Unul dintre motivele, dacă nu chiar motivul pentru care istoria primei alegeri ratate a omului, a eșecului originar este dezavuată vehement, este duritatea aproape brutală cu care acest eveniment – o simplă decizie „dietetică” ce s-a dovedit a fi cea mai costisitoare decizie luată vreodată de un om – ne reamintește, mai puternic decât orice altă istorie, cât de dureroase pot fi urmările pașilor noștri greșiți. Nu gustăm deloc istoriile care țin morțiș să ne atenționeze, moralizator, asupra consecințelor implacabile ale alegerilor noastre greșite.
Lucrul cel mai greu de acceptat într-o alegere dezastruoasă este durerea consecințelor, mai ales când pasul greșit te costă toată viața. Atunci abia înțelegem valoarea inestimabilă a capacității de a anticipa cât de costisitor va fi pasul pe care intenționăm să-l facem. Întrebarea este de ce, de multe ori, ne dovedim incapabili să anticipăm consecințele nefaste ale deciziilor noastre și devenim brusc conștienti de costuri doar când ajungem să le simțim pe pielea noastră? De ce descoperim cu durere cât de mult valora un lucru sau o ființă abia după ce am pierdut acel lucru sau acea ființă?
Costul și valoarea sunt cele două fețe ale monedei: o alegere te costă fix valoarea pierdută în urma acelei decizii. Prin urmare, vorba lui Trahanache, de la capacitatea de a prețui lucrurile la valoarea lor reală, atârnă capacitatea de a anticipa costurile alegerilor noastre. Dar de la ce atârnă atunci capacitatea de a prețui lucrurile la adevărata lor valoare? Evident, aceasta depinde de cât de corecte au fost evaluările valorilor pe care le-am receptat și metabolizat în sistemul nostru de gândire din multiple surse cărora le-am acordat autoritate și credibilitate, pe care le-am crezut „pe cuvânt”. Câtă vreme la temelia sistemului nostru de valori nu au fost așezate evaluări corecte ale valorii lucrurilor, este complet nerealist să ne așteptăm că vom putea anticipa cu succes pierderile și suferințele antrenate de deciziile noastre.
„Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” – sună raportul de evaluare a tuturor lucrurilor din această lume întocmit de Iisus în textul biblic din Matei, capitolul 16. La limită, riscăm deci să ne vindem sufletul, viața pe nimic tocmai pentru că n-am (pre)văzut cât este de prețios, orbiți de supraestimarea grosolană a valorii lucrurilor acestei lumi. Mai precis, pentru că am ignorat raportul de evaluare făcut de Iisus sau n-am crezut, n-am „cumpărat” această evaluare – la prima mână, direct de la autorul acesteia, din raportul biblic, sau de la ”distribuitori”, de la alte persoane care ,,revindeau” această evaluare. „Veniți și cumpărați (…) şi sufletul vostru va trăi” – este de altfel invitația explicită făcută în cartea profetului Isaia, în primele trei versete ale capitolului 55. Neacceptând evaluarea, refuzăm de fapt să recunoaștem credibilitatea de bun-evaluator a autorului acesteia, legitimitatea și autoritatea sa de a stabili cotația corectă a valorilor acestei lumi.
Cumpărarea unui raport de evaluare esențial diferit presupune renunțarea la evaluările curente, pe baza cărora ne-am construit, mai mult sau mai puțin conștient, sistemul de valori. Ori de câte ori nu vindem, nu renunțăm la un lucru, luăm de fapt decizia de a cumpăra acel lucru. Indecizia este în fond o decizie în sens contrar, cu urmări la fel de palpabile ca orice altă decizie, adesea mult mai dureroase.
Lamentările post factum sună familiar: „Oh, dacă aș fi știut, înainte să iau această decizie, care sunt costurile, dacă s-ar fi găsit cineva să-mi spună cât de costisitor va fi să fac acest lucru!” sau în varianta „cum am putut să nu-l ascult, să nu-l cred pe cuvânt pe omul acela care mi-a spus cât mă va costa!”. Dacă suntem onești cu noi înșine, ne vom recunoaște, într-un final, responsabilitatea: am fi știut dacă am fi vrut să știm. Adesea, se întâmplă însă că dorim cu îndărătnicie să facem sau să avem un anumit lucru, valorizăm excesiv ori nelegitim acel lucru iar „strălucirea orbitoare” a lucrului dorit ne ține, paradoxal, în întuneric: nu vrem sau nu ne interesează să știm care vor fi costurile sau chiar, în cazuri limită, nu știm că nu știm, nu știm că e ceva de știut – întunericul absolut. „Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” constată cu tristețe evaluatorul Isus în predica de pe munte.[i]
Ochiul evaluator inflamat se hrănește până la sațietate cu strălucirea bogățiilor acestei lumi, pe care le valorizează suprem. Simptomul ultim al bolii este sațietatea de junk food, suficiența fără fisură – „Pentru că zici: <Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic> şi nu ştii că eşti (…) sărac, orb şi gol”[ii]. Netratată, orbirea devine impenetrabilă, lumina-întuneric devine atotstăpânitoare, iar lipsa luminii nu mai este resimțită ca atare.
Oferta de vindecare este repetată: cumpărarea raportului de evaluare a lucrurilor întocmit de Iisus: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.”[iii] Odată acceptat, remediul produce, în ochiul însănătoșit, răsturnarea valorilor, iar pacientul începe să simtă, în fine, că duce lipsă. Noua sa condiție de flămând după valorile veritabile, nutritive, face posibilă împlinirea personală, plinătatea bucuriei: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată.”[iv]
Ceea ce face, prin urmare, posibilă prevenirea eșecurilor costisitoare, la limită, a colapsului existențial, piatra unghiulară a edificiului vieții noastre este capacitatea de a vedea valoarea reală, legitimă a lucrurilor, de a le vedea în adevărata lor lumină și strălucire. Dacă această vedere este sănătoasă, întregul edificiu va fi sănătos. „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină.”[v] Ochiul discernământului între veritabil și contrafăcut, între esențial și accesoriu, între strălucirea mărgăritarului de mare preț și lumina-întuneric, falsa strălucire. Însănătoșirea acestui ochi face posibilă detectarea lucrurilor prețioase, astfel că renunțarea la vechile evaluări pernicioase, ,,vânzarea” acestora (până la ,,lichidarea stocului”) devine, în sfârșit, dezirabilă: „Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără. (…) Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.”[vi]
Asumarea costurilor propriilor decizii este un semn al însănătoșirii, ca precondiție a salvării. Înainte de a cere și primi mântuirea, tâlharul răstignit pe cruce își asumă consecințele faptelor sale: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre (…)”[vii].
Nu putem fenta consecințele alegerilor noastre. Dacă ne-a lipsit capacitatea de a anticipa cât de usturătoare vor fi urmările deciziilor noastre, rămâne totuși în puterea noastră să acceptăm tratamentul necesar vindecării mentalității: cumpărarea unor evaluări legitime, care să structureze o hartă mentală complet nouă, cu trasee și repere valorice neîndoielnice.
Să ieșim, așadar, la cumpărături.
Note_______________
[i] Evanghelia după Matei – cap. 6, versetul 23
[ii] Apocalipsa – cap. 3, versetul 17
[iii] Idem – versetul 18
[iv] Evanghelia după Matei – cap. 5, versetul 6; Evanghelia după Ioan – cap. 6, versetul 35
[v] Evanghelia după Matei – cap .6, versetul 22
[vi] Idem, cap. 13, versetul 46; Evanghelia după Luca – cap. 12, versetul 34
[vii] Evanghelia după Luca – cap. 23, versetul 41
E impropriu sa spui ca alegi atunci cand esti inconstient. Capacitatea de a alege vine odata cu constiinta.
Discursurilor moralizatoare le lipseste de multe ori trairea moralizatoare adica o manifestare plenara a bucuriei de a trai si a impartasi bucuria impreuna cu ceilalti oameni.
De asemenea cred ca o ancorare discursiva corecta presupune si o raportare echilibrata la realitatile materiale si spirituale ale timpului nostru.
Ce vreau sa spun e ca e mai dificil in ziua de azi sa evacuezi aproape complet materialul propovaduind o viata spirituala care sa continue sa fie capabila sa ofere milostenie trupeasca si sufleteasca si o ancorare preponderent materiala propovaduind valorile spirituale nu poate evita subiectele sensibile ale vietii cotidiene: moneda fiat, software-urile libere, viata politica si economica, participarea activa la viata cetatii.