Home » Analize »Educatie »Opinie » Citesti:

Autobuzul infernal al educatiei. Penultima statie: societatea civila

Virgil Paraschiveanu august 29, 2013 Analize, Educatie, Opinie
17 comentarii 1,801 Vizualizari

Proiectul Educatiei romanesti arata precum o calatorie facuta de un bus vechi, care transporta un grup de 50 de copii geniali (adica obisnuiti), pe ploaie, noaptea, cu farurile stinse, fara foaie de parcurs ori destinatie, pe un drum cu gropi si serpentine, condus de un sofer obosit, care sta la volan de 24 de ore, fara pauza, fara sa fie dublat sau inlocuit. Sa decodificam, pe bucatele:

Autobuzul vechi este insusi sistemul de invatamant din Romania. Sunt studii suficiente efectuate in afara Romaniei care confirma ca impactul educatiei non-formale asupra societatii a devenit in ultimii ani incomparabil mai mare in raport cu cel al educatiei formale. Romania este parte a societatii globale si se regaseste in acest curent, tradus astfel: Internetul, televiziunea, comunicatiile mobile, toate tehnologiile de informare in masa au actualmente o influenta mult mai mare in actiunile, comportamentul, gandirea si emotiile oamenilor, mai mare decat scoala. Knowledge society face acest dar neasteptat scolii, astfel incat azi, mai mult ca oricand, in istoria ultimilor 200 de ani de Scoala asa cum o stim, influenta ei nu a fost niciodata atat de mica in comparatie cu toate celelalte forme de educatie la un loc. Sa adaugam la acestea si forta familiei si a grupurilor de egali si vom avea intelegerea completa a fenomenului. Supravietuirea acestui sistem de educatie falimentar reclama interventii inovative si politici alternative: adoptarea in masa a metodelor Montessori, pedagogia Waldorf, legalizarea homeschooling-ului, utilizarea social media in educatie, U-Learning (educatie oricand, oricum, oriunde).

Cei 50 de copii (geniali, cu totii, fara indoiala, cel putin la urcarea in autobuz) nu sunt amutiti de haosul calatoriei. Ei continua sa dialogheze, sa rada, sa se amuze la curbe: modelul de comunicare retelara, facilitata prin Internet (conceptul pe care s-a construit succesul fulminant al Facebook, Whatsapp, Google+, Twitter, etc.) amplifica forta ideilor nascute intre egali – copii, adolescenti, pe principiile proximitatii, comunitatilor de interese si al vitezei de propagare a informatiei. Traim si asistam cu totii la o intrare triumfalista a societatii globale in era Education “out of school” pe care scoala nu este capabila sa o proceseze. Sau nu vrea. Nu mai numaram (nu exista cercetari nationale in acest domeniu) cati copii supra-dotati au intrat in uniformitate si s-au ratat din cauza unui sistem scolar care nu le-a valorizat datul remarcabil cu care au venit in lume si prin care societatea ar fi putut beneficia mult mai mult decat punandu-i “ordonat”, in rand cu ceilalti.  “Fiecare soldat poarta in ranita proprie bastonul de Maresal”. Rousseau ne reaminteste mai actual ca niciodata ca educatia negativa (a ne-actiunii paguboase) trebuie sa fie prima conditie de existenta a educatiei.

Drumul cu gropi, cu serpentine, este eco-sistemul in care functioneaza educatia. Nimic nu este ca ieri, totul este in schimbare. In asemenea conditii, nu ai nevoie de un mamut institutional ci de unitati educationale inteligente, flexibile, potrivite oamenilor, cu oameni asemenea. Anacronismul constructiei scolii – din Romania cel putin – face posibil apelul recurent la instrumente de autoritate precum evaluarea sau promovarea unei culturi organizationale care impinge valori atrofiate, arhaice: obedienta, invatarea de dragul evaluarii, incremenirea creativitatii individuale, marca de grup, etichetarea prin evaluare scolara. Sunt singurele metode pe care actualul sistem de educatie intelege sa le activeze, in conditiile in care exista foarte multe sugestii practice, parteneri cu experienta, cazuri de buna practica internationala ce pot inspira o conduita manageriala si politici educationale pragmatice, dirijate constient de decidenti in societatea globala inter-conectata.

A circula pe timp de noapte, fara faruri aprinse inseamna sa nu mai fii capabil sa vezi pe ce drum esti, ca sub-sistem: in viata reala, reusita sociala si financiara nu mai sunt de mult asociate capacitatii de a finaliza studiile. De aici rezulta complianta din ce in ce mai mica a tinerei generatii la diferite norme asociate acestei institutii invechite, arhaice, demodate, uzate. Scoala ne-a invatat ca invatarea este liniara, cu doua capete. Noile teorii cognitiviste demonstreaza cu prisosinta caracterul spiralat al invatarii: invatam cand putem, cand vrem, ce ne place, cum ne place, intr-un mod sinuos, asimetric, relativ imprevizibil. Invatam sa invatam, nu stim deja asta, chiar daca in scoala ni se comunica opusul. Problema este ca adaptarea curriculum-ului, evaluarii si instruirii la aceste circumstante moderne nu poate fi facuta decat out of the box. Sunt foarte multe organizatii neguvernamentale cu expertiza si conexiuni internationale care pot asista Ministerul Educatiei in aceasta directie. Domnilor ministri, lasati ideile sa vina la dumneavoastra!

Soferul este aproape adormit, a obosit de atata drum si nu isi doreste decat sa ajunga la capat. Este imposibil, pentru ca el nu cunoaste destinatia: este foarte probabil ca nu managerii educatiei romanesti (adica oamenii insisi) sa ne fi condus la situatia actuala penibila a invatamantului romanesc, care repudiaza prin bacalaureat o jumatate sau mai mult din absolventii ciclului secundar, catalogandu-i la gramada ca: incompetenti, prosti, ratati, fraudatori, etc. Este foarte probabil ca aceasta situatie de fapt sa rezulte din utilizarea deficitara a functiei evaluarii si din neintelegerea proiectului social real al scolii sau din inexistenta acestuia. Decidentii s-au schimbat, iar cei care au terminat liceul fara sa ia bac-ul probabil ca inca isi cauta un drum in aceasta societate. Daca functia scolii nu este sa pregateasca tineri pentru societate, ci sa le puna o stampila conform-neconform la final, atunci poate aceasta scoala, care functioneaza in virtutea unei atare paradigme, trebuie sa fie inchisa. Straduintele de a gasi solutii in sistem au esuat, pentru ca fiecare ministru nou reinventeaza naiv invatamantul. Soferul are nevoie de un asistent care il poate sfatui sau corecta cu succes. Societatea civila poate oferi o functie de back-up si consultare permanenta, daca decidentii accepta ca pot beneficia de acest ajutor. Adesea un astfel de ajutor din afara – un sofer de rezerva – este perceput ca o amenintare pentru institutiile guvernamentale iar societatea civila se poate replia pe pozitii antagonice, critice, constante. Este insa o masura necesara, daca directia in care merge educatia este atat de paguboasa ca astazi.

O calatorie cu autobuzul de copii se face intotdeauna cu foaie de parcurs. Supravietuirea scolii din vest – sa luam ca exemplu invatamantul finlandez – a fost posibila prin umanizarea scolii (un proces de durata – 50 de ani), prin acceptarea unor valori ALTFEL, mai apropiate de forme de educatie non-formala sau de modelele de educatie alternativa. Copiilor din tarile vestice li se permit drepturi care la noi pot parea un lux: fara teme acasa, fara evaluare sau reducerea ei la minim, se poate vorbi la mobil in timpul orei, copii desculti in clasa, pereti colorati, oameni zambitori, profesori-prieteni, continuturi accesibile, invatare prin joaca si descoperire, inclusiv la liceu, “facem ce ne place” si “vrem la scoala”.  Daca nu facem asta la timp, ne asteapta si pe noi fenomenele NI-NI (Ni estudia, ni trabaja) din Spania sau NEET (Not in Employment, Education or Training – tarile anglo-saxone) si cifre statistice mai mari la somaj, suicid, depresie. Cei trei factori care conduc la acest fenomen care ia tot mai multa amploare (inclusiv in Asia – Korea de Sud, Japonia, China) sunt : calitatea slaba a invatamantului, abandonul scolar si lipsa locurilor de munca. Nu avem suficiente date de cercetare care sa ne confirme daca nu cumva suntem in aceasta situatie si noi, dar bacalaureatul ultimilor doi ani a pavat constiincios drumul catre acolo.

Un autobuz care alearga pe o sosea fara capat – ca in cazul educatiei romanesti – este o calatorie fara repere: unde mergem? Incotro ne indreptam? Care sunt valorile pe care le inculcam copiilor nostri prin scoala? Decidentii care tin in picioare sistemul de invatamant nu ne-au comunicat directia catre care  tin sa indrepte autobuzul. Singura optiune valorica in picioare in acest moment este cea legata de mersul bun al economiei. Un soi de materialism dialectic neo-capitalist care ne transforma in piese, rotite, parti ale unui mecanism urias, ale unei matrici pe care societatea nu o intelege complet. Sustenabilitate, progres, putere sau fericire, cooperare, exprimare libera, creativitate. Cum ii formam pe copiii nostri, cum ii ajutam sa isi implineasca potentialul maxim si predispozitiile, aptitudinile native? Cum vrem sa arate omul pe care noi il construim zi de zi prin educatie? Cum trebuie sa arate personalitatea lui? Lucrurile astea trebuie gandite si puse pe hartie.

A propos de destinatie: educatia este fara doar si poate o componenta strategica a Proiectului de tara al Romaniei. Sau cel putin ar trebui sa fie. Este foarte neobisnuit pentru Romania ca stat modern ca nu are inca o strategie de prevenire a brain-drain sau macar una de brain–regain. Strategia nationala de securitate a Romaniei ar putea include o sectiune intreaga dedicata invatamantului. Pierderea inteligentelor, migratia creierelor poate aduce pagube mai mari decat infractionalitatea transfrontaliera. Romania pierde pe termen lung, asta stim cu totii, dar stim cat? Banii transferati de capsunari in tara nu mai sustin de cativa ani economia romaneasca. Iata ce contine Strategia Nationala de Securitate a Romaniei referitor la educatie: “modernizarea radicală a sistemului de educaţie şi valorificarea eficientă a potenţialului uman, ştiinţific şi tehnologic;” “asigurarea accesului tuturor cetăţenilor, inclusiv a celor din mediul rural şi din zonele defavorizate, la o educaţie de calitate pe tot parcursul vieţii şi vizează transformări profunde în domeniul educaţiei, cercetării şi dezvoltării.” “transformarea profundă a sistemului de învăţământ trebuie accelerată şi orientată ferm spre cerinţele deteminate de noile realităţi”. Cateva obiective si deziderate, care luate impreuna nu depasesc mai mult de un paragraf.

Foaia de parcurs inseamna ca in acord cu obiectivele programatice ale educatiei formale (destinatia autobuzului) sa avem in vedere toate dimensiunile umane pe care le putem implini la copiii nostri. Ar fi necesar ca intocmirea foii de parcurs sa se faca de la bun inceput, pentru a evita incropirile, inovatiile indoielnice, ezitarile, heirup-ismele, care toate conduc la o conduita lipsita de predictibilitate in educatie, si ii fac pe parinti derutati, directori de scoala si dascali confuzi, iar pe decidenti defensivi, in cautare de argumente abia dupa producerea deciziilor. In acest fel putem evita situatia recenta de la Ministerul Educatiei, care conform declaratiilor dlui Gabriel Ispas, a solicitat in interiorul Ministerului, de la directorii de departamente, idei de proiecte ce urmau sa fie  finantate din POSDRU, cu un buget de aproximativ 100 mil. euro. Dupa cum mentioneaza chiar dl. Secretar General Adjunct al Ministerului Educatiei in interviul citat mai sus, ideile inaintate de departamentele din minister au fost slabe si e benefic ca ele nu au fost finantate. Sunt de acord: decat o investitie intr-o directie proasta, mai bine deloc. Era mai simplu si mai relevant acest proces de identificare a prioritatilor de finantare daca ar fi existat un roadmap fundamentat pe o analiza reala de nevoi in educatie, eventual intemeiat pe o consultare publica cu societatea civila, poate chiar cu sindicatele, federatiile de parinti, federatiile studentesti? Credem ca da.

Acum sa zic mai clar: optiunea de scoala deschisa si un Proiect real de Scoala care invata, adica o constructie vie, care se schimba din mers, conform provocarilor sociale si cerintelor economiei cunoasterii inseamna in acest moment (si) a transfera modele de buna practica dinspre societatea civila, respectiv mediul ne-guvernamental, care prin membrii ei – ONG-urile – experimenteaza si pune in lucru concepte avangardiste, alternative, inteligente, care atrag bani, clienti si voluntari care sa lucreze pentru acestea. Lipsesc in acest moment mecanismele de transfer dinspre societatea civila. Organizatiile neguvernamentale cu proiecte si rezultate in domeniul educatiei nu s-au focalizat pana in prezent pe acest transfer catre Guvern, pentru ca nu era in scopul si misiunea lor sa faca asta. Noi – ca ONG-uri – ne facem treaba, iata: educatia non-formala functioneaza, producem modele de buna practica, inovam, inspiram, atragem bugete, avem rezultate.

Desigur ca aceste rezultate sunt doar insule de reusita care nu pot produce o schimbare structurala a sistemului. Dar problema educatiei este din ce in ce mai critica, lipsa de profesionalism a decidentilor din educatia formala ne expune din ce in ce mai tare ca tara, ne afecteaza copiii, ne trimite in coada clasamentelor internationale in privinta calitatii vietii. Ca parinti, ne face viata mai dificila decat ar trebui. In ultimii ani, pe mana proastei gestionari a POSDRU si a crizei financiare, am pierdut si bruma de autoritate pe care o aveau ONG-urile din educatie. Reducerea finantarilor disponibile pentru mediul neguvernamental a condus la scaderea vizibilitatii acestora, reducerea apetitului de dezbatere, anularea demersurilor de advocacy, si acelea foarte putine. Dar nu e timpul pierdut, inca. Sunt nenumarate argumente pentru care societatea civila poate reprezenta un factor de stabilitate si continuitate in peisajul politicilor educationale.

Am si o veste buna, de facto: pentru a facilita transferul de competente si bune practici dinspre societatea civila catre Ministerul Educatiei, mai multe ONG-uri de educatie din Romania au decis ca este  timpul sa puna capat lungii perioade de Silenzio Stampa si sa faca posibil un mecanism de cooperare care sa monitorizeze mai atent deciziile publice din educatie. Voi reveni in curand cu mai multe detalii pe aceasta tema. Comunicarea publica pe tema acestui proiect este deschisa: asteptam ideile si propunerile voastre.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. Alin Barna spune:

    Si-atunci de ce ma mai mir ca pagina de statistici a blogului meu mi-a aratat ieri ca am fost afisat ca rezultat al cautarii pe Google “din ce tara este echipa inter curtea de arges” ???

  2. Andrei George spune:

    Stimate domnule,

    Porniți de la niște premise extrem de greșite ”Romania este parte a societatii globale si se regaseste in acest curent, tradus astfel: Internetul, televiziunea, comunicatiile mobile, toate tehnologiile de informare in masa au actualmente o influenta mult mai mare in actiunile, comportamentul, gandirea si emotiile oamenilor, mai mare decat scoala. ”.Poate sunteți amabil să ne lămuriți cum vor face tabla înmulțirii pe Internet, televiziune, etc. Ceea ce enumerați dvs. sunt poate sisteme de transmitere a cunoașterii COMPLEMENTARE dar nu vor înlocui niciodată școala.

    • Cetatean spune:

      Avem nevoie de o noua curricula si de profesori capabili sa o respecte si sa o implementeze.
      Am vazut cadva un serial stiintific al lui Carl Sagan in care acesta descria sentimentele care l-au cuprins atunci cand, fiind in fata rafturilor interminabile cu carti ale bibliotecii publice din New York, si-a dat seama ca in toata viata lui, citind fara intrerupere, ar putea citi o parte nesemnificativa a acestor carti.
      Informatiile pe care le memoram in timpul procesului de educatie scolara trebuie sa fie cele esentiale. De asemenea trebuie sa apara diferentieri de programa scolara mult mai accentuate si mai devreme, in functie de traseul ales de elev. Trebuie stabilit foarte clar care sunt cunostintele generale strict necesare unui tanar avand in vedere si o educatie continua, pe tot parcursul vietii. Trebuie tinut cont si de faptul ca, cu cat memorezi mai mult cu atat ai mai putin timp ca sa iti dezvolti capacitatea de analiza si sinteza precum si imaginatia. Daca se insista pe mai departe ca toti elevii sa aiba aptitudini de critici literari, atunci cei care doresc sa devina matematicieni pierd un timp foarte pretios cu memorarea si analiza unor informatii care le vor fi inutile in cariera si in viata. Stapanirea limbii romane se poate face si citind lecturi de istoria si filozofia stiintei, etc. (pentru cei de la “real”) si nu citind poezie ermetica. Reciproca este valabila. Criticii literari nu au nevoie de calcul diferential.
      Cantitatea de cunostintele umane se dubleaza intr-un ritm tot mai accelerat. Cresterea calitatii vietii depinde de dezvoltarile din domeniul stiintei si tehnologiei. In aceste domenii, cresterea cantitatii de cunostinte noi este cea mai accelerata. Tarile care vor constientiza aceste adevaruri (decidentii) vor asigura prosperitate pentru cetatenii lor.

      “Cum produce scoala tampiti” – Mihai Maci (Lector la Universitatea din Oradea): “mostre din manualele si culegerile pe care le-am avut in mana”:

      http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti/

      1) “Andrei si Calin vor sa-si cumpere mingi de tenis pentru antrenament. Cate mingi poate cumpara fiecare daca o minge costa 3 lei, iar 1/5 din suma lui Andrei este cu 3 mai mica decat 1/3 din suma lui Alin.

      Daca Andrei ar avea cu 9 lei mai mult, atunci dublul sumei celor doi copii ar reprezenta costul unei biciclete, adica 436 lei”

      Problema (cu eroarea de nume si ortografia proprie) e din culegerea Concursului “Fii InteligenT la matematica” (asa se scrie titlul) editia a VI-a (2011 – 2012) pentru clasa a IV-a (a patra) coordonata de Alexandrina Dumitru (avand inca 39 – da, 39 – de autori) si aparuta la editura NOMINA in 2011.

      Eu am rezolvat-o – algebric – in 19 ecuatii. Nu stiu care e copilul de clasa a IV-a care poate desfasura, in succesiunea lor logica, 19 ecuatii.

      2) “Care sunt tarile pe care le-a cucerit (Napoleon)?

      Intrebarea e din manualul de Istorie de clasa a IV-a, avandu-i ca autori pe Valentin Balutoiu si Dumitra Radu si aparut la Editura Didactica si Pedagogica R. A. in 2010

      Nu va grabiti sa raspundeti Italia si Germania, caci ar fi un anacronism (aceste tari au aparut in a doua jumatate a secolului XIX) si, implicit, o gresala. Printre “tarile” cucerite de imparat se numara: episcopia de Eischstätt, cea de Halberstadt, comitatul de Hohenhole, cel de Solms si alte cateva zeci (daca nu sute) de asemenea principate in Germania si Italia. Se poate spune ca a cucerit Rusia? Cati copii de clasa a IV-a pot raspunde acestei intrebari?

      3) “Cuvinte cheie (la o lectie – nota mea): membrana (plasmalema), fosfolipide, steroli, matrix lipidic, proteine membranare: extrinseci, intrinseci, canale, receptori, enzime, markeri; perete, microfibrile, celuloza, chitina, lamela mijlocie, substante pectice, lignina, suberina, ceruri, cutina.” Sau, cateva pagini mai incolo, alte “cuvinte cheie (tot ale unei singure lectii): invelis mitocondrial, criste, condrioplasma, reactii de oxido-reducere, potential redox, glicoliza, acid piruvic, ciclul Krebs, catena respiratorie, ATP, fermentatie alcoolica, fermentatie lactica.”

      Practic fiecare lectie din manualul de Biologie de clasa IX-a (a noua), avandu-i ca autori pe Prof. univ. dr. Nicolae Toma si Prof. univ. dr. Lucian Gavrila, manual “destinat tuturor liceelor (cu exceptia liceelor vocationale de coregrafie si pedagogic)” (sic!), aparut 2002 la Editura Didactica si Pedagogica, isi are cuvintele ei cheie. Daca vreti sa va actualizati cunostintele, incercati-le!

      • Andrei George spune:

        Perfect adevărat- stimate Cetățene. Eu mă gândeam la un nucleu ”dur” – în care să poată fi însușite cunoștințele de bun simț- după care îl poți lăsa pe copilache să zburde nestingherit fie la bibliotecă fie pe câmpiile întinse ale Internetului. Pot să fac pariu pe o ladă cu Peroni contra o ladă cu Bourbon de calitate că orice copil care simte plăcerea cititului lasă Internetul deoparte- pentru că Cei Trei Mușchetari de exemplu nu e pe Internet. CARTEA- manualul ăla nou care mirosea a manual nou – nu poate fi înlocuită de calculator, oricâte tablete ar ieși.

  3. Darrell spune:

    Institutia Educativa e o component a Societatii si deaceia nu poate fi diferita de celelate Isnstitutii Sociale din componenta acelei Societati si a Culturii respective. Cu alte cuvinte o societate cu o institutie militara, economica, politica, etc slaba nu poate avea decit o Institutie Educativa deasemeni slaba cu mici diferente.
    Educatia trebuieste separata in Educatia de Stat care e ieftina, mediocra si stagnanta in mai toata lumea si Educatia Privata ce e scumpa si inovativa.
    Daca va referiti la educatia de stat, atunci va trebui sa intelegeti ca exista a multime de solutii de imbunatatire a calitatii educationale dar la baza acestor solutii stau costul educational, competitia cu Sistemul Privat si capacitatea Societatii la schimbare.
    Caracteristicile Culturale si Sociale sunt evidente si in Institutia Educationala deoarece aceasta e parte a culturii si a societatii si deaceia e foarte dificil in generarea schimbarilor In Institutia Educationala fara schimbari economice, politrice, etc
    In concluzie nu exista solutii simple la sisteme complexe si ca probabil o multitudine de solutii de schimbare aplicate impreuna ar fi preferabila.
    Intrucit orce solutie sau metoda de inbunatatire a unui system atit de complex are riscuri extreme de mari e preferabul ca experimental sa se incerce aceste metode sau prototipuri numai pe citeva scoli pilot timp de unul sau mai multe cicluri educationale cu modificarile si ajustarile necesare “learning curve” si numai dupa aceia sa se treaca la implementare in cadrul sistemului invatamintului de stat la nivel national.

  4. Ancuta spune:

    Ce inseamna ” transferul de competente si bune practici dinspre societatea civila catre Ministerul Educatiei” si de ce ar trebui sa se intample acest lucru?

    In momentul actual STATUL (adica POLITICIENII) decid fara drept de apel ce si cum se invata si se “screme” (pardon de expresie) sa peticeasca, sa lustruiasca, sa carpeasca si sa pastreze ideea de “necesitate a unui SISTEM educational”?

    Ati spus ca “directia in care merge educatia este atat de paguboasa”. Din pacate suna ca o afirmatie politica deoarece educatia in sistemul de invatamant are un scop foarte clar si este eficienta… pentru cine trebuie… nu este DELOC paguboasa… iarasi pentru cine trebuie… Importanta este identificarea corecta a problemei “Isi atinge educatia in sistemul de invatamant scopul REAL?”.

    Invatamentul romanesc din care stiintele sunt eliminate si dar RELIGIA (ortodoxa in special) se studiaza de la clasa pregatitoare pana la clasa a XII-a este extrem de eficient. Conteaza insa sa il masori prin indicatorul potrivit. STATUL (adica POLITICIENII) nu are nevoie de oameni destepti, cu initiativa sau imaginatie, ci de oameni obedienti si asistati… chiar daca nici un politician nu va admite vreodata public acest fapt. O astfel de masa de oameni este mai usor de manipulat.

    Nu doar elevii au de suferit. Gradul de libertate acordat profesorilor este 0. Modul de evaluare anuala al acestora este decuplat de contractul de munca si de atributiile pentru care sunt platiti, numarul de elevi dintr-o clasa este mult mai mare decat cel eficient, programa este stufoasa si intelenita iar violenta si abuzurile asupra profesorilor sunt acoperite de violenta asupra “copilasilor” pe care STATUL ii forteaza sa se conformeze.

    Este atat de IPOCRIT, nerealist, incomplet si partinitor modul in care sunt prezentate problemele “sistemului de invatamant” in Romania.

  5. Barbara spune:

    Reactia normala ar fi sa va surprinda existenta unui Sistem de Invatamint performant si de excelenta si nu umul de mediocritate.
    Institutia Educativa e o component a Societatii si deaceia nu poate fi diferita sau separata de celelate Isnstitutii Sociale din componenta acelei Societati si a Culturii respective. Cu alte cuvinte o societate cu o institutie militara, economica, politica, etc slaba nu poate avea decit o Institutie Educativa deasemeni slaba cu mici variatii.
    Educatia trebuieste separata in Educatia de Stat care e ieftina, mediocra si stagnanta in mai toata lumea si Educatia Privata ce e scumpa si inovativa indifferent daca va referiti la gradinite sau la invatamintul postuniversitar.
    Daca va referiti la educatia de stat, atunci va trebui sa intelegeti ca exista a multime de solutii de imbunatatire a calitatii educationale dar la baza acestor solutii sta costul educational, competitia cu Sistemul Privat si capacitatea Societatii si a Culturii Romane la schimbare.
    Caracteristicile Culturale si Sociale sunt evidente si in Institutia Educationala deoarece aceasta e parte a Culturii si a societatii si din acest motiv e foarte dificil in generarea schimbarilor In Institutia Educationala fara schimbari economice, politice, etc
    In concluzie nu exista solutii simple la sisteme complexe si intredependente, ca descentralizarea sitemului de invatamint de stat si administrarea locala a tuturor scolilor e prerecusit si ca schimbarile nu pot avea loc in vacum, ci ca reflectia a schimbarilor Societale si chiar Culturale.
    Intrucit orce solutie sau metoda de inbunatatire a unui system atit de complex are riscuri extrem si efecte neintentionale ce afecteaza si celelalte component sociale e preferabil ca experimental sa se incerce aceste metode numai pe citeva scoli pilot timp de unul sau mai multe cicluri educationale cu modificarile si ajustarile necesare “learning curve” si numai dupa aceia sa se treaca la implementarea lor in cadrul sistemului invatamintului de stat la nivel national.

    • Cetatean spune:

      Nu se putaea sa lipseasca manipularea “de dreapta”, macar atunci cand se discuta despre teme strategice, cum este invatamantul? Spui ca: “Educatia trebuieste separata in Educatia de Stat care e ieftina, mediocra si stagnanta in mai toata lumea si Educatia Privata ce e scumpa si inovativa”.

      Sa vedem “Cum merge sistemul de educatie FINLANDEZ, cel mai bun din lume”:

      “Invatamant gratuit, oferit doar de stat, ore mai scurte si mai eficiente, profesori mai bine pregatiti, sunt doar cateva dintre caracteristicile celui mai bun sistem de educatie din lume – cel finlandez. Rezultatele acestuia nu lasa loc la niciun fel de interpretari: 93% dintre tinerii finlandezi promoveaza liceul, pentru ca absolvirea bacalaureatului este vazuta drept unul dintre cele doua mari momente de implinire in viata unui om alaturi de fondarea propriei familii. Nu mai putin de 66% dintre tinerii finlandezi ajung la facultate”.

      http://tinyurl.com/pul9asd

      • Barbara spune:

        Daca transformarea Institutiilor de invatamint ar fi un lucru atit de simplu cum ctrez tu se facea de mult si de catre toate societatile de pe planeta ca doar se incearca acest lucru de la aparitiei scolilor (cheltuinduse resurse enorme) si cea mai mare parte a experimentelor au esuat cu exceptia citorva, iar acele citeva sunt scoli private.
        Ii tot dai zor cu o statistica simplista si o fabricatie ce pune Norvegia, Suedia si Danemarca pe primele locuri la invatam9ntul de stat. Educatia costa bani ca si orce iar cu bani putini nu poti cumpara un lucru scump iar costul nu e singura variabila (deoarece in invatamintul public din NY se cheltuieste aprox $30,000 pe elev pe an iar absolventi nu pot sasi citeasca diploma). Inchipuieti ca familia are rolul cel mai important in educatia copiilor si ca Scoala nu e un substitrut al familiei si a parintilor.
        You got my drift!

        • Cetatean spune:

          Se pare ca indoctrinarea (“de dreapta”, in cazul tau) iti intuneca judecata. Spui ca: “ii tot dai zor cu o statistica simplista”. Nu eu “ii tot dau zor” ci institutii respectabile precum (de exemplu) “World Economic Forum”:

          Parametrii de competitivitate, conform “The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2012–2013″:

          - Calitatea educatiei primare: SUA – locul 38, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
          - Calitatea sistemului educational: SUA – locul 28, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
          - Increderea in profesionalismul managementului: SUA – locul 19, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
          - Disponibilitatea noilor tehnologii: SUA – locul 14, dupa Suedia, Finlanda, Norvegia si pe acelasi nivel cu Germania.
          - Utilizatori de Internet: SUA – locul 20, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
          - GDP per capita: SUA – locul 14, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia.

          Toate politicile trebuie judecate in functie de REZULTATE, iar rezultatele sunt relevate de STATISTICA. Fara feedback, politicile se bazeaza doar pe teorii neverificate, adica pe credinte, pe presupuneri dogmatice. Asta este ceea ce faci tu atunci cand spui: “Educatia de Stat … e ieftina, mediocra si stagnanta”. Statistica (realitatea) te contrazice. Gandirea ta dogmatica te impiedica insa sa recunosti eroarea logica: nu tipul de “proprietate” (de stat sau privata) determina calitatea educatiei ci dorinta societatii de a avea o educatie de calitate:

          In Finlanda, unde exista “invatamant gratuit, oferit doar de stat”, “absolvirea bacalaureatului este vazuta drept unul dintre cele doua mari momente de implinire in viata unui om alaturi de fondarea propriei familii”.

          “Este nevoie de un consens larg, o vointa politica larga, si apoi programul trebuie implementat si continuata implementarea lui. Noi, in Finlanda, am inceput reforma educationala acum 40 de ani, dar mereu cautam metode sa imbunatatim sistemul educational. O imbunatatire a sistemului educational este un castig pentru toata lumea”, afirma in februarie ambasadorul Finlandei Ulla Vaisto.

          http://tinyurl.com/pul9asd

          • Barbara spune:

            Nu poti compara scolile de stat din Finlanda sau Danemarca cu scolile private din US sau din Canada deoarece diferentele sociale si cultrurale sunt enorme si datoriota faptului ca : conforma teoriei “relativismului Cultural” (ce sta si la baza ideologiei la care conscrii si tu (soialist sau liberal) fiecare cultura sau societate trebuieste evaluate independent si fara a se folosi scara volorica.
            Intre US si Danemarca e o diferenta de populatie si de omogenitate enorma iar US e o Republica (capitalist-democratioca) pe cita vreme celelalte state nord europene sunt state Socialiste.
            Studiul sau studiile prezentate de tine compara merele cu porticalele.
            Inteleg ca din motive ideologice nu se poate face o comparative intre scolile private si cele publice dar daca totusi vrei sa faci un exercitiu de cognitive inceara sa compari scolile private din US (de la gradinita si pina la scolile postgraduale) cu toate scolile din lume si ai sa ajungi la cu totul alta concluzie decit cea deja fixata in mintea ta.
            Cu siguranta ca daca ai avea oportunitatea in a alege intro scoala din Danemarca si una privata din US ai face o cu totul alta alegere decit cea emotionala.

            • Cetatean spune:

              Educatia este un domeniu strategic de care depinde prosperitatea unei natiuni (nu doar a unor cetateni “privilegiati”). Ea trebuie judacata ca sistem (intreg) si nu pe bucatele, cum faci tu. Si Romania are olimpici valorosi insa sistemul de invatamant este catastrofal, cu rezultate sociale si economice bine cunoscute. Scolile private (“scumpe”) sunt accesibile doar unei minoritati, asa ca baza sistemului de invatamant trebuie sa fie un sistem de stat performant, ca cel din tarile nordice. Un sistem de invatamant de stat de proasta calitate incalca si unul dintre drepturile fundamentale ale omului: “principiul egalitatii sanselor”.

              Afirmatia ta: “cu siguranta ca daca ai avea oportunitatea in a alege intro scoala din Danemarca si una privata din US ai face o cu totul alta alegere decit cea emotionala” este edificatoare pentru modul egoist in care cei “de dreapta” se raporteaza la societate, la semenii lor. Cetatenii din tarile nordice au depasit acest mod primitiv de a intelege functionarea societatilor umane. De aceea sunt tendentios catalogati ca fiind “socialisti”. Dupa cum bine stii, in tarile nordice nu a fost desfiintata proprietatea privata si nici nu se practica “nivelarea claselor sociale”. Sistemul nordic a dus insa la dezvoltarea unor societati performante si echitabile:

              Cum arata rezultatele capitalismului neoliberal? Sa vedem niste statistici din SUA aparute in articolul din 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”:

              - 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
              - 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
              - 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
              - Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor “de rand” este de pana la 500 la 1.
              - Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (“food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
              - Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !
              - 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
              - In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un “procent enorm” (“whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

              http://tinyurl.com/muydca8

              Parametrii de competitivitate, conform “The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2012–2013″:

              - GDP per capita: SUA – locul 14, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia.
              - Calitatea infrastructurii: SUA – locul 25, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Germania.
              - Calitatea educatiei primare: SUA – locul 38, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
              - Calitatea sistemului educational: SUA – locul 28, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
              - Increderea in profesionalismul managementului: SUA – locul 19, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
              - Disponibilitatea noilor tehnologii: SUA – locul 14, dupa Suedia, Finlanda, Norvegia si pe acelasi nivel cu Germania.
              - Utilizatori de Internet: SUA – locul 20, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
              - Cooperarea in relatia angajat-angajator: SUA – locul 42, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.
              - Speranta de viata: SUA – locul 34, dupa Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Germania.

              OECD:

              “Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
              Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare (“checks and balances”) care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.
              “Un element al cresterii economice sustinute din deceniul pre-criza care a produs surpriza a fost acela ca nu toti oamenii au beneficiat de aceasta crestare: bogatii au devenit si mai bogati decat inainte, comparativ cu cei cu venituri mici si mijlocii”.

              http://tinyurl.com/cydzbe8

            • Barbara spune:

              Cea ce afirmi tu se numeste UTOPIE sau DODMA caracteristica ideologiilor Sosialiste si chiar Comuniste ce te pune in compania celor mai deplorabile experimente umane ce au creat atit de mult rau si deaceia sunt nu numai regretabile dar si inacceptabile.
              Educatia Universitara nu e un drept ci un privilegiu pentru care trebue ca atit tu cit si familia ta sa faca sacrificii si nu sa parazitezi [pe banii contribuabililor si sa te dai mare doftor si mare abogat facind fuite si pretinzind ca lai luat pe Dumnezeu de picior cu diploma ta de 2 lei.

            • Cetatean spune:

              Boala grea indoctrinarea asta! Foarte rezistenta la medicamentul numit ratiune. Sa nu accepti realitatea atunci cand o privesti in fata (date statistice) este un simptom clar de indoctrinare.

              Pe langa ca esti indoctrinata, nici nu esti informata (sau incerci sa ne manipulezi).

              Conventia internationala cu privire la drepturile economice, sociale si culturale” (pe care Romania a ratificat-o, alaturi de Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, etc. – SUA nu au ratificat-o!!!) spune la Articolul 13:

              1. “Statele parti la prezenta Conventie recunosc dreptul pe care il are orice persoana la educatie“.

              2. “Statele parti la prezenta Conventie recunosc ca in vederea asigurarii deplinei exercitari a acestui drept:
              invatamantul primar trebuie sa fie obligatoriu si accesibil tuturor in mod gratuit;
              invatamantul secundar sub diferitele sale forme, inclusiv invatamantul secundar tehnic si profesional, trebuie sa fie generalizat si sa devina accesibil tuturor prin toate mijloacele potrivite si in special prin instaurarea in mod progresiv a gratuitatii lui;
              invatamantul superior trebuie sa devina accesibil tuturor in deplina egalitate, in functie de capacitatea fiecaruia, prin toate mijloacele potrivite si in special prinintroducerea treptata a gratuitatii;

              http://tinyurl.com/oc5rey5

              http://tinyurl.com/mbthyb

  6. da spune:

    “Supravietuirea acestui sistem de educatie falimentar reclama interventii inovative si politici alternative: adoptarea in masa a metodelor Montessori, pedagogia Waldorf, legalizarea homeschooling-ului, utilizarea social media in educatie, U-Learning (educatie oricand, oricum, oriunde).”

    Remarcabil! Dar nu se vrea si nu se va face! Noi nu avem nici macar la nivel universitar ceva similar cu Gallatin:
    http://gallatin.nyu.edu/about.html

  7. Andrei George spune:

    Înainte de a schimba ceva- orice- ar trebui să ne uităm un pic la clasele 1-8 și să ne dorim o calitate ca în anii 60 (nb. 1960) pentru aceste clase. Înainte să aruncăm cu coada ochiului spre Internet să ne dorim să avem pedagogi suficient de buni să-i convingă pe copii să citească cărți. Să meargă la BIBLIOTECA școlii și să împrumute cărți. Internet-ul mai încolo….



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Paraschiveanu


Virgil Paraschiveanu

Virgil Paraschiveanu, Director Fundatia Centrul de Educatie Aplicata Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)