vineri, martie 29, 2024

Aceasta-i România noastră!

În privința cozilor lungi, de kilometri, de la Vama Nădlac, pare-se că vinile sunt împărțite „frățește”(vorba vine!) între autoritățile române și maghiare care iarăși au fost luate pe nepegătite. Nici una dintre părți nu se aștepta, vezi Doamne!, ca granița de Vest să fie luată cu asalt, dar și măsurile de contracarare a minicrizei s-au lăsat îndelung așteptate. Birocrația și lipsa de respect față de cetățean fiind în egală măsură răspândite cam în toate țările fostului Bloc politic est-european. Rămășițele comunismului nu se eradichează chiar cu una, cu două.
În ceea ce privește fapta incalificabilă a insulului cunoscut mai degrabă sub numele de Teodosie Șpagoveanu, un individ drapat în sutană dar altminteri cu mari probleme și penale, și morale, trebuie să spunem că BOR s-a comportat corect. A luat atitudine, s-a dezis de acest frondeur de două parale, au făcut-o individual și unii ierarhi. E drept, domnul Șpagoveanu trebuia cam demultișor înlăturat din fruntea bucatelor, se cuvenea să îi fie interzis accesul la spurcatul rânduielilor și al odoarelor, numai că aici, pare-se că e vorba despre o operațiune ceva mai complicată. Drept este însă și faptul că infractorul cu pricina a mai avut, fie și numai indirect, sponsori ideologici și morali, unii recrutați chiar dintre marii intelectuali ai țării care se complac într-un discurs naționalist-pășunist de cea mai comică, dar și mai retrogradă factură.
În legătură cu așa-zisele proteste anti-guvernamentale petrecute îndeosebi vinerea trecută, cele în care s-au ilustrat, vorba lui Cristian Tudor Popescu, „hoituri politice” de teapa unui mitarnic ca Adrian Severin-H2O, acela cu listele nicicând lămurite de spioni recrutați din rîndul politicienilor și al directorilor de ziare, sau actorașul eșuat Bogdan Stanoevici ori aviatorul politic Cataramă Viorel, este de apreciat neimplicarea partidelor politice. Sau meimplicarea lor pe față. Toate au eșuat jalnic, au fost doar niște scâncete ale unor indivizi fără rost în viață. Rebuturi politice și umane. Al căror apărător este dl. Cornel Nistorescu de la Cotidianul. Cel ce l-a bocit, fiindcă așa i-a dat lui ordin Ceaușescu. pe ayatolahul Khomeiny, iar acum îi dă lecții de jurnalism lui C. T. Popescu.  Nu știu ce efect a avut chemarea la ieșit în stradă lansat de publicația banatulmeu, aceea care pare un fel de oficină de propagandă a agramatei europarlamentare Maria Grapini. Care, în loc să mai învețe nițeluș limba română (de limbi străine nici nu poate fi vorba, ea fiind un fel de Elena Ceaușescu la capitolul IQ) se bagă nepermis de mult în seamă. Singură fiindcă, din câte se pare, se cam dezic de o asemenea podoabă chiar și pesedeii care au trimis-o la Bruxelles și la Strasbourg la ordinul fostului lor șef, brigandul Liviu Nicolae Dragnea, care nu putea să îi refuze nimic, mă înțelegi!, securistului Dan Voiculescu. Avea nevoie de susținerea An(e)te(n)elor acestuia.
Au mai fost câteva excese nocturne, chefuri încinse la terase obscure, dar și de fițe care și-au deschis pe față ori pe șestache porțile, profitând de existența vidului legislativ de care se face vinovat guvernul României.
Cum-necum, am trecut relativ cu bine peste acestea câteva zile fără norme și reguli. E drept, adevăratul decont nu va fi cunoscut decât peste două săptămâni. Atunci când vom afla dacă va crește sau nu numărul celor infectați cu COVID 19, din pricina imprudențelor din week-end.
De astăzi, însă, avem sau vom avea lege. Avem și o OUG. Ambele vor intra azi în dezbatere parlamentară. Iar circ, iar vorbe de două parale, iar luptă pentru voturi fiindcă alegerile tot vor veni ele la un moment dat.
Aceasta e clasa noastră politică. Așa cum ne-am crescut-o tolerat-o și, pesemne, așa cum o merităm. Aceasta-i România noastră. Cu bunele și

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. „Aceasta-i România noastră. Cu bunele și …”

    Nu putem uita de relele ei despre care se vorbește în text mai mult decât de cele bune, dar articolul pare scris puțin mai în grabă.

    Această cronică de weekend omite însă un fenomen inexplicabil pentru mine. Nu mă gândesc la terasele care au adunat mulți clienți laolaltă pentru a-și recupera pierderile suferite în ultimele două luni, ci la noul rol social dobândit de Piața Constituției.

    Platforma din faîa Palatului Parlamentului, de fapt o mare parcare, a devenit loc de întâlnire ba pentru cei care vor să-și arate forța mașinilor, ba arenă de luptă pentru clanurile bucureștene șamd., căpătând o nouă funcționalitate.

    Asta demonstrează că Proiectul București 2000, care redefinea rolul urban al zonei și reconfigura arhitectura aceasteia a fost unul socialmente util, pentru Capitală, dar complet batjocorit (ca și banii cetășenilor, de altfel) de către autorități.

    • mie mi se pare ca:

      – pe calea victoriei daca blochezi ceva se simte mai bine la trafic. Cladirea e mai aproape de oameni, e la acelasi nivel, densitatea urbana acolo e mai mare, oamenii au impresia ca sunt auziti mai bine si au o forta mai mare

      – casa poporului e ca o cetate din deal, poti sa tipi acolo pana te iau dracii, nu te aude nimeni. Blochezi piata acea, probabil nu prea observa lumea daca o blochezi. Daca ar face meetinguri in curtea parlamentului ar fi o alta treaba. Toata zona in jurul casei poporului e moarta. Un turist care ajunge acolo nu are ce face, daca o ia la pas, si o ia la pas oboseste si nu vede nimic, decat mizerie in jur. E o catastrofa urbanistica.

      Arhitectura, e foarte importanta, fiindca ea formeaza si gandirea urbana, asocierile. Exista si o scara umana, dimensiuni, daca faci o cladire in deal, imensa, ea este perceputa foarte diferit, ea e rupta de realitatea oamenilor, e un monument mauzoleu, care arata unde suntem noi si unde sunt ei.

      In Bucuresti avem raul Dambovita, care in oras european de obicei e o zona pietonala de atractie turistica maxima. La noi e o sosea, o zona unde e neplacut sa mergi pe jos, nu ai ce face si foarte des e plin de mizerie.

  2. Sub aspect urbanistic Capitala este o catastrofa de imagine si functionalitate. Blocurile din cartiere muncitoresti, urate, inghesuite si colorate prin reabilitarea termica, vechile zone industriale devenite mall uri si blocuri de birouri, de locuit si acestea inghesuite, spatii verzi distruse din parcuri si malurile lacurilor pentru vile si blocurile noilor milionari. Poluare cat cuprinde, trafic infernal, gunoaie mai peste tot. Masini parcate pe trotuare, fatade murdare si scorojite ale vechilor case, etc. Mici oaze de case vechi cu curti ingrijite, multe construite in perioada interbelica. Nu am stiut in 30 de ani sa gandim o reasezare urbana, prin a sprijini mutarea locuitorilor din vechile blocuri comuniste in altele mai mici si aerisite si cele vechi demolate prin implozie, la fel si pentru vechile spitale, asa oentru a folosi cu cap terenurile.Si mai vrem sa fim capitala europeana!

  3. Pe masura ce pandemia sau efectele ei pierd din intensitate si incet , incet , ne recuplam la stiutul nostru dintotdeauna, imaginile aduse in fata noastra ,par a fi si ele din ce in ce mai grotesti . Deja nu mai gasim un inteles in cuvintele spuse de ,vechi sau mai noi ,vorbitori in spatiul public , deja parca totul are o alta dimensiune si normalul ce ar trebui sa ne insoteasca este doar o iluzie . Gesturile , cuvintele ,sunt din ce in ce mai apasatoare si ne inunda viata mai de peste tot . Realul este ocolit, adevarul este batjocorit , dreptatea este doar un cuvint fara noima , iar viata noastra se zbuciuma intre acesti minuitori de adevaruri ,ale caror cuvinte sunt din ce in ce mai fara de substanta .Cumva, noi toti , parca ne-am pierdut busola. Pandemia a generat fara sa vrea o resetare a intelegerii noastre si politice , dar fara o schimbare in totalitate a societatii ne vom afla ca natie in fata unui mare impas . Daca urmatoarele alegeri , nu reusesc sa ne aduca in fata noatra notiunea de – normalitate – si daca nu se creaza o majoritate parlamentara ce poate cumula sufragiul a peste 65 % dintre alegatorii prezenti la vot si daca ramanem in aceiasi forma de organizare parlamentara ca pina acum , atunci totul este zadarnic si natia ,ca un intreg, chiar nu mai are pe cine gira – politic – la conducerea tarii . Este o piatra de hotar pe care cetatenii (fara un numar mare de cetateni prezenti la vot vom ramane in aceiasi situtie in care ne aflam azi ) si partidele politice trebuie sa o depaseasca .

    • Ca la fizica , Romania este suma unor forte . Sensul traiectoriei e decis de majoritate ,daca nu esti parte a majoritatii atunci sensul pe care il are ansamblul nu are nimic de-a face cu tine .
      Nu-i asa ca si evreii germani erau parte a Germaniei naziste ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro