Home » Opinie »Politica & Doctrine »crestin-democratie/conservatorism »liberalism »marginali »social-democratie » Citesti:

Accelerarea istoriei

Mai multe evenimente din ultima perioadă par să anunțe o accelerare a reconfigurării raporturilor de putere, la momentul marcării unui an de la alegerile prezidențiale. Păstrarea puterii guvernamentale de către respinsul de popor de acum un an rămâne un element de decredibilizare major pentru șeful statului și partidul său, care riscă enorm, dacă intră așa pe ultima turnantă a anului electoral 2016.

Săptămâna trecută, Istoria, cu I mare de la Iliescu, a fost convocată la Parchetul Mi­li­tar și se anunță a fi corectată și rescrisă cu ajutorul judecătorilor. Impactul sim­bo­lic a fost major, pentru că Iliescu e, pe bună dreptate, văzut de majoritatea ro­mâ­nilor drept fondatorul sis­temului postcomunist. Pe lângă faptul în sine, sa­lu­tar, un astfel de eveniment are inevitabil și consecințe asupra opiniei publice, că­reia i-a fost reîmprospătată memoria cu privire la glo­rioasa tradiție a actualului PSD. Deși a ur­mat o rușinoasă închidere a „dosarului Re­voluției“, putem bănui că această decizie va fi ulterior invalidată. În acest sens, pre­șe­dintele Iohannis are oportunitatea de a interveni public și de a culege laurii unei posibile reveniri a justiției asupra mo­men­tului zero al democrației noastre ori­ginale. În termeni de autoritate instituțională și de identitate politică, este un cadou pri­mit la timpul potrivit.

Tot săptămâna trecută a explodat ceea ce se anunță una dintre cele mai spec­ta­cu­loase anchete DNA, pe axa Udrea-Bu­ză­ia­nu, axă care, dacă se confirmă, ar putea aduce la suprafață o „verigă lipsă“ a co­nexiunilor din interiorul „Sistemului“.

Acestei accelerări de la nivelul actualității juridice i se adaugă și interesante gesturi po­litice. PSD, deși rezistă la guvernare, dă semne de oboseală. Atunci când con­ti­nua­torul deghizat al PCR pare că vrea să condamne co­munismul, mineriadele și în­cearcă inabil să se des­co­torosească de (re)fon­da­to­rul său istoric, nu dă un sem­nal de forță. Cu atât mai mult, cu cât aceste ges­turi nu sunt rezultatul unui proces din interiorul par­tidului, ci acțiuni realizate sub imperiul urgenței, făcute cu puține ore înaintea deciziei Parchetului re­fe­ri­toare la dosarul 13-15 iunie, decizie amâ­nată de mult timp. Declarațiile politice sur­prinzătoare de la Congresul PSD au de­venit retrospectiv o dovadă că partidul de guvernământ are și utilizează informații con­fidențiale ale Parchetului, ceea ce cons­tituie o gafă majoră.

În acest timp, guvernarea merge mai departe cu gesturile populiste, nefiind clar dacă o face pentru a supraviețui sau pen­tru a rămâne în memoria poporului drept unul dintre cele mai darnice guverne și pentru a asigura o povară pentru suc­ce­sori. E, oricum, semnificativ că anunțata modificare a noului Cod Fiscal încalcă acor­dul politic care a dus la adoptarea textului a doua oară în parlament și la pro­mulgarea de acum câteva săptămâni. Vom vedea cum reacționează opoziția și mai ales șeful statului la acest nou afront al Gu­ver­nului Ponta. Guvern care, în ciuda anun­țurilor populiste bine exploatate me­dia­tic (România TV anunța triumfalist: „Se ief­ti­nește apa!“), a fost pus în fața unui mo­ment dificil prin slăbirea generalului-stâlp al coaliției: accidentul tragic care a dus la moartea unui polițist. Până și Tăriceanu, din postura de al doilea om în stat, s-a ară­tat deranjat de „coloana“ lui Oprea, as­ta înaintea protestelor civico-politice. Semn că nimic nu mai este stabil într-o coaliție guvernamentală rămasă fără lideri credibili.

Deși venită în urma uni accident, fra­gi­lizarea lui Oprea nu este accidentală, este clar că are adversari de marcă, mulți chiar în PSD. Generalul Oprea le poate fi mul­to­ra util, dar, dacă devine prea puternic, așa cum a fost cazul atunci când ocupa lo­cul de premier interimar, deranjează pe toată lumea. Ne putem întreba dacă un Oprea în dificultate nu poate fi împins să nu-și mai țină promisiunea de a-l susține cu orice preț pe primul ministru Ponta. Câtă vreme rezistă, generalul rămâne pie­di­ca principală în calea unei schimbări gu­vernamentale, dacă este însă împins să ple­ce din fruntea Internelor, se poate transforma în mod spectaculos într-o so­luție pentru o nouă majoritate par­la­men­tară, chiar dacă nu va face parte din noul gu­vern, din motive „de imagine“. Pa­ra­do­xal, compromiterea și marginalizarea ima­go­logică a lui Oprea va putea face din UNPR o soluție mai puțin imorală pentru o majoritate condusă de PNL.

De altfel, s-au întețit gesturile publice ale principalilor politicieni liberali, care par că vor să utilizeze oportunitatea deschisă de valul anti-Oprea. Nu este prima dată în ultimele luni când în aer sunt semnele că a venit momentul unei schimbări la ni­vel guvernamental. Un argument că de data asta e mai probabilă ține de impla­ca­bilul calendar, care spune că nu mai este mult timp și sărbătorim un an de la mo­mentul alegerii lui Iohannis și al nealegerii lui Ponta, moment urmat în decembrie de borna unui an de mandat la Cotroceni. În 2014, oamenii au votat schimbarea, așa că bilanțul se va face plecând de la întrebarea „ce s-a schimbat?“. Dincolo de di­men­siu­nea actualității juridice, politic vorbind, Io­hannis nu are ce pune pe masă. Dacă în acest an a acumulat ceva putere, dacă cei care îl susțin vor să mai aibă în persoana sa un vector credibil, este clar că acum e ultimul tren pentru a putea pune conținut în necesarul răspuns prezidențial.

Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. Vlad spune:

    Nu e nicio accelerare. Toate lucrurile s-au intamplat la timpul potrivit ca sa fie prescrise. “Condamnarea” comunismului e o mizerie. Nu exista asa ceva la noi in tara … Cei doi criptocomunisti si cei doi tortionari, primii identificati de asa zisul Raport Final si cei din urma de “justitia democrata” nu sunt decat o legitimare a loviturii de stat consfintita prin executia Ceausestilor si mineriadele din 90. Normal ca o mana spala pe alta si cei care i-au calarit pe romani 25 de ani i-au facut scapati pe partasi.

    Cred ca e clar care e anvergura mizeriei si decrepitudinii morale precum si a inconstientei propagate si sustinute sistematic de institutii, presa, securitate, trepadusi si propaganda.

    • Harald spune:

      Fără ”lovitura de stat consfintita prin executia Ceausestilor” ai fi fost astăzi o ”republică” dinastică, gen Siria sau Coreea de Nord. Ceaușescu nu mai avea de mult nicio legitimitate, nu putea fi înlăturat decât printr-o lovitură de stat, dar cineva trebuia totuși să organizeze respectiva lovitură de stat.

      Crezi că Ceaușescu ar fi demisionat în fața unor hipsteri cu PET-uri? :P
      Nici măcar PET-uri nu erau!

      • Vlad spune:

        Pare o reteta a mazilirii la noi la romani … Regimul comunist s-a schimbat si altfel, fara varsare de sange … in Cehia de exemplu …

        Asa sunt romanii mai lasi de felul lor … Adica na … E suficient sa te uiti cine a luat atitudine atunci, unde sunt cei care au luat atitudine, unde suntem acum … Adica e o coerenta … Exceptiile confirma regula … dar sigur asta nu-l opreste pe roman sa se uite cu admiratie in oglinda dimineata … Asa e el …

        • Harald spune:

          În Cehia exista o opoziție chiar în cadrul partidului și alta în afara lui, în România nu.

          Miloš Jakeš era un gorbaciovist, ajuns deja secretar general al partidului în 1987, după înlocuirea unui Gustáv Husák dispus cât de cât și el la reforme. Nimic din toate astea nu era valabil pentru un analfabet obtuz precum Ceaușescu, iar gorbaciovistul României era tocmai Ion Iliescu.

          Congresul al XIV-lea ar fi fost ocazia schimbării, Zidul Berlinului căzuse deja, iar Cehia îl avea pe Miloš Jakeš secretar general de vreo 2 ani. Însă Ceaușescu a fost pur și simplu reales pentru un nou mandat de 5 ani în fruntea partidului, astfel că lovitura de stat a rămas singura soluție. Dacă ar fi câștigat Ceaușescu, Ion Iliescu avea toate șansele să sfârșească el în fața unui pluton de execuție, nu se știe dacă Gorbaciov l-ar fi putut salva.

          Dar la 25 de ani după, e nemaipomenit să dăm sfaturi de democrație și stat de drept pe forumuri. Deși exemplele Siria și Coreea de Nord încă le avem la dispoziție.

          • Vlad spune:

            Statul de drept se construieste cu iubire nu cu violenta. Altfel care e diferenta intre Ion Iliescu si Horia Sima si intre noua oranduire si legionarii care au comis crime si care au dus la punerea sub acuzare pentru subminarea statului a lui Corneliu Zelea Codreanu ?

    • Harald spune:

      @ Vlad – statul de drept se construiește cu legi drepte și cu respectarea lor, atât de către cetățeni, cât și de autorități. Discursurile gen ”se construiește cu iubire” păstrează-le pentru babele care merg duminica dimineața la biserică.

      Vinovăția lui Ion Iliescu pentru mineriada din 13-15 iunie este una politică, nu una juridică. A apelat la mineri pentru ”a face ordine”, ca un reflex al mentalității lui comuniste, însă n-a omorât personal pe nimeni și n-a decis personal moartea nimănui. Așa cum instructorul de la școala de șoferi nu este acuzat penal pentru ce fac pe stradă foștii lui cursanți, tot așa nici Ion Iliescu nu are de ce să fie acuzat penal pentru faptele penale concrete săvârșite de mineri.

      La momentul iunie 1990, România nu mai avea practic o Constituție, iar cea mai mare parte a legislației existente era abrogată de facto. Ar fi cazul să mai lăsați atitudinile astea self-righteous, dacă tot invocați ”statul de drept”. Ce stat de drept aveai tu în iunie 1990?

  2. hex spune:

    “Păstrarea puterii guvernamentale de către respinsul de popor de acum un an rămâne un element de decredibilizare major pentru seful statului si partidul său, care riscă enorm, dacă intră asa pe ultima turnantă a anului electoral 2016.”

    Doua observatii.
    De cand are seful statului partid ? Odinioara Iohannis s-a exprimat neglijent pomenind doar de “guvernul meu”, motiv de indignare maxima pentru deontologi. Iar “partidul sau” nu risca nimic, fiind condamnat sa castige… altfel ne procopsim tot cu PSD…
    In 2014, romanii au votat schimbarea, insa nu cea a lui Ponta… Totusi e posibil ca un anumit procent (mai ales basistii) sa fi votat avand in minte acest scop.

    In ceea ce priveste “pusul pe masa”, Iohannis se ghideaza dupa zicala “Langsam, langsam, aber sicher”, chestie care suna ca dracu’ in urechile romanilor :)

  3. Decebal spune:

    PSD incearca sa “faca frumos”, in speranta ca-si poate ameti, in continuare, electoratul fidel si in speranta ca poate castiga si electorat din clasa de mijloc.

    In popor, se spune cam asa: “Inainte sa te piarda, Dumnezeu iti ia mintile.” Politicienii cu mentalitati anacronice (si de toate culorile politice) incearca tot soiul de “contorsiuni”, sperand ca pot proiecta, in electorat, impresia ca sunt reformabili, ca se pot schimba in bine, pentru binele comun. Nu-si dau seama ca, pe zi ce trece, se imputineaza cei ce se lasa convinsi de “reprezentatia” lor. Nu-si dau seama ca va fi “punct si de la capat”. Nu virgula, nu punct si virgula, ci punct. Tragic este ca nu sunt doar politicieni in varsta, ci si politicieni tineri, care, din pacate, au fost infectati cu virusul vechilor mentalitati. Un soi de tineri-batrani… care nu-si dau seama ca sunt deja batrani…

    Domnul Oprea, cu mimica unui om serios care este, ne vorbeste despre norme, instructiuni si cutume, in momente in care, poate, un ministru de interne ar trebui sa ne vorbeasca despre lege.
    Domnul Dragnea incearca un discurs logic, analitic si presarat cu remarci de bun simt, uitand ca in spatele sau, pe fundal rosu, scrie “P.S.D.”.
    Domnul Iohannis, asa cum ii sta bine unui ardelean, se codeste, se foieste, se gandeste pret de cateva zile si, in loc sa scrie pe FB, iese pe sticla si cere demisia vicepremierului, pe motiv de comunicare defectuoasa.

    Daca nu esti conectat la “common sense”, nu-l poti mima. Mai mult, mimandu-l, ti-i indepartezi si mai mult pe cei pe care vrei sa-i castigi. Iar Dumnezeu are grija sa nu-ti dai seama de asta. :)

    Tot inainte, domnilor! Pana la victoria finala. De preferat, a noastra, nu a voastra. :)

    P.S. Nu e de mirare ca, intr-un peisaj politic presarat de “mimoze” de tot felul, fostul presedinte se detaseaza ca un adevarat barbat de stat, care nu se fereste sa spuna lucrurilor pe nume. Daca nu ar ataca si Justitia, cred ca ar castiga mai multi adepti. :)

  4. Dan Nicolescu spune:

    Sinteti optimist, Dle.Gussi !
    Este adevarat ca inchiderea dosarului revolutiei poate deveni o arma nesperata in mina presedintelui Iohannis ( contestare, reluare, etc., etc, nu cunosc exact ce se mai poate face, in accord cu legile din Romania ) dar mi-e teama ca este deja prea tirziu, este ca un fel de ” bomboana pe coliva “.
    Daca sfirsitul anului si aniversarea unui an de presedintie Iohannis il pride pe Ponta inca in postura de prim ministru, alegerile din 2016, localele si parlamentarele , sint pierdute pentru presedinte si oamenii sai. Incapacitatea lor de a actiona, va fi 100% dovedita in ochii propriilor alegatori.
    Partea cea mai grava este ca PNL nu are absolut nici o personalitate politica de anvergura, capabila sa inspire incredere intr-o viitoare conducere a tarii. Cu fantose ca Blaga, maimutici ca Alina sau fatalai ca Predoiu, nu se poate inspira incredere intr-o schimbare. Stilul presedintelui ( inactivitate si tacere ), ca si evidenta incapacitate a echipei sale de consilieri , sint alte pietre de moara.
    Personalitati tehnocrate ar mai fi, poate Dl. Ciolos sau Dl. Croitoru ( dela BNR ) si acestia ar fi poate capabili sa adune o echipa guvernamentala de specialisti, dar parlamentul penalilor ii va dobori la prima incercare serioasa de reforma.
    Tare imi este teama ca D;Iohannis s-a resemnat. Va dori sa isi termine cu orice pret, in liniste relativa, primul mandat, si se va retrage la Sibiu sau in Germania, fericit ca va scrie pe piatra de mormint, ” fost presedinte al Romaniei “. Va continua in tot acest timp si pina la sfirsitul vietii sa scrie mesaje insipide pe face-book, singura activitate evidenta ( si care se pare ca ii place ) a domniei sale.
    Dormiti in pace, fratilor !

  5. victor L spune:

    @ Decebal,
    putin spus “ataca si Justitia”. Sinteti prea blind; eu observ ca Basescu distruge Justitia pe care s-au sfortat unii s-o puna pe picioare.
    dle @ Decebal,
    cind ataci metehne din Justitie, nu Justitia o ataci.
    Cind doctorul iti spune ca sanatatea ta are probleme, nu ti-o spune ca sa te :atace”; vrea sa te tratezi.
    Si da, sint alaturi de dvoastra si altii: Basescu nu e perfect, ba are o slabiciune pentru blonda.
    Numai bine pentru a-i face pe deontologii neamului sa spumege.

    • Decebal spune:

      Dupa parerea mea, Romania este “zona de razboi”. Razboi intre nou si vechi. Nu stiu daca “noul” va fi mai bun decat “vechiul”, dar am senzatia ca “vechiul” si-a aratat limitele si e perdant.
      Chiar daca “binomul” despre care vorbesc unii exista si actioneaza, trebuie sa marturisesc (cu regret!) ca, intre politicieni si “binom”, il aleg pe cel din urma. Oricare ar fi acei politicieni. L-am votat si l-am sustinut pe Traian Basescu, dar, astazi, nu as putea vota PMP. La fel cum nu as putea vota PSD. Sau PNL. Sau UNPR.
      Eu sper ca Justitia, ca putere fundamentala a statului de drept, a capatat viteza si nu mai poate fi oprita, de politicieni, indiferent cum s-ar numi acestia.

      • Harald spune:

        Câteva condamnări (pe deplin meritate, ce-i drept) nu fac justiția românească brusc funcțională și incoruptibilă la toate nivelele. La nivelul Judecătoriilor și Tribunalelor, ba chiar și la nivelul Curților de Apel din multe regiuni ale țării, corupția a rămas aceeași.

        Pe lângă asta, justiția nu construiește nimic. Pedepsește (unii dintre) vinovați, foarte bine că o face, însă România mai are nevoie și de reconstrucție. Pe care n-o va face justiția, în niciun caz.

        • Decebal spune:

          Desigur, mai sunt multe de facut in Justitie. Dar, dintre puterile statului (oricate am vrea sa luam in considerare – trei sau patru), Justitia este singura care si-a sporit credibilitatea, in ochii cetatenilor, in ultimii ani. Inevitabil, facandu-si simtita prezenta dupa ani buni de “tacere”, deranjeaza celelalte puteri si clatina “status quo” -ul mocirlos.

          O Justitie profesionista, eficienta si implacabila face un lucru extrem de important, dupa parerea mea: traseaza niste limite. Aduce catre normal niste limite pentru ceea ce poti face (rau) fara a fi pedepsit. Daca merge inainte, pe drumul pe care a pornit, Justitia poate face ceea ce electoratul nu a reusit, timp de 25 de ani: ridicarea standardelor de integritate si profesionalism din politica romaneasca. Standarde care, astazi, sunt taaare jos, sub abscisa…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Gussi


Alexandru Gussi

Doctor în ştiinţe politice al Institut d’Etudes Politiques de Paris, Master Analiza Comparată a Ariilor Politice (IEP Paris), lector universitar la Facultatea de Ştiinţe Po... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)