joi, martie 28, 2024

Adio Pax Britannica ?

Europa rămâne o sursă de semne de întrebare pentru decidenţii de la Londra, iar din ce în ce mai multe voci estimează o posibilă ieşire a Regatului Unit din structura Uniunii Europene. Britanicii continuă să pună presiuni, iar primul-ministru Cameron doreşte să asigure o renegociere a statutului de membru al ţării sale. Acest element a creat deja un val de frustări pe continent şi poate conduce şi la reacţii mai dure din partea altor parteneri de pe vechiul continent. Toate aceste elemente sunt acompaniate de o simfonie a incertitudinii politicii interne britanice şi cu un iz de independenţă al Scoţiei- dacă acest lucru se va decide în cadrul referendumului din anul 2014.

Marea Britanie şi Uniunea Europeană se iubesc?

Când vorbim de Marea Britanie vorbim de o tradiţie istorică, dar şi politică privind inviolabilitatea drepturilor individului la nivelul societăţii în care trăieşte. Au trecut aproape 800 de ani de când Magna Carta s-a născut în Anglia (1215) formându-se astfel o întreagă tradiţie politică liberală. Totuşi spre deosebire de viziunea franceză şi mai târziu cea americană, britanicii nu au căutat să promoveze aceste valori ca fiind universal acceptate sau mai mult ca şi panaceu faţă de problemele existente în diferite părţi ale lumii.

Britanicii au menţinut o poziţie distinctă faţă de Europa continentală, cu o implicare mai amplă doar atunci când balanţa de putere o cerea sau atunci când interesele economice directe ale insulei erau puse în pericol. Acest aspect este născut din plasarea geografică a Marii Britanii, spre deosebire de rivalul politic francez care a trebuit în permanenţă să menţină vigilenţa în ceea ce priveşte integritatea teritoriului naţional, britanicii au avut avantajul mării de partea lor- încă din anul 1588 prin victoria maritimă împotriva Spaniei lui Filip al-II-lea, astfel decidenţii politici şi militari britanici au realizat importanţa menţinerii supremaţiei navale pentru a asigura integritatea insulei. Astfel raţiunea unui liber schimb comercial (bazat pe o solidă componentă navală) a devenit primordială pentru britanici, urmărind cu atenţie evoluţia politică a Europei- fiind pregătiţi să intervină doar atunci când interesele lor o dictau.

După 1945 britanicii au menţinut o linie politică apropiată faţă de Statele Unite ale Americii, lucru logic dacă luăm în considerare viziunea politică liberală a Statelor Unite, dar şi abordarea militară a acestui stat- bazată mai ales pe componenta navală.

Marea Britanie, prin vocea decidenţilor de la Londra, a exprimat mereu anumite reticienţe faţă de proiectul european, multe din aceste reticienţe fiind consecinţa mai multor secole de implicare parţială şi doar de echilibru a acestui stat în politica de pe continent.

În anii 50 când alte state puneau bazele integrării europene Marea Britanie a stat la distanţă faţă de această iniţiativă, iar de abia în 1973 acest stat a decis să se alăture clubului european- bineînţeles mai mult din raţiuni economice. Chiar şi aţa Marea Britanie nu a acceptat moneda unică europeană păstrându-şi lira sterină şi nici nu a aderat la spaţiul Schengen- lucru pe care şi România probabil nu îl va face (dar cu motivaţii aflate în alte sfere). Britanicii s-au opus şi faţă de participarea la noul tratat fiscal, care soliticta din partea statelor membre o supraveghere mai amplă a bugetelor naţionale precum şi adăugarea de stipulări constituţionale faţă de necesitatea asigurării unui buget echilibrat. Partidul Conservator din Marea Britanie rămâne principala sursă a euroscepticismului din această ţară, linia politică a acestei formaţiuni consideră ca fiind o prioritate organizarea unui referendum privind ieşirea din uniunea Europeană.

David Cameron a amânat organizarea unui referendum până în 2015, oferind astfel un răgaz pentru o mai bună negociere cu Bruxelles-ul în vederea readucerii unor elemente de decizie la Londra. Jocul lui Cameron poate fi privit ca unul duplicitar, încercând să facă faţă atât presiunilor interne, dar şi celor externe faţă de rămânerea în uniune sau părăsirea acesteia.

Toate aceste elemente apar pe un ton al opiniei publice din Marea Britanie ce consideră ieşirea din Uniunea Europeană ca fiind posibilă. Ieşirea acestui stat poate sa aducă cu sine o lovitură dură, de imagine, Uniunii Europene- iar simbolul unităţii ar putea fi destrămat. În acelaşi timp Uniunea Europeană are capacitatea de a continua drumul pe care l-a iniţiat şi în lipsa Marii Britanii. O astfel de decizie ar încununa secole întregi de politică externă britanică, duală şi reticientă faţă de implicarea directă în treburile continentului european. Marea Britanie s-ar putea concentra mai mult pe relaţia transatlantică cu Statele Unite ale Americii (componentă solidă a politicii externe britanice şi în ziua de azi), dar astfel deciziile luate în comun de SUA şi de britanici ar putea fi contestate mai uşor de europeni, în contextul în care Marea Britanie nu ar mai fi prezentă la Bruxelles.

Marea Britanie are şi ea capacitatea de a rămâne în afara uniunii, dar în acelaşi timp o astfel de decizie poate aduce o serie de neplăceri Londrei -mai ales dacă ne referim la schimburile comericiale cu piaţa continentală. Dacă în acest moment ar avea loc un referendum este foarte probabil ca Marea Britanie să părăsească clubul european revenind la o formulă contemporană a “splendidei izolări”.

Totuşi să sperăm că acest lucru nu se va întâmpla, iar dacă se va produce nu putem decât să le urăm- pe un ton ironic- Dii Murgule!

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Domnule Georgescu, am să remarc doar două inexactități:

    1) Marea Britanie a dorit de două ori pe parcursul anilor ’60 să devină membră a Pieței Comune, dar s-a izbit de veto-ul președintelui Franței, Charles De Gaulle. A devenit membră abia în 1973, atunci când acesta dispăruse de pe scena politică și chiar din viață.

    2) David Cameron nu a „amânat” un referendum privind apartenența la UE până în 2015. În 2015 vor avea loc alegeri parlamentare și în cazul în care Partidul Conservatpor pe care-l conduce va cîștiga o majoritate absolută în Camera Comunelor, atunci va avea un mandat să convoace un astfel de referendum.

    În plus, faptul că Marea Britanie nu a aderat la moneda euro a fost un lucru bun, cred că puțini mai sunt aceia care susțin contrariul la ora actuală.

    Cred că analiza dumneavoastră suferă de o abordare clișeistică, poate chiar caricaturală, tipică în unele cercuri euroentuziaste.

    • foatre bune precizarile dumneavoastra. As adauga, intr-un registru minor, ca ”reticenta” este cuvintul romanesc, nu ”reticienta”, plus faptul ca’ ”splendida izolare” este o expresie folosita exact pe dos fata de sensul original. conferit de cel care a folosit-o prima oara. II las domnului autor placerea sa alle cine si ce ce ocazie a folosit primul expresia. In rest, asa e cind scrii despre un subiect doar ca sa te afli in treaba si nu stapinesti ” materia”, cum zic profesorii.Cit despre euroentuziasm, l-as numi mai degraba birocratico, sau franco-marxistoentuziasm.

  2. În plus, faptul că Marea Britanie nu a aderat la moneda euro a fost un lucru bun, cred că puțini mai sunt aceia care susțin contrariul la ora actuală.

    Aparent au fost constransi de situatia de pe piata imobiliara, toate imprumuturile erau in lire sterline si o tranzitie la zona Euro ar fi bulversat financiar acel sector si nu numai. Da, a fost decizia corecta. La asta se alatura si ego-ul britanic care nu ar fi putut tranzitiona usor de la moneda imperiala la ceva … necunoscut.

  3. „Aparent au fost constransi de situatia de pe piata imobiliara, toate imprumuturile erau in lire sterline si o tranzitie la zona Euro ar fi bulversat financiar acel sector si nu numai. Da, a fost decizia corecta. La asta se alatura si ego-ul britanic care nu ar fi putut tranzitiona usor de la moneda imperiala la ceva … necunoscut.”

    Ce mă distrează pe mine aceste opinii la plezneală. Nu e de ajuns experiența Spaniei, Italiei, Greciei, Portugaliei și Irlandei, care suferă acum din cauza adoptării hazardate a acestei monede potrivite pentru economii ca ale Germaniei, Olandei sau Austriei? Oameni buni, când o să vă treziți odată la realitate și o să încetați cu aceste clișee infirmate de nu știu câte ori de viața reală?

    • Dl. Clej, nu este necesar opinia mea, ci a unor economisti/specialisti care sustin acest lucru (piata imobiliara britanica, la modul la care este asezata a fost unul din motivele care a dictat ramanarea la moneda nationala, lira sterlina). Repet, considerand ce s-a intamplat in statele europene pe care le amintiti o consider si eu o solutie corecta, ca simplu observator. Nu am vrut sa fiu sarcastic. Acum poate incercati sa ne demonstrati dvs. metodic si cu argumente ce este la plezneala din ceea ce am afirmat. Cat despre ego-ul insular imi mentin opinia, am lucrat si lucrez cu britanici si am reusit sa ii cunosc destul de bine. Ma bucur ca am reusit sa va amuz, si va doresc o zi buna.

      • Ați lucrat și lucrați cu britanici, o carte de vizită redutabilă pentru justificarea clișeelor pe care le colportați.

        • Multumesc pentru raspuns. Exact, de aproape 20 de ani lucrez cu britanici si pot sa spun ca cei mai multi dintre ai au ego-uri care intrec media (ca sa ma exprim politicos). Asta nu inseamna ca nu am intalnit altfel de indivizi asezati de aceeasi provenienta. Nu este o critica, e doar o observatie pe care dvs. o luati la personal, din pacate. Mai degraba cliseele functioneaza de cele mai multe ori in randul lor, nu in randul altor etnii. Excelenta experiente am avut lucrand cu nemti, francezi, sud-africani, spanioli, indieni. Va doresc weekend placut si vreme proasta pentru a descuraja prezumtiva imigratie romano-bulgara din Imperiul lui Petru si Asan :-)

  4. Domnule Georgescu, situatia Marii Britanii din punct de vedere economic este jalnica. La ora aceasta datoria sectorului privat este 450% din PIB. Va reamintesc ca SUA au intrat in Marea Depresiune in anii 30′ cand datoria sectorului privat a atins 170% din PIB, iar in 2007 criza financiara s-a declansat in SUA cand datoria sectorului privat a fost de 301% din PIB-ul american de 14 trilioane de dolari. Avand in vedere ca, Japoniei i-au trebuit 20 de ani de stagnare si recesiune sa elimine o mare datorie a sectorului privat din sistemul bancar japonez , se poate afirma ca Marea Britanie se afla pe marginea unei prapastii care va insemna 20 de ani de stagnare, recesiune, contractarea economiei si scaderea drastica a nivelului de trai al cetatenilor britanici. Intrebarea se pune la Bruxelles : ce nevoie are UE de o noua criza de proportiile Spaniei si Italiei impreuna ??? A fost norocul poporului englez ca nu au renuntat la moneda lor , si astfel, prin devalorizarea drastica a lirei vor putea reduce o parte din efectele devastatoare a crizei ce va urma sa vina intr-un viitor foarte apropiat !!! Tarile care au cedat suveranitatea politicii monetare ca Italia, spania, Grecia , Portugalia si Irlanda au ajuns la cheremul bancherilor occidentali care controleaza actualmente BCE !!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Georgescu
Radu Georgescu
A studiat la Facultatea de Ştiinţe Politice, secţia engleză din cadrul Universităţii Bucureşti, deţinând un Master pe Relaţii Internaţionale. A lucrat, printre altele, ca şi consultant în cadrul unei formaţiuni politice, în prezent fiind reprezentantul României pe sectorul de tineret în Cadrul Consiliului Uniunii Europene. Este specializat în afaceri externe şi geopolitică.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro