Home » Justitie/Ordine publica »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Armata celor treisprezece maimuțe – straniul caz al Monicăi Iacob Ridzi

Cristian Felea februarie 15, 2018 Justitie/Ordine publica, Opinie, Politica & Doctrine
30 comentarii 7,642 Vizualizari

La ultimele proteste din luna februarie, în București participanții s-au numărat cu zecile[1]. După un an de proteste aproape neîntrerupte, românii încep să se demobilizeze. Cu toate că în ianuarie aproximativ 70 de mii de bucureșteni au ieșit în stradă și aproape 100 de mii în întreaga țară, după investirea guvernului V. V. Dăncilă lipsa de apetență a celor activi civic pentru continuarea protestelor de stadă a devenit vizibilă. Probabil că ceata din jurul lui Liviu Dragnea exultă. Am ajuns să trăim și astfel de zile.

Duminică, 11 februarie, protestele s-au organizat pentru a atrage atenția asupra multora dintre efectele negative ale așa-zisei revoluții fiscale pe care a teoretizat-o Darius Vâlcov, apoi și-au asumat-o Olguța Vasilescu și Ionuț Mișa, cu binecuvântarea lui Liviu Dragnea. Dar protestatarii au fost puțini și acest lucru le arată guvernanților – care oricum nu sunt interesați de ce anume își doresc românii – că la protestele din ultimul an a participat o cu totul altă categorie de cetățeni decât cea cu care sunt obișnuiți să aibă de-a face; au participat români ce nu pot fi cumpărați cu pomeni electorale.

Mulți și-au pus întrebarea de ce energia protestelor se stinge și s-au dat și răspunsuri. În principal a contat foarte mult faptul că președintele pe care l-au votat în 2014, Klaus Iohannis, a ratat complet ocazia de a se dovedi demn de încrederea celor care au înclinat balanța și i-au adus mandatul de cinci ani. Faptul că a cedat ușor în fața lui Liviu Dragnea și a semnat decretul de investire a lui V. V. Dăncilă în funcția de premier a fost interpretat aspru ca un pact al lui Klaus Iohannis cu coaliția PSD – ALDE și este (și va mai fi) taxat ca atare. Șansele lui Iohannis pentru un al doilea mandat sunt cel puțin incerte în acest moment (electoratul actualei coaliții de guvernare oricum nu-l va vota).

Dar mai sunt și alte aspecte, poate mai subtile, care contribuie serios la demobilizarea cetățenilor activi civic sau, dacă vreți, la schimbarea de atitudine a multora dintre ei, pentru că par să se fi decis acum să aștepte ca actorii politici să ducă până la capăt farsa pe care o joacă – fiecare în felul său –, pentru ca  apoi să ia deciziile individuale pe care le consideră potrivite: taxarea la urne sau completa ignorare a temelor politice (cu boicotarea oricăror viitoare procese electorale), sau pur și simplu emigrarea (pentru cei care consideră că România nu le mai poate oferi garanția împlinirii visurilor).

Personaje ca Radu Mazăre, Puiu Popoviciu, Alexander Adamescu, Alina Bica și, mai nou, Elena Udrea[2] au părăsit România deși ar trebui să răspundă în fața societății pentru faptele penale de care se fac vinovați, fie că s-a pronunțat deja o sentință definitivă, fie că urmează să se pronunțe o astfel de decizie. Un condamnat penal, fie și în primă instanță, ca Darius Vâlcov, își permite să rămână în funcția publică din guvern, cu sprijinul premierului V. V. Dăncilă și al partidului. Semnalul transmis de cei care provoacă astfel sistemul judiciar este unul foarte clar: dacă nu ne acordați impunitatea pe care ne-o dorim, banii noștri și jocul politic pe care îl impunem ne vor salva oricum de consecințele aplicării legii; și nu avem de ce să ne facem griji, atât timp cât statul român va fi unul slab.

Mai există și un alt aspect care slăbește încrederea celor activi civic în succesul protestelor pentru independența justiției: profesionalismul și determinarea celor care trebuie să aplice justiția în România. Fostul procuror DNA Mihaela Moraru Iorga a reușit să compromită două dosare penale importante[3] ale DNA și pare că în acest parchet specializat controlul managerial nu a fost unul eficient. Pe de altă parte însă, așa cum încearcă să dovedească unele publicații[4], Laura Codruța Kovesi înțelesese de ceva vreme că procurorul Iorga nu lucra în beneficiul legii, ci al infractorilor, dar politicul a protejat-o, cu sprijinul unor procurori din inspecția judiciară.

Laura Codruța Kovesi s-a bazat pe DNA Ploiești să instrumenteze penal acțiunile Mihaelei Moraru Iorga, iar procurorii de la Ploiești au identificat într-adevăr dovezi de corupție și au trimis-o în judecată pe fosta procuroare DNA, sub acuzația de favorizare a unui infractor[5]. După acest succes al parchetului vedetă DNA de la Ploiești, un scandal[6] vine să pună sub semnul întrebării tocmai profesionalismul acestei structuri teritoriale: procurorii DNA Ploiești (unul dintre ei fiind controversatul Mircea Negulescu, zis ”Portocală”, între timp exclus din echipă și din magistratură[7]) au încheiat o înțelegere dubioasă cu o familie de politicieni PSD: baronii locali Mircea și Vlad Cosma.

Pe scurt, Mircea Negulescu și șeful structurii, Lucian Onea, din dorința de a produce rapid probe într-unul din dosarele penale ale lui Sebastian Ghiță, au acceptat propunerile otrăvite ale lui Vlad Cosma care, sub pretextul că își dorește atât o înțelegere legală cu DNA, permisă în cadrul denunțătorilor, cât și o protecție a numelui său în acest caz, a sugerat că se va ocupa de expedierea unor documente către parchet printr-o anonimă. În tot acest timp Vlad Cosma a avut grijă, beneficiind de un oarecare amatorism (evident) al anchetatorilor[8], să realizeze înregistrări ascunse ale negocierilor.

Pentru cei care un an întreg au ieșit, în frig sau ploaie, să protesteze public împotriva asaltului PSD – ALDE de îngenunchere a justiției, eșecul DNA Ploiești în lupta cu politicienii corupți este dificil de înțeles. Parchetul DNA de la Ploiești, prin procurorul vedetă Negulescu și naivul șef de structură teritorială Onea a încercat să lupte cu politicienii folosind același tip de arme, în loc să aplice strict litera codului de procedură penală. Și s-a vulnerabilizat nepermis, ceea ce este greu de acceptat.

Mulți dintre cei care au participat la proteste sunt cetățeni cu coloană vertebrală și se bazează pe o carieră onestă, dezvoltată cu profesionalism și sacrificii. Acești concetățeni ai noștri nu pot să accepte ideea că un parchet de elită, în care mulți ne-am pus atâtea speranțe și care a fost prezent în toate scandările străzii, a permis unor procurori ca Iorga și Negulescu (în moduri diferite, desigur) să compromită dosare penale importante. Câți astfel de procurori, despre care acum nu știm nimic, se mai ascund în structurile DNA?

Lupta pentru justiție nu este credibilă dacă DNA este vulnerabilizată și chiar decredibilizată din interior, dacă judecătorii nu își fac cu probitate datoria, iar CSM și Inspecția Judiciară nu pot garanta independența actului de justiție și inamovibilitatea judecătorilor; dacă poliția judiciară și serviciile secrete nu pot oferi justiției întregul lor sprijin pentru înfăptuirea dreptății. Ori, acest tip de realitate a fot mereu un obiectiv pentru Armata celor treisprezece maimuțe, încă din momentul în care se decisese înființarea SIPA.

Ei bine, în 1991, ministrul de Justiție Mircea Ionescu Quintus[9], din guvernul Theodor Stolojan, a înființat prin ordin ministerial Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA), ca structură departamentală în subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor, cu scopul de a urmări și controla infracțiunile cu implicații majore din penitenciare. În 1997, sub mandatul ministrului justitiei Valeriu Stoica, SIPA a trecut, tot printr-un ordin, în subordinea directă a ministrului, care dorea ca acest serviciu secret să se ocupe și de ”protecția” magistraților.

Trebuie, în cele din urmă, să înțelegem cu claritate că Armata celor treisprezece maimuțe – un termen generic, simt nevoia să o repet, pentru o structură informală de continuitate cu regimul comunist – nu este o ficțiune, ci o realitate; o structură ce nu poate fi definită cu exactitate, dar care este cât se poate de prezentă în societate, iar țintele sale sunt clare: subordonarea instituțiilor și atragerea resurselor statului în favoarea unor interese personale și de grup.

Armata celor treisprezece maimuțe a avut mereu o ”Cupolă” din care fac parte personaje mai mult sau mai puțin cunoscute public, care și-au asumat ținte și obiective cât se poate de concrete și au conceput modalități mai mult sau mai puțin elaborate de a le atinge. Au pus planurile în aplicare cu mai mult sau mai puțin succes, au beneficiat de perioade în care acțiunile le-au fost facilitate de coordonarea perfectă cu puterea, dar și de mici dificultăți pe care au fost nevoiți să le depășească și, în cele din urmă, au făcut-o[10].

Indiferent de modul în care s-a acționat, grija Cupolei a fost ca acțiunile să aparțină soldaților Armatei, recrutați în general dintre simpatizanții zeloși și dornici de obținerea rapidă a unor privilegii personale, gata să se implice cu condiția unor câștiguri imediate sau al accesului pe anumite trepte de putere. Când au fost înființate, structuri ca UM 0215 din Ministerul de Interne ori SIPA din Ministerul Justiției au fost populate, pe lângă profesioniști, și cu personaje care au ținut sub supraveghere zonele sensibile vizate de Cupolă, astfel încât acțiunile soldaților Armatei să fie mereu sub control.

Dar soldații au fost și asset-uri sacrificabile, chiar dacă uneori aceste sacrificii au adus costuri sau riscul unor neplăceri: unii soldați au clacat atunci când s-au aflat în fața unor procurori sau judecători asupra cărora Armata nu avea control și au acceptat să coopereze în beneficiul legii. Oarecum revelator este cazul fostului ministru al tineretului și sportului Monica Iacob Ridzi, cândva membră a unui trio din care mai făceau parte Elena Băsescu și Elena Udrea.

Din acel grup, Monica Iacob Ridzi a fost condamnată definitiv cu executare la o pedeapsă privativă de libertate de cinci ani, din care a executat doi ani și opt luni înainte de a fi eliberată condiționat. Elena Băsescu, fiica lui Traian Băsescu nu are de ce să-și facă griji, pentru că onoarea îi este apărată de tatăl său; pe de altă parte, Elena Udrea, cea care negocia cu Victor Ponta, Sebastian Ghiță, Dan Andronic sau echipa care ținea SRI în mână, Maior – Coldea, cea care vântura bilețelul roz al lui Călin Popescu Tăriceanu destinat să apere onoarea lui Dinu Patriciu în fața justiției, ei bine are probleme penale și ar putea face același drum al ispășirii pe care Monica Ridzi l-a parcurs deja.

Elena Udrea nu a vrut să accepte cu niciun preț că cineva din Cupolă ar fi dispus să o sacrifice; altfel spus, nu și-a acceptat condiția de soldat al Armatei celor treisprezece maimuțe, așa cum s-a întâmplat cu Monica Iacob Ridzi, deși ambele sunt acuzate de același timp de infracțiuni de corupție, adică abuz în serviciu în formă calificată: organizarea ”Zilei Tineretului” – Monica Ridzi; organizarea ”Galei Bute” – Elena Udrea.

În februarie 2015, presa vehicula informația că Traian Băsescu o vizitase pe Elena Udrea, care se afla în arest la domiciliu, în timp ce Emil Boc, fostul premier și președinte PDL, o vizitase pe Monica Iabob Ridzi la penitenciarul Gherla. Diferența de abordare este evidentă și este dată de diferența de atitudine a celor două foste devotate membre PDL: (i) Monica Iacob Ridzi a avut încredere că va fi protejată și, dacă acest lucru nu a fost posibil s-a împăcat cu soarta și a acceptat ofertele transmise de Emil Boc, dovadă că soțul său este și acum primar al municipiului Petroșani (Hunedoara), iar în justiție s-a obținut în final o eliberare condiționată; (ii) Elena Udrea a atacat sistemul, Cupola, amenințând cu dezvăluiri, nu a acceptat la nesfârșit asigurările date de Traian Băsescu, nu are încredere că justiția o va trata cu blândețe și nu se poate încrede în gruparea lui Liviu Dragnea pentru protecție, așa că a decis să testeze soluția adoptată de o altă amică a sa, Alina Bica, și anume posibila stabilire a reședinței în Costa Rica.

Ca să înțelegem mai bine prețul luptei pentru independența justiției în România, merită să aruncăm o privire puțin mai atentă asupra cazului Monica Iacob Ridzi, un soldat al Armatei recrutat în rândurile fostului PDL (ulterior PP-DD și UNPR) și care a executat o operațiune de drenare de resurse financiare din conturile unui minister spre o grupare privată, prin contracte în valoare de 600 de mii de euro acordate fără licitație.

În anul 2009 Gazeta Sporturilor a publicat o anchetă privind modul în care Monica Iacob Ridzi și unii dintre subordonații săi din minister au acordat contractul de organizare a ”Zilei Tineretului” unor firme de apartament. În dosarul deschis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte s-a cerut încuviințarea de către Parlament a unor acte de procedură penală, printre care și percheziții, dar solicitarea a fost blocată de Comisia Juridică din camera Deputaților timp de zece luni și apoi a fost respinsă[11].

Inițial Monica Iacob Ridzi a sugerat inițial că nu are nicio implicare: ”…am serioase semne de întrebare în ceea ce privește modul în care au lucrat oamenii pe care îi am în minister și care au gestionat aceste lucruri (..) Vreau să văd ce spune Garda Financiară, DNA-ul. (..) Vreau să văd dacă sunt oameni în subordinea mea care au greșit, nu vreau să îmi asum vina niciunui om din subordine, pentru că nu mi se pare normală o astfel de atitudine.” Instrumentarea cazului a dovedit contrariul și, în mai 2011, Monica Iacob Ridzi a fost trimisă în judecată de DNA, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual în legatură cu fapte de corupție, uz de fals în legatură cu fapte de corupție și participație improprie la infracțiunea de fals intelectual la Legea contabilității.

Înainte ca Emil Boc să o viziteze la Gherla, Monica Iacob Ridzi și soțul său au încercat în mai multe moduri să evite încarcerarea, în condițiile în care, formal, s-a despărțit de PDL în septembrie 2012. Pentru început fostul ministru PDL a intrat în Parlament în 2012 pe listele PP-DD și ulterior a trecut la UNPR. A încercat să invoce multiple probleme medicale pentru a nu fi încarcerată, iar în 2015 soțul său i-a cerut la președinție grațierea.

În final, trecând peste gravele probleme de sănătate invocate a decis să se implice în activități care să-i aducă posibilitatea de a-și scurta perioada de detenție. La eliberare, Monica iacob Ridzi a declarat că în cazul său sistemul judiciar nu a consimțit să facă nicio concesie: ”Îndeplinesc toate condițiile pentru a fi liberată condiționat, a fost o decizie pe care am sperat să o primesc până în ultima clipă, că și eu voi fi tratată la fel ca toți ceilalți deținuți. Din fericire, acest lucru s-a întâmplat. Pe lângă cei aproape trei ani, peste 1.000 de zile de detenție executate zi la zi, am prestat și activități lucrative, am beneficiat și de zile câștig obținute prin efectul Legii nr. 169/ 2017. Precizez că în momentul când legea a intrat în vigoare, eu executasem deja integral fracția prevăzută de lege pentru a beneficia de liberarea condiționată. În acest moment, cu zilele executate și cu zilele obținute prin efectul legii, am patru ani din cinci considerați executați, mult mai mult decât prevede legea pentru a fi liberată condiționat”[12]. Reproșurile erau adresate, firește, celor din Cupolă care i-au promis protecție, în care a avut încredere și care…au uitat-o.

De fapt în fostul PDL lui Traian Băsescu i se reproșează tendința de a-și uita camarazii, fie că este vorba de Vasile Blaga ori Emil Boc, mai voalat, sau de Elena Udrea, pe față[13]. Cât timp a fost vorba de personaje dispensabile ca Monica Iacob Ridzi, atitudinea putea fi acceptată. Dar Vasile Blaga ori Elena Udrea nu se consideră personaje dispensabile, simpli soldați, iar dacă Traian Băsescu nu mai este interesat acum decât de soarta familiei sale, atunci Cupola însăși trebuie să-i protejeze, cu orice preț.

Similar gândesc și alte personaje grele, vizate de dosarele unei justiții care a început să acționeze independent – deci imprevizibil -, așa cum sunt Dan Voiculescu, Sebastian Ghiță, Puiu Popoviciu, Radu Mazăre ori Călin Popescu Tăriceanu, sau Liviu Dragnea. Și dacă schimbarea legilor justiției pare un obiectiv greu de atins, atunci sistemul poate încerca și alte tipuri de reglaje, la nivel individual, pentru că breșe în sistem sunt destule.

Așa se face că oameni de sistem ca Valer Dorneanu, Mona Pivniceru sau Daniel Morar, ori ca Victor Ciorbea pot compromite mecanismele de control constituțional la un nivel mulțumitor pentru Cupolă, că alte personaje ca Victor Alistar, Oana Schimdt Hăineală[14] ori Dana Gârbovan[15], de ce nu și Tudorel Toader pot sufoca independența justiției într-un mod sau în suficiente momente încât Cupola să fie mulțumită. Unele personaje o fac din convingere, altele poate sub constrângere; poate că nu întâmplător Dana Gârbovan îl certa anul trecut pe Tudorel Toader în chestiunea SIPA: ”Este inadmisibil ca un asemenea act normativ să fie emis de guvern, la propunerea ministrului justiției, cu o totală lipsă de transparență. Solicit încă odată Guvernului să revină asupra acestei hotărâri și să o supună dezbaterii publice înainte de a o publica” [16].

Eșecul viziunii lui Traian Băsescu asupra coexistenței cu instituțiile statului a atras atenția tuturor membrilor Armatei celor treisprezece maimuțe care populează partidele politice. Le este acum clar tuturor că atât timp cât va exista cadrul legal propice pentru ca instituțiile să-și îndeplinească misiunea în mod independent față de puterea politică – fie că este cazul justiției, instituțiilor din componența guvernului, serviciilor secrete etc. – se vor găsi suficienți oameni dedicați care să-și dorească o carieră curată și care să-și exercite funcția publică fără compromisuri.

Experiențe de acest tip au avut mulți lideri politici, începând cu Traian Băsescu, continuând cu Sebastian Ghiță, Elena Udrea, Liviu Dragnea sau Vlad Cosma. Traian Băsescu a crezut că simpla ridicare din anonimat a unor persoane ca Florian Coldea sau Laura Codruța Kovesi va fi suficientă ca instituțiile pe care cei în cauză le conduc să îi fie loiale, lui și apropiaților săi.

Dar generațiile se schimbă. Contactul cu atmosfera din instituțiile europene i-a contaminat pe mulți dintre cei ce îndeplinesc funcții publice, așa cum multinaționalele au remodelat comportamentul unei largi categorii de angajați. Chiar dacă și-ar fi dorit să răspundă doleanțelor formulate de Traian Băsescu, instituțiile pe care le conduceau Coldea și Kovesi în 2015 sau 2016 nu mai erau cele din 2005. Țara este în schimbare.

Nu mă îndoiesc că PSD, așa cum vor Liviu Dragnea, Codrin Ștefănescu, Mircea și Vlad Cosma sau Paul Stănescu și după cum s-a înțeles din lecția Traian Băsescu, vor încerca să schimbe legile în așa fel încât să lege instituțiile de partidul din care fac parte, iar independența decizională să fie suprimată. Probabil că vor avea concursul altora la fel ca ei, din ALDE, UDMR, PMP sau PNL. Cu toate acestea, protestatarii nu trebuie să demobilizeze.

Oricât de mult simt sau cred că speranțele și dorințele le sunt afectate, cetățenii activi civic ai acestei țări trebuie să înțeleagă că țara este în schimbare. Generațiile se schimbă, iar România nu mai este un stat izolat, este o parte a construcției euro-atlantice. Protestând acum, votând în 2019 și în 2020, strada poate arăta cartonașul roșu Armatei celor treisprezece maimuțe.

Pentru mine este ultimul episod din seria de articole destinat acestui subiect. Celor care cred că îl pot îmbogăți, le ofer cu toată inima prilejul să ducă seria mai departe, pe orice alte subiecte consideră de cuviință. În ceea ce mă privește, cred că am teoretizat destul. Ca să fie și cu folos, însă, există o singură cale: acțiunea civică trebuie să continue, protestatarii nu trebuie să lipsească din Piața Victoriei, pentru ca instituțiile statului să continue să-și facă datoria și țara să prospere liberă.

NOTE___________________


[1] http://www.ziare.com/stiri/proteste/sute-de-oameni-au-protestat-din-nou-duminica-jos-guvernul-sluga-3-0-lui-dragnea-galerie-foto-1500433; http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/cateva-zeci-de-persoane-au-protestat-nemultumiti-de-efectele-zrevolutiei-fiscale.html

[2] https://www.comisarul.ro/articol/se-confirma!-elena-udrea-a-fugit-in-costa-rica-la-_931986.html

[3] https://www.romaniatv.net/mihaiela-iorga-procurorul-care-a-cercetat-fapte-prescrise-in-dosarul-microsoft-este-cercetata-pentru-favorizare-in-alt-dosar_401512.html; https://www.agerpres.ro/justitie/2018/02/05/procurorul-iorga-faptele-din-dosarul-iprs-baneasa-nu-sunt-prescrise-am-clasat-pe-decizia-ccr-si-lipsa-de-probe–49593

[4] http://evz.ro/laura-codruta-kovesi-a-vanat-o-mult-timp-pe-procuroarea-mihaela.html

[5] http://www.capital.ro/dna-procurorul-mihaiela-moraru-iorga-trimisa-in-judecata.html

[6] Provocat de o coaliție politică, cu sprijin mediatic din partea lui Dan Voculescu (Antena 3) și Sebastian Ghiță (România TV)

[7] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22257508-procurorul-dna-mircea-negulescu-exclus-din-magistratura.htm

[8] În spațiul public au apărut înregistrări ale negocierilor purtate de Mircea Negulescu cu Vlad Cosma, în care sunt invocate condițiile în care politicianul ploieștean ar fi putut beneficia de aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor. Discuțiile, care pun în evidență faptul că Vlad Cosma joacă rolul unui denunțător nehotărât și duplicitar, par să nu fi ridicat procurorilor DNA suficiente semnale de alarmă, ceea ce ne duce cu gândul la două explicații posibile: (i) fostul procuror Mircea Negulescu era obișnuit cu anturajul familiei Cosma, ceea ce l-a determinat să aibă o oarecare încredere în rezultatele cooperării; (ii) DNA Ploiești era presat să obțină rezultate și atunci și-au asumat riscuri dincolo de limita acceptabilă. Vezi: https://www.comisarul.ro/articol/bomba-noptii!-inregistrarea-primei-discutii-dintre_932558.html

[9] Așa cum a recunoscut, în cele din urmă, Mircea Ionescu Quintus a fost informator al Securității; v. http://evz.ro/mircea-ionescu-quintus-nu-am-avut-puterea-sa-refuz-securitatea-413142.html

[10] Vezi: http://www.contributors.ro/editorial/rmata-celor-treisprezece-maimu%C8%9Be-partidul-e-n-toate/

[11] http://anticoruptie.hotnews.ro/ancheta-7326678-dosarul-2-mai-monica-iacob-ridzi.htm

[12] https://www.romaniatv.net/monica-iacob-ridzi-eliberata-conditionat_388619.html

[13] https://www.stiripesurse.ro/ipoteza-exploziva-elena-udrea-il-amenin-a-pe-traian-basescu-cu-inchisoarea_1190633.html

[14] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22235356-oana-schmidt-haineala-este-noua-sefa-corpului-control-din-ministerul-justitiei.htm

[15] https://www.antena3.ro/actualitate/justitie/dana-girbovan-presedintele-uniunii-nationale-a-judecatorilor-din-romania-faptul-ca-s-a-permis-ca-421921.html

[16] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21795803-presedintele-uniunii-nationale-judecatorilor-dana-girbovan-cere-premierului-grindeanu-nu-aprobe-desecretizarea-arhivei-sipa.htm

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "30 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Obiceiul de a aborda, intr-un articol, foarte multe subiecte si personaje, este nefolositor si greoi.
    Se trece prea fugitiv peste. Adica peste “livada de portocale” din DNA, ori despre cei cei conduc. Care, se pare, nu au nicio vina.
    NB,
    Aceasta armata a celor 13 maimute pare a fi ceea ce se vrea a numi prin “statul paralel”?

    • Cristian Felea spune:

      Armata celor treisprezece maimuțe este o metarealitate, dar nu una paralela, daca ma pot exprima așa.
      Sintagma statului paralel trebuie sa rămână pietroiul de moara legat de gatul coaliției PSD-ALDE.
      In ce privește faptul ca ați găsit materialul greoi, îmi cer scuze. Cu siguranță aveți dreptate, iar motivele pentru care am ales o astfel de construcție nu pot compensa dificultățile de parcurgere a textului, care este cam stufos.

      • Constantin spune:

        Scuzați-mă, va rog, dar cred ca opinia colegului comentator @victor L este justa, foarte apropiata de descrierea situației de fapt: “Armata…” este parte a “statului paralel”, în sensul propriu al conceptului.

        Eu cred ca personajele menționate de dumneavoastră sunt atipice pentru ca sunt “rătăcite”. Adica, din rolul de politicieni (marionete ale kleptocratiei) au aspirat la calitatea de membru al kleptocratiei, doar pentru ca au acumulat avere. Or, asta este o greșeală de neiertat.

        • MIHAI 2 spune:

          ”BNOMUL” si ”STATUL PARLEL” sunt doua ziceri concepute de Cristoiu in calitatea sa de consultant jurnalistic al lui Traian Basescu si al Elenei Udrea. Ele au fost puse initial pe piata din dorinta celor trei de a vedea pana unde pot intindea pelteaua batjocurii la adresa romanilor. S-a vazut ca nu exista limite si ca cele doua expresii pot fi sustinute fix de cei care au construit – conceput si binomul si statul paralel. Sigur ca ele au si un rol in luptele judiciare pe care Elena Udrea si cativa acoliti ai ei le dau , oferindu-le prilejul de a se victimza. Nu e si cazul lui Basescu care inca peneficiaza de pax americana. Succesul de piata al BNOMULUI si STATULUI PARALEL a fost sustinut si de multitudinea de infractori (PSDisti sau pe acolo) care si le-au insusit cu entzasm. Nimic din acea putreziciune nu se regaseste in conceptia expusa de dl Flea care incearca – dimpotriva – sa contrabalanseze cele doua clisee krypto neo basiste cu unul nou – ARMATA CELOR 13 – destinat a fi utilizat de partea #rezistenta a Romaniei. Poate ca formularea e prea lunga si pobabil ca auorul nu este nici versat in manuirea vicleana a cuvintelor , cum este tristul maestru din Gagesti. Totusi e clar cine e de buna credinta si trebuie incurajat – ceea ce u am s facut cu falsa asprim intr-o alta postare

          • Harald spune:

            @MIHAI 2 – a redactat cumva Ion Cristoiu Raportul SRI pe anul 2013 ? Acolo a apărut pentru prima oară sintagma ”Binomul SRI-DNA”. Prin urmare, dacă vreți să știți cum e cu ”batjocura la adresa românilor”, vedeți cine a redactat acel Raport SRI sau (re)vedeți declarațiile generalului Dumbravă. Eventual și cele ale lui Cristian Troncotă, care probabil nu era consiliat de Ion Cristoiu.

          • Constantin spune:

            ” ziceri concepute de Cristoiu in calitatea sa de consultant …”

            Nu țin să minimalizez calitățile excepționale ale d-lui Cristoiu, dar îndrăznesc să vă fac cunoscut faptul că în științele sociale conceptul “stat paralel” (“Parallel state”, cu sens diferit de “Deep state”, așa-numitul “stat profund”, despre care vorbește dl Trump, spre exemplu) a apărut și a fost utilizat înainte de a o face dl Cristoiu. Unul dintre cei mai cunoscuți pentru definirea termenului a fost dl. Robert Owen Paxton, istoric și cercetător american în domeniul științelor politice.

  2. MIHAI 2 spune:

    Nu stiu daca este corect sa intrerupeti sirul analizelor. Este adevarat ca in acest moment ati stabilit cu maxima claritate cine sunt cei onorabili – dar oare mai exista onorabili ? – si cine sunt cei rai – aproape toti. Plus Traian Basescu care este deasupra acestor categorii omenestii Starea de confort spiritual astfel indusa nu poate dura insa prea mult. Realitatea este extrem de dinamica si negresit ca peste doua trei saptamani vor aparea noi elemente care vor necesita alt demers interpretativ. Acesta este Romania – adesea deliranta – si deci rebuie stat cu ochii pe ea. Adaug ca nu da deloc bine sa incurajati reactivarea protestelor din starea actuala de flescaiala si – IN ACELASI TIMP – sa anuntati ca dezerati din campul de lupta analitic.Dragnea vad ca nu renunta

    • Cristian Felea spune:

      Mi-am propus sa nu comentez intervențiile legate de faptul ca nu vreau sa mai continui seria Armatei celor treisprezece maimuțe si așa am sa fac.
      Fac totuși precizarea ca nu dezertez de pe frontul articolelor de analiza legate de realitățile de zi cu zi, in măsura in care cred ca pot aduce un plus de valoare prin demersurile mele.

  3. Emil N spune:

    Un lucru bun e s-au schimbat foarte multe in justitie in ultimii ani. Judecatorii de acum sunt alta generatie decat cei care erau pana prin anii 2000. Cei care nu primesc telefoane si interventii sunt multi, au vazut ca pot sa aiba curaj si au inteles ca sunt puternici. Isi dau seama ca daca acum incep sa accepte o interventie, va trebui sa le accepte pe toate, adica sa piarda din putere si, sper eu, ca nu vor vrea asa ceva. (Sigur, pe termen lung, asta are dezavantaje, pentru ca pot sa cada in ispita militantismului juridic, mai ales cand societatea nu e pregatita sa reactioneze, pentru ca nu are cultura morala, iar alesii poporului sunt corupti sau dorm pe ei).
    In ce ma priveste, eu nu am observat la ultimele manifestatii ca vin cei incoruptibili, dimpotriva, mi s-a parut ca au venit si cei nemultumiti de perspectiva scaderii salariilor. (Anul trecut se protesta numai impotriva coruptiei, nu pentru salarii.) La manifestatia din 20 ianuarie am auzit mult mai multe injuraturi si mitocanii decat inainte.
    In plus, devine enervant modul in care unii simpatizanti USR vor sa preia fraiele lucrurilor, uitand ca acum sunt partid politic. Ideile lor de animare a protestelor sunt discutabile (de ex., cine e anticoruptie sa sara de trei ori).

    • victor L spune:

      Useristii, nu-i o rautate, sint imaturi politic. Inca se cred oengisti.

      • eu****** spune:

        Imi pare rau – unii de la USR vor sa isi asigure un ciolan de ros.

        daca participa in strada membrii usr poate ca o fac ca si simpli cetateni.
        daca participa la strangerea de semnaturi pentru un amendament sigur o fac ca si cetateni – este doar o initiativa legislativa cetateneasca.

        starea de cetatean nu se pierde atunci cand faci parte dintr-un partid.
        totusi un partid nu se poate spune ca este prea mult diferit de un ong …

        • Delia spune:

          E o uriasa diferenta intre un ong si un partid si e bine sa fie asa.

          • Harald spune:

            Diferența asta este intenționat blurată când vorbim de înaltele idealuri socialiste. Liderii de sindicat au ajuns frecvent parlamentari sau miniștri PSD, de ce credeți că alte partide socialiste nu ar agrea și ele întreținerea unei confuzii și suprapuneri cu ong-urile? :)

            • Codruta spune:

              E mai simplu sa-i “cumpere” pe lideri ;) Stiu multe cazuri in care a functionat cu succes – iar raportul cost / rezultate e mai bun! >:

  4. ionut spune:

    Au fost unii chinuiți de justiție pentru ca în cele din urmă să fie declarați nevinovați. Mă îngrozesc numai la gândul că aș fi prezentat la televiziuni cu cătușe, dar să mai stau ca Rușianu câteva luni la închisoare, iar apoi să mi se spună „scuzați, am greșit”. M-a impresionat fostul ministru al învățământului care, deși a fost nevinovat (s-a dovedit că acuzația a fost o făcătură a lui Ponta, supărat că Funeriu l-a prins plagiind), n-a scos niciun cuvânt împotriva justiției în cei trei ani care numai ușori n-au fost pentru el și familia lui. O atitudine cu adevărat europeană pe care niciun ziarist n-a observat-o!

    • MIHAI 2 spune:

      Dl Funeriu a fost intradevar declarat NEVINOVAT în Dosarul Microsoft instrumentat ca urmare a unor manevre razbunatoare ale Plagiatorului Ponta care minte cum respira. Prin cmparatie , in fix acelasi dosar Microsoft , Ecaterina Andronescu , vinovata pana peste cap, a fost facuta scapata prin PRESCRIPTIE indusa de noncombatul procuroarei penale Iorga, care lucreaza in simbria lui Dragnea-trei-dosare.

      • victor L spune:

        Pardon, scuzati, domnul Daniel Funeriu nu avea dece sa fie declarat nevinovat. Caci nu era cu nimic vcinovat, facind exceptie ca exista si le-a stat unora in git. Pur si simplu nu exista text de lege care sa-l incrimineze de vreo vinovatie.. Procurorii au sarit ca ăla din baie.

    • Cornelia Neagu spune:

      @ ionut

      Aş vrea să înţeleg cazul Ruşanu dar nu pot, pentru că vă exprimaţi incomplet.

      Vă rog să mai scrieţi o dată, complet:

      Ruşanu a făcut închisoare pentru ………………………. (motivele pentru închisoare preventivă sunt prevăzute în art. 148 din Codul de Procedură Penală) şi a fost găsit nevinovat pentru ………………………………. (motivele închisorii penale sunt în Codul Penal).

      Dacă nu reuşiţi, aţi fost victima unei manipulări.

  5. sohaciu stefan spune:

    Mi-am format convingerea inca din 1990, ca ”vulcanul” care s-a dezlantuit in1989, asa numita revolutie, va scoate la lumina din adancuri tot felul de elemente care abia asteptau sa-si desfasoare activitatea infractionala tinuta sub presiune de sistemul comunist.
    Asa au aparut tot felul de elemente dubioase care pretindeau ca sunt ,,curate” cu toate ca s-a dovedit ca facusera parte din ,, vechile structuri”, dar pretindeau ca au fost ,,marginalizate.”
    Sub aceasta masca a inceput marele jaf national.
    Indivizi, care pana in 1989 asteptau momentul favorabil s-au asternut pe treaba. Sub protectia unor legi ambibue, prin privatizari dubioase au acumulat averi cu care au inceput sa corupa si persoane naive, aruncandu-le cateva faramituri din mare jaf. ,, Cancerul” coruptiei a facut metastaze, iar acum ,, o mana de medici” incearca sa caute remediul. Lupta este intre viata si moarte, dar sunt convins ca trebuie continuata lupta pana cand organismul societatii romanesti va fi adus in stare de sanatate, altfel, parasind lupta ,, moartea” societatii va deveni realitate.

  6. PAFI spune:

    Poate ca o fi o obsesie, dar am ramas cu o intrebare, care ma chinuie si nu-mi da pace. Mai visez chiar si ma trezesc dintr-un soi de cosmar: cine sunt teroristii din decembrie ’89 ? Unii spun ca n-au existat, e o incercare de manipulare, au existat si si-au facut datoria. Am certitudinea ca rezolvarea fara dubii a acestei dileme ne va da un sens pentru intelegerea situatiei pe care o traim astazi. Pentru ca acel inceput de noua societate a fixat fundatia pe care s-a cladit totul.

    • victor L spune:

      Cineva important, nu spui cine, a vrut sa te chinuie cu nelemurirea ta si in 2009 a inchis dosarele Revolutiei si Mineriadelor.
      Pastele Cailor nu sint departe :P

    • donquijote spune:

      Mai intrebati-l pe d-l Iliescu, ca el a fost marele beneficiar al carnavalului sangeros cu teroristi.
      Fara teroristi credeti ca mai prindea el vreun mandat?

  7. Gabriel Varga spune:

    Tare mi-as dori ca cel putin oamenii de buna credinta din tara asta sa fie ceva mai temperati si obiectivi in judecatile pe care le fac, nu de alta, dar exista destule probleme reale importante, fara sa fie nevoie sa adaugam unele fictive ori sa exacerbam unele minore. Dati-mi voie sa exemplific si totodata sa-mi spun parerea:

    1. Inca de la manifestatiile din iarna anului trecut – ma refer acum la cele “preventive”, de dinainte de emiterea OUG 13, se vorbea pe FB de nevoia de a eficientiza energia protestatarilor: decat sa se adune cateva sute de oameni in fiecare zi, mai bine sa existe un protest amplu saptamanal. La fel si acum: nu vad de ce sa riscam risipirea elanului protestatar acum, cand CCR a retrimis proiectele de legi ale justitiei in Parlament iar pericolul adoptarii lor intr-o varianta rea nu este iminent. Protestul din 20 ianuarie 2018, in conditii meteo destul de potrivnice, a fost deocamdata suficient, zic eu, pentru a trage un semnal de alarma ca, la nevoie, oamenii vor iesi in strada asa cum au facut-o in 2017. Nu cred, prin urmare, ca trebuie sa ne plangem de “demobilizarea” oamenilor. Sunt absolut convins ca, la nevoie, daca, de exemplu, se va ajunge la o inclestare care sa implice o suspendare a presedintelui, societatea va reactiona asa cum trebuie.

    2.A. Daca presedintele refuza nominalizarea premierului propus si se ajungea la suspendare, iar apoi onorabilul Tariceanu, in exercitarea functiei prezidentiale, promulga orice dorea majoritatea lui Dragnea, era OK ? Din acest punct de vedere, neasumarea unui risc de catre Iohannis mi se pare un lucru intelept.

    2.B. In mod evident, guvernul Dancila este cel mai slab pe care l-a dat pana acum PSD in toata istoria sa (indiferent sub ce denumire a existat, de la FSN incoace). Din acest punct de vedere, nominalizarea acestui premier de catre Iohannis este un lucru imbucurator: cu o opozitie parlamentara slaba, singura sansa reala sa scapam de PSD dupa viitoarele alegeri este ca acest partid sa se compromita grav, in ochii majoritatii populatiei, si mai grav decat a facut-o pana acum. Oameni buni, intelegeti: PSD trebuie sa-si dea arama pe fata si pentru fochista part-time care trebuie sa aduca bani de acasa ca sa-si plateasca contributiile sociale, si pentru invatatorii care nu-si primesc la timp lefurile, si pentru alti bugetari carora li s-a promis o majorare de salariu si care se trezesc cu o marire nesemnificativa (in fericitul caz in care majorarea exista) si asa mai departe… Trebuie sa ne vaccinam cu PSD pentru ca peste 2 ani sa nu o comitem din nou ! Inca putina rabdare ! Da, sigur, vom suferi in aceasta perioada, dar este necesar, altfel nu se poate. Din pacate.

    3.A Am iesit in frig, ploaie si ninsoare la proteste si in 2017 si in 2018, dar nu-mi este greu sa inteleg ca si DNA poate sa dea rateuri uneori, ca si acolo lucreaza oameni care nu sunt perfecti (sau ca, de ce sa n-o spunem, unii pot fi chiar infractori!). Cat de naiv sa fii sa crezi ca DNA este/trebuie sa fie intotdeauna deasupra oricaror suspiciuni, de un alb imaculat – in contradictie cu restul societatii ?!! Cu toate problemele care umbresc imaginea DNA (dovedite deja sau doar presupuse) aceasta institutie functioneaza incomparabil mai bine decat oricare alta din Romania. Si atunci, de ce sa ne simtim afectati de aceste lucruri ? Nu am apucat sa ascult inregistrarile “incriminatoare” legate de DNA Ploiesti, dar nu pot sa nu remarc doua lucruri:
    - singurul aspect cu adevarat incriminator ar fi, in masura in care s-ar dovedi real, cel privind fabricarea de probe;
    - orice alte aspecte (cum ar fi limbajul procurorilor) sunt chestiuni absolut minore, pe care eu nu le-as incadra nici macar ca abateri disciplinare.

    Fac acum o paranteza. Desi sunt jurist, nu am decat o tangenta minima cu domeniul penal. Cu toate acestea, cred ca am o viziune mai realista a universului judiciar penal decat cea a majoritatii oamenilor – dat fiind ca cei mai multi cetateni nu se intersecteaza niciodata cu legea penala. Dati-mi voie sa va spun, in aceasta calitate, ca de la faza urmaririi penale si pana la condamnarea unui faptuitor este o cale atat de lunga si de dificila (mai ales atunci cand respectivul este bine aparat) incat munca unui procuror devotat meseriei merita toata stima ! Din pacate cei care urmaresc anumite posturi de televiziune nu cred ca citesc si Contributors; dar daca ar citi, le-as spune asa: va dati seama ca, cel mai probabil, oamenii politici anchetati de DNA ajung sa fie judecati doar pentru o mica parte din faradelegile pe care le comit ? Si asta pentru simplul motiv ca celelalte sunt atat de bine acoperite incat nu ajung sa fie cunoscute (nici macar ca zvonistica) iar unele nu pot fi dovedite sau, in orice caz, nu pot fi probate suficient incat procurorul sa-si permita sa ajunga in instanta ori, desi se ajunge la judecata, faptele sunt appreciate ca nedovedite de judecator ! Si atunci, de ce sa va fie mila de ei, de ce sa le ascultati macar peroratiile veninoase ?!

    Revenind la cazul de la Ploiesti, pe scurt: daca se va dovedi ca au comis ilegalitati, procurorii vor pleca (si eventual vor fi urmariti penal). Punct. Nu inseamna ca DNA e politie politica, nu inseamna ca vai, saracii politicieni condamnati pana acum sunt nevinovati.

    3.B. Da, Elena Udrea, Ghita, Mazare si multi altii se pot sustrage executarii pedepselor. Temporar sau, uneori chiar definitiv (Iskandarani, de exemplu stiu ca nu a fost prins pana in ziua de azi). Dar, acest lucru este posibil datorita prezumtiei de nevinovatie (care subzista pana la condamnarea definitiva), care, la randul sau, deriva din valorile universale ale drepturilor omului. Prefer insa acest neajuns,dupa cum prefer si sa existe o justitie bazata pe principiul potrivit caruia este mai bine sa scape 100 de vinovati decat sa fie condamnat un singur nevinovat. Si, pe cale de consecinta, da, faptul ca Elena Udrea se bronzeaza acum in Costa Rica nu il consider un esec al DNA sau un motiv de abandonare a spiritului civic pentru cei care am ales sa ducem o viata cinstita.

    • Cornelia Neagu spune:

      @ Gabriel Varga

      Există multe persoane care nu se informează suficient şi care sunt manipulabile.

      Cred că cei care identifică manipulările ar trebui să le devoaleze pe orice cale.

    • Codruta spune:

      Ce-mi PLACE mie la fazele astea, cu Udrea, Mazare, Bica, Ghita samd… plecati pe ayurea, este ca de acum toata viata vor trai cu un MAAAARE morcov, pentru ca rechinii vor incepe sa amusine pe urmele lor, ca sa le ia banii! >:
      In alte tzari NU sunt “ocrotiti” de “sistem”, gashka samd…!
      Asa ca… pedeapsa ORICUM si-o primesc, sub o forma sau alta ;)

  8. P.V. spune:

    Ne e nimic straniu; Monica I.-R. se ocupa de “alegerea” mezinei în PE. Madam Ridzi a avut proasta inspirație să se destăinuie telefonic unei prietene că-și pierde “duminica pentru tâmpita asta”. (Ca fapt divers, fiecare organizație PD avea misiunea ca la fiecare secție de votare să iasă minim 3 voturi pentru EBA.)
    A doua zi, Papa (puteți să-i spuneți Daddy) a găsit pe birou niște stenograme, conținând inclusiv redarea destăinuirii dnei Ridzi. Orgoliu rănit, soldat executat.
    Punct.
    Dacă nu credeți, sunați-l pe dl. Iacob-Ridzi.

    • Cristian Felea spune:

      Chiar daca nu am marcat cu ghilimele cuvântul straniu in titlu, sper ca acestea au fost subînțelese.
      Caci ce poate fi mai straniu decât scurta istorie pe care ne-ați destainuit-o? Intr-o tara democratica, in care legea se presupune ca domnește.
      Eu unul nu vreau sa verific nimic, dar domnul Iacob-Ridzi, daca crede ca poate contribui la tușarea unor aspecte din interior, poate sa o facă aici si acum, printr-un scurt comentariu.
      Este bine venit.

  9. Codruta spune:

    Eu nu inteleg DE CE ii tooot dau unii in sus si-n jos cu “Iohannis care stie (sau se teme sau altele din categoria asta) ca nu va prinde al doilea mandat! S-a EXPRIMAT clar vreodata, Iohannis, ca ar avea intentia sa candideze pentru a doua oara?? :O Daca imi amintesc bine, nici prima data nu s-a inghesuit cine-stie-ce la candidatura – a fost propus cam “pe ultima suta”, cumva ca “solutie de avarie”! S-ar putea ca omu’ sa nu mai aiba chef DELOC sa mai candideze o data – si, in fond, de ce s-ar lega la cap, fara sa-l doara? >:

    In alta ordine de idei: mie, de o bucata de vreme, imi place la NEBUNIE cum procedeaza Iohannis! Nu l-am prins sa fi facut nici o greseala mai importanta! ;) In sensul acesta, sunt cu totul de acord cu ce a scris Gabriel Varga mai sus!

  10. contributorsfil spune:

    Stimate domnule Felea, va rog sa dezvaluiti care este profesia dvs. de baza. Inginer miner activ, cu realizari practice, de folos societatii, sau ofiter SRI?

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      Cu plăcere.
      În 1991 m-am angajat la Regia Autonomă a Huilei. Am fost inginer debutant și am condus oameni. Cel mai mult, dacă bine îmi aduc aminte, am condus cinci sau șase echipe și cam 50-60 de oameni. În octombrie 1994 m-am transferat, după ce am dat niște examene, la SRI, la secția de la Hunedoara.
      Cât am fost ofițer, m-am ocupat de domeniul economic. Evident, de asta m-a și angajat SRI-ul.
      Ca să fac față postului, nu m-a pregătit doar SRI-ul ci am ales să mă pregătesc și singur. Și am continuat cu un post-universitar, apoi cu un masterat și, în fine, cu un doctorat în minerit.
      Adică am preferat să nu pierd nici contactul cu meseria, dar nici timpul.
      Între 2004 și 2011 am publicat (cam 2-3 articole pe an) în Revista Minelor.
      După ce am trecut în rezervă, am primit oferte de colaborare tot la proiecte miniere. Nu le-am refuzat.
      Nu pot să delimitez net ingineria, profesia mea de bază, de faptul că mi-a plăcut mult și să fac meseria de ofițer de informații.
      Ca să vă răspund făcând apel la o glumă veche, nu mă pot decide dacă să fiu medic sau primar. Cred că medic primar mă definește.
      Sper că v-am răspuns la întrebare, domnule @”contributorsfil”
      PS. Din formularea întrebării dvs. înțeleg că un ofițer SRI nu poate avea “realizări practice, folositoare societății”. Sper că nu vă surpinde dacă vă spun că nu sunt deloc de acord.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

E randul tau

Mulțumim pentru articol. Vorbim tot mai mult și mai bine despre depresie, în sfârșit. Câteva...

de: Vlad Stroescu

la "Despre depresie, câteva observații"

Cauta articole

aprilie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)