marți, martie 19, 2024

Alegerile prezidențiale, din perspectiva sondajului CURS

Revin în comentariul meu de astăzi la sondajul de opinie de tip omnibus efectuat de CURS către sfârșitul lunii aprilie și în primele zile ale lunii mai. Sondaj al cărui scop a fost acela de a afla intențiile de vot ale românilor în cazul în care duminica viitoare ar fi alegeri.
O parte a respectivului sondaj are în vedere cursa pentru Cotroceni și pornește de la ipoteza că domnii Klaus Iohannis și Călin Popescu-Tăriceanu ar fi candidați mai mult ca siguri în vreme ce PSD nu a făcut cunoscut încă numele prezidențiabilului. Deși mai toată lumea crede că acesta va fi, fără doar și poate, dl. Liviu Nicolae Dragnea.
Sondajul mai avansează două sau trei nume de prezidențiabili ca, de pildă, domnii Dacian Cioloș și Eugen Tomac, și admite drept corectă premisa că atât PSD cât și ALDE ar avea fiecare câte un candidat propriu la viitoarele alegeri.
Conform cifrelor date publicității de CURS, președintele Klaus Iohannis ar obține din primul tur 39% din sufragii în vreme ce dl. Tăriceanu și candidatul PSD sunt creditați fiecare cu câte 22%.
Simpla lectură a acestor cifre este de natură să explice multe. În primul rând nervozitatea tot mai pronunțată din aceste zile a d-lui Liviu Dragnea. Deși președintele PSD face ce face și se războiește aproape zilnic cu președintele Iohannis pe care îl acuză că ar pune la cale o lovitură de Stat nu candidatura aproape sigură a acestuia este de natură să îl îngrijoreze pe super-premierul României. Primul lucru de natură să îi creeze dureri de cap d-lui Dragnea este diferența de scor dintre partid (conform aceluiași sondaj PSD ar obține în jur de 39%, deci cam tot atât cât ar obține dl.Ioahnnis) și cel cu care este creditat încă necunoscutul candidat pentru prima funcție în Stat al social-democraților români. Cel de-al doilea motiv de natură să îl deranjeze acut pe dl. Dragnea este egalitatea de scor dintre posibilul candidat al PSD și viitorul candidat sigur Călin Popescu-Tăriceanu.
Dacă în cazul d-lui Tăriceanu se poate prespune că ar mai exista un potențial de creștere, e dificil de admis că ne-am putea aștepta la același lucru din partea d-lui Dragnea. Cum mai toți alegătorii identifică guvernarea PSD-ALDE cu însăși persoana d-lui Dragnea în a cărui cârcă sunt puse toate neîmplinirile acesteia, cum sacul promisiunilor pe care le poate face în viitor super-premierul învestit ca atare printr-o HG a Executivului Dăncilă este fatalmente gol căci țara nu mai are resurse (de aici și jocul de-a alba neagra cu pilonul 2 de pensii) apare de domeniul evidenței că dl. Tăriceanu are cele mai mari șanse de a accede în turul al doilea.
Nu știu dacă zilele trecute, aunci când dl. Călin Popescu-Tăriceanu solicita cu voce fermă ca în perspectiva viitoarelor prezidențiale coaliția PSD-ALDE să aibă un candidat comun, domniei-sale îi erau cunoscute, fie și măcar pe surse, rezultatele sondajului CURS. În cazul în care aceste tendințe se vor menține este de așteptat ca pretențiile d-lui Tăriceanu să crească. Or, pare greu de crezut că PSD se va împăca cu ideea/umilința că nu va avea un candidat propriu la alegerile prezidențiale. Unde mai pui că d-lui Dragnea nu i-ar conveni deloc ca, în locul domniei-sale, să candideze d-na Gabriela Firea despre care, din același sondaj CURS, aflăm că românii ar avea o mai bună părere decât au despre dl. Iohannis. Tema candidatului unic ar tulbura încă și mai mult apele din coaliție, lucru deloc dorit de dl. Dragnea care se așteaptă, probabil, în viitor, la o erodare pronunțată a guvernării, îndeosebi a componentei sale pesediste.
Nimeni nu știe astăzi cu exactitate care va fi soarta premierului Viorica Dăncilă în condițiile plângerii penale depuse pe numele ei de liderul liberal Ludovic Orban.
Cert e că dacă se va începe urmărirea penală și dacă președintele Iohannis va decide suspendarea premierului, plecarea de la guvernare a PSD este de domeniul iminenței. Or, atare situație va șubrezi încă și mai mult poziția la vârful partidului a d-lui Liviu Dragnea care, în atare condiții, s-ar putea să nu mai aibă nici măcar șansa să mai candideze.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Si fara indoiala ca ACHITAREA de ieri a lui Tariceanu combinata cu colajul prezentat ieri de mai multe televiziuni obediente cu dl Iohannis spunand mereu ce penali sunt adversarii sai vor eroda in cascada sansele lui Dragnea. Lui Dragnea nu-i mai lipsete decat o achitare ca sa fie automat exclus din politica de domnii Ciolos , Orban si chiar Tomac care mie mi se par ca vin irezistibil din urma.

    • „dl Iohannis spunand mereu ce penali sunt adversarii sai…”

      Adjectivul „penal” nu are grade de comparație și nu poate fi substantivat, ceea ce, de altfel, explică parțial absurdul sancționării d-lui Iohannis de către CNCD. Este o „licență lingvistică” a Președintelui, după părerea mea ridicolă, dar, după cum se vede, cu priză la public. Cei la care probabil s-a referit dl Iohannis sunt urmăriți sau condamnați penal în diverse spețe.

      Achitarea d-lui Dragnea la care faceți referire în comentariul dumneavoastră pare mai degrabă o ironie decât premiza victoriei domniei-sale în alegerile prezidențiale. Oricare contracandidat l-ar putea ataca cu ușurință și eficient pe tema aceasta.

      Dar, de fapt aceasta este o falsă problemă, după părerea mea, iar sondajul căruia i se face reclamă i se sporește astfel potențialul de manipulare. Este o eroare să uităm că România este o cleptocrație. Politicienii sunt în patria noastră marionetele oligarhilor. Posturile de televiziune care le aparțin acestora, cu o audiență impresionantă și un potențial de manipulare uriaș, au capacitatea de a impune aproape orice candidat al „Statului paralel”. Desigur, nu vor risipi în mod absurd resurse pentru susținerea unui candidat vulnerabil precum dl Dragnea (care poate conduce „din spatele scenei”, precum în prezent), dar îl pot folosi în mod manipulatoriu pentru a atrage energiile critice ale Opoziției, iar ulterior să fie promovată în campania prezidențială doamna Firea, spre exemplu, ori un alt candidat „proaspăt, curat, uscat”. Nu este exclus dl Tăriceanu, dar depinde de evoluția relației domniei-sale cu justiția.

      Desigur, în cele din urmă, dar deloc lipsit de importanță, nu poate fi neglijat faptul că dl Ioska este un apropiat al Intact/A3 și al PSD, ori că activitatea d-lui Abraham a fost legată în mod nefericit de dl R Ioanid, spre exemplu, șamd. Prin urmare, privesc cu circumspecție rezultatele sondajului menționat, căutând mai degrabă să văd în ce fel ele pot influența opinia publică și actorii politici. Pentru că acesta pare să fie scopul său principal.

  2. Plingerea lui Orban contra Vioricai este un bluf: nu poti acuza de inalta tradare un premier care a facut o vizita in Israel si s-a intilnit cu presedintele si premierul. Sau pentru ca guvernul pe care il conduce a luat initiativa mutarii ambasadei la Ierusalim fara consultarea Presedintelui (clar, o magarie).
    Daca cumva si Liviu ot Teleorman va fi achitat, ca Ginerica, Ponta si Sova, atunci prezidentialele de anul viitor sint sub semnul imprevizibilului.
    In cazul ca Presedintele va face greseala sa o suspende pe Viorica, nu e obligatoriu ca guvernul sa cada. Presedintele nu poate revoca premierul. Iar Constitutia nu are prevazuta o solutie pentru un asemenea caz abracadabrant. O spune Augustin Zegrean, cel care a fost parte la intocmirea Constitutiei si a condus si CCR.

  3. „Or, pare greu de crezut că PSD se va împăca cu ideea/umilința că nu va avea un candidat propriu la alegerile prezidențiale.” Adica vi se pare ca Tariceanu n-ar fi candidatul psd? Va inselati, dar nu sinteti singurul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro