Home » Analize »Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Amnezii vinovate

Cristina Cioaba mai 1, 2014 Analize, Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine, Sinteze, Societate/Life
28 comentarii 2,543 Vizualizari

Vom lupta pentru pace până când nu va mai rămâne piatră pe piatră.

Proverb sovietic[1]

În 3 aprilie 2000, Monica Lovinescu scria în jurnal:

„De ce am întârziat să notez că Rusia are un nou ţar, pe Putin? (…) A dobândit victoria nu doar prin falsificări de urne, nu numai cu sprijinul lui Elţîn, ci mai ales flatând şovinismul rus în războiul din Cecenia, unde, ca de fiecare dată când are mâinile libere, Armata Roşie violează, torturează, ucide pe civili. S-a deschis în Cecenia un lagăr, în principiu pentru a filtra pe terorişti, în fapt, pentru a supune pe toţi, de la copii la bătrâni, unor torturi inimaginabile.

Spion de rangul doi al KGB-ului, format de Andropov, mâncătorul de disidenţi, Putin, deşi este criticat în unele publicaţii mai lucide ale stângii, cum ar fi Le Nouvel Observateur, nu are de înfruntat obiecţii majore. Să ne închipuim, la 10 ani de la dispariţia lui Hitler, un cadru al Gestapoului ca lider al Germaniei în curs de democratizare. Nu-i aşa că nu se poate? E greu de înţeles, încât îţi vine să taci din simplu, iremediabil şi profund dezgust.“[2]

De atunci și până azi, acest nou ţar a reușit să îngenuncheze nu doar poporul cecen, ci chiar Occidentul. Bineînţeles, nu cu aceleași metode. Pe ceceni i-a strivit sub cizma armatei. Cu Occidentul însă s-a purtat cu mănuși: a promis, a semnat tratate de pace, strategice, economice, a zâmbit în stil occidental, și-a construit o imagine credibilă de partener de discuţii și de afaceri. Și a făcut-o atât de bine, încât azi, când masca a căzut și Rusia, anexând Crimeea, calcă în picioare tratatele internaţionale, Occidentul, neputincios și derutat, se descoperă prins în lanţ. Și, când vrea să se smulgă, își dă seamă că se sufocă.

Cum de s-a ajuns aici? E oare lumea occidentală atât de naivă încât să nu fi învăţat mai nimic din istoria recentă? E cu putinţă ca după o jumătate de secol de Război Rece să te lași păcălit de aceeași propagandă sovietică pe care fostul spion a folosit-o spre a deveni credibil în ochii lumii democratice?

Toate aceste întrebări sunt, bineînţeles, retorice. Cred că realitatea extrem de tensionată cu care se confruntă azi Europa este consecinţa atitudinii pe care a avut-o faţă de trecutul recent. Dacă ne întoarcem la începutul anilor ’90 vom vedea că una dintre cele mai fierbinţi dezbateri din Europa a fost cea referitoare la procesul comunismului. În 1997 apărea la Paris Cartea neagră a comunismului[3], un amplu studiu care sistematiza, după principii știinţifice și nu emoţionale, efectele unui secol de regim comunist. Realizată de un grup de tineri universitari, această lucrare punea pe masa dezbaterilor cifra uluitoare de aproape 100 de milioane de victime ale comunismului în întreaga lume. Editorul, Stéphane Courtois, vorbea în prefaţă despre similitudinea dintre teroarea nazistă și cea comunistă, atât în privinţa metodelor de exterminare, cât și a numărului impresionant al victimelor. Evident, se punea astfel problema condamnării similare a celor două regimuri totalitare pentru crime împotriva umanităţii. Din păcate, nu doar că n-a existat un Nürnberg al comunismului, nici măcar unul moral, ci, dimpotrivă, cartea a fost supusă unui boicot atât de puternic, (pus la punct nu doar de partidele de stânga, cât mai ales de o parte a intelectualității pariziene) încât chiar unii dintre autori s-au văzut nevoiţi să se dezică de concluziile lui Courtois[4]. Mai mult, s-au lansat teorii halucinante, cea mai flagrantă fiind aceea care afirmă că, regimurile comuniste, mai cu seamă în fazele criminale, au fost de fapt … fasciste. Sau, s-a relativizat într-atât trecutul, încât a fost transformat într-o istorie sângeroasă, în care, nu-i așa, „chiar și americanii au ucis“[5]. În felul acesta comunismului i s-au găsit tot mai multe circumstanţe atenuante, ba chiar i se prefigurează tot mai clar un nou început, în vreme ce anticomunismul este taxat ca fiind primar și visceral, iar intelectualii anticomuniști au devenit aproape nefrecventabili.

Efectele acestei decizii amnezice s-au simţit dramatic, mai ales în fostele ţări comuniste, unde perpetuarea vechilor cadre, cu aparenţe reciclate, a adâncit corupţia, care a crescut asemenea unui cancer, distrugând celulele oricum fragile ale instituţiilor statului democratic. Foștii activiști sau colaboratori ai regimurilor comuniste au devenit peste noapte oligarhii noștri, baronii noștri, mogulii noștri, capitaliștii noștri, producând un val de frustrare socială. Iar populaţia identifică această situaţie malformată cu societatea capitalistă și, de aceea, privește nostalgic către trecutul comunist.

Multă vreme am crezut că așa a fost să fie, că va veni și un moment al adevărului, că poate e nevoie să treacă mai mult timp până când totul se va clarifica. Trăim însă, în aceste ultime luni, un fel de decont al istoriei. Am îngropat trecutul, iar acum el se răzbună. În 1989 credeam cu toţii că răul a fost învins. Azi constatam că atunci am trăit, cum inspirat spunea Monica Lovinescu o iluzie lirică, un basm neterminat. E ca și cum povestea lui Prâslea cel Voinic s-ar fi sfârșit cu dejunul la care împăratul a gustat fericit din merele sale de aur. Nimeni nu-și mai pune problema zmeilor, care pot reveni oricând, nimănui nu-i trece prin minte că fraţii mai mari, deposedaţi de glorie, ascund în inimă răul invidiei. Or, până și copiii știu că basmul nu se poate termina până când zmeii n-au pierit și fraţii n-au plătit, pentru că altminteri răul va bântui în continuare lumea. Iar când vei fi mai puţin pregătit, în ceasul cel mai greu, el va lovi din nou.

În Ucraina au murit în perioada stalinistă mai bine de 6 milioane de oameni, dintre care două milioane prin înfometare. Cine i-a ucis? Chiar fraţii lor slavi, care n-au găsit, în tot acest răstimp, nici măcar un cuvânt de iertare. Aceiași fraţi îi numesc azi fasciști pe ucrainienii, în mare parte tineri, care au răbdat luni la rând geruri de –20 °C  în stradă, rezistând în faţa gloanţelor (unii dintre ei au murit acolo), pentru că știau că este ultima lor șansă de a avea un viitor. Această îndrăzneală a stârnit crunta mânie a noului ţar, care a simţit că a sosit vremea sa. Visul refacerii imperiului sovietic începe să se profileze tot mai concret.

După ce și-a consumat zâmbetul occidental la Soci, Putin a aruncat mănușa. Și, în câteva zile, a anexat Crimeea, dând semnalul de luptă în întreg estul Ucrainei, în Transnistria și nu numai. Iar în vremea asta Europa, prinsă în lanţul afacerilor cu Rusia, răspunde anemic doar printr-o încruntare a sprâncenelor. Pare incapabilă să sacrifice un pic de bunăstare, puţin confort, uitând parcă prea repede că, nu de mult, soldați veniți de peste Ocean și-au vărsat sângele pentru ea.

Aceste amnezii ne vor costa pe toţi. În balanţa care măsoară binele comun al lumii, cel mai greu atârnă acum uitarea crimelor comuniste, căci această uitare a făcut cu putinţă prezentul în care, iată, se vorbește despre un nou război, cel puţin rece. Și nu poţi să nu te întrebi cum s-ar fi scris povestea noastră, dacă Rusia post-sovietică și-ar fi asumat măcar o parte din vinovăţie. Ea însăși ar fi devenit, poate, o ţară la fel de prosperă ca Germania de Vest după Război, unde asumarea culpei naziste a fost motorul purificării conștiinţei naţionale și al progresului.

Iar Putin, și-ar fi consumat probabil pornirile războinice în pașnice competiţii de judo. 


[1] Apud. Alexandr Zinoviev, Homo Sovieticus, Ed. Dacia, Cluj, 1991

[2] Monica Lovinescu, Jurnal esențial, București, Humanitas, p. 510

[3] Publicată în traducere în 1998 la Ed. Humanitas

[4] Într-o emisiune a lui Bernard Pivot, dedicată acestei cărți, Nicolas Werth și Jean-Louis Margolin, care semnaseră capitole ale lucrării, s-au delimitat public de concluziile lui Courtois.

[5] Monica Lovinescu, Etica neuitării, Humanitas 2008, p. 449

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "28 comments" on this Article:

  1. Andrei A. spune:

    De acord cu ce ați scris. Doar presar câteva adăugiri mai cinice.
    EU exportă în Rusia bunuri și servicii în valoare aproximativă de 125 de miliarde euro anual.
    Deci Occidentul nu a fost pasiv, ci chiar interesat.
    Putin nu a fost atât credibil, cât solvabil.
    Și Hitler a fost solvabil pentru multe companii occidentale, înainte să devină un scelerat.
    Distribuirea cu larghețe a noțiunii de “terorist” la populații întregi, este o tradiție mai veche.
    O parte semnificativă din bugetul Rusiei provine din încasările rezultate din vânzarea de hidrocarburi. Fără el, n-ar exista nici fondurile pentru modernizarea armatei și nici subvenționarea masivă a industriilor ale căror lucrători votează cu tătuca.
    Revenind la acest electorat (cum ar fi cel din Uralii industrializați), el intuiește că într-o lume unde concurența e liberă, tot acest conglomerat de lampe ale lui Ilici și “pivoți” industriali s-ar duce în pisici iar ei ar rămâne pe drumuri. Nu i-a convins nimeni de contrariu, și în cel mai cinic fel cu putință, nu pot fi blamați.

  2. euNuke spune:

    “Să ne închipuim, la 10 ani de la dispariţia lui Hitler, un cadru al Gestapoului ca lider al Germaniei în curs de democratizare.”
    Nu pot decât să vă împărtăşesc dezgustul pentru ipocrizia decidenţilor, uitarea reprobabilă a elitelor, amnezia publicului şi pierderea oricărei busole morale in rândul politicienilor europeni care au condus împreună la numirea nazistului Walter Hallstein in fruntea primei Comisii Europene in anul 1958. Ce-i drept, Hallstein nu fususe chiar gestapovist, ci doar un biet arhitect al structurilor etatiste naziste şi un slujitor credincios al partidului din eşalonul 3, nu a candidat pentru postul de cancelar şi, in plus…trecuseră mai mult de 10 ani de la dispariţia dictatorului.

    In rest, de acord cu dumneavoastră. Da, este catastrofal pentru ţările abia ieşite de sub bocancul sovietic că nu au apucat să treacă printr-o de-comunizare veritabilă şi că nu au reuşit să-şi judece nici pînă astăzi călăii, ba mai mult, li se plătesc pensii ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ba mai mult: liderii primelor 2 decenii de tranziţie au fost selectaţi tot din rândul nomenklaturii comuniste şi, din păcate, Occidentul a acceptat să trateze cu aceştia ca şi când ar fi fost nevinovaţi.

  3. victor/victoria spune:

    Poate pare simplist dar va spun ca procesul educativ este cauza orbirii epistemice. Propaganda marxista, covarsitor dominanta in invatamantul superior in mod special, a format sau mai degraba a spalat creiere de cateva decenii. Rezultatul este perfect vizibil in calitatea politicului si expertilor politici si in atitudinea si politicile fata de Rusia (si nu numai). Concluzia: marxismul a invins pe termen lung virusand sistemul educational, cheia pregatirii noilor generatii.

  4. pehash spune:

    “Comunismul” de care scria Marx nu a functionat niciodata si probabil ca nu ar putea functiona din cauza naturii umane. In Star Trek gasim cea mai fidela reprezentare a societatii comuniste, asa cum si-o imagina el in 1848. Pacat ca se perpetueaza aceasta confuzie..

  5. Harald spune:

    Pentru Europa, problema nu se rezolvă sacrificând ”un pic de bunăstare, puțin confort”. Politica germană e plină de oameni ai rușilor, Gerhard Schroeder și Joschka Fischer fiind cele mai notabile exemple, dar nici pe departe singurele. În 1991, SPD-ul și-a cerut scuze de la publicul german pentru relațiile sale cu STASI, după care lucrurile au continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

    Iar astăzi, când fostul ofițer KGB rezident la Dresden și aflat mult mai des în RFG decât le-ar plăcea unora dintre politicienii germani de azi să recunoască, a ajuns țar la Kremlin, e greu să ne imaginăm că-și dorește cineva la Berlin un seism care să măture oamenii rușilor.

    La 10 ani după Hitler nu era posibil un fost cadru Gestapo în fruntea Germaniei pentru că acolo se aflau vreo 320.000 de militari americani și o mulțime de baze militare, nu de altceva. Chiar și astăzi, la Grafenwoehr se pot vedea tancuri americane, care au ținut țara departe de nostalgiile naziste, însă cu privire la nostalgiile comuniste nu le-a zis nimeni să aibă grijă :P

    • Corneliu Cazacu spune:

      Va inselati cu privire la Joschka Fischer. E o prostoe lansata de Pacepa, care nu mai avea nici un fel de date despre JF si vorbea din amintiri, bazat doar pe trecutul de stinga al lui JF.

      http://www.blick.ch/news/ausland/putin-will-die-weltmacht-id2827587.html

      • Harald spune:

        L-am întâlnit personal pe Joschka Fischer, mult înainte de a ajunge la guvernare (el, nu eu :P ) și sincer să fiu, habar n-aveam că Pacepa are vreo părere despre el. Pe vremea aceea, despre Pacepa auzisem doar la Europa Liberă.

        Oricum, uitați-vă un pic prin biografia lui, o să găsiți unele lucruri interesante și vă mai reconsiderați dvs.părerea :)

        • Corneliu Cazacu spune:

          Biografia trecuta e mai putin interesanta (si o cunosc cit de cit) comparativ cu prezentul. Agentii de influenta se vad in momente ca acestea si comentariile lui JF (cel citat nu e primul) nu suna a atitudine pro-rusa (indiferent de ce-a facut acum 50 ani).

          • Harald spune:

            Nu e vorba de ce-a făcut acum 50 de ani, e vorba de ce-a făcut când s-a aflat la guvernare. Ce-a făcut acum 40-50 de ani ar avea relevanță pentru dvs., ca să înțelegeți despre ce personaj vorbim. Când te apuci să organizezi o revoltă comunistă în fabrica unde lucrezi, iar asta în mod separat și independent de sindicatul existent, cât de naiv să fie cineva încât să creadă că n-ai nicio legătură cu Moscova? Este politica tipică desfășurată de KGB în acei ani, sprijineau pe oricine din vest care era anti-sistem, inclusiv Rote Armee Fraktion.

            Când în mașina ta s-au transportat arme furate dintr-o bază americană, folosite ulterior la asasinate teroriste, cât de naiv să fie cineva încât să creadă că n-ai nicio legătură cu Moscova? Cât de naivă să fie Moscova, încât să nu te contacteze? Mai ales când există poze cu tine, în care îi dai în cap unui polițist?

            Iar când te afli la guvernare și inițiezi elaborarea prorgramului de închidere a tuturor centralelor nucleare ale țării, preferând în schimb creșterea dependenței de gazul rusesc printr-un nou gazoduct, cât de naiv să fie cineva încât să creadă că n-ai nicio legătură cu Moscova? Asta întmplându-se în urmă cu 15 ani, nu în urmă cu 50 de ani!

            Ce-ar fi să-i aducem azi pe Mircea Geoană și pe Cozmin Gușă la guvernare, să decidă ei închiderea centralei de la Cernavodă și triplarea importurilor de gaz din Rusia? Nu credeți că i-ar alunga lumea cu pietre?

  6. Andrei spune:

    Pacat ca acest tip de analiza apare aproape exclusiv in publicatii din Romania, Polonia etc. Adica, nu in publicatii cu limba de circulatie internationala.

    Intre timp, “jurnalisti” precum Seumas Milne continua sa faca apologia lui Putin, a lui Maderas si a altora cu acelasi profil, si sunt publicati constant in The Guardian, The New Statesman et al.

    Cu riscul de a parea crud, cred ca asta e cea mai mare problema a crizei din Ucraina.

    Cu cat esti mai departe de Rusia, cu atat o intelegi mai putin.

  7. casandra spune:

    Un text foarte frumos scris și emoționant.
    Dar nerealist.
    Procesul de la Nurnberg și denazificarea au fost posibile doar prin ocuparea Germaniei de patru armate victorioase într-un război mondial și prin împărțirea țării. Și chiar și în aceste condiții, eșaloanele inferioare ale regimului nazist au fost recuperate în poziții tehnice de mare importanță după război. Și nazismul tot nu a sucombat, el mai renaște și azi în formule alterate prin diferite părți ale lumii.
    URSS nu a fost înfrântă într-un război propriu-zis, nu a fost ocupată de armate străine. Iar utopia comunistă nu a murit încă doar din vina exclusivă a lăcomiei irepresibile și animalice a capitalului. ”Marile realizări” ale neoconservatorismului instalat la butoanele politicii mondiale începând cu anii 80 ai secolului trecut, în termeni de inegalitate și precarizare a claselor mijlocii, sunt la rădăcina supraviețuirii utopiei comuniste. În debutul secolului XX, aceeași lăcomie, suportată de popoarele europene pe parcursul secolului anterior, a construit atractivitatea ideii comuniste. Ne învârtim în jurul acelorași idei politice falimentare, incapabili să ne controlăm cele mai de jos instincte: lăcomia și violența.
    Și tot lăcomia pentru profit a marilor capitaluri ne-a condus la impasul strategic de astăzi: dacă Europa este blocată de interesele economice ale propriilor companii să ia atitudine fermă față de Rusia, SUA este la fel de blocată în privința Chinei. Iar speranța ca Rusia și China să nu se asocieze în acelși joc global este stupidă. Amândouă au demonstrat, în doar aproape patru decenii, că pot ”sufoca” orice putere dându-i să ”mănânce” până-i stă în gât.
    S-ar fi putut imagina că șefii unor mari companii americane îl vor sfida pe președinte și vor participa la întâlniri pe terenul ”inamicului” în plină confruntare? Azi, se poate. Capitalul privat s-a umflat pe seama activităților desfășurate în China și Rusia, s-a concentrat în câteva mâini până la dimensiuni colosale. Și azi se opune deciziilor propriilor state.
    Se desfășoară aici un joc de putere în care ideile politice, ideologiile clasice nu mai constituie obiective, ci combustibil.

    • Andrei A. spune:

      Războiul rece a pervertit profund întreaga noțiune de denazificare. Foști membri ai Gestapoului au fost recuperați de securitatea est-germană. Iar dacă ați avut ocazia să vedeți documentarul lui Marcel Ophuls, Hotel Terminus, The Life And Times Of Klaus Barbie, există pasaje întregi dedicate recuperării călăului din Lyons de către serviciile de informații americane. Cererii de extrădare a francezilor nu i s-a dat curs pentru că serviciile lor erau penetrate de comuniști și exista riscul ca rețeaua din Germania de est să fie deconspirată.
      Ce mai vedem în film, atestat de foști ofițeri CIA, este că rețeaua de exfiltrare a unor foști naziști nu a fost doar o manifestare “creștină” a Vaticanului (firesc anti-communist), ci un efort logistic susținut direct de administrația de ocupație a acelor vremuri.
      Deci a existat un “pragmatism” de ambele părți, tot așa cum în România au fost co-optați foști legionari în “noile structuri”.
      În Germania a fost mai demult o expoziție cu tema responsabilității Wehrmachtului în ce privește crimele de război. A fost extrem de prost primită- cred că orice popor are nevoie să se agate de ceva din trecut care disculpă spațiile întunecate. La fel, în Franța, discuțiile despre Rezistență, care a salvat onoarea Franței, derapează inexorabil în conflictul dintre rezistenții comuniști și celelate facțiuni- un capitol nu foarte luminos… Pentru ruși, această oră astrală, ca să-l citez pe Zweig, au fost al doilea război mondial și Armata Roșie.
      În ce privește noțiunea ca un fost mare nazist să conducă Germania la 10 ani după război, ea a existat cu adevărat cel puțin în mintea unora din conducerea hitleristă. Himmler s-a visat în postura asta și ca atare a inițiat tratative de pace cu aliații, care nu au dus nicăieri. Tot el a transformat tacit SS într-un fel de stat în stat, cu propria industrie de armament, propriile unități militare și un departament economic cu legături în toată lumea și care administra și valorifica nu doar bunurile expropriate de la cei exterminați în lagăre ci și fonduri însemnate în valută. Relocarea unor foști naziști în America de Sud (și chiar Siria, cum a fost cazul lui Alois Brunner, valorificat pentru experiența gestapovistă), ar fi fost mult mai anevoioasă fără acest “cosmopolitism” al SS-ului.
      Sînt multe locuri în fosta URSS unde Stalin a rămas popular până în ziua de azi. Aș postula că după ce va fi dărâmată ultima statuie a lui Lenin, Djugașvili va mai avea încă efigii. Am cunoscut georgieni care au fost oripilați când le-am spus că Stalin a fost cel mai mare criminal al istoriei. Dar dincolo de mândria “locală”, Lenin este ceva mai confuz în psihele post-sovietic în vreme ce Stalin este asociat nu cu Gulag și cu al doilea război mondial. Este un eveniment istoric care depășește în importanță războiul civil pentru mulți dintre ruși. Propaganda care se face acum de la Moscova se folosește în bună măsură de acest fapt, încercând să stabilească analogii care să meargă cu 70 de ani în urmă. Îmi aduc aminte că atunci când m-am întâlnit prima oară cu un rus, a fost mirat că nu-i știam limba. Și cum nici el nu știa engleză, ori franceză ori germană, am dat din cap și am plecat. Pe fața lui se vedea un fel de stupoare, ca a unui roman constatând că interlocutorul lui nu știe o boabă de latină. Sînt sigur că această vocație imperială nu este doar în mintea lui Putin.
      Cinic însă, și fără să susțin ceea ce fac rușii acum- nu numai că “fostele structuri” au fost acceptate de Occident în forma lor metamorfozată, dar la căderea comunismului în Europa de Est, nu a existat o pronunțare clară în sensul în care s-ar fi interzis URSS-ului de atunci și Rusiei moștenitoare de mai târziu, de a fi o mare putere (cum a fost cazul Germaniei). Deci a rămas o zonă gri, cel puțin în sensul publicării detaliilor înțelegerilor de atunci. Cine își închipuie că reformatorul Gorbaciov a admis retragerea trupelor sovietice și cu generozitate a spus luați voi tot ce rămâne, e naiv. Deci, fără ca să dau un suport moral pentru ce face Putin, punctul lui de vedere este că din 1989 încoace, Rusia a fost “păcălită”.

  8. Sergiu Simion spune:

    O analiza corecta mai putin lirismul desuet din finalul ei si invocarea unui viitor contrafactual absolut utopic : “dacă Rusia post-sovietică și-ar fi asumat măcar o parte din vinovăţie. Ea însăși ar fi devenit, poate, o ţară la fel de prosperă ca Germania de Vest după Război, unde asumarea culpei naziste a fost motorul purificării conștiinţei naţionale și al progresului”.
    In acest caz , exact ca si in cazul Germaniei naziste , nu exista “daca” ( fara procesul de la Nürnberg , Germania nu si-ar fi recunoscut niciodata vinovatia ).
    Pe de alta parte , Europa se confrunta acum cu cea mai mare provocare existenta dupa 1945 pentru pentru civilizatia si democratia europeana si occidentala , a carei aparitie a fost prevazuta doar de catre tarile din Est respectiv de disidentii si intelectualii lor care au cunoscut in mod nemijlocit mentalitatea si iadul comunist.
    Actiunea SF cu mascati , bate , arme , si trupe fara insemne din Ucraina , nu este decat primul pas dintr-un scenariu complex al razboiului total, informational, psihologic si geopolitic ( inclusiv in spatiul virtual si dincolo de ”Matrix” ) impotriva UE si Occidentului , razboi in care au fost analizate si exploatate la scara globala toate caracteristicile si fisurile mentalitatii si democratiei occidentale care a facut gresala sa subestimeze ravagiile mentalitatii post-kaghebiste si dughiniste intr-o Rusie acaparata de siloviki . Rezultatul de cosmar este o tara care geografic apartine Europei , dar care isi antreneaza copiii si fetitele de 12 ani cu pistoalele mitraliera si „ pentru viitor ” (http://sergiusimion.blogspot.ro/2014/04/noul-razboi-total-impotriva-democratiei.html )

  9. Ela spune:

    Stimata doamna C.Cioaba, acest excelent articol deschide, din punctul meu de vedere, cutia Pandorei…ceea ce poate fi si constructiv, evident (!), cu conditia insa sa o scuturam bine ;) , ca sa iasa din ea si speranta (legitima) in victoria binelui fata de rau.
    La intrebarea “Occidentul este naiv..?”, eu as raspunde ca este AROGANT, ceea ce-l impiedica sa judece lucid, respectiv sa ia masurile corespunzatoare gravitatii actelor comise, pentru simplul motiv ca le minimalizeaza importanta, si asta dintr-un dispret superior fata de cei care le comit! Subaprecierea adversarului este o atitudine periculoasa si paguboasa, la fel ca si diabolizarea lui, de altfel…
    Putin nu are doar defecte, el este un abil strateg si un fin psiholog, iar ca adept al sporturilor martiale el nu neglijeaza forta adversarului, ci se foloseste de ea in mod inteligent! Probabil deci ca, de ex, nu va intarzia momentul in care sanctiunile occidentale se vor intoarce impotriva celor ce le-au emis…!? Iar daca, totusi se va declansa un conflict armat de amploare, intre cei care cred in justetea luptei lor (pro-Putin!) si cei care sunt trimisi sa se razboiasca pentru o cauza care le este absolut indiferenta (occidentalii), s-ar putea sa fim dezamagiti de deznodamant…in cazul, fericit, in care vom mai fi in viata….
    Cat despre comunism si crimele comise pe altarul sau, cred ca suntem in prezenta unui fenomen un pic mai subtil si cu efecte mai nocive, decat “simpla” amnezie : refularea completa a unui trecut care ne sacaie!
    Vestea buna este insa ca refularea se trateaza mai simplu decat amnezia, cu conditia sa nu fie prea temeinic instalata…

    • Sergiu Simion spune:

      ” Putin nu are doar defecte, el este un abil strateg si un fin psiholog, iar ca adept al sporturilor martiale el nu neglijeaza forta adversarului, ci se foloseste de ea in mod inteligent! Probabil deci ca, de ex, nu va intarzia momentul in care sanctiunile occidentale se vor intoarce impotriva celor ce le-au emis…!? Iar daca, totusi se va declansa un conflict armat de amploare, intre cei care cred in justetea luptei lor (pro-Putin!) si cei care sunt trimisi sa se razboiasca pentru o cauza care le este absolut indiferenta (occidentalii), s-ar putea sa fim dezamagiti de deznodamant…in cazul, fericit, in care vom mai fi in viata….”

      Poftim ??!! Dna Ela, daca ati facut cumva facultatea la Moscova, sub pseudonim sau daca sunteti aici “undercover” puteti sa recunoasteti fara nici o consecinta, in democratie nu va va impusca nimeni. Garantat. Mai departe, nu mai aveti nici o garantie, dar se pare ca exact acest lucru il doriti.

      Tocmai de aceea , sincer nu va doresc sa va intalniti (…) vreodata cu asemenea agenti in carne si oase ai democratiei lui Putin ” abil strateg si fin psiholog” :) )(http://i1.mirror.co.uk/incoming/article3411988.ece/alternates/s615/Pr-Russian-forces.jpg ) , cu atat mai putin cu mastile, AKM-urile , batele , rangile , lanturile, si cutitele lor care au cucerit democratic Crimeea si Ukraina , si care sunt mai convingatoare pe cutia craniana a nefericitilor intalniti in calea lor decat toate argumentele `telectuale si metafizice ale unor preopinenti ai dvs. Dar , desigur, daca doriti, este dreptul dvs democratic. Sanatate.

      • Ela spune:

        Dle S. Simion, daca v-am inteles bine, dvs sunteti ferm convins ca un tiran (dictator,etc.), in cazul de fata Putin, este nu numai sangeros si machiavelic, dar obligatoriu un idiot (!), cu desavarsire lipsit de calitati sau de vreo urma de subtilitate, deci nul in strategie sau in psihologie! Altfel spus, nu merita sa intelegem cum functioneaza individul, pentru ca stim deja tot ce va urma:este absolut previzibil!?…S-ar putea sa nu se stie…
        Dupa parerea mea, subapreciati personajul si minimalizati astfel pericolul, adica va incadrati in multimea de a-tot-stiutori un pic aroganti, care refuza sa admita realitatea, sau macar sa ia in cont probabilitatea ca cel pe care-l detesta nu are doar imense si numeroase defecte…!?

        • Sergiu Simion spune:

          Nu , nu m-ati inteles bine pentru ca dvs nu discutati cu argumente desi aveti textul in fata , ci veniti doar ca cu parerile si impresiile dvs subiective.
          Daca in acest caz stiam ca va intereseaza convingerile mele personale vi le spuneam singur daca ma intrebati, dar dvs ati preferat sa le enuntati in locul meu. Totusi, cum am si eu dreptul la opinie le rezum mai jos ca sa nu va mai chinuiti sa le presupuneti de una singura :

          „… situatia in care se afla acum si UE si NATO luate total prin surprindere ( inca o data dupa precedentul Georgiei ! ) de agresiunea ruseasca brutala in Ucraina, seamana cu situatia creata in vara trecuta prin tentativa de lovitura de stat din Romania care a bulversat nu numai romanii, ci si UE si USA . Ambele agresiuni au actionat intr-o zona aflata in afara grilelor UE si a grilei democratice in general.
          Diferenta este ca actiunea SF cu mascati si trupe fara insemne din Ucraina , nu este decat primul pas dintr-un scenariu complex al razboiului total, informational, psihologic si geopolitic ( inclusiv in spatiul virtual si dincolo de ”Matrix” ) , razboi in care au fost analizate si exploatate la scara globala toate caracteristicile si fisurile mentalitatii si democratiei occidentale care a facut gresala sa subestimeze ravagiile mentalitatii post-kaghebiste si dughiniste intr-o Rusie acaparata de siloviki . Rezultatul de cosmar este o tara care geografic apartine Europei , dar care isi antreneaza copiii si fetitele de 12 ani cu pistoalele mitraliera si „ pentru viitor ” .
          UE si Occidentul se afla acum in situatia de a cunoste pe viu proverbul romanesc ”pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti”. Mai exact , ceea ce americanii au construit numai in fictiunile cinematografice , distopiile atemporale si scenariile catastrofice moderne, rusii au construit la alta scara si exact in realitatea acestei lumi.
          Este pretul platit de Occident pentru necondamnarea comunismului si nerecunoasterea crimelor lui care le-au depasit de fapt pe cele naziste.
          In acelasi timp este cea mai mare provocare existenta dupa 1945 pentru pentru civilizatia si democratia europeana si occidentala , a carei aparitie a fost prevazuta doar de catre tarile din Est respectiv de disidentii si intelectualii lor care au cunoscut in mod nemijlocit mentalitatea si iadul comunist.”
          http://sergiusimion.blogspot.ro/2014/04/noul-razboi-total-impotriva-democratiei.html

          Ce faceti dvs in schimb ? Ca sa rezum , veniti tot cu parerile dvs despre viata si lume, si tot fara argumente :

          „ Dupa parerea mea, subapreciati personajul si minimalizati astfel pericolul…”

          Este numai parerea dvs si este bine sa o pastrati pentru uzul propriu , nu sa o atribuiti si altora. Adica exact in momentul in care trupe fara insemne si huligani mascati inarmati cu pistoale mitraliera, bate , rangi , lanturi si cutite au dat foc Europei , veniti dvs si ii faceti complimente lui Putin pe care il considerati un „ abil strateg si fin psiholog” si ne apostrofati ca nu facem si noi acelasi lucru.
          Sa va dam dreptate , poate ca sub pseudonim sunteti si un analist militar de exceptie,etc. ( spre deosebire simplii cetateni care nu avem aceste competente) deci aveti argumente care ne pot lamuri si pe noi .
          O puteti face raspunzand clar si concis la doua intrebari :

          1) Cat de abila ( si geniala ) strategie este aceea in care o uriasa armata incercuieste (http://www.washingtonpost.com/wp-srv/special/world/images/w-RUSIv5.jpg) o intreaga tara, dar cu o armata de n ori mai mica , distrugand echilibrul european si incalcand legile si reglementarile in vigoare dupa 1945 ?
          2) Unde vedeti dvs , si in ce consta „fina psihologie” de care vorbiti ?

          Daca sunteti o persoana cu convingeri democrate veti raspunde onest si la obiect. Succes.

          N.B. Observ ca aveti o problema cu (ne)recunoasterea meritelor lui Putin si inca una cu „aroganta” Occidentului pe care de fapt il socotiti vinovat de toate actiunile si relele care se intorc impotriva lui din Rasarit ( de fapt , si ca sa spunem adevarul , toti cei care au alta opinie decat aceasta pe care o aveti dvs ii considerati „aroganti ” ) :

          „ La intrebarea “Occidentul este naiv..?”, eu as raspunde ca este AROGANT, ceea ce-l impiedica sa judece lucid, respectiv sa ia masurile corespunzatoare gravitatii actelor comise, pentru simplul motiv ca le minimalizeaza importanta, si asta dintr-un dispret superior fata de cei care le comit! Subaprecierea adversarului este o atitudine periculoasa si paguboasa, la fel ca si diabolizarea lui, de altfel…”

          „ Iar daca, totusi se va declansa un conflict armat de amploare, intre cei care cred in justetea luptei lor (pro-Putin!) si cei care sunt trimisi sa se razboiasca pentru o cauza care le este absolut indiferenta (occidentalii), s-ar putea sa fim dezamagiti de deznodamant…in cazul, fericit, in care vom mai fi in viata….”

          In final , sa traducem in romaneste alocutinea dvs de factura pur rasariteana : Occidentul este arogant, dar Putin este modest si il ataca pentru a-l pune la punct, iar finalul luptei pentru pace declansata de cei care nu vor razboi , este decis de cei care cred in cauza lor justa ( pro-Putin ) si sunt absolut convinsi de necesitatea luptei lor de clasa ( pardon! ) , si nu de cei care lupta asa, in general si fara chef , pentru democratia in care nu cred si care le este de fapt indiferenta.

    • cinic spune:

      pana una alta Rusia e in recesiune. Oficial, de la FMI.
      Si Reagan i-a bagat in dezastru cand au incercat sa tina pasul. Se va mai intampla odata [si incepe cu o scadere serioasa a exporturilor Gazprom].

  10. R.A.Muresan spune:

    Excelent articol. Cred ca Procesul Comunismului ar trebui facut chiar daca intre timp vor fi murit toti cei care l-au sustinut.
    Insa astazi in Romania sint inca atitia oameni cu scoala care pretind senin ca comunismul a fost bun. Sint oamenii spalati pe creier, sint oamenii bolnavi care nu s-au vindecat niciodata de comunism si care probabil vor muri asa, comunisti. Sint oamenii care nu-si dau seama ca au nevoie de ajutor, caci indoctrinatii sint ca si alcoolicii: fara ajutor nu-si mai revin niciodata. Oamenii acestia sint cei care voteaza coruptia oriunde si oricind e posibil, oamenii acestia isi fac apropiatii sa sufere, oamenii acestia ii invata pe cei tineri sa consume ideologia goala.

    Altfel, nu cred ca Occidentul sufera de amnezie: cred mai degraba ca motivele pentru care nu a judecat cu-adevarat comunismul sint cu mult mai profunde si stau la radacina culturii moderne. Mi se pare evident ca oamenii s-au obisnuit sa creada nu atit in progres, cit in ideile stingiste: ca viata mai buna li se cuvine tuturor numai si numai pentru ca se nasc sau sint botezati. Prin analogia cu ideile politice de stinga, chiar religia crestina este, printre religii, una de stinga: fiindca religia crestina e plina de promisiuni — si intr-adevar, iubirea “universala”, renuntarea la avut, credinta in venirea/intoarcerea lui Mesia, in omul providential sau macar intr-un tatuc, fie el cizmar: ce sint acestea daca nu idei de stinga? Ce sint acestea daca nu trimiteri la utopie? Caci oamenii sint incurajati sa spere irational, daca nu intr-o viata de aici, macar sau mai ales intr-o viata de dincolo. Sa fie asta o simpla caricaturizare a religiei crestine?
    La romani si nu numai, trecerea de la crestinsm la comunism s-a facut practic peste noapte: la jumatatea secolului trecut a fost nevoie de mai putin de-o generatie pentru a se trece la comunism iar dupa ’90, a fost o chestiune de luni pentru ca poporul sa-si redescopere vocatia profund crestina. Cred ca trecerile astea rapide de la un crez la altul ne spun citeva lucruri importante atit despre oameni, in general, nu doar despre romani, cit si despre inrudirea intima dintre ideologii ce par foarte diferite.
    Vorbim de modele culturale stravechi: in aproape toate religiile clasice e incurajata viata simpla si e descurajata indestularea. Exista si exceptii extraordinare — de pilda, la egiptenii vechi faraonul era asimilat cu divinitatea. E interesant de observat ca in modernitate vorbim despre analogia dintre dictatorii comunisti si faraoni: in comunism avem procesiuni uriase, defilari, manifestatii, adulatii publice de proportii dar si proiecte colosale.
    Credintele si promisiunile sint foarte importante in metabolismul popoarelor, iar daca acestea pot fi cuprinse intr-o singura ideologie, nu mai conteaza daca aceasta e una religioasa sau politica. Caci popoarele nu dinsting prea bine intre religie si politica, chiar daca ne place sa ne amagim cu secularismul modernitatii. Religiile ramin in general nereformate, politicile se reformeaza foarte greu sau deloc, mai ales intr-un climat suprasaturat de coruptie si frustrari. Se dovedeste ca o religie clasica nu poate corecta de una singura erorile grave ale politicienilor: sa ne amintim ca crestinismul nu incurajaza deloc judecarea celor apropiati, dimpotriva. Dar iata ca nici macar ideologiile politice si religioase luate impreuna sau separat nu pot combate eficient coruptia endemica: iar justitia abia daca-i face fata si e adesea pe cale de a fi dovedita. Insa, desi coruptia este raul modern prin excelenta, acesta se sprijina covirsitor pe climatul microsocial intretinut de modelul cultural traditional dat de religie si politica. Asadar, coruptia nu exista independent de cultura, ci tocmai datorita felului in care cultura, prin religie si politica actioneaza in societate. Asa cum arata astazi, atit religia cit si politica intretin de fapt iluziile si coruptia.
    Din tragediile veacului trecut am inteles, tirziu, o lectie dificila: nu ne putem descurca fara religie sau politica — mai ales ca revolutiile si razboaiele ne infricoseaza, ne paralizeaza si in cele din urma ne ucid –, solutia e mereu aceeasi si e data de rabdare si reforma. Rabdarea e o conditie necesara intelegerii — fara intelegere, reforma insasi ramine utopica.

  11. Ion Bradu spune:

    Frumos.La obiect.Felicitări.Ion Bradu, Chișinău.

  12. euripide spune:

    multe adevaruri in ceea ce spuneti
    doar ca dupa 1989 in occcident nu mai era liberalism ci corporatism (mai aproape de comunism decit de capitalismul autentic). vestul nu era interesat de backgroundul celor care preluau puterea in fostele blocuri sovietice. lupta se dadea pentru impartirea prazii – implantarea supermarketurilor, mallurilor, bancilor si bancomatelor. unde s au refugiat oligarhii care au acaparat si ulterior transferat resursele naturale/vitale (energie, gaz, petrol,minerale etc.) ale tarilor de origine ?rezultatele “antreprenorilor” care au demantelat fabricile, pirjolit paminturile si devalizat bancile sint foarte vizibile azi. statul are controlul taxelor si impozitelor restul revenind feudelor si monopolurilor private.

  13. florian n spune:

    Articolul e bun, dar trebuie completat cu date despre puterea economica a Rusiei. Pe termen mediu si lung, Rusia nu rezista. PIB-ul ei e mic de tot. Au aparatul propagandistic bine pus la punct.

  14. Kor spune:

    Istoria nu se repeta. Aici sunt de acord cu istoricul Lucian Boia. Dar as nuanta: nu se repeta in detaliu. Sunt tipare (patterns, cum ar spune anglo-saxonii) pe care e imposibil sa le ignori, si care par sa reapara dupa decenii sau secole, daca stai sa analizezi atent istoria umanitatii. Si nu numai, din moment ce dictonul latin “Mutatis mutandis” a ajuns sa fie cheia de bolta a cercetarii geologice.
    As remrca, in contextul acestui articol, doar doua dintre aceste tipare:
    1. Tendinta expansionista a Rusiei. Slavii rasariteni, desi (sau poate tocmai pentru ca) au fost organizati ca entitate statala de scandinavi, au fost mereu in expansiune de-a lungul istoriei. Odata cu separarea Bisericii ruse de Bizant, orizonturile pareau deschise spre toate punctele cardinale. Si raman, in continuare.
    2. De-a lungul istoriei democratiile nu au reactionat niciodata rapid impotriva unei agresiuni a unei forte autoritariste. Asta e democratia. Dar au castigat, pana la urma, confruntarea.

    • Harald spune:

      Tendința expansionistă a Rusiei, deși reală, este contrabalansată de o profundă teamă de Occident. Cu toate fanfaronadele lor, rușii sunt conștienți de inferioritatea lor în fața Occidentului. Dacă lumea civilizată nu ar fi avut disperată nevoie de ei pentru a-l opri pe Hitler, Rusia ar fi rămas unde e și acum, nu ar fi ajuns cu tancurile în Europa Centrală. Putin încă nu poate accepta ideea că momentul lor de glorie a trecut odată cu Brejnev, dar dacă el nu se va obișnui cu ideea, va face asta succesorul lui.

      Democrațiile liberale câștigă confruntările pentru că au de partea lor forța economică. În timpul WWII, Statele Unite au construit întâi mai multe nave decât putea scufunda submarinele germane în Atlantic și abia după aceea au trecut la vânătoarea de submarine. În timp de pace, atât timp cât rușii emigrează în vest și nu invers, e greu să susțină cineva superioritatea modelului rusesc de societate. Dincolo de propaganda de la Russia Today, migrația e o reflectare obiectivă a realităților economice și sociale.

      • Sergiu Simion spune:

        Dupa dvs , si probabil dupa principiul “cea mai buna aparare este atacul”, Rusia lui Putin ataca …de teama. Asa sa fie, dar lamuriti-ne totusi.
        Aveti cumva vreo garantie oculta , sau v-a soptit cineva pe cai neoficiale , ca Putin se va opri la Odesa , ca dupa Ucraina nu va urma Transnistria , dupa aceasta ( sau in acelasi timp ! ) gurile Dunarii si ca se va opri aici ?! Nu de alta , ar fi foarte interesant sa stim nu numai noi, ci si intreaga Europa.

        • Harald spune:

          Ceea ce a atacat Putin nu este Occidentul, da?

          El va trebui oprit, pentru că perturbă echilibrul zonal, dar deocamdată armata rusă nu a invadat Ucraina, așa că Ucraina nu poate face apel la trupe străine care să o apere. Da, știm cu toții că insurgenții sunt ruși și localnici pro-ruși, dar nu poartă insemne și drapele, deci o intervenție occidentală full-scale nu este posibilă. Deocamdată, tratatul din 1994 nu e încălcat în litera lui, iar părerea mea este că Putin nu îl va încălca. Exact după modelul blocadei Berlinului, când Stalin nu a încălcat niciun tratat.

          România, Polonia sau țările baltice sunt într-o cu totul altă situație, ele sunt membre NATO și pot face apel la trupe străine care să le apere. Însă nu se va ajunge până acolo, pentru că NATO reprezintă Occidentul, iar Rusia nu va ataca Occidentul decât dacă va fi invadată, la fel ca pe vremea lui Napoleon sau Hitler.

          Părerea mea este că nu îi înțelegeți pe ruși. ”Rușii sunt precum câinii, știu să recunoască forța și să o respecte”, vedeți cine a spus chestia asta. În ce mă privește, am crescut câini timp de peste 30 de ani și vă rog să credeți că nu e mare diferență între ei și oameni. Problema este că nu poți lovi un câine de câte ori treci pe lângă el, trebuie să găsești un modus vivendi în preajma lui și să nu apelezi la ciomag decât dacă te atacă direct. Altfel, în timp el se bate cu alt câine, trebuie să fii atent la ce fac ei, ca să nu te atace și pe tine, dar n-ai de ce să intervii dacă nu te atacă și pe tine.

          În rest, în viața de zi cu zi, ca să nu ai probleme cu câinii, trebuie să vorbești cu blândețe și să târăști după tine un ciomag mare. Ceea ce funcționează excelent la stână, chiar și când e vorba de copii de 8-10 ani, câinii nu-i atacă dacă trag după ei un ciomag. Dar dacă ridici ciomagul, câinele se simte amenințat și te va ataca. Așa că ar fi bine să faci asta doar dacă ai destulă forță și numai când e realmente nevoie. Nu să fluturi aiurea ciomagul, pentru că atunci vei provoca inutil câinele.

          Pentru comparație, vedeți că americanii tocmai aduc în Europa avioanele F-35, e prima dată când vor traversa Atlanticul. Vor fi prezentate publicului englez la spectacole aeriene, pentru că Anglia a contribuit cu bani la programul de dezvoltare a lor. Nu credeți că asta e exact aplicarea teoriei despre folosirea ciomagului, tocmai cea expusă mai sus? :P

          • Sergiu Simion spune:

            Intrebarea era daca aveti vreo garantie ca Putin se va opri la Odesa si nu va ataca dupa aceea Transnistria, gurile Dunarii , etc. ( de fapt americanii au recunoscut ca rusii au un comportament imprevizibil si intentiile lor nu le pot fi anticipate :) ) )

            In mod evident dvs intelegeti comportamentul cainilor , dar in privinta modului in care intelegeti mentalitatea rusilor ( mai exact mentalitatea de tip sovietic reactivata acum in forta ) am serioase rezerve. Va recomand acest excelent documentar :

            http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil

            • Harald spune:

              Îmi pare rău, chiar nu stau două ore să mă uit la un documentar despre lucruri pe care le știu de zeci de ani. Aveam 4 ani, iar Brejnev încă era bine-merci, pe vremea când am început să ascult Europa Liberă, împreună cu bunicul :)

              Putin nu va ataca nici Odessa și nici Transnistria, ce vrea el este să aibă niște state satelit între Rusia și NATO. Dacă înghesui un câine într-un colț și nu-i lași un spațiu de securitate în care să se simtă confortabil dpdv psihic, o să sară la tine. Simplu.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristina Cioaba


Cristina Cioaba

A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010).... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)