Home » Opinie » Citesti:

Anul 2018 și dubla lui semnificație pentru Cehia și Slovacia

Mircea Morariu ianuarie 2, 2018 Opinie
3 comentarii 989 Vizualizari

2018 nu este numai pentru noi, românii, unul al aniversărilor. Al unui Centenar, al Unirii istorice pe care nu știu zău cum le vom marca având în vedere starea de dezbinare profundă în care ne-am despărțit de 2017. De sărbătorit, sau, mai bine spus de comemorat/de aniversat (alegeți dumneavoatră verbul) vor avea și locuitorii fostei Cehoslovacii. Stat federal multietnic născut la sfârșitul Primului Război Mondial.
Pe 1 ianuarie s-au împlinit 25 de ani de la scindare, iar în ultima decadă a lui august se vor împlini 50 de ani de la înăbușirea în sânge de către Statele Pactului de la Varșovia, mai puțin România, a Primăverii de la Praga. Se va scrie, probabil, mult în cursul anului acestuia despre Primăvara de la Praga, se vor da, poate, publicității noi documente, va deveni, în fine, poate mai clar și pentru noi, românii, care au fost resorturile reale ale neparticipării României la invazie. Nu prea cred că ar avea dreptate Stelian Tănase care, într-o postare de pe blogul său, postare din data de 26 decembrie 2017, scria că Nicolae Ceaușescu nu știa nimic despre iminența invaziei. Știa că se pregătește ceva, dar nu fusese oficial informat nici de Moscova, nici de conducerile comuniste ale celorlator țări participante la invazie și se prea poate să nu fi cunoscut data sigură a operațiunii. De aici și surpriza cu care a primit vestea secretarul cu probleme internaționale, Paul Niculescu-Mizil, și măsurile asiguratorii pe care și le-a luat acesta înainte de a-l trezi din somn pe Ceaușescu.
Dacă lucrurile ar fi stat radical altfel, aceasta ar fi însemnat că România ar fi avut la ora aceea un spionaj extern complet ineficient sau, în totalitate, infestat de ruși. Ceea ce nu cred că era cazul. Nu de alta, dar manevre militare au avut loc în văzul lumii pe tot parcursul verii chiar la granița cu România, în Republica Moldova, concentrările erau la ordinea zilei și era imposibil ca ele să nu fi fost puse în legătură cu starea de nervozitate crescândă a “rușilor” și a aliaților lor față de liberalizările admise de noul lider al Partidului Comunist Cehoslovac, Dubček. Ales în fruntea comuniștilor cehoslovaci pe 5 ianuarie 1968. O prezentare succintă a scopurilor și limitelor impuse de Dubček și fidelii săi liberalizărilor pragheze se găsește în cartea lui Ghiță Ionescu și Isabel de Mandariaga consacrată Opoziției, apărută în traducere românească în 1992 la editura Humanitas.
Dar nu despre Primăvara de la Praga, despre înecarea ei în sânge, despre mitingul care l-a făcut deodată mai popular ca niciodată pe Nicolae Ceaușescu, de unde și ideea repetării “scenei balconului” la 21 decembrie 1989 ași dori să vorbesc în comentariul meu de astăzi. Ci despre dezmembrarea pașnică, negociată a Ceholovaciei. Despre care, judecând tăcerea înregistrată la împlinirea a 20 de ani de la punerea ei în practică, se poate bănui că se va scrie foarte puțin și încă și mai puțin nostalgic.
Până la Cel de-al Doilea Război Mondial, Cehoslovacia a fost ceea ce se cheamă o poveste de succes. Economic, în primul rând, dar și de conviețuire pașnică. Povestea nu a fost zdruncinată nici de teroarea nazistă, deși cehii nu le-au iertat slovacilor trădarea din 1939, nici de comunism, nici de eșecul Primăverii de la Praga. De abia după 1990 au apărut problemele venite din turbulențele din Grupul de la Vișegrad, de natura asimetrică a Statului (preponderența economică și politică a Cehiei), naționalismul (agresiv al premierului Meciar al Slovaciei), lipsa exercițiului democratic, absența consultării populare. Separarea s-a făcut nu în urma consultării celor 15 milioane de cehoslovaci, ci prin înțelegerea dintre premierul Cehiei, Vaclav Klaus, și acela al Slovaciei, Vladimir Meciar. Președintele Republicii, fostul disident Vaclav Havel, o victimă a felului în care s-a încheiat Primăvara de la Praga, și-a dat în chip de protest demisia pentru a deveni mai apoi primul președinte al Cehiei.
La 25 de ani de la scindare e greu de spus cine a pierdut, cine a câștigat din ceea ce oamenii lucizi din presa celor două Republici au numit “o afacere între două persoane care ne-a luat pe toți prin surprindere”. Absența unor regrete sau tensiuni vizibile poate fi explicată și prin rapida cooptare a celor două State în NATO și UE.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. Adrian spune:

    Parcarea în Praga costă exagerat după părerea mea. S-ar justifica dacă trotuarele și străzile nu ar fi acoperite cu un fel de mâzgă pe care o duci imediat în casă. Parcările în afara orașului nu sunt o soluție pentru persoanele cu copii mici sau cu rude în vârstă care vin în oraș. La un picior al podului Carol se schimbă bani cu 22% comision, dac-am văzut eu bine acum câteva zile. În Slovacia moneda este euro. În 2001 am mers cu un tren de noapte din Praga până la granița slovacă, vagoanele de dormit slovace erau goale și am fost primit “cu brațele deschise”, cele cehești erau aparent pline (nu am fost primit).

    S-ar putea ca diferențele să fie mult mai vechi. O lectură a biografiei lui Gabriel Bethlen s-ar putea dovedi utilă.

    • Harald spune:

      Există și în zona centrală case de schimb cu 0% comision. Chiar schimbau un euro pe 25 de coroane, găsisem trei din astea între gara centrală și podul Carol. Însă termenul românesc ”șmen” provine de la termenul ceh pentru schimb valutar, într-adevăr :)

      Pe de altă parte, trebuie să recunosc că am întâlnit doar polițiști slovaci ieșiți la vânătoare de șpagă, nu și cehi.

  2. Harald spune:

    Cehoslovacia a fost o poveste de succes atât timp cât lumea nu începuse să se dezmeticească după Primul Război. În realitate a fost un stat artificial, la fel ca și Iugoslavia. Cel puțin includerea Ruteniei (Ucrainei Subcarpatice) în componența Cehoslovaciei nu a avut nicio justificare cât de cât rezonabilă. Fapt pe care sovieticii l-au corectat după WWII :)

    Povestea de succes a Cehoslovaciei a fost oarecum limitată la producția industrailă, cu alimentele se pare că nu se descurcau prea bine. În urmă cu vreo 30 de ani am avut mai multe ocazii să discut cu un bătrân contrabandist care povestea că înainte de WWII avea armă cu țeava retezată și făcea parte dintr-o bandă care trecea vite peste Tisa și aducea ”de dincolo” haine, stofe, pânzeturi și altele asemenea.

    Când lumea a început să se dezmeticească, cehii au început să preia controlul (la fel ca și sârbii, în cealaltă federație artificială) iar celelalte națiuni componente au început să se întrebe de ce trebuie ei să suporte supremația cehilor, respectiv a sârbilor. Așa s-a ajuns la evenimentele de după 1990, când s-a destrămat ”pax sovietica”.

    În rezumat, dezmembrarea Cehoslovaciei nu a fost decât finalizarea Primului Război Mondial. Despre Dubcek, povestea e mai complicată. El nu e doar autorul declarației că trupele sovietice vor fi primite cu flori, ci și artizanul unor reforme despre care unele legende pretind că ar fi fost concepute chiar la Moscova. Și având în vedere că Dubcek nu a avut soarta lui Imre Nagy, poate ar fi o idee bună să citească toată lumea cartea New Lies for Old și să-și formeze o părere. A fost publicată înainte de 1989, tocmai de asta e credibilă.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

E randul tau

Radu Vancu, si aici si pe alte platfome, Chapeau! Mereu imi dati speranta!

de: amanda13

la "Paradisul PSD. Un caveat"

Cauta articole

ianuarie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Dec    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)