Home » Analize »Media / Tech »Opinie » Citesti:

Antena 3 și procesele totalitare (studiu comparativ)

Mircea Valeriu Deaca octombrie 6, 2012 Analize, Media / Tech, Opinie
24 comentarii 2,447 Vizualizari

O seară petrecută la Antena 3, Sinteza zilei din 2 octombrie ne dezvăluie câteva din resorturile retorice ale rețetei audiovizuale ale acestui tip de emisiune. O analiză și o comparație cu puneri în scenă similare ne poate oferi și o explicație a succesului său de public. Un material filmat la un proces nazist ce poate fi găsit pe youtube oferă o similaritate frapantă.

Pentru început remarcăm o punere în scenă de tip ”instanța de judecată”. Modelul tipic conține sala propriu-zisă, însemnele autorității, o poziționare spațială a actorilor și o polarizare a actorilor în funcție de rolurile jucate. Rolurile lor sunt determinate de dialogul și de tipurile de afirmații pe care le enunță participanți : procurorul, martorii (de la bară și din sală), apărătorul, acuzatul și judecătorul. Cum enunțurile (aduc acuzații, aduc probe sau fac enunțuri cu valoare de adevăr, relatări sau mărturii, aduc contra-argumente sau declar sentințe) pot fi performate de un actor sau altul rezultă că un actor dat poate îndeplini mai multe funcții. De exemplu procurorul poate emite și acuzații și sentințe. Martorii se pot subclasifica în cei care atestă fapte reale și adevărate trecute, cei care sunt prezenți la proces acum și înregistrează validitatea procesului însuși și cei care judecă și constată o stare de fapt, adică jurații. Cele trei funcții pot fi disociate sau pot fuziona. Martorii procesului pot fi și jurații care legitimează și confirmă sentințele judecătorului.

Modelul tip al instanței de judecată este frecvent utilizat de cinematografia hollywood. Spectacolul curții de judecată are avantajul de a cuprinde o desfășurare narativă clasică în care punctul culminant rezidă în schimbarea de perspectivă și ”descoperirea” adevărului și a justiției. Schema narativă este identificabilă : o stare inițială este dezechilibrată de un eveniment declanșator, un eveniment inițiator care alterează starea de lucruri prezentă (de exemplu, în cazul clasic, un omor) ; are loc o constatare a dezechilibrului și se caută mijloacele pentru a răspunde (detectivul caută probele) ; au loc complicații și confruntări (confruntările sunt fie înscenate cu ajutorul schimburilor de replici acuzare vs apărare fie, în film, sub forma unui flashback sau a unui montaj alternat cu acțiunile detectivistice ale investigatorului) ; se ajunge la un rezultat, un climax sau o rezoluție și, în cele din urmă, se descrie starea finală și lecția morală (adică sentința reparatorie). Intre început și final are loc o transformare care, frecvent este de natură epistemică : ceea ce părea să aibe un sens are, de fapt, o altă semnificație. Iar ordinea și liantul social ies din nou întărite.

Modelul are multiple avantaje. Pe de o parte este o schemă ușor de înțeles. Este și o schemă suplă ce permite o serie de variații. Sunt filme care accentuează confruntarea verbală și de idei a actorilor în sală, sunt altele care profilează latura investigației detectivistice – filmul de acțiune ce are loc în exteriorul sălii de judecată – și alte insistă asupra conflictului interior. Un alt avantaj major este dat de latura afectivă a implicării spectatorului în confruntarea protagoniștilor și în aderența sa la valorile morale puse în joc. Pentru societatea americană punerea în discuție a valorilor democrației (justiție, echitate, dreptate, libertate de exprimare) reprezintă o formă de reiterare a caracterului lor de liant social, de principii fondatoare ale națiunii americane. Deasemenea latura de suspense este clar marcată în desfășurarea temporală a procesului. Suspense-ul este definit în acest context ca tensiunea creată de așteptarea publicului ca un rezultat imoral să aibe mari șanse de câștig de cauză și ca un rezultat moral să fie puțin probabil. Tensiunea spectatorului este potențată de suspense și de acțiunea pe care o performează protagonistul principal. Nota : protagonistul principal, țintă a identificării spectatorului este figurat de către travaliul regizoral, este rezultatul cinematografiei și nu este un dat obiectiv. El poate fi ocupat de oricare dintre rolurile enumerate mai sus (procurorul, avocatul, inculpatul, juratul – vezi de exemplu 12 oameni furioși – sau judecătorul). El este profilat în prim plan, are avantajul cadrării cinematografice, al centralitalității în cadru, are privilegiul monologului etic ce-l asociază cu enunțurile morale, este explorat în latura autenticității etice prin flashback-uri explicative și, câteodată, este identificat cu victima probabilă a suspense-ului.

Versiunea deliberativă a relației avocat vs jurați

Găsim o punere în scenă tipic hollywoodiană a schemei instanței de judecată în emisiunea La ordinea zilei și, în special, Subiectiv. Punerea în scenă e clasică. In partea dreaptă a cadrului se află detectivul – avocat în măsura în care apără idei-valori și procuror în măsura în care identifică acțiunea particulară care alterează ordinea normală a lucrurilor. El e în picioare și face o pledoarie sau pune întrebări maieutice fie juraților fie martorului așezați în boxă. Câteodată există și un reprezentant-apărător izolat al celeilalte poziții. In spatele protagonistului are loc spectacolul portretului acuzatului la care se face referință sau sunt expuse ”dovezile” (figurate într-un ecran gigant, cadru în cadru ce clonează chiar dispozitivul de televiziune, ecranul televizorului). Dacă ecranul din studio prezintă realitatea dezvăluirii atunci este evident că și ecranul televizorului meu de acasă face același lucru. Detectivul sau protagonistul este un dublu al spectatorului, o reprezentare a privitorului de acasă în capacitatea sa de a fi privitor la distanță a ceea ce este de la ”sine grăitor”, un privitor voaierist. In desfășurarea epică a acestei ”drame” investigative un fenomen neclar, incontrolabil devine o reprezentare cognitiv valabilă și etic etichetabilă. Detectivul este un cadru sau un filtru pentru emoțiile spectatorului. Metaforic scena reprezentată în studio este reprezentarea situației mele de spectator aflat în fața televizorului. In aceste drame investigative avem două planuri afective. De exemplu în Rear Window (Hitchcock, 1954) ideea unei crime care are loc dincolo de cadrul ferestrei, off-cadru, creează un fundal emoțional al criminalului/victimei și pe de altă parte asociază acest fundal afectiv emoției de suspense a reconstrucției a actului criminal și a stabilirii vinei ce se petrece în încăperea – studio. Detectivul, agentul narativ primar, este modulatorul emoției și empatiei pe care o are spectatorul cu acest fundal afectiv. Planuri din emisiune sunt cadre de reacție ale personajului (reaction shots) care reprezintă dispozitive retorice ce creează proeminență cognitivă și afectivă în ceea ce percepe privitorul a ceea ce e de văzut. Interesul spectatorului e provocat de expresiile faciale ale detectivului sau martorilor. Suntem într-un tur ghidat în care ne construim activ emoțiile și interesele cognitive în acord cu stările mentale ale detectivului. Alți modulatori afectivi sunt reprezentați de cadrele de reacție facială ale martorilor / jurați ori ale unui personaj feminin cum ar fi Dana Grecu.

In partea stângă a platoului de filmare stau așezati jurații, martorii sau detectivii. Funcțiile sunt variabile și sunt determinate de regia impusă de moderatorul-detectiv. Ei certifică, legitimează, aduc enunțuri mărturie sau doar rezonează afectiv (tonal, facial sau corporal) cu moderatorul. Ei întăresc sau legitimează dezvăluirea adevărului. Ceea ce făcea și corul antic. Un proces are sens afectiv pentru publicul său atâta vreme cât mulțimea – procesul public – e prezentă prin reprezentații săi. Mulțimea prezentă în instanța de judecată e o personificare a ordinii comunitare normale și naturale ; ordinea indentitară de menținut.

Drama procesuală este cea a descoperirii adevărului. Presupunerea fundamentală este că adevărul este ceva platonic imuabil și că el se descoperă. Imaginea săpatului după o comoară ascunsă este o metaforă persuasivă (deși știm că evidențierea adevărului este mult mai tehnică are procedee riguroase și presupune și factorul dialogic ori al consensului). Emisiunea de tip dezbatere ne pune în operă tocmai această anevoioasă muncă de excavare. Este de la sine înțeles pentru spectator că cine caută găsește. Controlul cognitiv și afectiv se identifică cu adevărul. Spectatorul confundă un act autentic de căutare cu un o stare de fapt dovedit ca fiind adevărată. Actul investigativ este un reality show on-line (dezvăluiri și răsturnări de situație în priză directă). Spectatorul este afectiv atașat de suspense-ul narativ și de calitatea veridică a evenimentului trăit, neregizat dinainte care poate prezenta în orice moment o surpriză, o răsturnare de situație neașteptată (ca în viață). Atașamentul afectiv, eliberarea tensiunii căutării prin sentința-concluzie determină spectatorul să confunde ceea ce e afectiv adevărat cu ceea ce e cognitiv adevărat.

Ceea ce este ascuns și trebuie adus la suprafață este, inevitabil, maculat de antisocial. Ceea ce este demascat îndeobște este ceea ce individul acuzat dorește să ne ascundă. Acest nivel profund este prin definiție marcat negativ etic ; este un fond irațional de dorințe reprobabile. In general oamenii joacă în viața socială multiple roluri, sunt proteici din acest punct ce vedere și au o complexitate umană. Procesul de tip nazist ori stalinist simplifică și reduce entitatea umană la o versiune cinematografică mai simplă, mai ușor de înțeles și de identificat. Individul este redus la o etichetă sau la o culpă. Iși pierde numele propriu pentru a fi o descriere identificatorie : el este cel care fură, care minte, care se ascunde sau o ființă lipsită de atribute.

Versiunea procesului în lipsa acuzatului

Sinteza zilei din 2 octombrie propune o variație mai captivantă a schemei instanței de judecată. Protagonistul, Gâdea, se identifică cu rolul victimei – într-o primă parte – ceea ce produce o empatie a spectatorului. De exemplu, el este victima unui complot și se legitimează ca cel care a făcut sau face acte de caritate, sociale, comunitare și mai ales campionul investigației operate în numele adevărului pentru beneficiul publicului. În crescendo în a doua parte a emisiunii el este detectivul care reface traseul probelor de pe ecranul din spatele său și procurorul care formulează capetele de acuzare. In cele din urmă, ca și judecător, enunță sentința și formulează învățămintele.

Punerea în scenă a emisiunii reia modelul curții. Protagonistul este în centru în picioare. În spate are ecranul și astfel și însemnele puterii. În fața sa, invitații așezați pe scaune sunt dispuși în două semicercuri. Aceștia joacă rolurile identificate mai sus. Ei fie încuviințează ca și martori în sală și astfel legitimează autenticitatea procesului, fie aduc mărturii și acuzații noi ca și martori ai trecutului sau rezonează cognitiv ori afectiv cu protagonistul. In schema de mai sus am pus deoparte acuzatul, criminalul ori victima. Acesta este un rol ambivalent căci poate fi și victimă (până nu e dovedit criminal) fie criminal (căci oricine știe ce a înfăptuit). Spectacolul unui proces prototip este și spectacolul focalizat pe entitatea acuzatului, cel care urmează, în urma procesului să sufere o transformare (să fie demascat sau să i se schimbe statutul).

In filmările clasice de documentar ale proceselor naziste sau staliniste procurorul judecător împarte planurile cinematografice single cu acuzatul. In cazul tipic de proces acuzatul împarte prim planul cu acuzatorul. In prim planurile dedicate lui, acuzatul este izolat, singur și redus la simpla sa prezență biologică. In fond o formă fără conținut. Sinteza zilei continuă în această direcție și elimină din scenă acuzatul pe care îl înlocuiește cu spațiul generos de gol din mijlocul studioului. Acuzatul este înlocuit cu o absență marcată cu insistență ca locul gol din mijlocul scenei. Am putea spune că acuzatul este astfel anihilat, nulifiat sau decorporalizat prin introducerea în punerea în scenă a tensiunii create de locul vacant. Desigur că urmele acuzatului, ale existenței sale sunt aparițiile mărturii documentare din fundalul cadrului gigant de televizor aflat în spatele protagonistului. Ca și în procesul nazist apărătorul este și el absent.

Acuzatul își poate susține și singur cauza și, prin urmare, câteodată în această emisiune i se permite acuzatului să aibe o voce decorporalizată. El însă nu are dreptul la corp, la gestică, la ton și în cele din urmă nu poate avea un discurs coerent. Discursul vocii sale off este întrerupt, parazitat sau acoperit de intervențiile brutal tonalizate din studio. In fond el este redus la a fi o voce acusmatic castrată.

Revăzând filmările procesului din 20 iulie 1944 în care Friesler este judecătorul iar Ulrich Wilhelm Graf Schwerin von Schwanenfeld este acuzatul rămâne în memorie agresiunea verbală a judecătorului-procuror care apare puțin în cadru. Semnele autorității (svastika și statuia conducătorului) și imaginea acuzatului ocupă alternativ vizualul. Banda audio se confundă cu agresiunea vocii judecătorului-procuror care se identifică cu o cauză ”majoră” maculată de acuzat. Ideologia sau ”marile principii” (națiunea, camaraderia, poporul german) sunt ceea ce încearcă să restaureze judecătorul. Procesul intentat acuzatului are ca obiectiv să elimine anormalul incontrolabil din această ordine prestabilită.

Similar Gâdea vorbește în numele unui popor (7.5 milioane de oameni) și le exprimă interesele în fața corupției, minciunii, ilegalității sau falsității. Axa etică și legitimitatea sunt construite. Retoric poporul ”real” nu a fost ascultat la referendum, dar poporul real este cel care, audiența postului o dovedește, plebiscitează Antena 3. Gâdea nu face decât să restabilească ordinea și să dea deoparte masca ipocriziei celor care amenință ordinea dictatului poporului. In prima parte a emisiunii Gâdea se constituie în partea lezată. Ca în orice narațiune în partea expozitivă sunt identificați actanții și rolurile lor. Gâdea, victima; CNA, agresorul; evenimentul destabilizant, complotul de eliminare al postului. Astfel în preambulul emisiunii CNA are un plan secret de închidere al postului Antena 3, acel post de televiziune care dezvăluie conform unei agende mesianice poporului minciuna și reprezentanții săi. Cine sunt acuzații? Ei sunt cei care în procesul stalinist erau reprezentanți de ”lacheii imperialismului” și astăzi sunt ”slujbașii lui Băsescu”(n.m. un slavonism). Emisiunea continuă cu o anevoiasă administrare a probelor. Cinematografic procesul culmină cu parazitarea și acoperirea vocii off a acuzatului de către actori-voci în studio. In cele din urmă, ca și Friesler, procurorul procesului tip nazist, Gâdea cere un răspuns clar ”da sau nu!” un ”ya oder nein” și asta imperativ aici, acum și imediat. Să ne amintim deasemenea că procurorul își numește acuzatul ”păduche” iar Gâdea îl numește ”dobitoc”.

In documentarul procesului nazist vocea lui Friesler acoperă imaginea acuzatului-victimă. In prim plan este profilat acuzatul-victimă. In emisiunea lui Gâdea însă moderatorul face interpelarea finală către acuzat cu fața la cameră, adică în direcția spectatorului (acel absent din scenă). Interpelarea directă către spectator îl determină pe acesta din urmă să fie parte din reality show. Eu, spectatorul mă identific, în prima parte a emisiunii, cu acuzatorul din studio, dar și, ambivalent, în partea a doua, încorporez rolul acuzatului. Acuzatul decorporalizat capătă o corporalitate substitut, a mea spectatorul. Eu, astfel pot fi oricând situat în poziția acuzatului în scena în care Tatăl – adică cel care dezvăluie fondul psihic ascuns, refulat, inconștient, incontrolabil și vinovat – are puterea discreționară de a lăuda sau de a condamna. El, Gâdea, vocea Tatălui, poate castra, cenzura sau anihila și asta în numele unei instanțe superioare (poporul, națiunea, familia și alte valori). O asemenea agresiune terorizează, dar și fascinează spectatorul-victimă. Specătacolului terorii afectează în măsura afirmației arbitrariului. Oricine poate ocupa rolul de acuzat (revoluția franceză, procesele naziste și staliniste, revoluția maoistă).

Tensiunea afectivă cumulată dea lungul procesului se defulează, se decompensează în final prin anularea spectatorului și reconversia sa în identitatea colectivă (poporul, națiunea, familia și alte valori). Convertirea / conversia spectatorului se realizează prin mecanismul disonanței cognitive (Festinger). Altfel spus, dacă realizez că fac o acțiune fără o motivație suficientă, în loc să renunț la acțiunea întreprinsă o raționalizez și îmi reconfigurez sistemul de credințe astfel încât să aduc o justificare acțiunii întreprinse. Astfel cu titlul de ipoteză aceste emisiuni de tip instanța de judecată cu acuzat absent sau identificat cu spectatorul (sau în care spectatorul procesului se poate identifica cu acuzatul) funcționează persuasiv pe baza unui mecanism psihic similar. Si, în consecință, creează adepți și fideli ai sistemului de valori în numele cărora se pune în act procesul. Mecanismul ar funcționa în acești termeni: dacă mă uit la acest proces destinat a elimina un ”țap ispășitor” și sunt fascinat / terorizat de faptul că și eu la rândul meu pot fi în orice moment fi în rolul victimei atunci, în măsura în care nu mă pot identifica cu perversitatea off normă a victimei, valorile în numele cărora se produce ”eliminarea”, valorile procurului-judecător sunt drepte și pot să mă identific cu mulțimea martorilor procesului. Ca o ultimă remarcă: sistemele totalitare au beneficiat de mulțimi de entuziaști (care erau sinceri!) și extrem de puțini dizidenți.

In modelul pe care l-am prezentat alegerile regizorale ale emisiunii își găsesc sensul ca dispozitive retorice de persuasiune și de fascinație a terorii. Punerea în scenă respectă schema instanței de judecată și reconfigurează cinematografic modelul procesului nazist pentru o mai efectivă conversie și captivare fascinatorie a spectatorului. Retorica utilizată este destinată a capta un public numeros, a-l ține captiv și a-l converti pentru o viitoare acțiune politică.

http://www.youtube.com/watch?v=0sV7QpRwRP0&feature=related (versiunea lungă a procesului lui Friesel)

http://www.youtube.com/watch?v=_6I1zTdgYlY (versiunea scurtă de la 0:12 la 0:47)

si

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. Mihai spune:

    Ce a facut CNA-ul atitia ani, vazind ca televiziunile infractorilor Felix, SOV, Ghita si DDD mint, calomniaza, dezinformeaza, intoxica si manipuleaza telespectatorii ? De ce nu a inchis aceste posturi TV ? De ce nu i-a amendat zilnic pe patronii si pe lichelele care manipuleaza electoratul, de ce nu i-a obligat sa prezinte doar adevarul ?
    Ce a facut CSAT-ul cind a vazut ca tara este in pericol sa ajunga pe mina marilor corupti si marilor infractori, datorita indobitocirii alegatorilor de aceste mizerabile oficine de manipulare a persoanelor fara minte, fara carte, fara scoala, fara creier ?
    Ce au facut intelectualii, Societatea Civila ?
    De ce parchetul tergiverseaza de atitea luni trimiterea in judecata a banditilor din usl, care au fraudat referendumul ? Cei impotriva carora exista deja dovezi de fraudare, trebuie trimisi in judecata imediat si arestati preventiv, pentru a-i impiedica sa distruga probele, pentru a-i impiedica sa fraudeze si urmatoarele alegeri. In plus, pedepsirea exemplara a celor implicati in fraudarea referendumului trebuie sa tina la distanta orice alte tentative de fraudare a alegerilor.

    • tatiana spune:

      Domnu Deca, pe ce lume traiti? Ati auzit de cuvantul “libertatea de exprimare?” Ati auzit de expresia “libertatea presei”?.Vreti cenzura? Vreti sa circule numai informatia convenabila unora sau altora? Chestiune aceasta cu indobitocirea populatiei e de-a dreptul jignitoare, discernamantul nu va este caractristic numai d-voastra sau elitelor din care credeti ca faceti parte. Pe de alta parte, nu vad de ce nu acceptati conventia ca presa poate exagera, poate denatura, poate manipula, dar e acceptabil versus coruptia ingrozitoare politicienilor? Va e teama ca intra in gura presei necoruptii?

      • tatiana spune:

        Si domnule Mihai

        • Andra spune:

          … “discernamantul “…. ?! :) :)

          Inseamna ca ori n-ati citit articolul cu atentie, ori n-ati inteles nimic din el. In toata aceasta poveste este vorba, stimata doamna, exclusiv despre extirparea si a celei din urma forme de discernamant a subiectilor supusi manipularii in formatele de emisiuni A3.
          Asta inseamna eliminarea completa a capacitatii de a rationa, urmata de inlocuirea ei cu reactii simplissime bazate exclusiv pe emotii.
          Iar de aici incolo, IQ-ul celui supus acestui experiment nu mai inseamna nimic; inteligenti si prosti ajung sa fie toti la fel.

      • Le Prossu spune:

        Libertate de exprimare = libertatea de a spune orice si oricum?

        • pragmatic spune:

          exemplu concret (sau legenda?): Marele inchizitor,dentisul Banicioiu, intr-o comisie parlamentara a inceput sa zbiere despre dorinta lui de ancheta Societe Generala din Franta care avea o participatie la o eleviziune franceza etc … A facut si afirmatii tip PSD la adresa bancii. Avocatii bancii i-au povestit despre un proces de defaimare IN FRANTA cu o despagubite de 10 mil. euro, pt. vorbe in vant. Si a tacut marele Banicioiu. Asa ceva nu se practica in RO, asa ca daca maine o sa auziti despre un incest comis de X (ai carui parinti au murit cand abia se nascuse) sa nu va mirati si sa dati sonorul mai tare la A3.

      • diablero spune:

        Dar despre “autocenzura” (ma refer la acel concept pe care il putem lua in discutie din considerente etice si “profilactice” pentru societate) dvs. ati auzit?

    • Mircea Valeriu Deaca deaca mircea spune:

      Va multumesc si dumneavoastra si celor care au avut rabdarea de a parcurge aceste randuri si de a reflecta asupra media televizuala si a motivatiilor sale.

  2. boris marian spune:

    f. bun articolul

    • cinic spune:

      si sa nu uitam ca Friesler (cel cu tribunalul nazist) a fost pe banca la Nurnberg si parca si spanzurat.

  3. F. Ioncioaia spune:

    Felicitari, Stimate Domnule, pentru analiza!
    Comparatia intre stalinism si propanada de la A3 este foarte potrivita. Ma bucur ca ati avut curajul s-o lansati public.
    In ce priveste pozitia CNA, lucrurile sint intr-adevar mai complicate. Nu cred ca o pozitie mai ferma a acestei instututii ar fi echivalenta cu cenzura sau ca ignorarea a ceea ce se petrece la A 3 ar fi o forma de respect al libertatii de opinie. Fireste ca orice interventie este riscanta, dupa cum orice asteptare este profund toxica. De fapt, A3 ameninta propria noastra libertate prin faptul ca ne terorizeaza daca avem opinii diferite, ca ne impune propria sa versiune, profund mincinoasa, adesea, asupra faptelor, dar mai ales pentru ca nu respecta contractul in virtutea careia functioneaza in spatiul public, acela care i cere moderatie si respect pentru opiniile opuse.

    • lascu vincente spune:

      Nu mai fiti pesimist diablero, nu va terorizeaza nimeni, nu va impune nimeni nimic aveti capacitatea sa discerneti si libertatea sa alegeti. E atat de simplu.Vreti sa aveti in spatiul de alegere numai ceea ce va place? Aveti dreptul sa va manifestati dar nu puteti interzice nimic. Vreti sa intervina institutii care sa va impartasasca opiniile si sa actioneze in sensul in care doriti si credetica sunteti indreptatit. Auapus vremurile alea cand intervenea militia, partidul etc. sa faca peplac toarasuui. Cine va credeti? Nici Nicu Ceausescu nu indraznea sa gandeasca asa. Cei ca d-voastra, daca ajung intr-ompozitie de decizie, devin dictatori, tartori, satrapi. Daca tot stati cu ochii in televizor atata vreme inseamna ca nu prea va osteniti cu munca si asta e partea grava!

      • Andra spune:

        Vreti sa aveti in spatiul de alegere numai ceea ce va place?

        “Spatiu de alegere” la Antena 3 …? Ioc !, dle. Lascu … :) :) Ioc-ioc.

        Tocmai despre asta era vorba in articol, ca in formatele A3 nu exista opinii diferite. A3 e un “spatiu” de alegere unde nu exista nicio alegere. Nu exista decat o singura opinie. Ati auzit de vreun singur individ spectator al A3, care sa-si fi schimbat vreodata opinia ?… Exact. Tocmai despre asta este vorba. Despre manipularea in urma careia ti se anuleaza orice discernamant. Iar un individ lipsit de discernamant nu mai poate face “alegeri”.

        Alegerile apartin ratiunii si puterii de a te indivizualiza fata de turma. Ori, formatele A3 tintesc – pe langa altele – tocmai anularea acestor atribute fundamentale ale alegerii.
        In urma anularii discernamantului, nu se mai poate vorbi de individ, ci de o multime.
        Iar in aceste conditii, degeaba mai apar alte televiziuni cu “opinii diferite”, ca ele nu mai pot schimba parerea nimanui. Caci doar, multimile “au intotdeauna dreptate”…

        An so on … Sunt convinsa ca dvs. cunoasteti toate astea si totusi, faceti aceste afirmatii ca si cum ati fi sigur ca putini romani mai pot intelege ce se-ntampla la A3. Poate ca chiar aveti dreptate: poate ca nivelul manipularii la care s-a ajuns la A3 depaseste cu mult puterea de intelegere a amaratilor supusi acestor experimente. Poate tocmai de-asta e ea CNN-ul romanesc.
        Ca depaseste oricum puterea de intelegere a omului obisnuit – dovada e tocmai acest articol, care are atat de putine comentarii… E interesant sa urasti ceva ce nu intelegi….

        • lascu spune:

          E absurd Andrada sa consideri A3 a fi ce nu e si sa explici audienta printr-o reteta manipulatorie cu efect de masa. E absurd sa consideri ca audienta se face pe seama lipsei sau pierderii discernamantului la auditoriu. E absurd sa crezi ca romanii sunt redusi mintal si se lasa indobitociti prin ceva, tv, ziare, servicii secrete. Pe cine deranjaza A3? Tocmai pe cei luati la tinta si l-ar vrea redus la tacere sau adus in pluton prin mijloace de forta, nicidecum pe cale legala, caci legal, nu se incalca nici o lege. Consideratiile dv de psihologie sociala sunt speculatii de doi bani. Si apoi, stiti bine, razboiul cu presa nu poate fi castigat.

          • Andra spune:

            Hmmm…. Nu m-asteptam sa intrati atat de rapid in Gadea-mode “procuror-acuzator” – 3 acuzatii si toate trei fara niciun argument – si sa demonstrati chiar dvs. teza domnului autor… :)
            3 acuzatii identice fara niciun argument, repetate una dupa alta, inseamna retorica de propaganda – nu o discutie in care 2 oameni incearca sa inteleaga niste lucruri.
            Deci iata cum, pentru acest tip de manipulare, nu conteaza daca esti destept sau prost, caci dvs. pareti un om inteligent.
            …. daca romanii erau prosti, nu mai era nevoie de nicio manipulare….

            Discutia noastra inceteaza aici, pt. ca eu incerc sa inteleg lucrurile, nu sa extrag de la dvs. Emotii … :)
            Dar nu trebuie sa va temeti de nimic domnule, nu mai poate nimeni sa faca ceva impotriva A3, pt. ca controlul multimilor nu e ilegal nicaieri in lume.
            A fost inventat de nazisti si de comunisti in WW2, odata cu aparitia mijloacelor de comunicare in massa, iar capitalistii doar l-au dus pe culmi nebanuite, Where No One Has Gone Before (them), cand si-au dat seama ca in democratie – ca si in razboi – e vorba tot despre “multimi” si ca multimile astea voteaza si consuma – deci
            cumpara tot timpul ceva.

  4. diablero spune:

    Excelenta analiza! In rest, citez cu respect (deoarece nu cred ca as putea spune mai bine) din ideile solide exprimate de d-l F. Ioncioaia: “De fapt, A3 ameninta propria noastra libertate prin faptul ca ne terorizeaza daca avem opinii diferite, ca ne impune propria sa versiune, profund mincinoasa, adesea, asupra faptelor, dar mai ales pentru ca nu respecta contractul in virtutea careia functioneaza in spatiul public, acela care i cere moderatie si respect pentru opiniile opuse.”

  5. Dedalus spune:

    Cam prea sofisticata analiza pentru modul incorect in care Antenele realizeaza si difuzeaza convorbirile respective.

    Totusi, partea buna este ca ar trebui sa ne obisnuim si cu media partinitoare, in fond de ce ar trebui ca toate televiziunile sa fie independente?!

  6. frank g. schmidt spune:

    stimabile domn deaca,

    nu contest concluziile stiintifice pe care le-ati concluzionat in urma expunerii dumneavoastra si aparatului dumneavoastra senzorial si perceptiv la programul emis de antena 3.

    imi aduceti insa aminte de un simpatic cardinal de pe la linz care era mare afurisitor si condamnator a pronografiei – omul era incredibil de up-to-date, ba chiar erupea si asupra unor filme ce urmau a iesi pe piata, asadar omul nu avea numai surse, dar cel putin si o deficienta psihica, daca se tortura in asa masura cu acele privelisti dinamice si abominabile de care ar fi trebuit salvata populatia. mai mult, omul era avid de nou, precum este astazi goana dupa gadget-uri, daca nu esti accesorizat nu ai valoare.

    stimabile domn, compatimirea dumneavoastra si-ar avea un sens in directia populatiei privitoare daca, precum in zona distributiei de energie, s-ar putea vorbi de privitoruul “captiv”.

    dar privitorul e rege – sceptrul este telecomanda. folositi-o cu incredere, nu curenteaza, chiar daca va poate pune la curent. de exemplu zappati pe b1 pentru o terapie de recuperare dupa a3. merge si cu mai animal planet.

  7. Andra spune:

    Libertatea de alegere devine i-relevanta cand spatiul e controlat de un jucator dominant, de nivelul A3. La fel ca in comunism, te poti situa tu cat vrei pe o pozitie marginala fata de jucatorul dominat, poti face “opozitie” de stil, dar nu mai ai alternativa de a alege: ca vrei sau ca nu vrei, de aici inainte, toate optiunile tale se vor raporta, prin acceptare sau prin negare, tot la el: la cel care-i cel mai puternic.
    Iar in media nu e ca-n democratie, unde jocurile sunt – aproximativ – deschise:
    Cine ajunge in media intr-o pozitie dominanta, rareori isi mai pierde acest avantaj.
    Cel putin eu n-am vazut asa ceva il ultimii 22 de ani de capitalism in Romania, (dat fiind ca media foloseste numai campaniile negative, care se stie ca nu au limita in jos) dar Dl. Mircea Deaca are probabil cunostinte mult mai fundamentate decat mine si ne poate da raspunsuri mult mai exacte la toate aceste dileme.

    • frank g. schmidt spune:

      stimabila doamna andra,

      domnul ion cristoiu, un brand media in sine, a reusit sa duca intai suficient de multe ziare si televiziuni in frunte pentru a sucomba in cele din urma pierzandu-si credibilitatea. cum a reusit acest lucru? simplu – a supralicitat intai anti-basescu (aveti dreptate, e mai simplu cu anti decat cu pro) si apoi a schimbat radical limbajul si obiectul de dezbatere.

      nu media foloseste campaniile negative, sau mai precis zis nu NUMAI media. in romania, politica si media au convenit sa inlocuiasca telenovelele – e loc de breaking news non-stop, astfel incat s-a creat psihoza de “ce oare s-o mai fi intamplat?”, tocmai non-stop. nu mai poti astepta nici macar la jurnalul de la fix. apoi, va rog respectuos sa-mi spuneti UN singur mesaj politic pozitiv din ultimii aproape 23 de ani. UNUL SINGUR! totul a inceput cu jos ceausescu, jos comunismul, jos iliescu ….. jos basescu, si asa va continua. tabloidizarea televiziunilor este un pas natural al acestei evolutii in mentalul romanesc.

      in cele din urma stimata doamna, media sunt doar un canal de comunicare. mesajul se face altundeva. daca nu doriti sa raspundeti la telefon apasati tasta rosie, daca nu doriti sa vedeti un program treceti pe altul, sau mergeti la teatru, sau la film.
      nu am auzit inca de obligativitatea de a sta la televizor, dar am impresia ca va doriti asta foate mult, tocmai ca sa aveti despre ce sa va plangeti.

      cum poate fi UN canal din 100 dominant. nu este stimata doamna, va mananca pe dumneavoastra degetul sa apasati telecomanda tocmai pe acel canal, sfidand celelalte 99 de alternative.

      • Andra spune:

        nu media foloseste campaniile negative, sau mai precis zis nu NUMAI media …

        va rog sa-mi spuneti UN singur mesaj politic pozitiv din ultimii aproape 23 de ani. UNUL SINGUR!

        cum poate fi UN canal din 100 dominant.

        Vedeti cum cadeti si dvs. in aceeasi capcana. Ceea ce spuneti dvs. suna cam asa: “toate” mediile folosesc campanii negative, deci NU campaniile negative sunt problema. Cu subtextul: daca toti fac “x”, atunci “x” e ok (adica nu poate fi rau, daca-l ca-l fac toti). Asadar, faceti afirmatii punandu-va …. in fruntea unei “majoritati”… :)
        Si voiculescu face la fel:
        intai creaza aceste majoritati (pe acesti “toti”), apoi ei “toti” pot justifica orice, iar orice actiune a lui va fi justificata “in numele” acestei majoritati.
        Asta e spirala negativa a puterii dominante.

        Oamenii tind sa atribuie majoritatilor si multimilor “dreptatea” si “puterea”. Instinctul primordinal al individului e sa se adune langa mai multi, ca sa devina mai puternic.
        Si atunci, cum sa ma uit la canalul nr. 100 care are zero audienta= deci nu conteaza pt. nimeni, si sa nu ma uit la A3 unde se uita “majoritatea” … ? Ca biet individ traitor in Romania – deci lipsit de orice securitate sociala – trebuie sa stiu in orice moment unde e puterea, ca sa stiu de cine sa ma apar si la cine sa ma raportez.

        De aceea patronii de media lucreaza cu majoritati.
        Nici nu mai conteaza scopul declarat pt. care creaza aceste majoritati; Voiculescu, in particular, si-a creat majoritatea pe tema luptei anti-basescu, dar iata ca acum, de exemplu, cand basescu e zero, PDL e zero si nici nu mai conteaza ca posibil adversar politic, voiculescu continua sa-i demonizeze pt. a-si mentine coeziunea “majoritatii” (in realitate pt. a mentine fidelitatea haitei).

        Pe scurt acum, dupa care voi incheia discutia, pt. ca e ridicol sa-mi dau cu parerea eu, care nu sunt nici sociolog, nici specialist media, cand toti acesti profesionisti tac, si nu vorbesc niciodata despre asta, pt. ca altfel, si-ar da foc la valiza. A3 este jucator dominat pentru ca are cea mai mare audienta pe piata divertismentului politic.
        Intr-o societate ca a noastra influenta unui astfel de jucator e uriasa. Nimeni n-ar lupta ca voiculescu pt. un astfel de loc, daca beneficiile ar fi zero.

        A3 ma intereseaza ca experiment social asupra Romaniei.
        Dar nu ma mai uit la A3 din 2007, pt. ca in 2007 acolo a inceput practica unor manipulari pe care nu le-am mai vazut niciodata pana atunci, in 22 de ani – in Romania. Atunci am hotarat ca eu nu voi fi parte a acestui experiment: m-am nascut in comunism si n-am chef sa fiu parte a unui experiment de re-comunizare a Romaniei … in capitalism …. !

        Campaniile negative nu sunt un lucru rau in sine, caci, pentru a construi, cineva trebuie sa stie sa si darame ceea ce e rau.
        Numai ca in Romania, campaniile negative nu au tintit ce era rau si trebuia indreptat, ci au tintit o persoana si un partid, PDL, indiferent ca partidul asta era la putere sau in opozitie, ori, asta inseamna ca am trait 8 ani intr-un experiment social cu o campanie electorala continua, in care unul dintre actorii (complet pasivi) al acestui experiment, a devenit rau “in mod absolut”, ca in comunism. … Trageti dvs. concluziile.

        • Andra spune:

          Campanii pozitive… ? Contractul pentru Romania, daca va amintiti, care a fost intr-o oarecare masura si o campanie media pt. c-a fost sprijinit de PRO Tv. Nu conteaza ca a fost discreditat ulterior de liderii lui, ci ca a adus la vot in 1996 oameni din medii sociale traditional socialiste, care au votat atunci pentru E. Constantinescu.
          Apoi, campania PRO Tv pentru aderarea la NATO. … Si cam aici s-au oprit toate, desi, de exemplu, Monica Macovei ar fi avut oportunitatea sa faca o campanie pozitiva pentru justitie de toata frumusetea in 2005-2007, dar n-a avut nici inteligenta s-o faca, si nici televiziunea capabila de asa ceva.

          O concluzie care poate fi trasa de aici: cei care, ca A3, au luptat si-au castigat locul dominant in media, au facut-o prin intermediul unor oameni foarte inteligenti – romani sau straini, nu stiu – dar tehnologia si inteligenta investite in aceasta munca sunt de un nivel pe care Romania nu le-a mai avut pana acum, si cu mult deasupra capacitatii de intelegere a romanului obisnuit. Pacat ca scopul este ticalos.
          In istorie, insa, in “majoritate” … :) , oamenii se ataseaza si retin noutatea, mai degraba decat scopul pe care il serveste ea …

        • frank g. schmidt spune:

          stimata doamna andra,

          lasati-o mai moale cu macovei si justitia, la mine nu tine. ca sa fie clar ca nu am vre-o problema cu pdl-ul, reamintesc ca violarea justitiei a avut loc sub tariceanu, tocmai de catre doamna invocata de dumneavoastra. am tot scris despre asta, asa ca nu ma voi repeta.

          cine va obliga sa credeti ce spune antena. va fac nu numai o confesiune, ma uit la a3, si am raspuns in detaliu intrebarilor puse de domnul pantu “fanilor antenei 3″. puteti citi acolo opiniile mele.

          dumneavoastra insinuati ca daca, asa cum o vreme se gaseau in toate librariile cartile “scrise” de multiubitul geniu al carpatilor, tovarasul ceausescu, le-o fi citit si cineva, ba mai mult, le-a si crezut si si-a conformat viata conform intelepciunii soarelui, intre timp apus.
          imi permiteti sa va intreb daca ati citit harper’s bazar, sau tabu – ca sa ne incadram in actuala “polemica”.

          copilul meu merge de doi ani la scoala la viena si recunosc ca nu stiu cine este ministrul educatiei, si nici nu ma intereseaza, caci la deschiderea anului scolar nu taie nimeni panglici, nici macar primarul de sector. dorinta de tatuc, inerenta mentalului romanesc, este cea care a creat actuala situatie – si nimeni altcineva!

          tovarasul basescu “ne” cearta ca tot romanul astepta sa faca statul ceva pentru el, mentalitatea asistentiala, si din punctul asta de vedere sunt de acord cu el, dar apoi vine si ne spune cum ne-ar fi scos el din criza – adica tot el este omul providential. si ma mira, sincer, ca oameni care ar trebui sa inteleaga aceasta contradictie in termeni, il vad astazi stalpul de rezistenta al democratiei. oare sa fie adevarat totusi, ca fiecare popor are conducatorii pe care ii merita? pe daca ii meritati, de ce va plangeti de ei, caci doar nu s-au ales singuri, ei doar au dat galeti si-un kil de faina.
          in 2009, oameni cu ceva carti citite prin biblioteca, mi-au spus ca “chiorul e mai hazliu decat prostancul”. pai circ ati vrut, circ aveti. partea cu painea ati uitat-o, si la vechii romani care vorbeau in latina panem-ul venea inaintea lui circensis. la antena 3 tot circensis este, asadar nu inteleg nemultumirea.

          domnul deaca ar face bine sa analizeze la fel de savant si spusele tovarasului mru, cu cine nu ne vrea sa isi ia bocceluta si sa plece, caci dansul si ungurenii sai isi vor tara inapoi. nu cumva este si pe aici un sambure de totalitarism?
          eu cred ca ar fi mai ieftin sa-si caute alta tara. prin coreea de nord se pare ca s-au eliberat niscaiva posturi, sau sa revina la niste sentimente mai pluraliste, ca sa nu zic democratice, caci el si la utc era cu democratia, desigur, cea populara.

  8. BuLiGaS spune:

    Da, minunata analiza. Stiti care e singurul lucru care lipseste? Ca analiza de dispozitiv pe care-o faceti dvs – metoda standard prin scolile frantuzesti de studii media – descrie la fel de bine si ce se intampla la B1Tv, si chiar si la unele emisiuni OTV.
    Deci, cam toti folosesc dispozitivul asta. De ce numai Antena 3 e mentionata expres, criticata si asociata cu procesele naziste?
    Mi se pare asta o atentie selectiva si partinitoare! E usor de pus sentinte dure (nazism, doamne …) prin sofisme de tip guilt by analogy!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Valeriu Deaca


Mircea Valeriu Deaca

Mircea Valeriu Deacă este doctor în studii de film și audiovizual la Paris III Sorbonne Nouvelle, dar a urmat și cursurile Faculății de Filologie Română, al universiății... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)