confruntă învăţământul şi o posibilă soluţie care poate rezolva nu numai această chestiune, ci  multe din problemele de moralitate şi de legalitate cu care ne confruntăm în România de azi.

2. Cu toţii ştim problemele de la examenele noastre: se copiază. Da, s-a copiat şi pe vremea comuniştilor, s-a copiat şi în post-comunism, se copiază şi acum, în perioada asta de pseudo-democraţie.

În vremea copilăriei mele, adică prin anii `80, era simplu de suflat de către colegul de bancă sau să te uiţi la foile lăsate la vedere de către cel din faţa ta. Ori se copia direct din carte sau din caiet: când profesorul se uita în altă parte, aveai câteva secunde să pui cartea în braţe şi să vezi răspunsul. În timp, această metodă şi-a dovedit inconvenientele: manipularea acestor obiecte de mari dimensiuni era greoaie şi foşnetul paginilor atrăgea atenţia profesorului. Şoptitul atrăgea atenţia şi ei. Aşa că elevii au început să se chinuie să reproducă exact sau să facă rezumate din lecţiile din care eram anunţați că vom da examene, le scriau cu caractere foarte mici pe bileţele (fiţuici, copiuţe); sau pe spatele riglei (liniarului); sau pe bancă şi acopereau cu penarul când se uita proful; ori sub bancă şi se uitau ce era scris când se făceau că scapă stiloul jos; sau fetele pe picior, sub fusta până la genunchi pe care o ridicau puţin când profesorul se uita în altă parte; ori fiţuica lipită în interiorul bluzei la decolteu; sau scris pe antebraţ sub mâneca pe care o ridicau la nevoie sau chiar în palmă, dacă nu transpirau; ori fiţuica lipită cu scoci transparent pe talpa pantofului. Nu ştiu cum se face că eu, de câteva ori când am încercat să îmi fac fiţuici, nu mai reuşeam să copiez din ele: citind lecţia, apoi rezumând, apoi scriind pe bucăţica aia de hârtie ajungeam de fapt să învăţ ceea ce ar fi trebuit să pregătesc pentru test/teză.

3. În anii `90 erau la modă meditaţiile. Mi se părea atunci imoral ca un coleg de-al meu de clasă să se ducă la meditaţii unde să îl plătească pe profesorul care, la test, ne dădea subiecte pe care le-a rezolvat la mediaţii. Cum nimeni nu se agita pe marginea subiectului, erau două soluţii posibile: ori începeai să mergi şi tu la meditaţii (dar noi, băieţii de părinţi săraci, nu ne permiteam asta), ori făceai ochi dulci colegei care se ducea şi o rugai cu o zi înainte de test să îţi dea şi ţie caietul ei.  Acum această chestiune, a meditaţiilor plătite la profesorul de la clasă este infracţiune, dar nu îmi dau seama dacă norma se aplică. Evident, se copia şi la Bacalaureat, de regulă de la colegul de bancă sau de la cel care reuşea să facă toate subiectele şi, prin toleranţa supraveghetorilor, permitea răspândirea lor la toţi cei din clasă. Oarecum stingher te simţeai doar când venea însuşi şeful comisiei şi întreba `E ceva ce nu ştiţi? Haideţi să vă spun eu răspunsurile!`. Evident, banii pe care îi dădeam pentru `protocol` înainte de probe erau ceva normal. Nu avea importanţă că membrii din comisie erau de la alt liceu al unui oraş învecinat: ai noştri se duceau la liceul lor, ei veneau la noi şi peste tot copiii trebuiau să ia Bac-ul, ca să nu facă liceul de râs…

Puţin mai târziu au apărut copiatoarele. În special studenţii au realizat importanţa progresului: nu mai stăteau să facă fiţuici, ci se duceau la xerox cu cartea sau cursurile scrise de mână, le micşorau dimensiunile paginilor până la cele ale vechilor copiuţe şi gata, puteau merge la bere liniştiţi că erau pregătiţi (material) pentru examene. Patronii de xeroxuri s-au şi prins de afacere: îşi făceau întotdeauna un exemplar în plus de pe copiuţe astfel încât, chiar dacă nu aveai cartea sau cursul, puteai obţine o variantă a lor deja micşorată.

4. În anii 2000 au apărut băncile cu un singur loc în şcoli şi licee, ceea ce a făcut puţin mai complicat uitatul pe lucrarea colegilor sau suflatul răspunsurilor. Dar au apărut şi telefoanele mobile. Până să se prindă profesorii, elevii şi studenţii copiau deja cu ajutorul lor. Prin aplicaţia  `notes` clasicele fiţuici căpătau acum formă digitalizată; au apărut softuleţe gen `fiţuica mobilă`, ca să nu mai fii nevoit să tot umbli la taste pentru derularea scrisului. Ca să scapi totuşi de scris, fotografierea paginilor de curs erau soluţia ideală. Pentru situaţii de urgenţă, funcţiona metoda `întreabă un prieten`: prin sms se putea obţine răspunsul în direct de la un prieten aflat acasă, cu cartea în mână. Iar cine avea acces pe net, obţinea informaţii mai rapid şi complet. Curând a apărut interdicţia de a avea telefon mobil asupra ta la examen.

La Bac s-a aplicat aceeaşi metodă: dacă nu îţi suflau colegii, îţi suflau profesorii. Numai că cei din urmă au început să nu o mai facă gratis: efortul depus şi salariile mici au fost motive suficiente să pretindă bani. Ca urmare, banii de protocol (a se citi pentru suc şi biscuişi, dar şi puţină toleranţă la şoptitul dintre colegi) s-au transformat în mită pentru răspunsuri exacte. Asta a făcut ca în anul 2008 să izbucnească primul şi cel mai mare scandal din istoria bacalaureatului: `Mită la Bacalaureat` din Sighetul Marmaţiei – a fost arestată directoarea care a adunat bani de la elevi promiţându-le că va interveni la membrii Comisiei şi la supraveghetori, după care femeia a pus profesorii să rezolve subiectele şi le-a împărţit elevilor prin clase; soluţia definitivă, dată anul trecut de Curtea de Apel Cluj, a fost: 142 de persoane au fost condamnate pentru dare și luare de mită, din care 43 de profesori, restul elevi. Doi profesori au fost condamnaţi la închisoare cu executare, restul cu suspendare. Toţi au acum cazier; o parte din profesori au fost daţi afară, alţii au plecat de bunăvoie; iar elevii, dacă îşi vor mai lua Bac-ul vreodată, nu vor putea activa niciodată în domeniu precum poliţie, justiţie, armată, servicii speciale chiar dacă se vor reabilita şi sancţiunea va fi şteasă din cazier. Urmare a scandalului declanşat în 2008 s-au introdus camere video în sălile unde se susţine Bac-ul; spun însă elevii corecţi că  supraveghetorii ştiu să evite unghiul de filmare pentru a le furniza răspunsurile celor care au `cotizat`. Oricum, au fost şi alte scandaluri, cel mai recent prin amploarea lui fiind cel de la un liceu bucureştean, unde procurorii au fost nevoiţi să trimită autobuze pentru a fi aduşi copiii la audieri.

5. În anii 2010 au apărut tehnici speciale de copiat, odată cu dezvoltarea tehnologiei. Metoda `cu cască` a devenit extrem de utilizată: tu deţii un telefon asupra ta dat pe silent, casca e în ureche, firul prin mânecă, dictezi subiectele la prietenul aflat în alt loc care îţi spune răspunsurile. Pentru că exista riscul să se vadă firul din ureche, au apărut caştile cu bluetooth – ceea ce a rezolvat şi problema de a nu se descoperi telefonul asupra ta şi anume: intri în sala de examen, laşi telefonul în geantă dar pornit, dictezi subiectele la un microfon aflat în capătul stiloului şi primeşti răspuns în cască. Pentru că supraveghetorii au început să ceară elevilor şi studenţilor să nu mai şoptească şi să îşi dea părul pe după ureche, au apărut ochelarii care transmit în afară mesaje video şi microcăştile care recepţionează semnal audio şi care se pun direct pe canalul auditiv, aproape de timpan. Mecanismul de emisie-recepţie se găseşte de achiziţionat pe internet sau se poate închiria cu ziua din cartierele studenţeşti. Cine are bani, îşi poate face rost chiar de cerneală invizibilă şi un pix cu ultraviolete pentru a vedea ce este scris cu acea cerneală, dar metoda este ineficace la examene serioase când foaia de hârtie şi instrumentul de scris îți este dat de organizatori. Există şi posibilitatea de transmiterea a foii cu subiecte prin fotografiere cu ShMessenger.

6. Indiferent că veţi crede sau nu, aflaţi că unii au încercat să folosească asemenea metode şi la concursurile de admitere în justiţie. În anii trecuţi au fost depistaţi ofiţeri de poliţie judiciară care intenţionau să devină magistraţi şi care au venit în sala de examen cu echipamentul luat de la biroul lor şi pe care în mod normal îl folosesc în operaţiuni speciale de investigare a unor infracţiuni. În alţi ani au fost depistaţi unii concurenţi care cereau în timpul concursului să meargă la toaletă unde au fost surprinşi consultând fiţuici ascunse din timp în coşul de gunoi sau în ghivecele de flori. Anul trecut s-a găsit asupra unor concurenţi căşti bluetooth şi s-a depistat afară un magistrat pregătit probabil să le dicteze. Iar asupra unuia s-a găsit într-o batistă un dinte fals conţinând un microfon – nici nu ştiam că există o asemenea tehnologie. În plus, de anul trecut avem la aceste concursuri aparatură de bruiere a semnalului (cine ştie câţi ne-au scăpat însă în alţi ani…). Înţeleg că la unele Universităţi din capitală, dar şi din ţară, asemenea aparatură a fost achiziţionată cu ceva ani în urmă. În ce priveşte justiţia, toţi cei care au încercat să fraudeze au interdicţia de a mai concura în următorii 5 ani.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "51 comments" on this Article:

  1. Vlad spune:

    Aceasta ar fi problema. Care este, insa, solutia?
    Fara o educatie serioasa si “adevarata”, fara salarii decente, fara bun simt si un minim spirit civic (care nu cad din cer), oamenii nu vor avea incredere in ei insisi si in ceilalti.
    Poate ca din perspectiva legala copiatul este o frauda; din perspectiva psihologica, neinvatatul si copierea se nasc dintr-o stima de sine scazuta si dintr-o perspectiva extrem de saraca asupra omului si asupra lumii.

    • Falstaff spune:

      Foarte bine spus, Vlad!

    • Hantzy spune:

      “Dar nu doresc acum decât să analizez un singur fenomen cu care se confruntă învăţământul şi o posibilă soluţie care poate rezolva nu numai această chestiune (…)”
      Analiza exista, lipseste acea solutie posibila.

  2. DanT spune:

    Eu sunt si mai indreptatit decat dvs. sa-mi dau cu parerea: am fost asistent la Bac.
    Nu se copiaza, deoarece exista camere SI MICROFOANE. Si totul se inregistreaza pentru verificari ulterioare.
    Exista desigur cazuri patologice de asistenti si presedinti de comisii care isi asuma riscuri imense, dar per ansamblu Bacul e un examen corect.

    • Albert g spune:

      Aveți parțial dreptate: nu se copiază în toate sălile și da, pe ansamblu se copiază mult mai puțin decât acum 5-6 ani. Dar în calitate de corector anul acesta vă asigur că s-a copiat în anumite săli deoarece am corectat lucrări foarte asemănătoare.

      • DanT spune:

        Sper ca ai facut o sesizare in legatura cu suspiciunea de frauda, pentru a se verifica inregistrarile de la salile respective.
        Altfel vorbim doar ca sa ne aflam in treaba.

        • AndreiV spune:

          In anul 2014, la un colegiu militar, s-a copiat la mate si materia optionala, curentul fiind oprit in unitate, in colegiu. S-au strans 800 lei, bal+album+protocol (notivatia profesor diriginte) din care cu putin inainte de bac s-au restituit cate 80 la fiecare, s-a rezolvat altfel. Oricum presedintele comisiei luate masa cu directorul adjunct la popota, au aranjat inainte de saptamana mare… O profesoara mai exigenta, care nu a lasat sa se copieze a fost trimisa sa supravegheze holol la urmatoarea proba… Si colegiu militar cu vizita a ministrului invatamantului, a ministrului apararii la festivitate de incheiere. Cui sa reclam? Can we handle the truth?

  3. vitansandu spune:

    Am mai scris despre asta, dle judecator. De cand lumea, si cat va fi lumea, elevi si studenti, unii dintre acestia vor incerca sa copieze. Numai ca, dupa parerea mea, problema copiatului nesistemic, adica neacceptat de scoala (universitate), este problema dascalului. Si, orice dascal care se respecta va descoperii 85-90% din incercarile de a copia si va aplica regulile. Restul va ramane nedescoperit pentru un timp, nu definitiv. Numai ca in ultimii ani am facut o problema nationala din copiat. Pentru ca a devenit sistemic, acceptat de scoala (universitate), iar prin interesul aratat de institutiile judiciare, am amplificat caracterul de problema nationala a copiatului. Eu nu cred ca problema copiatului nesistemic nu ar trebui rezolvata de catre institutiile judiciare, ci de catre scoala (universitate). Doar acolo unde se dovedeste implicarea institutiei scolare ar trebui sa intervina si organele judiciare. Altfel, amplificam pana la absurd o problema universala. Si, evident, trebuie sa luptam impotriva mentalitatii de acceptare a furtului, care, din pacate, caracterizeaza societatea noastra. Imi povestea un dascal care a predat prin USA ca nu trebuia sa supravegheze studentii la examen. Se supravegheau reciproc, si nu admiteau ca un coleg al lor sa copieze.

  4. de la tara spune:

    Cel putin pentru ocuparea posturilor din institutiile publice ar trebui ca toate concursurile sa fie organizate de o structura nationala specializata care sa ia toate masurile posibile si imposibile de a combate frauda. Aceasta structura trebuie sa implementeze cele mai bune practici pentru organizarea concursurilor in mod cinstit. Posturile de stat care astazi sunt populate de politruci datorita politicilor guvernamentale ar trebui scoase la concurs de aceasta structura nou infiintata si care sa fie independenta de guvern – da, sa fie organizata ca o alta putere in stat. Succesul unei astfel de organizatii ar aduce un mare prestigiu tarii si ar da o sansa multor romani inteligenti care iau calea pribegiei.
    Educatia performanta fara promovarea meritocratiei nu este posibila.

  5. victor L spune:

    O parte din articolul dvoastra este o rememorare mai de demult, cind era sa pierd un examen, privind pe furis la piciorul unei colege de pe rindul vecin de banci, care isi dezvelea piciorul “pina aproape sus”, pentru a consulta copiuta de sub ciorapii pantalon, ori multe altele.
    De copiat am copiat o singura data, in liceu, cu acceptul profesorului, la o “lucrare de control” la socialism stiintific; nu stiam sa copiez: mi se parea ca profesorii sint tot cu ochii pe mine sau se invirt in jurul meu :P
    NB,
    to(n)tusi, intr-o tara in care prim ministrul si, hazul de pe lume, generalul Izmana ajuns prim ministru interimar, in tara in care cei doi sint dovediti ca plagiatori ai lucrarilor de doctorat in domeniul Justitiei, dece ne-am scandaliza atita?
    Ca doar de la Platon si Aristotel toata lumea copiaza.
    Cind la nivele inalte ale invatamintului (si educatiei) exista Grajdani care desfiinteaza si infiinteaza comisii pentru a salva loazele politice de la lege, parca sintem putin ipocriti ;)

    • Falstaff spune:

      “Ca doar de la Platon si Aristotel toata lumea copiaza.” – nu e fals…
      Exista insa, plagiatori si plagiatori ;) …istoria artei, sau a stiintelor, abunda in exemple de “probabile” uzurpari…de unde si geniul respectivilor hoti neprinsi !
      Unii sunt, deci, exceptionali, iar altii sunt…ca ai nostri! Se pare, deci, ca nici macar la copiat nu ne pricepem, ce tristete…

      • victor L spune:

        @ Falstaff,
        eu am procedat ca idolii tai si nu am pus ghilimele; citatul apartine cuiva, persoana importanta ;)

  6. utilizator1 spune:

    Am fost surprins dupa ce am emigrat sa am examene la care mi s-a permis sa stau cu cartile in fata.

    Si atunci am inteles ca un adevarat examen nu inseamna a reda cuvant cu cuvant un curs, ci inseamna a fi capabil sa utilizezi informatia oferita la curs intr-un context diferit.

    Si am mai inteles ca un examen nu este doar un exercitiu de memorie ci mai ales unul de logica.

    Dar pentru asta este nevoie de multa munca de ambele parti, din partea elevilor dar mai ales din partea profesorilor, pentru ca cel mai des schimbarile se produc de sus in jos …

    • Stefan spune:

      Pot confirma ca si in Romania exista astfel de profesori, examen cu cursuri in fata. Respect maxim!
      Da, exista o diferenta enorma de abordara intre invatamantul din Ro si invatamantul din strainatate. In Ro vine profesorul si dicteaza, elevul/studentul “turuie” cursul inapoi. In strainatate trebuie sa te descurci cu datele pe care le ei – folosirea logicii, lucrului in echipa, interdisciplinaritatea, corelarea ..

      • George Gafencu spune:

        Nu prea as lauda virtutile examenului cu cartile pe masa daca cursul este execrabil predat.

        Am avut si eu un examen cu cartile pe masa chiar in vremea comunismului.

        Doua subiecte date la examen nu au fost predate la curs si nu existau in materialele oferite, asa ca toata biblioteca pe masa nu te-ar fi putut ajuta sa treci examenul respectiv.

    • Cazacu spune:

      Examenul cu cartile pe masa nu este o inventie si o practica a invatamantului de peste mari si tari!
      In urma cu 55 de ani profesorul meu de mecanica si rezistenta materialelor,regretatul academician Radu Voinea ne permitea sa folosim la examen orice fel de sursa de informare.Prin modul in care erau concepute subiectele utilizarea cartilor era un sprijin real numai celui ce acumulase prin studiu minimul de cunostinte predate la curs.
      De altfel asa isi gasesc rezolvare si problemele ce ni le ridica viata dupa ce am parasit bancile scolii.

  7. dusu spune:

    in romanica avansul tehnologic e la zi in domeniul copiatului si e foarte bine intr o cultura a furtului sa poti face fata la provocari
    mai defavorizati sint aia din Transilvania care au prins gustul furtului mai tirziu

  8. Falstaff spune:

    …ati ajuns la 6 paragrafe, dar stiti, la fel de bine ca multi dintre noi, ca puteau fi 66 sau…666 (interesanta cifra, si n-am facut expre ;) ), ceea ce este absolut FIRESC, in contextul in care, pentru exterminarea unui flagel, in RO se actioneaza doar asupra SIMPTOMELOR!
    Este ca si cum, pentru vindecarea unei epidemii de gripa, s-ar investi masiv in kleenex!

    Problema este, cum bine specificati, instalata profund :
    “Da, s-a copiat şi pe vremea comuniştilor, s-a copiat şi în post-comunism, se copiază şi acum, în perioada asta de pseudo-democraţie.”!
    De ce, insa, “pseudo-democraţie”?
    Ce este “fals” in modul in care majoritatea poporului isi exercita, liber, puterea si vointa?
    Ca, nu ne place ce-a iesit dupa 25 de ani de democratie romaneasca, e clar, dar ca, rezultatul pe care-l avem astazi n-ar exprima, cu adevarat (!), mentalitatea si metehnele reale (!) ale romanilor, este iluzoriu…

    Problema principala a României o reprezinta românii! Atata vreme cat majoritatea va ramane needucata, se va exprima, liber (!), exact in acelasi mod ca si pana acum…conform unei legi naturale care face ca ceea ce semeni aia culegi…mereu!
    Niciun om nu se naste, deja, respectuos, politicos si integru, sau deja hot, stupid si mârlan, niciunde in lumea asta, iar Ro nu face exceptie de la regula…de aceasta data!

    • victor L spune:

      dece te repezi? ai citit in titlu ” Partea I: De la fiţuici la wireless”?

    • Hantzy spune:

      “Atata vreme cat majoritatea va ramane needucata (…)”

      Ca majoritatea e needucatza pare a fi atunci vina minoritatii educate, deci si a lui Falstaff care se multumeste doar sa observe si, tuguindu-si buzele, sa dea vina pe majoritate.

      • Falstaff spune:

        Mea maxima culpa !
        Imi cer scuze ca nu sunt capabil sa educ cateva milioane de nevoiasi in ale educatiei, deja numai cu mine am probleme de…intelegere ;)

        • AlinL spune:

          Daca doriti, sint vinovati toti cei care nu incearca. Aici pot fi inclusi aproape toti cei care au responsabilitati in zona invatamantului dar care refuza sa iasa din zona de confort. S-ar putea sa fie mai greu de urmarit afirmatia mea si sa sune a scrinteala dar in economia website-ului Contributors este tot ce va pot spune. Depozitarii informatiei stiintifice sint singurii vinovati pentru lipsa ei de raspandire. Sa astepti de la vanzatoarea de la colt sau de la politrucul din minister sa faca aceasta munca este, in opinia mea, dincolo de eroarea de a atribui capacitatea de a face aceasta munca unor persoane clar necalificate pentru asta, o naivitate inacceptabila la un adult care cunoaste problemele sistemului din Romania.

  9. lucid spune:

    Problema copiatului – mai exact a coruptiei – in invatamant (vezi cazurile dea- dreptul criminale cu viitori medici facuti pe shpaga la Craiova) este doar o componenta a marii probleme a Furtului la actuala populatie a Romaniei. Pana la modificarea sistemului educational singura cale de ameliorare este represiunea, cu atat mai brutala cu atat mai eficienta. Exemple: profesorului corupt sa i se interzica accesul in sistemul de educatie PE VIATZA; elevului-studentului fraufdator sa i se interzica accesul la sistemul de educatie minimum cinci ani – functie de gravitatea faptei; scoala unde mai multi profesori inclusiv un director fraudeaza sa fie desfiintata. Marea intrebare este: gasim oameni corecti care sa aplice aceste masuri? Nu cumva corb la corb….e cam generalizat astazi – de la sterpelitorul anonim la politicianul de varf, toti la fel de hotzi? Poate daca Romania devine protectorat al Bruxelles-ului cu politie germana si judecatori nordici sa mai avem o sansa.

    • eu****** spune:

      Un rol important il poate avea familia.

      Daca acasa i se spune copilului ca degeaba copiaza sau ajuta un alt coleg sa copieze pentru ca asta nu il va face stapan pe viata sa in viitor, atunci poate lucrurile se vor schimba.

      Insa imi este teama ca nu se va renunta prea usor la acest obicei.
      Important este sa se plece in aceasta lupta si lucrurile vor evolua spre bine – incerc sa gandesc pozitiv.

  10. Luminita Ene spune:

    Primul model,si cel mai puternic este cel pe care omul il primeste in familie!
    Al doilea loc in care se formeaza caracterul este scoala!
    Societatea, in ansamblul ei ,ofera modele!
    Cand toate trei vor fi preocupate sa aseze -si nu sa arunce-tinerii intr-un anume viitor,poate va fi speranta !
    Ma intreb ,retoric,desigur,cat de aproape este ziua in care viitorul nostru va fi o preocupare serioasa pentru cei trei ofertanti de modele!!!
    Sa-mi fie iertata lipsa de modestie,insa eu ,ca dascal care isi face corect datoria,ma declar serios preocupata si de formarea copiilor ca oameni buni-in toate privintele-si ,recunosc ,ma simt destul de singura in acest demers!!!

  11. dana eugenia spune:

    reguli la centrul de testare Prometric (pentru certificare PMP):
    - controlat la sutien, ca sa nu ai fituici
    - lasat bretelele de la pantaloni ‘la dulap”
    - efectele personale (apa, pastille, chei) – la dulap
    - orice iesire – la baie sau la dulap – monitorizata de o persoana insotitoare; ridicai mana, cineva venea la tine, te insotea (nu te ridicai cand aveai tu chef :) )
    - camere de luat vederi in toate colturile camerei de examinare
    - camera de luat vederi pe ecranul calculatorului la care se facea examinarea

    mai are cineva chef de copiat in conditiile acestea ?
    I really doubt it :)

    • Falstaff spune:

      …nu cred ca e indicat sa provocam geniul uman !
      Intotdeauna se vor gasi unii care sa depaseasca toate barierele, oricat ar fi ele de sofisticate, cu si mai multa inventivitate si inteligenta, decat cei care le-au conceput!
      Si fix ei, cat de putini ar fi, ar reprezenta idolii celorlalti, modelele de urmat!
      Intrebarea este, tocmai, cum sa fie incitati in a-si folosi potentialul creativ “altfel”?

  12. Liviu spune:

    Mea culpa: am copiat in facultate de pe fituici la materiile “inutile”, dar si la materiile predate “inutil” (profesori fie apatici, fie superiori). Insa, asa cum spuneti si dumneavoastra, scriind materia de fapt am retinut-o, asa ca fituicile au folosit doar pentru demararea subiectului, restul fiind deja memorat. Asa cum spune un alt comentator, abia in strainatate m-am lovit de examene cu cartile pe masa. Acolo se vede cine a inteles si cine nu. E greu de eliminat copiatul intr-o tara in care furtul si minciuna au devenit virtuti.

  13. 1. Este remarcabilă expertiza personală a autorului articolului în materie de tehnici şi metode de copiat la examene. Felicitări autorului pentru abordarea aproape exhaustivă. Sper ca elevii care nu sunt încă la curent cu rafinamentul mijloacelor contemporane de fraudă să citească în număr cât mai mare acest articol doct.

    2. Dacă tot m-am băgat în vorbă neinvitat, permiteţi-mi să aduc în discuţie nu doar perfecţionarea metodelor şi tehnicilor de copiat în tradiţia românească, ci şi pe aceea a apetenţei naţionale pentru scurtăturile bazate pe înşelătorie.

    Din 2005 gestionez un curs de diplomaţie multilaterală on-line (8 module, 10 săptămâni), care se finalizează fie printr-un simplu certificat, fie prin credite pentru programele de masterat ale unei universităţi europene.

    Se înţelege de la sine că dacă elevii noştri trebuie să facă un minimum de efort pentru a copia, folosindu-se de ingeniozitatea personală şi tehnologie, pentru studenţii on-line un copy-paste bine plasat poate produce, în teorie, rezultate aproape la fel de bune ca unul folosit pentru redactarea unei teze de doctorat.

    Cu toate acestea, la testele săptămânale şi lucrările de examen finale on-line pe care le presupune cursul cu pricina, practica incriminată a fost ca şi inexistentă, cu două excepţii notabile. Acest lucru se poate datora politicii foarte aspre aplicate de instituţiile în cauză (platforma e-learning şi universitatea în cauză) atât on-line cât şi în sala de clasă reală, fie soft-urilor de depistare a fraudei care sunt folosite pentru verificare în cazurile suspecte identificate de cuplurile de examinatori, fie modului de redactare a subiectelor care (cum s-a spus mai sus), nu e musai să se bazeze pe simpla reproducere a unor informaţii sau cunoştinţe.

    Vreme de 10 ani şi 15 astfel de cursuri au trecut prin sala virtuală de clasă aproximativ 250 de cursanţi din vreo 80 de ţări. Unii din insule îndepărtate din Pacific, alţii din misiuni de pace ale ONU, alţii din zone afectate direct de războaie civile.

    Rebus sic stantibus, singurii cursanţi prinşi cu frauda prin metoda copy-paste au fost doi. Doi români. Doi din cei trei români care au accesat acest curs în cei 10 ani. Ei sunt cele două excepţii notabile.

    • victor L spune:

      Dezolant:
      “singurii cursanţi prinşi cu frauda prin metoda copy-paste au fost doi. Doi români. Doi din cei trei români care au accesat acest curs în cei 10 ani. “

      • @ Victor L

        Nu cred ca acest aspect este cel mai grav. Cursul este platit, cursantii lucreaza deja, au o licenta, deci multi isi permit sa plateasca. Cei din tari sarace au posibilitatea sa ceara burse. Mai grav mi se pare ca si putinii romani participanti nu au fost cinstiti, in vreme ce altora nici nu le-a trecut prin cap.

    • George Gafencu spune:

      Agreez ca sunt tehnici de predare la care copiatul e absolut inutil.

      Exista o tehnica de predare folosita in universitatile virtuale care pretinde sinteza si folosirea informatiei, si nu redarea ei.

      Mai pe scurt, nota la cursuri depinde in intregime de temele facute acasa, care au o anumita complexitate adecvata cursului.

      20% conteaza punctualitatea postarii temelor de casa, 40% conteza continutul temelor de casa si contributia la discutiile din curs iar 40% este proiectul de curs.

      Nu prea merge cu copiatul sau ajutatul de altcineva pentru ca devine o activitate extrem de laborioasa fraudarea notei. In fiecare saptamana sunt materiale de curs de citit, teme de casa intensive de predat si lucrat gradual la proiect. Am avut cursuri care imi ocupau 30-40 de ore in fiecare saptamana pentru un singur curs.

      • @ George Gafencu

        Da, sigur, algoritmul de evaluare al performantei la cursul in discutie este asemanator celui pe care l-ati mentionat. Cu atat mai inutil si dezonorant este gestul celor doi romani care tradeaza obisnuinta, daca nu chiar instinctul, de a trisa atunci cand conditiile par a o permite.

    • Nicu spune:

      Eu sunt curios ce tehnica de frauda a aplicat al treilea de nu a fost prins. :)

      • Hantzy spune:

        Ala era regatean si avea experienta. Cei prinsi erau novici din Transilvania, care au prins gustul furtului mai tarziu.

  14. Stefan spune:

    Cred ca nevoia de copiat apare din nevoia personala de a demonstra. De a fi acolo, la fel, cu turma. Un exemplu: copii ca sa iau peste 7 la testul de istorie (daca as fi invatat luam un 5 pentru ca istoria imi displace si modul de predare al profesorului este execrabil). Stiu ca acest 7 este si va fi inutil pentru mine (sa spunem ca sunt la profil real). Nu ma va ajuta sa am o slujba buna si nici sa castig mai multi bani (la slujbele cu pile, nu conteaza trecutul, la joburi pe bune conteaza ce stii sa faci, nu povesti cu Stefan cel Mare). Si profesorul stie, si parintii mei stiu, dar na, trebuie sa fiu in rand cu “turma”, se cer medii, presiunea la clasa este pentru note … Si desigur, copii!
    Vorbind cu cei care au copii la studii afara, acolo nimeni nu copie pentru ca nimeni nu simte nevoia sa demonstreze nimic (tot balcanicii o fac pe-a desteptii!). Ei isi pot alege o directie si au cursuri care ii intereseaza, nu inutilitati. Ei isi accepta alegerile, sunt responsabili cu ele – invata pentru ca au ales ei, nu pentru ca trebuie sau alte presiuni.
    Abia cand societatea se va schimba si lumea se va relaxa – isi vor accepta propriile alegeri si vor fi responsabili cu ele, atunci se vor schimba si metodele de predare/evaluare si invatamantul in general.

  15. bec spune:

    si eu am trisat o singura data in studentie, la matematici speciale, unde nenea profesorul nu vorbea, ci soptea iar din fundul amfiteatrului era cam greu sa pricepi ceva, mai ales cind esti tinar si ai si alte preocupari… Am aflat subiectele de la o grupa paralela, inclusiv rezolvarile, si am confectionat acasa foile de hirtie cu raspunsurile, dar artistic, adica cu stersaturi si greseli, cam de nota sase, ca batea la ochi daca le faceam de zece. Fiind un numar par de subiecte, le-am impartit in doua, o jumatate in stinga, una in dreapta, sub camasa, ca haina trebuia s-o lasi la cuier. Am luat subiectul de la catedra si vreo jumatate de ora m-am straduit sa copiez semnatura profesorului pe coala de acasa, ceea ce n-a fost prea greu. La sfirsit, profesorul zice, la cursuri n-ai prea fost, dar stii dumneata cite ceva, ai cinci, esti multumit? Sa traiti, sarumina.

  16. Decebal spune:

    Daca e sa ma gandesc la ce a fost, as zice ca, in anii ’80, se copia in special la materiile “ne-esentiale” (economie politica, tehnologie, filosofie etc.). Daca erai elev intr-un liceu de matematica-fizica, sigur nu copiai la matematica si la fizica. Bag seama ca sunt in neta inferioritate, fata de unii comentatori de-aici, care-au copiat o singura data. Eu am copiat de mai multe ori, recunosc. :)

    Tot gandindu-ma la ce-a fost, as zice ca, pentru liceenii ce intentionau sa mearga la facultate, bacalaureatul era mai mult o formalitate. Cu patru ani in urma, dadusesi admiterea la liceu (“treapta intai”), cu doi ani in urma fusese “treapta a doua” si urma admiterea la facultate. Da, profesorii ce asistau la “bac” erau ingaduitori. Poate fiindca, oricum, pe multi elevi ii astepta un examen mai greu sau poate fiindca directiva partidului era ca toata lumea sa “aiba liceul”.
    Parca toate guvernele de dupa ’89 si-au pus in minte sa experimenteze cata “reforma” poate duce invatamantul romanesc. Asa ca nu-i de mirare ca vechi tare ale invatamantului (copiatul, meditatiile, fondul de protocol etc.) s-au cronicizat si ca au aparut si “bube” noi. In plus, din cauza faptului ca prestigiul breslei dascalilor s-a tot erodat, odata cu trecerea anilor si date fiind salariile din invatamant, probabil ca si calitatea noilor generatii de dascali lasa de dorit.

    La punctul 6 al articolului, citind prima fraza, mi-am tinut respiratia. Dar nu mi s-a mai parut senzational, cand am citit ca era vorba despre politisti. :) Intr-o foarte ciudata lume traim, daca nu ne mira prea tare ca oamenii legii apeleaza la inselatorii. :)

    • Hantzy spune:

      Eu am fost si mai rau: n-am copiat niciodata, dar am ajutat o multime sa triseze.
      In anii 4 si 5 am facut proiecte unui sfert din campusul universitar. Nici nu mai aveam timp sa merg la cursuri, dar castigam lunar mai mult decat parintii impreuna. Dupa liberalizarea preturilor de atunci, mi-am cumparat primul meu bibiu cu 1600 $. Numai ca n-aveam timp nici sa plimb duduile …

  17. eu****** spune:

    mai este o problema care genereaza furtul/copiatul la examenele de BAC si nu numai.

    Nu exista o invatare continua in liceu, nu exista un control periodic al cunostiintelor predate de profesor si acumulate de elev. In mare mojoritate activitatile din liceu sunt de tip am venit si am bifat ca am fost la scoala.

    Deci, din punctul meu de vedere, cauzele sunt mult mai adanci.
    Hai sa le anailizam si sa schimbam lucrurile in spre mai bine pentru ca se poate.

    O zi buna va doresc!

  18. Emil spune:

    Adică amărâţii ăia de copii care au fost prinşi în offside la Bac nu vor mai putea niciodată lucra în armată, servicii, justiţie, etc. iar cei din justiţie care au încercat să copieze au interdicţie 5 ani şi atât? Sau nu am înţeles eu bine

    • Emil spune:

      1. Magistratul care era la celălalt capăt al lanţului de transmitere prin bluetooth (“probabil”..), mai este încă magistrat?
      2 . Ofiţerii de poliţie judiciară cu echipamentele de la serviciu, mai sunt prin poliţie cumva?

    • Cristi Danilet Cristi Danilet spune:

      Nu, nu ati inteles bine. Aia nu sunt niste `amarati de copii`, ci sunt tineri de 18 ani care au fost condamnati pentru dare de mita. Ei au cazier.
      Cei care au incercat sa fraudeze la admiterea in justitie au fost eliminati din concurs si au interdictia de a mai repeta acest concurs timp de 5 ani. Ei nu au comis o infractiune, ca primii, ci o abatere sanctionata administrativ. Ca ar trebui sa existe norme deontologice in profesia lor si sa fie sanctionati, poate, disciplinar, asta e altceva.

      • eu****** spune:

        Mi se pare blanda legea cu cel care a fraudat la admiterea in magistratura.

        Nu este oare relativ mare impactul unei fraude la un examen de admitere in magistratura – el/ea decide sa sanctioneze pe viata, poate, o alta persoana…

        • Hantzy spune:

          Emil,
          Parlamentul e de vina: face legile prea aspre pentru incepatori, pardon! pentru infractorii de 18 ani si prea blande pentru fraudatori, pardon! pentru majorii cu abateri administrative.

      • iosiP spune:

        “Ei nu au comis o infractiune, ca primii, ci o abatere sanctionata administrativ.

        Dar desigur, domnule judecator, iar normalitatea acestei situatii este perfecta! Adica cei care copiaza pentru o diploma de bac (in urma careia devin, eventual, fierari-betonisti) ar trebui sa umpole puscariile in timp ce copiatorii din justitie – care se pregatesc, nu-i asa, sa “administreze dreptatea” pe bani grei si cu multiple avantaje materiale sunt cam exonerati!
        Pai dupa logica mea, un judecator – administrator al justitiei – care recurge la frauda (adica la incalcarea justitiei) ar trebui eliminat din magistratura… desigur insa, nu si dupa logica dumneavoastra, cea denumita simplu “corb la corb nu-si scoate ochii”.

        • Alex spune:

          Nu domnule iosiP. Ati inteles gresit (intentionat sau nu). Nu cei care copiaza pentru diploma de bac umplu puscariile ci cei care au dat mita ca sa ia bac-ul. Mituirea este o infractiune prevazuta de codul penal, iar cei care fac asa ceva isi asuma si raspunderea in cazul in care sunt prinsi. Daca doar copiau, probabil ca erau dati afara din examen si puteau sa-l dea iar in toamna (iata deci o sanctiune mai blanda decat cea pe care au primit-o cei care au incercat sa copieze la admiterea in magistratura).
          Altfel si eu sunt de accord ca aceia care au incercat sa fraudeze examenul de admitere in magistratura nu ar mai trebui admisi acolo niciodata.

  19. Vlad spune:

    Marea “problema” nationala e copiatul si plagiatul pentru ca SINGURA materie de export a Romaniei e materia cenusie. Nu se discuta de infrastructura, de sanatate, de reforme in administrarea si arhitectura informatiilor … de nimic practic. Informatiile, cunostintele si depozitarul lor creierul se sprijina pe un corp, care are nevoie de spatii verzi, curatenie, hrana sanatoasa … Oamenii o sa aiba posibilitatea in curand sa devina e-Cetateni cum ar fi in in e-Estonia … o sa poata sa-si aleaga cu un click sau atingere unitatea administrativa unde sa-si plateasca taxele.

  20. Emil spune:

    Asta am vrut sa scot in relief: pe de o parte, niste putzOi care nu au facut decat sa reproduca modelul “de succes” pe care il au sub ochi de cand s-au nascut pe aceste mandre plaiuri, nu vor mai putea, never, sa devina magistrati. Impartitori ai dreptatii. In schimb, alde Garcea aia de la militia judiciara, pot veni peste 5 ani de la data cand au incercat sa FURE, si sa incerce si cu putin noroc, sa si devina, magistrati. Pe o scara a moralitatii (io aveam impresia ca moralitatea asta ar cam trebui sa fie fundamentul unei justitii adevarate) deci pe scara moralitatii, continui sa cred ca faptele politistilor aspiranti la roba de magistrat sunt mult mai grave decat ale adultilor aia, raii si demni de a fi dati exemplu, de 18 ani.

  21. Surdu Marius spune:

    Copiatul a aparut ca efect al modului in care s-a inteles scoala in comunism: o modalitate de a acumula cunostinte in ideea ca acumularile cantitative duc la salturi calitative. (“Invatati, Invatati, Invatati”, spunea Lenin, adica tociti, tociti, tociti, nu are mare importanta daca puteti sau nu folosi ceea tociti. Pe cine-l duce capul, va transforma cantitatea in calitate, pe cine nu, oricum nu-i strica). Ori, acele cunostinte erau tiparite, deci reproductibile, adica puteau fi copiate!

    Daca scoala ar fi insistat pe acumulare de ABILITATI de a folosi un bagaj de cunostinte oarecare, atunci, nu prea ar mai fi fost posibil sa copiezi. Si nici nu aveai vreun interes in acels sens. Daca la examen se verifica in ce masura candidatul stie cum sa procedeze intr-o situatie data, in loc sa verifice nivelul de acumulare al cunostintelor, alta ar fi fost situatia!

    PS Am avut un profesor de matematica (foarte sever!) care ne lasa la examen cu toate cartile, caietele, cursurile, calculatoarele si orice sateliti NASA voiam noi. Notele cele mai mari erau 6-7. Examenul era picat de peste 50% din candidati. Motivul era simplu: nu era interesat de modul in care se ajunge la rezultat ci de rezultatul propriu-zis, cu o precizie de minim 3 zecimale!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristi Danilet


Cristi Danilet

Cristi Danileţ este judecator din anul 1998, iar in prezent este membru al Consiliului Superior al Magistraturii Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

[editat] Nu exista o "sageata" spre mai complex. Sunt organisme unicelulare mult mai complexe decat...

de: man_and_twin

la "Lord Kelvin, Darwin și vârsta Pământului: O lecție de profesionalism științific"

Cauta articole

iunie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)