Home » Opinie »Societate/Life » Citesti:

Antisocietatea

Marcel Capraru februarie 26, 2014 Opinie, Societate/Life
7 comentarii 2,630 Vizualizari

Dovadă că lucrurile se schimbă  stă Dicționarul explicativ al limbii române. De exemplu, în Dex-ul din 1975 apărut la Editura Academiei Republicii Socialiste România, societatea este definită ca fiind totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați între ei prin anumite raporturi de producție.  În Dex-ul online raporturile dintre oameni luate în calcul la definirea noțiunii de societate au devenit ”economice și de schimb”.

Pentru a identifica și teoretiza raporturile de producție, ideologii marxiști-leniniști împărțeau societatea în clase sociale: clasa muncitoare, țărănimea și intelectualitatea. Asta din urmă, când era clasă, când era pătură. Clasa muncitoare era, în același timp, și clasă conducătoare, fiind, în opinia acelorași ideologi, cea mai avansată din toate punctele de vedere. Atât de avansată încât, după anihilarea clasei retrograde -burghezia – , celelalte trebuia, musai, să devină și ele muncitoare: simpla țărănime din epoca Dej a devenit țărănimea muncitoare a iepocii Ceaușescu; la fel și intelectualitatea.

Pentru a explica raporturile economice și de schimb (vând și cumpăr), ideologii de astăzi

distribuie oamenii în clase sociale în funcție de nivelul bogăției materiale: clasa celor foarte bogați, clasa mijlocie și sărăcimea, și ne spun că o societate merge bine când are o clasă mijlocie puternic dezvoltată. Dacă în comunism scoteam clasa muncitoare la înaintare, acum jucăm cu mijlocașii. Dacă-i avem.

De remarcat că dicţionarele noastre nu folosesc cuvântul relaţii, ci raporturi, ceea ce te duce cu gândul la faptul că unii oameni sunt deasupra, la numărător, iar ceilalţi dedesubt, la numitor. În schimb, Oxford Dictionary definește societatea ca fiind un sistem ( o totalitate de relații) în care oamenii trăiesc într-o comunitate organizată, iar Larousse-ul  adaugă că organizarea se bazează pe instituții, legi, reguli, valori, etc.

Instituțiile sunt alcătuite din oameni, legile și regulile sunt făcute de oameni, valorile sunt asumate de oameni. A defini și analiza o societate pe bază  de criterii economice, înseamnă a considera oamenii ca fiind doar niște resurse economice printre celelalte. Adică ceva ce trebuie folosit de către altcineva. ( De către cine? de supraoameni? Așa ar putea spune o consecință a unui silogism valid: A.resursele sunt valorificate; B.oamenii constituie resursă umană; Concluzie: Oamenii sunt valorificați).

În infinitatea de relații posibile a se stabili între membrii unei societăți, oamenii se manifestă ca personalități, ca o combinație între ceea ce gândesc, ceea ce cred, ceea ce simt, ceea ce doresc, ceea ce fac. Calitatea și corectitudinea relațiilor dintre membrii unei societăți nu sunt date de profesiile pe care le au, de nivelul averii, de ideologiile la care aderă, de credințele religioase, de nivelul studiilor, etc., ci de coloana vertebrală a personalității fiecăruia, de caracter.

Caracterul omului poate fi pozitiv sau negativ.  În mod intuitiv, fiecare dintre noi știe ce înseamnă a fi un om de caracter, dovadă fiind percepția comună prin care aspectul negativ al caracterului nu este altceva decât o lipsă de caracter. De aceea nu intru în speculații filosofice privind o posibilă definiție a caracterului; aș menționa, totuși, ca note descriptive, pe lângă ideea de integritate a personalității – concordanța între gând, vorbă, faptă și simțire – și tendința spre progres a omului de caracter.

Dată fiind importanța caracterului, a acestei sinteze a tuturor caracteristicilor unei personalități umane, ar fi interesantă o analiză a societății din această perspectivă. (după o idee montessoriană: Montessori, Maria – Mintea absorbantă, ed. APA, 2006).

Fig. 1. Distribuirea ”normală” a caracterelor umane în Societate

În cercul din centru, am spune: în nucleu, dacă facem o paralelă cu modelul atomului propus de Bohr, s-ar afla persoanele perfecte, oamenii cu o evoluție superioară, cu un caracter pozitiv prin excelență, oameni foarte rari. Dacă ar fi să dau un exemplu, îmi vine în minte personalitatea lui Arsenie Boca. În cercul următor se situează oameni obișnuiți cu un caracter puternic, stabil, consecvent, care au o atracție naturală, fără să depună vreun efort, către centru, către perfecțiune, oameni cu o dorință reală de a deveni mai buni, oameni care nu vor să aibă ceea ce nu le aparține, am putea spune, oameni normali.

Mergând spre exterior, cercul al treilea cuprinde oamenii considerați a avea un caracter mai slab, supuși tentațiilor, ispitelor de orice fel, cu o tendință centrifugă spre zona celor inadaptați social: antisocialii (infractorii, delicvenții, penalii) și extrasocialii (nebunii, bolnavii psihic). Nu este o atracție spre plăcere deoarece nimeni nu dorește să devină criminal sau nebun, dar, în vârtejul vieții, acești oameni au nevoie de sprijin, își impun reguli, cer ajutorul divinității, caută lideri spirituali de care să se agațe, sunt în defensivă, fac eforturi constante de voință pentru a nu deveni inferiori. Nu comit delicte de frica pușcăriei. Această rezistență în fața tentațiilor este considerată virtute, dar, în realitate, acești oameni duc o viață dificilă deoarece penitența nu e o bucurie.

Diferența între cei din cercul al doilea și cei din cercul al treilea, (spun diferență, deși, în zona de contact se petrece un fenomen de osmoză permanentă), poate fi surprinsă printr-o comparație cu ce se petrece în aceste zile după lăsarea postului: există oameni care își propun să țină post și fac eforturi pentru a se abține de la dulce; despre cei care reușesc spunem că sunt virtuoși. Și există vegetarienii pentru care a ține post este modul lor natural de viață, iar dedulcirea nu este o ispită. Aceștia nu au nevoie de reguli religioase pentru a ține post. Sau, alt exemplu, întrucât tot ni se anunță o epidemie de gripă, putem face o comparație între cei cu o stare de sănătate bună și cei cu o stare de sănătate precară care trebuie să se protejeze permanent cu fular, mănuși, haine călduroase, frecții, masaje, să stea în casă; aceștia țin pasul cu ceilalți dar având mereu grijă și trăind cu spaima de spital, pe când cei sănătoși se bucură de viață, ies afară pe orice vreme, sparg gheața să facă baie!

O analiză cantitativă a societății pe criteriul caracterului ne relevă dominația oamenilor care au nevoie de fulare pentru a nu încălca legea: numărul celor cu atracție către periferie, al virtuoșilor, e net superior celor din cercul al doilea. Aceasta este și cauza pentru care clasa politică în societățile bazate pe alegeri democratice este formată, în general, din oameni aparținând, din punct de vedere caracterial, celui de-al treilea cerc. În rarele cazuri când la cârma unei națiuni au ajuns lideri din cercul al doilea s-au produs progrese sociale rapide: vezi cazul lui Mahatma Ghandi sub care India a devenit independentă fără a avea loc o revoluție violentă, sau cazul lui Nelson Mandela în Africa de Sud care a schimbat fundamental raporturile dintre rasele umane.

Fizicienii ne spun că Universul e alcătuit din materie care, în ultimă instanță, e formată din atomi constituiţi dintr-un mic nucleu central ce conţine protoni (care au sarcină electrică pozitivă) şi neutroni, în jurul căruia orbitează electronii (care au sarcină electrică negativă). Tot fizicienii ne spun (nu numai teoretic, dar o și demonstrează practic în acceleratoarele CERN de la Geneva) că, în condiții speciale, materia se transformă în antimaterie care este alcătuită din aşa-numiții antiatomi, adică particule care au aceeaşi masă ca şi cele ce formează materia normală însă sunt încărcate cu sarcină electrică opusă. Avem astfel antiparticule ale electronilor, numite pozitroni, care au sarcină electrică pozitivă, şi antiprotoni cu sarcină electrică negativă. Aceste antiparticule se pot combina şi da naştere atomilor de antimaterie, adică a unei materii întoarse pe dos; așa cum mi s-a întâmplat când mi-am cumpărat cuptor cu microunde și am vrut să coc pâine în el: am frământat aluatul pentru o chiflă, l-am pus înlăuntru și s-a ars în mijloc, exteriorul rămânând crud: făcusem o pâine cu coaja pe dinăuntru!

Fig. 2. Distribuirea ”normală” a caracterelor umane într-o Antisocietate

Tot astfel, în condiții de accelerare a istoriei, cum se întâmplă și în România de azi, societățile sunt întoarse pe dos, antisocialii – infractorii, penalii, oamenii cu un caracter extrem negativ, adică minus-caracter, bolnavii care se cred sănătoși  și nu-și pun fular – , ajung în centru, la conducere. În asemenea momente ale istoriei, o mare parte a celor din cercul al treilea devin atrași spre centru, pierd teama de lege îngroșând nucleul; aruncă fularele într-o veselie iar când și le pun e, de obicei, prea târziu (a se vedea cazul unuia cu fular Burberry). În același timp, oamenii de caracter sunt expulzați pe orbita exterioară, forțați să-și afle ”echi-valențe” pe alte meleaguri.  Societatea se transformă în Antisocietate! (fig. 2).

P.S. Fizicienii afirmă că, în momentul Big-Bang-ului, probabilitățile ca universul să evolueze ca materie sau ca antimaterie au fost egale. Acum ei caută acele variabile infinitezimale care au determinat universul s-o ia pe calea materiei. Dacă, mă-ntreb și eu, în sfera socială acele diferențe infinitezimale s-au produs și trăim, fără să știm, într-o antilume?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. Vlad spune:

    Modelul exista in realitate dar nu are legatura neaparat cu structura sociala. Societatea, ca totalitate a oamenilor, intuieste acest model dar nu are mecanismele sa-l transpuna in practica, adica sa muleze structura sociala dupa realitate. Aceasta trecere se intampla lent, in timp, pentru ca structura sociala este rigida, avand inertii de ordin economic si legate de subconstientul colectiv.

    Societatea are mecanisme proprii de a evalua oamenii. Legile, structura, perceptia publica sunt aceste mecanisme. Mecanismele, asa cum multi constata, desi functioneaza nu aduc rezultatele dorite. Senzatia pe care au cei mai multi este ca oamenii, asa cum ii numiti dumnevoastra, “de caracter” nu trec niciodata de aceste mecanisme de selectie. Si senzatia este corecta. Oamenii care stiu ca sunt “de caracter”, nu isi doresc neaparat sa fie validati de opinia publica ca sa spuna “eu sunt”. De asemenea lor nu li se pare ca daca ar ajunge intr-o anume pozitie in structura sociala, sa zicem in aparatul administrativ, ar putea sa faca mai mult pentru ceilalti oameni decat ceea ce fac deja. De aceea acei oameni nu intra in mecanismele de selectie sociala. Acelasi lucru este valabil si pentru periferici. Ei se sustrag mecanismelor de selectie, sau incearca prin orice mijloace sa o faca pentru a se descurca asa cum stiu si pot ei cel mai bine.

    Modelul impus de societate pentru oamenii “de caracter” si cristalizat in perceptia publica, este departe de realitate. Oamenii se adapteaza la aceasta perceptie fie prin ipocrizie, fie prin reprimare. Cei mai multi, care nu sunt nici ipocriti, nici reprimati ajung periferici, oameni pe care societatea, corpul comun al participantilor la normele sociale ii considera oameni cu “lipsa de caracter”.

  2. euripide spune:

    n am avut timp sa va citesc articolul (o s o fac mai tirziu).
    am privit imaginile atasate. subiectul este interesant.
    celulele maligne au capacitate de replicare haotica si rapida. cu toata opozitia exteriorului, mai devreme sau mai tirziu tesuturile sanatoase vor fi invadate.
    referitor la cercuri. este foarte important cine ajunge primul in centru.
    dupa evenimente nefaste si de amploare (comunismul sa spunem) nu era posibila o asezare normala a valorilor prin democratie (cu atit mai putin originala). alte mecanisme ar fi fost preferabile.

  3. victor L spune:

    ” Clasa muncitoare era, în același timp, și clasă conducătoare,”
    Chiar se folosea sintagma “dictatura proletariatului”
    Si urma intrebare la radio Erevan:
    - dece dicteaza clasa muncitoare?
    - pen`ca nu stie sa scrie.
    :P

  4. Harald spune:

    Foarte amuzantă analogia cu pâinea care avea coaja înăuntru :) însă pentru societatea românească rămâne de găsit un răspuns: cum facem ca lucrurile să ajungă totuși la normal, într-un orizont de timp acceptabil. Adică în timpul vieții noastre, de preferat.

    Nu cred că o societate evoluează spre moralitate sau spre anti-moralitate într-un mod arbitrar, impresia mea e că perioada comunistă (și nu neapărat comunismul în sine, cât faptul că oamenii ajungeau să se bată la propriu de la mâncare, mai rău ca animalele) a direcționat societatea românească spre ceea ce este acum. Adică au ieșit la suprafață oameni care știau ”să se descurce”, ”să facă rost” de una sau de alta, în genul lui S.O.Vântu sau Gigi Becali.

    Presupun că astfel de oameni există în orice societate, însă în lumea civilizată aceștia sunt marginalizați de o justiție funcțională, compusă din oameni care își pot permite luxul integrității morale, având bunăstarea materială asigurată. Ori, justiția românească actuală e formată în mare măsură din oameni disperați să parvină, pentru care integritatea morală e un lux prea îndepărtat, lăsat în seama generației următoare.

  5. DanielS spune:

    Foarte interesanta analiza morala a societatii. Se simte razbunarea mediocritatii pe valoare.

  6. Ioana Hincu spune:

    O corectie: Nelson Mandela e un exemplu foarte prost ales. Un criminal comunistoid cutumiar, caruia, in cel ma bun caz putem considera ca la un moment dat, dupa indelungat efort ( fular, manusi, multe doctorii) i-au mai trecut apucaturile barbare. Nu si cele comunistoide ( o optiune profund imorala).

    Nu intru in detalii, dar n-ar strica sa va documentati un pic mai serios si sa nu repetati lozincile MSMului international progresist si ale ONU ( cam acelasi lucru) care, din pacate, are cele mai stranii alegeri in ce priveste personalutatile elogiate. Nu mai departe de anul trecut l-au elogiat pe Che Guevara ( o bruta dementa si criminala, a carui biografie a fost de asemenea cosmetizata), si i-au asigurat un loc de cinste in patrimoniul cultural UNESCO.

  7. Ioana Hincu spune:

    http://www.thetrumpet.com/article/11238.24.161.0/the-truth-about-nelson-mandela

    Toate datele sunt autentice ( si niciodata negate oficial) si asta nu e singura sursa ( ci prima care mi-a cazut acum, repede in mana)
    Prin urmare, poate reconsiderati exemplele.

    Confirm ( avand fosti colegi de liceu si prieteni emigrati de la inceputul anilor 90 in Africa de Sud , sunt medici) ca tara este un dezastru ( exact ca cel descris in text, fara sa fie singurul) si ca asta i se datoreaza lui Nelson Mandela. Deci…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marcel Capraru


Marcel Capraru

Profesor asociat la Universita di Padua, conferentiar la Facultatea de Litere de la Universitatea din Craiova, Centrul Universitar Drobeta Turnu Severin, fondator şi preşedinte a... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)