joi, martie 28, 2024

Aventurile domnului C. in Romania

Domnul C. nu este parte a imaginarului colectiv, este un om in carne si oase, un roman care a trait multi ani in afara Romaniei si a avut proasta inspiratie de a se intoarce, acum cativa ani. Nu doar ca a avut proasta inspiratie de a se intoarce, dar, suplimentar, a ales sa lucreze pentru o institutie guvernamentala importanta, unde adia un vanticel de reforma. Niciodata nu adie mai mult decat un vanticel, de 21 de ani, in nicio institutie – iar mai des adie taifunul politizarii. Tanarul noastru idealist nazuieste la schimbare, de la inaltimea unei functii de director, pe care o obtinuse renuntand la mai mult de 50% din salariul care il avea in strainatate. Manat de elan, traieste cu adrenalina si se avanta in hatisul birocratic. Domnul C. este altul decat autorul acestui articol, pentru a taia din start orice speculatie in acest sens.

Trecutul lui era destul de ilustru- investment banker, adica unul dintre acei finantisti cu aplomb care descend din cand in cand la Bucuresti, deschizandu-si laptopurile cu complicate modele financiare, din care ies finantari structurate de milioane, uneori de sute de milioane sau de miliarde. Vorbim de euro si dolari, nu de lei, evident. Ce-i drept, la Londra si la New York, unde lucrase pentru o banca cunoscuta, nu era parte din echipa de management, parcursese insa primele trei trepte pe acest drum. Lucra 70-80 de ore pe saptamana, nu vedea nimic neobisnuit in acest ritm, in jurul lui lumea muncea la fel. Masteratul de la London Business School il ajuta sa isi fundamenteze cunostinte solide in modele sofisticate, tranzactionate pe bursele lumii. Roman fiind, insa, avea din cand in cand un vag gand de intoarcere.

Printr-o cunostinta care era inca legata de Romania, domnul C. este “tintit” direct cu o propunere de job – director intr-o institutie publica, cu o misiune economica. Mirat, nefiind in cautare de job, gaseste niste bilete ieftine si se decide sa aiba o intalnire cu cei care ii propusesera jobul. Doua ore de discutii mai tarziu dupa debutul intalnirii, accepta jobul, cu incepere de peste 2 saptmani, exact timpul de a-si incheia treburile la Londra. Omul nostru paseste in Romania, gandindu-se ca va urma o aventura, privind pozitiv viata cu acel spirit mult prea american de optimism care da pe dinafara,  acela cu zambete nesfarsite si dorinta de a cunoaste oameni noi, considerandu-i pe toti buni din start. Exact genul de optimism care este intampinat invariabil cu “misto”-uri, remarci “intelepte” ale baietasilor de cartier plus niste muschi umflati ai bastinasilor care imediat sar sa ii aminteasca domnlui C. ca “nu a venit el de la Londra sa puna ordine in Romania”.  Omul se straduie sa ramana prietenos si politicos.

Primul soc pe care il are se refera la cainii vagabonzi, pe care ii vede zilnic langa institutie, in numar de 7, o haita bine inchegata.  Pune mana pe telefon sa sune la primarie si se intereseaza “care este serviciul primariei care se ocupa de caini”. Afla rapid cateva lucruri: primaria Bucurestiului nu are un serviciu de hinghieri care sa raspunda direct, in cateva ore la solicitarile cetateanului, sau daca exista, un astfel de numar nu este cunoscut cetatenilor. “Bine, dar linia generala a primariei, un hotline, ceva?”  Un destept din fundul salii plina ochi cu birocrati de varsta mijlocie spune ca hotline-ul in Romania inseamna altceva decat la Londra. Rasete scurte, mistouri… Domnul C. persista, spunand “dar totusi nu se poate sa zaca asa cainii pe strada, fara sa faca vreo institutie ceva”. Ei, uite ca se poate, daca ar mai trai in Romania dl C. ar putea asculta pe canalele de stiri prevederea prefectului capitalei care spune ca vor fi muscati 50.000 de oameni in urmatorii 4 ani. Ce a mai aflat domnul C.? Animalele nu doar ca nu deranjau restul salariatilor, ci isi primeau chiar hrana din mana lor. Iar ce vedea el ca o neregula edilitara, ei vedeau ca niste fiinte simpatice, jucause, demne de mila si de mancare calda. Existau niste doamne care isi imparteau sandviciul cu patrupedele.

Al doilea soc l-a avut domnul C. in prima zi de munca, la ora 17.00. Plecat dupa treburi cu niste acte, se intoarce sa gaseasca o hala complet goala. Salariatii bugetari rupeau evident usile, unii erau plecati cu o jumatate de ora chiar inainte de terminarea programului. Ulterior avea sa afle dl. C ca, desi era director, nu putea da de salariati nici la ora pranzului, iar cand a cerut inregistrarea cartelelor magnetice a constatat ca ei figurau ca aparand la serviciu, desi erau de negasit. Cerand sfat celor cu mai multa experienta, a aflat intr-un tarziu ce stia toata lumea, de multa vreme: cartelele se imprumutau din om in om, iar “bifarea” lor se facea cand era cazul, chiar daca proprietarul ei poate era de mult la piata, dupa zarzavaturi.

O alta mirare era cu ritmul general de lucru din institutie, care avea patru viteze, ultimele doua cele mai utilizate: incet, incetisor, pe loc sau deloc. Domnul C. isi capata foarte rapid porecla de “Speedy Gonzales” intr-un loc neobisnuit ca un director sa voarbeasca la doua telefoane in acelasi timp, sa tasteze cu toate degetele, sa ceara ceva facut in doua ore nu in doua saptamani, etc. birocrati cu ceafa lata barfeau pe la colturi deja : “sa vedem cat va dura si asta” .

In tot acest timp, vine lovitura de traznet de la Departamentul de Resurse Umane. Ordinul de angajare al domnului C. nu e valabil. De ce? Pentru ca legea specifica un angajat cu studii superioare si studii post-universitare economice. Bine, dar domnul C. spune ca a facut scoala in America si scoate diploma de la London Business School, aratand cu mandrie MBA-ul primit la Londra. Complet neimpresionata, o fosila de la Resurse Umane spune sec: “eu nu stiu ce e asta, nu are nicio valoare, trebuie echivalata” . Echivalarea era condusa la vremea aceea de o alta fosila din ASE care avea abilitarea legala de a-si da cu parerea care diploma era buna si care nu- MBA-ul era cu greu echivalat cu “Masterat in Economie Generala” – este la fel si azi, echivalarea automata nu exista inca. Dura 2 luni, existau doua comisii, trebuiau dosare plus aveau nevoie de o gramada de hartoage. Se gaseste totusi un sef care sa dumnezeiasca sefa de la Resurse Umane si, urland din toti rarunchii, sa semneze angajarea dlui C. pe semnatura proprie, asumandu-si riscul.

Domnul C. reuseste in timp record sa se imprieteneasca cu “echipa lui”, cum numea cei aproximativ 50 de subordonati. Cumpara din leafa proprie suc si prajituri si se apuca sa faca “petrecerea departamentului” in fiecare vineri, pentru ca oamenii sa se cunoasca. Invita si “fetele de la juridic”. 80 de operatiuni birocratice sunt procesate in 8 luni, fata de 15 in anul anterior. Se imprieteneste cu sefa de la juridic, debloca procesele, re-echilibreaza incarcatura pe oameni,  infiinteaza un plan cu termene, responsabili si parcurs, foloseste un software de project management – un OZN pentru birocratia romaneasca. Instituie obiceiul ca oamenii pot sa se relaxeze si sa bantuie, atata vreme cat produc rezultatele in timpul pe care il cere. Incep sa apara primii birocrati care muncesc ore prelungite. Se impart si cateva prime si se cumpara un nou xerox. Mici victorii…

Seful institutiei care il sustine este schimbat, insa, intr-o dupa-amiaza. Profesionist si la locul lui, domnul C. se infiinteaza cu planul pe care il avea la noul conducator si ii explica diagrame, eficienta, procese in derulare. Noul conducator se uita chioras. Domnul C. nu pricepe. I se cere sa se uite peste anumite procese care sunt clar stiute – “bine, dar acelea sunt cu litigii si foarte multe probleme?” ramane nedumerit omul nostru… Peste nicio luna, domnul C. este zburat din functie. Ridicase problema transparentei intr-o procedura. Noul sef a ras scurt : “Ha, ha, auzi, ba, transparenta! Ba, tu faci cum ti-am spus io, altfel nu faci multi purici pe aici, m-ai inteles, ba?” Politicosul domn C. isi inainteaza demisia, noteaza “motive personale” si, elegant cum a invatat la Londra, se ofera sa ramana pentru o perioada de tranzitie, pentru a se asigura ca procesele in derulare nu vor fi periclitate. I se cere sa paraseasca cladirea in aceeasi zi.

Viata omului nostru continua interesant, devine initial unul dintre cei mai cautati oameni din sectorul privat, din Romania. Se reintoarce la salariul de Londra si New York, iar apoi merge sa munceasca in Franta si Elvetia, trebuind sa explice munca in birocratia romaneasca, dupa un parcurs “perfect” de investment banking ca o ratacire de moment. Ramane cu o gheara in suflet,  dar incearca, cu acelasi optimism nesuferit, sa invete ceva.

In loc de epilog, acum ceva vreme, domnul C. se trezeste cu conturile din Romania blocate de o procedura despre care nu a fost anuntat, intr-o poveste care se refera la o operatiune care s-a finalizat acum multi ani, cand lucra pentru respectiva institutie publica – in total rezistase 10 luni. Afla ca e o “razbunare politica” – “bine dar eu nu am facut politica”, se apara el – si mai afla ca Romania este in campanie electorala. Mai afla ca procedura nu este clara si ca va dura luni bune pana va putea lamuri situatia – dupa alegerile din noiembrie, i se sopteste. Asta asa, ca de “ne bucuram ca se intorc tinerii nostrii talentati sa munceasca pentru stat”. Romania nu are nevoie de domnul C. , iar domnul C. in mod cert nu are nevoie de Romania. Cei care pierdem suntem noi toti, iar cazul este simbolic.  Singura legatura a domnului C. cu Romania, in prezent, este un magazinas de unde isi poate cumpara cozonac de Paste, din Queens, New York.

Va urez un Paste Fericit tuturor! Daca vreti sa ii transmit ceva simpaticului si greu-incercatului domn, dati-mi de veste sau scrieti-i mai jos.

Distribuie acest articol

137 COMENTARII

  1. Nu stiu unde bati, dar, in caz ca nu stii, minstrul Funeriu (adik portocalul) a fost singurul care s-a luptat pentru echivalarea simpla a studiilor. Asta fiindca vad ca tot bati la puterea actuala de parca precedentii aveau alte metehne. Motivul pentru care lucrurile evolueaza atat de greu este mentalul colectiv. OAMENII. Cu ei nu te pui. Adik te poti pune. Dar cazi in dictatura. Exace lucrurile de cere e acuzat actualul president.

    • Pentru stiinta dvs, echivalarea automata a fost introdusa in 2008 la inceput, inainte sa vina porokalul, cum il numiti. A fost introdusa de un tanar care lucra pentru un galben. Care la randul lui fusese manat in lupta de un Stan Patitul.

      • Domnule Orasanu,

        Nu sunt Sherlock Holmes. Dar articolul dvs ma face sa cred ca as putea deveni.

        Concret. Cineva care lucreaza in Londra (City) in investment banking, si care nu este in cautare de job ce interes ar putea sa aiba sa „cumpere niste bilete ieftine” si sa vina in Romania sa aiba doua ore de discutii si, culmea, sa accepta un job pe care nu il cauta?

        Iata 2 variante:
        1. ori povestea dvs este o minciuna sfruntata
        2. ori domnul C. era un nimeni in Londra (City) eventual jobless sau pe punctul de a deveni.

        Ca o concluzie generala:

        Exista romani absolventi de universitati de renume din USA sau UK care lucreaza in Romania. Si lucreaza bine. Pentru companii de stat sau private. Sunt sau nu implicati politic. Au rezultate chiar daca nu apar la Antena 1,2,3, Pro TV, B1TV, Realitatea TV etc.

        Ii stiti BINE, de aceea ma feresc sa dau nume ….. Asa ca mi-e teama ca domnul C. era si este doar un diletant …

    • Nu stiu daca echivalarea diplomelor post-2008 e chiar foarte simpla. Reintorcandu-ma in Romania dupa terminarea studiilor in Germania am aflat ca pentru a echivala diploma de Master trebuie mai intai sa-mi echivalez diploma de licenta. Documentele necesare sunt si ele foarte greu de obtinut: copie legalizata cu apostila de la Haga (pe care trebuie sa o obtii in Germania), traducere legalizata a copiei apostilate. Dar nu pierzi numai timp, ci si o multime de bani: Numai pentru a trimite dosarul m-ar fi costat 100 lei, plus apostilarea in Germania pentru care ar fi trebuit sa traduc diploma din engleza in germana, plus traducerile legalizate in Romana…Cum in perioada respectiva imi cautam o slujba, deci as fi avut dreptul la ajutor de somaj si asigurare medicala gratuita, am decis ca nu merita sa fac astfel de cheltuieli care depaseau ajutorul de somaj…Am obtinut o slujba in Bruxelles, unde nimeni nu mi-a cerut pana acum sa echivalez vreo diploma sau sa o traduc.

    • Ce vorbiti! ”Motivul pentru care lucrurile evolueaza atat de greu este mentalul colectiv. OAMENII”. Pestele de la cap se impute. ”Mentalul colectiv” trebuie și poate fi educat, ghidat pe calea cea dreapta.

      • nu fitzi atit de convinsa doamna!am in vedere aci,nu o familie unde parintzii ishi educa copii,nici o dictatura unde ce zice shefu(incepind cu prea iubitul pina la shefutzu mic)e litera de lege si prin extindere se educa bizonul rumin;am in vedere un politician ce vrea sa fie ales intr o dimocratzie,fie ea si de romanica.poborul alege doamna!

  2. Nu este primul si nici ultimul inadaptat in cadrul unui popor, care popor, cu bune si cu rele, nu avem a-l judeca caci nu ne pricepem si nici nu are rost. Fiecare isi are locul pe lumea aceasta, aici sau acolo, undeva. Faptul ca te nasti si te maturizezi intr-un loc, intr-o tara, primesti educatia modelata de mentalitatea (sau mentalitatile) tarii respective, asta nu inseamna ca automat devii unul de-al locului. Mai sunt si exceptii de inadaptati la o societate, din varii motive (unele necunoscute inca omului) cum este si dl. C. Asadar nu vad nimic iesit din comun, trist, revoltator chiar, ci mai degraba o poveste frumoasa a unui om inteligent si harnic in cautarea identitatii.
    P.S. unele lucruri pur si simplu nu se amesteca niciodata, sunt incompatibile, profund diferite: apa si uleiul, estul si vestul, samd….

    • In acest caz singurii inadaptati sunt cei din minister, pentru ca si-au refuzat un viitor mai bun, mai demn… (poate un cuvant mai potrivit ar fi „inadaptabil”). Domnul C a facut ceea ce trebuia sa faca, si atunci cand a acceptat postul, dar si atunci cand a plecat.

      Mesajul meu catre domnia sa este sa isi continue sa isi traiasca viata, fara regrete, si sa stie ca din nefericire, genul de atitudini inapoiate nu se intalnesc doar la cei care lucreaza la stat. Mentalitatile sunt cel mai greu de schimbat in aceasta tara, iar gestul nobil si curajos al domniei sale de a-l face cunoscut publicului va contribui pozitiv la inoirea acestor mentalitati.

    • @Andrei: Tu vorbesti serios?
      Altefl spus, tu esti convins ca noi, romanii, suntem un popor „neadaptabil” la cerintele unei economii si unui ritm de munca car in vest e considerat normal? Mie nu mi se pare ok ca o persoana care e hotarata sa faca treaba si nu umai, chiar reuseste sa faca acte ceva, e practic obligata sa plece pentru ca sefului nu-i place de ea.

    • E tare post-ul asta pt. ca subtextul este ca nu se va schimba niciodata si vor fi de-a pururi incompabitbile chestiile astea. Cred ca dl C. miza tocmai pe o capacitate de schimbare, desi e greu.

    • Sunt uimita de comentariul dvs.
      Sper ca nu sunteti si nu veti fi niciodata un director prin administratia romaneasca.
      Din start taiati aripile celor cu initiativa, cu argumente, inteligenti, competenti, care pur si simplu ‘vad’ cum trebuie rezolvate lucrurile.
      Aveti o atitudine de neacceptat, fatalista.
      Da, e clar ca fiecare are un loc pe lumea asta. Dar, fiecare, la locul potrivit, nu pe spinarea celorlalti.
      Munca fiecaruia trebuie analizata, masurata in mod deschis, transparent. Inclusiv a ‘directorilor’, adeseori model de incompetenta, inertie, nulitate. Dar pusi ‘politic’. La stat trebuie introduse principiile managementului profesionist, responsabil.

      • Nu intelegeti. Nu ati fost in situatia domnului C. Cunosc multi care s-au intors si cu mult elan au vrut sa schimbe ceva in tara in care s-au nascut. Oameni foarte competenti si calificati. Au renuntat, ca si mine de altfel. RO never again. Nici macar la pensie.

  3. Dom’le, frumos din partea ta ca ai incercat. Nu te incalzeste cu nimic, banuiesc, daca-ti zic ca mie, dupa ce am citit povestea dumitale, mi-a venit sa strang de gat cel mai apropiat contopist. Asa-s eu, mai coleric de felul meu.

    Data viitoare cand vezi un tanar din Romania ajuns in bransa dumitale de activitate, pe langa sprijinul pe care i-l oferi ca conational, incearca sa te gandesti ca a avut de biruit o birocratie similara precum cea care te-a scuipat pe tine, pentru a ajunge in fata dumitale. Ajuta-l cat poti, pentru ca, cel mai probabil, e un luptator ca si dumneata.

    In rest, toate cele bune si Paste Fericit, de la un ilustru necunoscut care a citit intamplator povestea ta pe net.

    Spor.

  4. pai, cu tot respectul, ii transmit eu ca nu a avut minte cand a ales sa ramana intr-o tara care are asemenea alegatori.

    nu dau vina pe politicieni. politicienii nu sunt altceva decat vointa si reprezentarea alegatorilor, chiar daca acestora din urma le convine de minune sa se dea drept virginele de serviciu.

    raspunsul „romanesc” la initiativele venite de la cei ce au fost plecati este: „si de ce n-ai ramas, ba, acolo, daca iti placea altfel? noua ne place asa.” (a se citi: noua ne place sa ne balacarim in mocirla. da, domnule Orasanu, cenzurati daca vreti, dar sensul raspunsului este: noua ne place sa fim porci si nu ne dorim altceva decat sa fim porci).

    mai vreau sa ii urez d-lui C. mult succes in cariera sa de aizi inainte. dar sa nu repete niciodata in viata lui greseala de a se intoarce in Romania.

    asta greseala am facut si eu. e drept, nu ca director, nu ca bancher… dar pot spune, astazi, cand am re-ajuns in sfarsit in strainatate (aka „patria bunului simt”), ca a fost cea mai mare greseala a vietii mele sa ma intorc in tara.

    Romania nu se va schimba in bine pana cand nu se va privatiza.

    in mod transparent, PE BURSA! nu cu „tepari strategici”, cu „contracte secrete”, cu „negocieri”.

    dar asta ar implica, pentru alegatori, MUNCA. or, dragii mei alegatori si viitori (cat mai curand, sper) fosti co-nationali, prefera sa le pice o troaca de laturi fara sa miste vreun deget decat o cina la restaurant daca pentru asta trebuie sa miste un deget.

    imnul Romaniei ar trebui inlocuit cu un singur vers:

    „suferim orice, numai munca nu”.

    • Ei bravo ! Asa da !
      Ai reusit sa indrepti „marea greseala a vietii tale”.
      Nu conteaza ca parintii batrani raman fara nici un ajutor, ca daca o sa ai copii pt ei bunicii, unchii si restul familiei tale nu o sa insemne mai mult decat niste poze prafuite sau jpg-uri uitate intr-un folder de pe calculatorul tau.
      Daca vrei sa mergi pana la capat, nu mai fi ipocrit si nu te mai uita in spate.
      Lasa tot ce a fost si priveste cu mandrie catre noii tai conationali pe care ii pretuiesti atat si care sunt convins ca te considera parte din familia lor deja.
      Nimic din ce cauti tu acum nu o sa gasesti pe forumurile romanesti. Nu inteleg de ce le mai citesti.

  5. Am zambit amar… gandindu-ma si la tinerii pe care Statul roman i-a trimis la studii in strainatate si nu i-a mai primit in institutiile din Romania in care erau OBLIGATI prin contract sa munceasca…

    Explicatia e simpla: ar fi devenit factori perturbatori ai „sistemului”, precum idealistul si bine intentionatul domn C.

    Daca reusea sa se inconjoare (prin concurs) de vreo 50% din angajati care sa-i semene si sa-l sustina, nu-l mai putea da nimeni afara, ca nu „goleste” nimeni un minister de functionari cand se schimba conducerea, „cad” doar cei numiti politic.

    Cred ca si mass-media nu face destul ca sa popularizeze astfel de cazuri, ci prefera sa „indoape” populatia cu „manelisme” care aduc tiraje si ratinguri…

    • dar oamenii, spectatorii, CER ALTCEVA decat manele? vorbesc de masa critica.

      televiziunile vand produse DE LARG CONSUM. LARG, adica IN MASA.

      dumneata ai risca falimentul televiziunii proprii doar ca sa educi oamenii?

    • …Inteleg ca domnul C. nu prea putea sa se inconjoare (prin concurs) de vreo 50% din angajati care sa-i semene si sa-l sustina, pentru ca domnul C. nu era ‘decat’ un profesionist adevarat, nu avea si puterea de a angaja, nu era ordonator de credite…
      Altii faceau jocurile… Unii care nu stiu cand vor raspunde pentru actiunile / faptele lor… poate ne vom inspira din Islanda…

  6. Pare destul de veridica povestea, inca o fila a tranzitiei nesfarsite. Totusi, ceva nu se leaga. Omul nostru pare sa aiba un IQ ridicat, bine orientat in viata, MBA LBS etc. Chiar sa nu anticipeze el metehnele sistemului in care intra? Eu m-as fi asteptat sa o ia ca pe o provocare..din poveste rezulta ca a fost ca o gainusa taiata in ajun..de alegeri. Cam inabil, pentru realizarile anterioare.
    Sistemul birocratic romanesc este o jungla. La fel si Investment Banking in Canary Wharf. Fiecare sistem are proprii lui pradatori, perfect adaptati la mediu, perfect integrati si extrem de sensibili la schimbari climatice. Nu stia asta, omul nostru cu MBA? Nu se poate sa fi fost atat de naiv. Cam multa victimizare..

    • Zizin, domnul C. a acceptat sa lucreze intr-o echipa de oameni ca el, care echipa apoi s-a rasfirat. Domnul C. si-a dat seama de riscul politic, a fost un subiect discutat indelung, dar a primit asigurari ca va fi sprijinit. In Romania , evident, insa, nimeni nu poate da o asigurare pentru mai mult de 6 luni.

  7. Intotdeauna am inteles ca tinerii talentati pleaca peste hotare sa invete scoala buna si raman ca sa se realizeze, aici se intorc de la studii doar ca sa esueze. Nu e filozofie de doi bani ci cruntul adevar pe care mi l-au confimat majoritatea colegilor ramasi ACOLO (Canada, SUA, Noua Zeelanda, Australia, Anglia) si ceilalti doi care au crezut (sincer) ca Romania de dinainte de 1989 nu mai exista, s-au intors si au ramas ca sa moara sperante aici.

  8. Domnului C, toata stima.
    Cred ca ar trebui sa aflam despre aceste cazuri sistematic si in detaliu, sa citim „intamplarile” astea pana o sa vomam tot „entertainment”-ul politic de azi, pentru ca nu avem voie sa spunem mai tarziu ca „n-am stiut”

  9. Va rog sa-i transmiteti domnului C. sa nu confunde, daca este posibil, gastile de „personalitati” care au acces temporar la putere cu poporul roman, chiar daca si acesta isi are partea lui de vina.

    Si sa stiti, domnule C., ca mai sunt inca institutii de stat unde oamenii isi fac treaba cu adevarat, unde se munceste, poate nu 70-80 de ore pe saptamna, dar 50 cu siguranta. Si sa stiti ca „ghidajul” politic se intalneste dupa cum bine stiti, atat in institutiile de stat cat si in marile companii, fie ele si private, fara sa ocoleasca nici institutiile media (din pacate).

    Sper din toata inima sa va rezolvati problemele mult mai repede decat vi s-a soptit. Si mi-as dori foarte mult ca peste un timp nu prea indelungat sa aud ca legatura Dvs. cu Romania se face nu printr-un cozonac din New York ci prin oamenii de buna credinta si pusi pe treaba de aici, care de-abia asteapta un sfat de la Dvs. sau care doresc pur si simplu sa va aiba in preajma.

    Paste Fericit!

    • Fii serios.
      De ani buni auzim placa asta veche cu „sa nu confundam poporul cu bla bla”.
      Sa recunoastem cinstit ca astia suntem, ca cei care ne conduc, la toate nivelele, nu au fost parasutati aici de rusi ci sunt demni fii ai acestui brav popor de nepricositi.

      • Amen! Cum e boborul, asa si politicianul. E de ajuns sa te duci intr-o carciuma din orice sat la 10AM intr-o zi lucratoare si sa-i intrebi pe „consumatori” de munca. Sa vezi atunci virtutile si creativitatea poporului roman! Vorba ceea, „romanii au talet” corelat cu „successul e 1% talent si 9% munca”.

  10. Multumesc Domnului C pentru ca a administrat un mic „dus” rece acolo unde a fost. Nu comentez efectele acestui dus! Cu siguranta au fost oameni care au inteles. Posibil ca acestia sa aplice cate ceva in prezent sau viitor.

    Domnul C destul de probabil ca nu si-a facut un business plan inainte de a accepta locul de munca de aici. Stiu tineretea, entuziasmul, dorinta de a face bine au stat in calea acestui demers. Dl. C ar fi trebuit sa inteleaga ca se intoarce in alta cultura (adica a uitat in doar cativa ani de unde a plecat). No offence! Daca nu uita isi facea un plan, o analiza din care sa vada riscurile de neadaptare a „mediului” la actiunile sale, a influentei politice, etc.

    In urez D-lui C un Paste Fericit, mult succes si sa vina cat curand momentul in care sa se poata amuza de acest episod frustrant si trist!

    All the best Mr. C!

    • a administrat degeaba ”dusul”, ca personajele respective sunt in continuare in „top” politica damboviteana si-si vad frumos de-ale lor…

  11. Sistemul clientelar romanesc este resetat perfect dupa fiecare alegeri ,indiferent de castigatori(trebuie stiut ca in Romania toti oamenii politici au idei putine si fixe..)cu acel joc tip oXo care ca are dimensiune dictata data de numarul partenerilor de coalitie.Dupa ce sunt negociate zerourile si X-urile intre partenerii de coalitie incepe munca cea mai grea:caragelieasca lupta a pilelor si relatiilor ,avantaj evident avand cei mai straini de functiile pe care urmeaza sa le ocupe(traiasaca Sachelareasca si altele si altii ca ea).Inainte de punerea respectivilor pe post,respomsabilii cu ‘economia” din cadrul respectivelor partide au discutii lamuritoare asupra obiectivelor guvernarii :bani cat mai multi pentru partid..si pentrubuzunarele proprii.Din cand in cand se mai intampla accidente de parcurs pe care insa viata le rezolva rapid,nu de alta dar pun in pericol (vezi corolarul lui Peter..) sistemul.Si cum banii europeni nu pot fi furati decat foarte,foarte greu ,nu are nici un rost sa fie urmarita potentarea resursei umane pentru a creste gradul de absorbtie …ne vor explica ei in continuare cum or sa faca de la anul …..anii trecuti fara sa faca nimic tot nu se pun!Si uite asa ne intoarcem()on reviens toujours..) la vestitul dicton din timpul comunismului…Ei se fac ca ne platesc,noi ne facea ca muncim!!!

    • ambele forme sunt corecte. „favourite” e intalnit in engleza britanica, iar „favorite” in engleza americana. aceeasi poveste si in cazul colour/color, humour/humor :)
      Cat despre articol, cunosc sentimentul Dl. C.; nu la acelasi nivel, dar intensitatea e aceeasi. Iar criticile legate de cei care pana la urma aleg calea strainatatii nu le pot aproba. Cred ca si copiii mei isi vor vedea bunicii, unchii si matusile, verisorii… o data pe an. Vor vorbi o romana saraca si vor iubi Romania doar pentru ca este un loc frumos… Vor manca cozonaci de la magazinele etnice, iar atunci cand vor fi adulti cu siguranta vor uita ca sunt de origine romana… Dar cateva sute de oameni nu pot schimba o mentalitate. Nici macar cateva mii sau sute de mii. Numai timpul cu asertiunile sale schimba mentalitatile colective, dar e de notat ca exista mentalitati care sunt vii de o mie de ani. Sunt convinsa ca Romania se va schimba, oamenii se vor schimba, insa multe generatii vor trece. Acum sa speram ca schimbarea nu va aduce numai ceea ce a adus pana acum din „Occident” (cultura celebritatilor de carton, cateva marci si un pseudo-capitalism americanesc….)

    • Nu ati nimerit. Dl. C. s-a lovit de profesori ASE doar cand a fost cu echivalarea diplomei, in rest, cum scrie si in articol, si-a facut facultatea in SUA.

  12. Omul rezonabil se adaptează lumii. Cel nerezonabil persistă în încercarea de a adapta lumea la el însuși. Ca urmare, orice progres depinde de oamenii nerezonabili. (George Bernard Shaw)
    Daca ar fi mai multi oameni ca tine, poate s-ar schimba ceva in institutiile romanesti.
    Inteleg ca socul a fost mare, cand ai constatat ca rezultatele tale au cantarit „0” iar deciziile „atotstiutorului” erau litera de lege.

    Felicitari ca ai incercat :)
    Parerea mea e ca oamenii care au lucrat cu tine au vazut ca se poate munci si altfel decat sunt obisnuiti de un sistem ineficient ca rezultate, auto-suficent ca metoda.

  13. Buna ziua!
    Interesanta postare, ca si alte postari ale domniei voastre. ACesteia ca si altora le lipseste ceva absolut esential in viziunea si acceptiunea mea: CONCRETUL, CURAJUL RASPUNDERII.
    Parerea mea, fondata in citiva ani, este ca Romania (oamenii) nu are niste modele de comportament, niste modele etice in fata carora sa-ti scoti palaria. Sigur, ele pot exista la nivel micro, dar la nivelul vizibil, al elitelor conducatoare nu avem.
    Si nu exista curajul raspunderii. In mod normal, aici, ca si in alte eseuri scrise de domnia voastra, trebuiau sa fie nume. Numele domnului C, al sefilor lui, al celui ce l-a obligat sa demisioneze. SI trebuia scris demult, cind s-a intimplat, nu azi cind e deja istorie „antica”. Inainte de 2009…
    Si acest lucru, a vorbi la general, fara exemple, fara nume si institutii, a dus la situatia de azi si va perpetua starea de lucruri : „Toti am colaborat, toti am fost membri de partid, toti…” SIgur ca da, toti, dar exact ca in Orwell, „Unii sunt mai egali ca altii”, colaborarea unora a fost mai daunatoare ca a altora. Generalull spus de dumneavoastra acum nu are in opinia mea, repet, decit un aspect absolut literar. Peste citva timp adunate intr-o carte si publicate undeva vor arata frumos.
    O sa-mi raspundeti, poate, cum ati mai raspuns cuiva acum ceva vreme, cind va intreba ceva concret, ca chiar daca ati lucrat pentru guvern si nu mai lucrati, „nu se da totul din casa”. Oare? Da, poate nu „sa ne ridicam poalele”.
    Mai ales ca impactul va fi redus. Mai redus decit ratingul cel mai mic facut de nu stiu ce televiziune de salon.

    • In acest caz, incerc sa il protejez pe dl C. – sa pot impartasi pilda pentru toti, dar fara a da numele si prenumele omului. De altfel, nici nu le consider esentiale, in economia povestii.

      • ” In acest caz, incerc sa il protejez pe dl C. – sa pot impartasi pilda pentru toti, dar fara a da numele si prenumele omului. De altfel, nici nu le consider esentiale, in economia povestii.”

        Interesant. De cine sa-l protejati si de ce ?! Numele omului ar fi chiar esential tocmai pentru ca are dreptate, spune lucruri absolut esentiale, este un bun roman care isi iubeste tara si nu cred ca are ceva de ascuns. Pentru ca altfel ramane numai o relatare orala de genul : undeva, candva , cineva a spus ceva despre altceva…, sau chiar mai rau, spunem adevarul dar numai daca o dam anonima in stilul marelui nenea Iancu`. De aici s-ar putea intelege ca de fapt nu este protejat omul ( se poate proteja foarte bine singur pentru ca are constiinta curata si este undeva nu poate fi atins ) ci institutia, dar acest lucru nu poate fi luat in calcul, nu ? Intrebarea fundamentala la care cred ca ar trebui sa raspunda cei cu adevarat competenti si onesti care au lucrat sau lucreaza la stat si in functii importante , este extrem de simpla, dar nimeni nu indrazneste sa ia taurul de coarne desi toata lumea vorbeste de 22 de ani de reforme : ” Ce este de fapt SECRET in activitatea unei institutii PUBLICE si care funtioneaza pe banii cetatenilor ?! „. Deci, cine se ofera ? :))

  14. Va salut,
    Imi vine extrem de greu sa cred povestea de mai sus.
    Poate fi, intr-adevar, o intamplare, dar una imaginara, care sa atentioneze posibilii „aventurieri”…

    Intrarea intr-o institutie publica si „rodarea” acolo dureaza foarte foarte mult timp, vorbitul „pe limba angajatilor” si ajungerea la un numitor comun – si mai mult timp.

    Deci „eficientizarea” si „diagramele de proces” mentionate mai sus nu prea aveau cum sa fie facute in realitate decat dupa minim 1 an, daca totul ar fi mers de-a dreptul excelent… Mai probabil ar fi fost insa ca tanarul sa fi fost zburat dupa 3 luni pentru „necomunitativitate”, „lipsa spirit colegial”… Sau sa isi fi luat campii singur cand ar fi vazut ca adresele oficale cele mai importante nu au fost trimise de 5-6 zile pt ca d-na secretara era in concediu… si nimeni nu ii tinea locul.

  15. Domnule C, va doresc sarbatori Pascale fericite acolo unde sunteti. In rest, cei care va intoarceti, „lasati orice speranta”

  16. Ceva nu se leaga (cel putin pentru mine):

    ….. adica omu’ e prezentat ca scolit, umblat si intelegand mecanismul intrinsec al economiei …. si nu intelege un lucru de Abecedar: diferenta estentiala intre birocratia publica si angajatii din privat!?!? Cred ca ar fi un castig pentru el sa mai studieze si altceva inafara de main-stream cu modele sofisticate, de exemplu sa citeasca „Birocratia” lu’ Mises.
    Intr-o dupaamiaza o termina fara probleme…

    • Am sa vad cu „Birocratia” lui Mises, insa eu unul , desi sunt la Kennedy School of Government nu am intalnit, inca un „manual” care sa te pregateasca perfect pentru birocratie. Gasesti „Cum sa devii profesor, cum sa defii telefonist, tehnician, inginer, arhitect, dar cum sa devii un bun birocrat? :) Nu scrie nicaieri….

      • Asta e pacatul cu stiintele umaniste. Nu prea sunt stintifice :), sunt mai umaniste.

        Si la chestile umaniste faptul ca cineva trece printr-o facultate conteaza mai mult sau mai putin.

  17. Este un „aviz amatorilor” de schimbare ca aceasta nu se poate face de unul singur. Sistemul e prea mare, prea putred si prea bine a penetrat societatea noastra ca sa poata invins de un erou.

    Eroii sunt pentru basme si legende, iar in Romania si inainte de Cuza si dupa el, cei care au incercat cu adevarat sa faca reforme si au „tulburat apele somonilor” au avut aceasi soarta cu Domnul C.

    Sistemul nostru e tributar ortodoxismului si conducerii monarhale care nu urmareau sa faca dreptate ci sa faca pace si liniste si sa imparta favoruri dupa interes. Daca nu stii sa interpretezi istoricul si mentalitatea poporului in cadrul caruia vrei sa conduci si sa te impui, degeaba ai MBA LBS intr-un mediu si o cultura total diferita, unde se promoveaza meritocratia nu favoritismul.

    • @offtopic: „Sistemul nostru e tributar ortodoxismului si conducerii monarhale care nu urmareau sa faca dreptate ci sa faca pace si liniste si sa imparta favoruri dupa interes.”Subscriu fără rezerve. Poate îi explică cineva şi lui Mihai Neamţu cum e cu contradicţia între ideile de sorginte pur protestantă pe care se luptă să le implementeze şi păşunismul ortodox postcomunist, condus şi ăla de mult prea multe ori de unii cu (mult prea multe) stele pe sub sutană.

  18. Salut Răzvane,
    Eu nu l-am cunoscut pe domnul C. Domnul C din relatarea ta provine din mediul academic, idealist cu preocupări în sfera schimbării pentru colectivitate. Sincer, în locul lui aş fi acumulat destulă ranchiună ca nici măcar pe la magazinul din Queens să trec pentru a cumpăra cozonacii aceia de 3 dolari de Paşte, m-aş fi reorientat scurt spre magazinul polonezilor, spre un produs mai de calitate.
    În schimb l-am cunoscut pe domnul A. Domnul A n-avea universităţi când a decis să emigreze în Nord America. Materialist, a fost printre primii care a profitat după 1989 de relativa deschidere a graniţelor, s-a strecurat în Germania unde s-a apucat să facă joburi ca să poată să-şi cumpere un apartament şi o maşină mai bună în România. Joburi nu tocmai simple fizic, să stai în poziţia avioanelor adică cu faţa în jos pe un utilaj 10 ore pe zi sub soare ca să culegi castraveţii de pe culturile germane nu cred că e plăcut. Aş recomanda unor funcţionari români, genul acesta de exerciţiu ca să înveţe umilinţa, înainte de a încasa comisioanele grase făcute din pix la banii celor trimişi din străinătate. Deci domnul A, a reuşit să-şi facă şi o viaţă de familie, şi-a cunoscut soţia. Amândoi s-au reîntors în România. La scurt timp au realizat nu e nimic pentru ei acolo. Obişnuiţi să nu stea cu mâinile încrucişate au emigrat din nou.Legal. De data asta peste ocean. Şi aici, dl A a refăcut din nou un traseu, muncind din greu Ziua la un job, seara la altul, surintendent. Copiii au apărut în viaţa lui, timp mai puţin. A cumpărat un bloc mic cu câteva apartamente, a adăugatBref, în 10 ani a reuşit să facă un mic profit prin vânzarea blocului. Şi totuşi nostalgia întoarcerii în înţepa, zilnic. La chefurile din mica comunitate etnică, dl A visa la a se reîntoarce face investiţii. Un self-made man la scară mică. Dl A, nu este un visător, un pragmatic. Şi totuşi a căzut în plasa propriilor imagini despre cum ar trebui să vină în România. Dl A şi-a pus în vânzare blocul, a început să-şi facă planul pentru viitoarea afacere în România, a pus ochii pe utilaje prin Tailanda, ce mai..Însă dl A şi-a luat o mică precauţie. O excursie preliminară de tatonare a terenului în România de două săptămâni. La capătul excursiei , dl A a revenit retransformat . România nu era pentru el. Nu era ţara oportunităţilor pentru copiii lui. România era o invenţie emoţională, a unei istorii de familie plăcute, cu o familie plăcută, bunici, părinţi care şi-au sacrificat totul ca el să reuşească. Dar nu o societate în care să trăiască. Dl A, a învăţat în două săptămâni cât l-ar fi costat şpaga. Şi timpul pentru milionul de avize ca să aibă o mică hală. Şi dispreţul funcţionarilor pentru ideea lui. Şi faptul că , la ora respectivă copiii lui nu aveau nici o şansă să se reintegreze în sistemul de învăţământ. Trist dar adevărat. Dl A a revenit retransformat complet. A decis să-şi taie până şi vacanţele uzuale în România, în favoarea croazierelor din Caraibe, a convins părinţii să-i emigreze, plătindu-le procesul, a vândut blocul cumpărând altul mai mare în Nord America, a găsit un job respectabil care oferă o pensie.
    A decis să-şi trăiască viaţa.
    Poate ar fi cazul să vorbesc de dlor L. şi S .Care s-au întors şi care la capătul YM stau ruşinoşi pe invisible.

    • sunt inca departe de a avea realizari comparabile cu ale domnilor A. si C. dar nu imi doresc sa ma (re-)intorc, doar sa imi aduc si fratii si parintii incoace.

    • Dvs. spuneti cu alte cuvinte ca in Ro nu mai e nicio sansa, ca mai bine am pleca toti in „Nord America” sau mai stiu eu unde ca sa ne traim viata… Este o realitate crunta ce se petrece la noi, dar ce ar trebui sa facem, sa lasam la nesfarsit lucrurile asa, sa-i lasam pe ceilalti sa faca ce vor? Oare asta nu arata si o doza de lasitate?

      Domnul A. si domnul C. au incercat sa faca ceva in si pentru tara in care s-au nascut si au dat gres. Dar asta pentru ca nu a existat un domn B., un domn D., un domn E……. care sa-i sustina. Poate ca ca acesti domni B, D, E… putem fi chiar noi care ne dam aici cu parerea si care ne simtim umiliti si infranti, prea orbiti sa ne dam seama ca daca am actiona impreuna si cu tenacitate am evita aparitia unor noi experiente gen.

  19. Ce sa zic Razvan, povestea asta o banuiam si o simteam prin toti porii… Sa vrei sa lucrezi pentru orice institutie de Stat la nivel Central sau Local necesita in primul rand capacitati cameleonice iarun profesionist care stie ce poate si vrea nu poate accepta pozitia iepurasului (adica ghemuit cu labutele stranse asteptand sa i se ia gatul)… Domnul C este totusi un personaj generic pentru ca la fel ca si el sunt o multime de alti romani care au dat nas cu sistemul si in diferite feluri au interactionat cu el… Din pacate sistemul din Romania nu e facut sa functioneze ci sa produca. Ce sa produca? Stim toti foarte bine ce si nu intram in detalii.
    Ii urez un Paste Fericit cald domnului C si la fel si tie!
    PS- Totusi e nevoie de mai multi domni C si pana la urma sistemul va ceda insa o sa treaca ani pana vom avea in Guvern 10 domni C.

    • Diagnostic corect, dar problema e circulara : cum sa reformezi sistemul fara suficienti domni C. si cum sa aduci domni C. daca nu ii sustii?

  20. Este descrierea perfecta a ceea ce se intimpla in Romania.
    Un profesor universitar ce preda la Frankfurt, Mannheim si Lucerna a ncercat n zadar timp de trei ani sa faca ceva pentru tara in care s-a nascut. Nu a(am) avut cu cine.

    Eu acum fac un MBA la o universitate de prestigiu din Marea Britanie cu gindul ca poate cindva, voi reusi sa aduc un plus tarii in care m-am nascut. Tare imi e ca va ramine doar un gind, ca si eforturile amicului meu profesor.

    Va felicit pentru aceasta scriere. O cred si o inteleg intru-totul prin aventurile alto cunoscuti care traiesc acasa.

    Cu stima,
    Ovidiu

  21. … ma inclin cu respect in fata d-lui C. Cinste lui !
    Un gand ma cutremura : si pe noi cui ne lasati ?
    Am ramas la cheremul hienelor, impotenti si fara sira spinarii.
    Saraca tara, saracii de noi !

    • Ati ratat esenta, dl. C s-a intors si a „pus umarul” aproape un an, dl A. nu s-a intors!!! Sa inteleg ca ati vota primar cineva care si-a rupt toate legaturile cu Ro.

    • Daca esti din Bucuresti, ai putea vota un om, din multe puncte de vedere asemanator, ma refer la Nicusor Dan.
      Sunt tare curios cate procente va castiga Nicusor la alegerile pentru Primarie.
      In 1990 am avut ocazia sa alegem intre Ratiu si Iliescu. Bineinteles, am votat 86% cu Iliescu si acum ne plangem ca e rau.
      Probabil, asa va fi si la alegerile pentru Primarie in Bucuresti. Vor fi votati Oprescu si Prigoana, ca dau mici si bere, iar apoi bucurestenii se vor vaita ca orasul este prost gospodarit si se fura.
      Ocazii pentru mai bine au fost, dar am ales interesul individual, meschin si imediat(punga de malai, galeata de plastic, sticla de ulei).

      • Sunteti Bucurestean?
        Aveti ocazia sa il sustineti pe domnul Dan Nicusor. Just do it!

        Daca nu, de ce va aruncati in speculatii?
        Timpul poate dovedi si altceva, nu mai aveti rabdare?

        Recomand relaxare…

  22. Ne meritam soarta din plin!!!

    Pentru clasa politica actuala, suntem noi de vina, sau ma rog, cei ce i-au votat, rezultatul:ii rabdam toti si nimeni nu face nimic!

    • Vina este, dar nu pentru ca au fost votati. Ci pentru bagatul capului in nisip si neasumarea raspunderii. Adica nu trebuie nu stiu ce mari partide. Trebuie sa iesim din mutenie si anonimat (inclusiv acesta de a comenta ascunsi sau cu pseudonime sau de a vorbi asa, la general).
      Sa luam o comuna, oricare ar fi ea. Este o comunitate mica in care fiecare stie pe fiecare. Nu trebuie decit privit in jur si ales un grup de gospodari buni. Apoi trebuie convinsi ca trebuie sa ca candideze independenti ca consilieri si primar. Cit poate costa o campanie din poarta in poarta? Dar stiti ce oameni trebuie cautati? Cei care in fata carora toata comunitatea isi scoate palaria. Modele de cinste, corectitudine si onestitate. Nu mai avem? E grav… Extrem de grav.

      La fel se poate proceda pentru citeva zeci de colegii de senator sau deputat. Ne trebuie modele de etica si corectitudine. Isi inchipuie cineva un Parlament cu 30-40 de independenti adevarati, interesati de comunitatea de unde provin? Sau de breasla din care provin? Care merg zi de zi la servici, care citesc legile si care intreaba unde nu inteleg? Si care isi cer dreptul de a vorbi in plen? Neafiliati nici unui grup?
      O propaganda bine facuta, din poarta in poarta va face mai mult decit orice galeata sau sacosa. E drept ca munca este uriasa, pentru ca ei trebuie sa cistige peste 50% din voturile exprimate pentru a fi obligata autoritatea electorala sa le dea mandatul. Dar de aesemenea, stiu sigur ca un nume bine ales va face enorm de mult.
      Acest mod inseamna ALTERNATIVA REALA. Este punctul meu de vedere.

        • Imi cer scuze. Am dat un raspuns care a aparut mai jos. Banuiesc ca din greseala mea, alegind sa va raspund in alta parte.
          Asa ca poate aparea ca rupt total de mersul schimbului de idei.

  23. In urma intrebarii mele referitoare la cati dintre cei 150 de tineri beneficiari ai burselor “Guvernul Romaniei” de circa 20-30.000 de euro acordate in anii 2005-2006 au fost angajati de catre institutiile statului, am primit un raspuns de la Agentia Nationala a Functionarilor Publici: “4 angajati in acest moment”.

    Ma intreb unde sunt acesti patru oameni, ar fi interesat de auzit povestile lor.

    • Am cunoscut la Londra un fost bursier al Guvernului României, tip foarte deştept, îi fusese refuzată amplasarea într-o funcţie publică la care avea dreptul, i.e. în poziţia de Expert de rang III (sau cum se mai cheamă) la nuşce municipalitate din Transilvania – el cu mastere în Administraţie şi Politici Publice. Tipul s-a întors în Anglia şi acum lucrează într-un magazin care distribuie îngheţată în Londra. Restul sunt detalii.

      Îmi venea să plâng când mi-a povestit, el nu poartă pică nimănui.

      • Eram gata sa sustin acest tanar pana la partea cu distributia de inghetata…totusi, dl C. a demonstrat o adaptabilitate foarte buna la Londra si ar putea probabil deschide propria firma de inghetata, daca si-ar dori.

        • Acum, o implicare intr-o campanie electorala pentru cineva pe care-l cunosc, intr-o zona binecunoscuta mie (orasele unde am trait copil si tinar sau unde am lucrat multa vreme). (Mailuri, telefoane, concepere de afise si anunturi)
          Am incercat intrarea in politica si am iesit cu o viteza mult mai mare decit cea cu care am intrat. Apoi am incercat si varianta tip societate civila. Nici asta nu a functionat, datorita „elitismului” si „raminerii in turnul de fildes”. Am plecat definitiv din Ro, dar uite ca nu ma desprind de tot.
          N-am nici doctorate, nici masterate si nici nu-s nu stiu ce mare expert in politici. Dar mai privesc in jur si vad cum merg treburile pe la altii. Si incep sa realizez ca noua, generatiei de aproape sau peste 50 de ani ne-au lipsit modelele etice. SI vad ca au aparut citiva tineri care ar trebui indemnati sa nu faca ce am facut noi/eu, sa se retraga. Pentru ca asa au aparut acesti politicieni de azi, din retragerea si neparticiparea noastra si a celor ce in 1989 erau maturi.
          Stiu, cam putin veti spune, ca pot face sau as face.

        • Nu ştiu în ce fel s-ar fi manifestat susţinerea dvs.

          Oricum, job-ul la magazinul de îngheţată e desigur un temporary stop pentru acest tânăr capabil. Munca, de orice fel e ea, nu poate să fie o ruşine. Nu prea am înţeles răspunsul dumneavoastră din acest punct de vedere.

          • DUpa ce am citit pe site-ul NR este un alt partid de tip PCR (filiale orasenesti, judetene, sedii, telefoane, sefi, sefuti si sefoi, cotizatii). Pe asta vi se duc putinele fonduri ce le aveti.
            ABeratii cu sa zicem ca am cistigat 51% si altele de genul asta.
            Cind eram mai tinar am participat la un mini-spectacol organizat intr-o tabara studenteasca iar numarul de forta a fost o chestie gen sedinta in care la inceputul sedintei venea cineva, aducea o mica galeata, punea un pic de apa si cu un bat mesteca apa. APoi veneau altii din ce in ce mai mari in grad si mai puneau apa si mestecau mai virtos… Cred ca chestia asta am vazut-o si pe la Divertis dupa 90. Citind chestia cu sanatatea si fiscalitatea aceeasi senzatie am avut-o – apa mestecata in galeata. Nu am nevoie de cuvinte, ci de un program concret.
            Daca se infiinteaza un partid in ideea ca primii intrati sa fie pe liste si sa fie viitoarea clasa politica, multumesc, nu ma intereseaza.
            Am spus mai sus ca as sprijini pe cineva ce-l cunosc, ce e din comunitatea unde am trait in 2 perioade. Ma astept, in viziunea mea, ca trebuie sa va gasiti candidati intre cei carora nu li se poate reprosa nimic, nu sunt santajabili. Ati gasit candidati? Cine sunt?
            Nu spuneti nimic vis-a-vis de traseisti.
            Nu prea ziceti mare lucru despre competenta si cum o veti promova.
            Imi pare rau, m-am fript cu ciorba, suflu si-n iaurt

  24. Esti roman? daca da, vrei sa spui ca esti si tu la fel ca cei care cer spaga si ne vand padurile copac cu copac? Si Razvan la fel? Si toti cei care scriu aici suntem la fel?

    Nu ma indoiesc de anumite metehne pe care le avem ca natie, dar atata timp cat vad oameni ca Razvan si multi, multi altii care au ceva de spus, nu o sa stau resemnat ca „astia suntem”.

  25. Domnule Orasanu, cand mai vorbiti cu ‘domnul C’, sa-i transmiteti din partea unui roman oarecare sincere multumiri pentru efortul sau! Chiar daca povestea este cu final trist, sunt convins sa efortul sau a contat, fie si pentru faptul ca a reusit sa schimbe perceptia despre munca a catorva zeci de subordonati ‘bugetari’.

  26. Mai, cam unul dupa altul comentariile astea… prea se tin de coada. In fine. Experienta mea de vreo 4 ani in Romania, dupa vreo 15 petrecuti in Franta, s-a dovedit a fi oarecum daunoasa, ca sa nu spun gaunoasa. N-am rezolvat nimic. Am lucrat, ce-i drept, vreo doi ani si jumatate din cei vreo patru, insa in afara de contracte de munca si date adaugate la CV, nimic. Nici macar contabilizarea perioadei muncite la vreun dosar din rafturile ITM, ca sa-mi pt cere si eu panea peste cateva zeci de ani. O paine simbolica, desigur, precum aia pictata de clasicii romani pe tablourile infatisandu-i pe Mihai Viteazul sau Tudor Vladimirescu.
    Revenind, deci, in Franta – trebuie sa adaug, cu chiu cu vai, de fapt mai mult cu chiu… am descoperit, spre marea mea uimire si suparare, ca m-am instrainat intr-un fel pe care nu-l pot defini, nici la ora actuala, la luni de zile dupa regasire, de aerul local, de situatia economica, de gustul vietii de zi cu zi. Am mai descoperit ca nu exista gunoaie – iar daca totusi exista, acestea sunt stranse, neasteptandu-se mila Celui de Sus intru vremuri mai bune. Am mai descoperit ca poporul (din care fac si eu parte) este mai unit, si n-o mai toaca de dimineata pana seara cu scoborarea din puternica Roma. Mi-am mai amintit de revolutia lor, faimoasa prin cruzime. Rousseau si de-alde lui nu o priveau ca pe ceva necesar, ci din contra, ca pe ceva monstruos. Ei, totusi, acel monstru n-a ramas la guvernare nici macar dupa zece ani. Cazu capul regelui, cazu capul reginei, dar unul dupa altul cazura si capetele ucigatorilor, iar Franta se ridica prin 1804 la rangul de imperiu, nu de colonie, sistemul promovandu-i pe cei destepti si strivindu-i pe cei fara minte (cu oarecare exceptii, totusi). Oh… si sa nu uit, in toate astea: ma intorsei in Romania pentru a realiza un an de studii in cadrul programului Erasmus. Am descoperit ca la facultate, cinstita UBB din Cluj, lucrurile mergeau exact pe dos, ca profii n-aveau nici bani de carti (in medie, 50 RON, cam cat un pachet de 12 suluri hartie igienica calitate supra de la Auchan, de pilda) – am aflat-o din gura lor, academicieni si conferentiari – ca secretariatul nu-i deschis decat de la 9 la 12, si ca secretarele raman foarte obraznice desi frumusele foc, de ti-i mai mare dragul sa te culci cu astfel de scorpii… desi, drept pedeapsa pentru uriciunea lor de caracter, ar exista alte metode, mai putin „ortodoxe” insa destul de acceptate si raspandite…
    Asta fu, asadar, motivul intoarcerii mele dupa ce mi-am sustinut teza de Master, la intoarcere din acel an. S-au mai intors si alti colegi, de studii, tot straini, si au regretat si ei: furati, batuti, scuipati,… lista continua: „Ce-ati venit, ba, aici ? Sa ne luati fetele ?” (tipii erau in mod straniu atrasi de frumusetea legendara a urmaselor daco-romanilor).
    Rezumand, asadar, n-ar fi prea mult de rezumat. Doar de regretat. Si de invatat… minte.

    • Locuiesc in Franta si lucrez in investment banking, cu studii facute aici.
      Il inteleg foarte bine pe Domnul C., cu adaugarea ca as fi oripilat pana si de sistemul public din Franta, la o schimbare de cariera similara.
      Sunt insa curios de o poveste de reintoarcere in mediul privat. Din cate tin minte multinationalele si alte firme erau destul de eficiente.
      Felicitari pentru curaj dlui C. si multe succese in continuare!

  27. Eu cred ca problema domnului C. se afla la nivelul soarecelui B. dintr-o instructiva povestire despre egali si supra egali a lui I. D. Sarbu.

  28. Domnul C este un diletant. Dacă vrei să te muţi în Ro, trebuie să te pregăteşti cu ani înainte, să îţi menţii relaţii, să fii la curent, să urmăreşti evoluţia lucrurilor, să înveţi să scrii cu diacritice. Dacă l-au dărâmat câinii, atunci dl C e copil. Orice go getter ştie că trebuie să te focalizezi pe ce e important. Adică oamenii. Nu câinii. Steve Jobs spunea că e mai mândru de lucrurile pe care NU le-a făcut, decât de cele pe care le-a făcut. Pentru că diferenţa dintre cele două este diferenţa dintre ce e important şi ce nu e important, şi asta nu se învaţă din nicio carte.

    Dl C nu a rezistat în România dintr-un motiv foarte simplu: selecţie naturală. This is no place for amateurs. Lupta va fi câştigată, dar când va fi, dl C va fi pensionar. Dacă apreciază Pink Floyd, i-aş aminti versurile din „Wish you were here”

    „Would you exchange a walk-on part in the war for a lead role in a cage ?”.

    Romania is war.

    • Nu e totusi cam barbara chestia asta cu „razboi”….razboi intre romani si romani, banuiesc….Dar, daca ziceti dvs, pun cartuse in pusca, in caz de ceva :)

      • ascut si eu o sabie pt niste gituri de politicieni (toti)..si pt orice vierme ce a a avut sau are functie de conducere mai mare de „sef de birou” in tara asta ..evident simbolic.
        pina nu scapam de ei…

        • Mai am o prietena care are asa o dorinat mare de a mitralia dusmanii ca, pentru a fi sigura ca ii ciuruie pe toti, „atinge” si cativa prieteni in aceasta operatiune augusta. Cred ca sunteti la fel. Nu uitati ca si eu am fost sef mai mare, am fost presedintele AVAS….deja ma zvarcolesc in chinuri, e bine? :))

    • OK. Romanii sunt caini. Dar pe care oameni sa te focalizezi? Eu cred ca tocmai asta e problema, cum sa faci din caini oameni…

      • Romanii au o suficienta inegalabilà. Romanul stie totul si cind vine la Londra, si cind vine la NY, la Paris, oriunde, stie totul. Romanului totul ii pute, injura si apoi face cruci de 1 m cind trece pe linga biserici. E o specie ciudata, dar, mi s-a spus ca ar fi pe cale de disparitie, deci, nu disperati.

    • Steve Jobs nu e o referinta, iar daca va fi totusi una vreodata, va ramane aceea de amintire proasta pentru cei care-i asamblau telefoanele si mac-urile prin Asia „miracolului economic”, platiti atat cat sa numoara de foame pe ziua respectiva. Deci mai domol cu „marii vizionari” si „Prometeii” societatii secolului al XX-lea… pentru care BANUL reprezinta totul. Avem din astia garla in Romania. Sa amintesc de filozofia domnului Patriciu, extrem de apropiata in nesimtire de cea a (regretatu)lui Steve Jobs ? Ori modelul de reusita fulgeratoare Becali ? Ori mai bine un Nastase Sapte-Case, si el indopat la greu cu fel de fel de studii prin strainatate, ce nu-l impiedica sa distruga viitorul propriilor conationali ? Asta daca plecam de la principiul ca astfel de indivizi, precum Steve Jobs, fac parte dintr-o natiune si nu sunt altceva decat niste uriase capuse. Il includ aici, evident, si pe dumnezeul Bill Gates, o enormitate a universului, pentru cauza caruia au ajuns sa crape copii inainte de 20 de ani, „muncind in IT”.

  29. Cozonacul se face domnule, nu se cumpara. Daca Dl. C are drum prin Philadelphia il invat eu, ca m-am specializat de vreo trei ani. E adevarat, eu nu am magazine romanesti prin preajma, deci nu am incotro.

  30. Eu am incercat sa fac ceva in tara fiind inca…cam 10 ani mi-a luat sa realizez ca e fara speranta.
    5 ani mi-a luat in Canada sa realizez cat in 100 de ani in Romania.

  31. De ce a trebuit sa se termine povestea asta odată cu sosirea noului şef, după cele 10 luni? S-a încercat raportarea situaţiei la eşaloanele superioare? Ar fi avut măcar 1% şanse să rămână pe poziţie?

  32. Mr. C, please come back.
    In Romania lucrurile au pornit stramb de acum 22 de ani.
    Dar, nu cred ca este prea tarziu pentru a le indrepta.
    Ar trebui ca de acum inainte sa ‘mergem’ corect, onest, integru, responsabil, si, in acelasi timp, sa facem analize retroactive transparente, corecte, cu responsabilizarea tuturor. Cu calm si cu cap.
    Nu cred ca exista vreun text de lege care sa fi favorizat hotia, furtul, minciuna, incompetenta, delapidarea si toate celelalte…
    Intotdeauna am fost de parere ca atitudinea, faptele celor de la ‘putere’ au fost un model pentru ceilalti, pentru ‘popor’ (…daca lor le este permis si nu li se intampla nimic, eu de ce sa nu … ?!)
    Dar, pentru asta avem nevioe de oameni profesionisti, onesti, integri, obiectivi. Ca Domnul C.

  33. Acest gen de eforturi si dezamagiri traite singular din pacate deja sunt un cliseu. Intrebarea cea mare este cat timp va dura ca acesti oameni sa se asocieze si sa incerce sa ia Romania din mainile „fostilor”.

  34. Mult „wisdom” in articol. Tragedia tinde spre caraghioslâc… Pot veni șefi si directori de la cele mai tari instituții de afara, cu cele mai multe MBA’uri și diplome și „skill’uri”. Se vor lovi de o turma numita FUNCȚIONARI. Aici avem problema esențiala și încercam sa nu o vedem dar o combatem când ne dam cu capul în ea. E nevoie de un E.L.E. la nivel de funcționari sau chiar de lombotomii în masa la oamenii ăștia. Sunt prea putini printre ei și sunt și ei la rândul lor afectați grav de neputința, ignoranta, dezinteres incat pot fi băgați cu toată turma la lobotomizare sau înlocuire totala. Ma lovesc zi de zi de lumea în care trăiesc, ca sunt funcționari bancari, ca sunt „mișcători de foi” pe la Trezorerie, ca sunt „labe triste” de pe la Posta sau te miri ce altfel de personaje hilare pe care trebuie sa le vad zilnic si nu ma pot feri de ele… riscând chiar sa ma molipsesc de la prostie și ghiorlanie… pentru ca aroganta și trufie tâmpă au doar ce ce ne conduc.

  35. Cina l-a pus sa revina in rrrominica?
    A avut o data ghinion sa se nasca aici…a scapat cumva din pirloaga balcanic-rural-securista condusa pe principiul Pile Relatii Cunostiinte, a evadat din locul unde numai cine e prost munceste ……
    Si-a luat lectia…bine a ca putut scapa a doua oara…e un personaj norocos d-l C.
    Rominica…o mlastina ce va consuma vieti si pe viitor..nu e nici o speranta pt nimic aici…

  36. O poveste tipica pentru post-comunismul romanesc. O dovada ca neopasoptismul nu mai este posibil azi, in Romania… Alta era situatia, daca domnul C. se imprietenea cu „sistemul” sau provenea din el. Daca ar fi fost copil de ambasador sau ministru, daca s-ar fi casatorit cu o fiica a unuia, daca…
    In Romania conduce „sistemul” fost comunist, azi cameleonic, dar neschimbat.
    Ma bucur pentru domnul C., totusi: macar a incercat!

    • „Sistemul” vine din negura istoriei, comunismul a fost doar o haina temporara. Nu confunda haina cu omul. Reformele care pot schimba ceva in „longuee duree” sunt de tipul razboaielor civile, Reformei/Contrareformei din sec. XVI….adica ceva ce noi nu am avut niciodata.

  37. Foarte bun articolul Dle Orasanu, insa din cate vad din comentarii, nu are efectul scontat – anume ca administratia publica trebuie schimbata, nu cei tineri care vin cu o pregatire din afara sa lucreze in sistem trebuie sa se adapteze. Daca te adaptezi la un sistem putred „la cap” ajungi sa putrezesti si tu odata cu el. Multumesc Dlui C. pentru curajul dovedit si pentru faptul ca a incercat sa schimbe status quo-ul. Deznodamantul insa nu poate decat sa imi sporeasca repulsia (care deja e la cote foarte mari) fata de sistem. Sa stie insa Dl. C. ca nu toti angajatii romani sunt asa. Firmele private sunt cu mult peste aparatul public, pentru mine si foarte multi dintre prietenii mei soft-ul de PM nu este un OZN, iar cand vedem o diploma de MBA de la LBS ne scoatem palariile. Ca o concluzie: atata timp cat sistemul public nu va accepta sa primeasca angajati/ manageri din sistemul privat (chiar si cel romanesc) nu se va schimba nimic si sa ii lase sa isi faca treaba si spun asta deoarece se pare ca daca schimbi un manager cu alt manager tot din sistem, schimbarea = 0

  38. Eu am un nume mult mai sonor care a patit-o in romanica. Funeriu. E exact tipologia domnului C, doar ca nu lucra in finante ci in cercetare universitara. Si pleaca domnul F de la salarii de 50-70k eur /an, vine in romanica la 10-15k eur/an, incepe o reforma, e faultat de toti parlamentarii cu interese de spiru-haret. Incep si atacurile. Intii apar probleme cu o consiliera care probabil fusese impusa politic. Apoi atacuri la TV la adresa averii sale. Apoi maimutele lui Voiculescu ii scornesc o poveste credibila doar pt cei cu IQ subunitar: nu si-a luat diploma de bac din prima; un olimpic international la chimie n-a fost in stare sa-si ia bacul din prima incercare; si drept dovada se aduce o facatura total ridicola: lista de anul trecut cu cei picati, de unde e stars numele unuia si trecut Funeriu Si discutind cu prieteni, cunostinte, colegi, observi ca exista multi cu studii superioare care pun botul la aberatia asta. Si atunci iti dai seama ca de fapt sistemul suntem noi toti. Romanii sunt cei care se simt bine in cocina asta numita romania.

    Si atunci ma intreb: ce dumnezeu i-o fi trebuit baiatului asta sa intre in cocina numita clasa politica romaneasca? De ce sa te strofoci sa civilizezi mirlanul? Ca sa primesti un sut in fund la final?

    Ca o concluzie, de vina pentru felul cum tratam valorile suntem noi toti. Poporul roman voteaza cu cine da un kil de ulei in plus, poporul roman se uita la Antena3 si inghite pe nemestecate toate mitocaniile de acolo, poporul roman intretine sistemul de spagi din administratie. Si tot poporul roman voteaza cu cele 2-3 partide mari, nefiind interesat de politicieni de valoare si rupti de sistemul de pile-cunostinte-si-relatii. Astia suntem, si atit timp cit nu vom realiza ca vina si solutia pentru schimbare e la noi, ne vom balacari in aceeasi cocina …

  39. Cu stima, Domnului C

    Romania nu este inca pregatita pentru trecerea la normalitate. Ceea ce stiu sigur, este ca ceea ce ati experimentat Dumneavoastra in Romania se intampla si in administratia Franceza si in cea Italiana (alltele nu le cunosc, nu le-am experimentat, dar datorita unor contacte indirecte banuiesc Grecia, Spania si Portugalia)

    In sfarsit, sper sa imi dati dreptate, dar implementarea normalitatii nu se poate face in sectorul public, datorita interferentei politicului; si asta inca 20 de ani. Ceea ce se poate face insa, este introducerea metodelor moderne de management in intreprinderile private. „Presiunea” normalului creste pe masura ce oamenii afla si invata cum se face „de fapt”, pentru ca in multe mari firme romanesti, desi sunt private „politicul” (cu ghilimele de data asta) are inca o influenta prea mare.

    O voi spune mereu: faptul ca suntem inapoiati prezinta avantajul de a avea solutiile pe tava; noi nu mai trebuie sa le reinventam si sa le experimentam. Formularea „adaptarea la realitatile romanesti” are ca scop doar blocarea reformei si deformarea normalitatii, pentru ca aceasta sa se plieze unor interese meschine.

    Inca odata: va multumesc pentru cele 10 luni, Domnule C si sa speram ca macar un singur om a inteles ca se poate si altfel.

  40. Domnule Orasanu,

    Nu trebuie mers mai departe ? Parabole pentru o mana de cititori sau un fel de „scrisorile apostolilor” cu patimile suferite pentru a le discuta la acest seminar au un impact … redus (dar recunosc, au – mai bine asa decat nimic).

    Domnule fa un pamflet, o brosura, un text de analiza, util si exploatabil: m-am dus, am gasit/am identificat, am facut/se putea face si asta, s-a terminat asa, astea sunt motivele A, B, C, …

    Asa, dupa parcurgerea textului, ramai cu un suspin: „l-au facut praf si pe asta”.

    Majoritatea personalului in cauza probabil este muuuuuult imbatranit pe posturi, cu niste vagi studii – probabil din domeniile cele mai variate, de la masini agricole la tcm – cu zeci de ani in urma si care opintindu-se rastoarna ORICE dorinta de schimbare/progres.

    • O sa va surprinda, unii dintre cei mai importanti aliati ai dlui C. in institutie au fost persoane peste 50 de ani, care insa doreau sa munceasca si au avut o atitudine de genul „in sfarsit, asteptam de mult sa vina unul ca asta” . Ei , din pacate, au fost o minoritate.

  41. in opinia mea ,domnul c nu i un idealist,cum unii sugereaza.domnul c e o persoana cu dor de romanica,(fapt ce aproape unanim il simtzim cei plecatzi,se vede si aci)dar care nu are simtzul realitatzii.daca cu adevarat era determinat,raminea acolo ptr a ajuta la schimbare,indura scuipaturili,ciinii si shtabii.
    tzara si poporul acela au fost construite cu anumite valori(nonvalori).acelui eveniment caruia comunistii ii spun revolutzie,au intarit si mai mult pozitzia celor dinainte si sistemul lor valoric.

  42. Din pacate noi toti avem de pierdut si ce e mai trist ca nu se schimba nimic. Cei care nu se adapteaza la „sistem ” si „in sistem” unde interesul privat primeaza ineresului public desi institutiile sunt ale statului, trebuie sa plece sau e dat afara. Mama mea lucreaza intr-o institutie publica iar eu in mediul privat. Nu am inteles nici pana acum desi sunt angajata in mediul privat de 12 ani de ce in sistemul public nu se pot respecta legile si mai ales de ce daca nu performezi continui sa ramai in acelasi loc de munca. De ce politicienii pot numi sefi de departamente si pe alte criterii decat cele de performanta? Si de ce legea nu ii sanctioneaza pe cei care „gresesc” fiinca isi urmaresc interesul propriu.

    Cred ca depinde si de fiecare dintre noi …sa ne facem datoria acolo unde muncim si sa cerem ca legile sa le respecte toti fara exceptie de la regula.

  43. Desi nu ati specificat anul evenimentelor, cred ca cele povestite de dvs. nu s-au intamplat mai devreme de 1999. Raportandu-ne la acest orizont de timp, va prezint si opinia mea legata de experienta domnului C. Dupa cum se intelege din articol, domnul C. a ajuns director intr-o institutie publica, cu o misiune economica. Evident, in acea institutie era obligatorie respectarea OG 119/1999 care, in forma initiala, privea auditul intern si controlul financiar preventiv. Ordonanta, republicata ulterior, defineste termenii, descrie obiectivele generale ale controlului intern iar la art. 4 alin. 1 sunt stabilite obligatiile conducatorului institutiei publice in domeniul controlului intern: (1)”Conducatorul institutiei publice trebuie sa asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea si perfectionarea structurilor organizatorice, reglementarilor metodologice, procedurilor si criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerintele generale si specifice de control intern”. In continuare alin. 2 precizeaza cerintele generale si specifice controlului intern. Daca domnul C. ar fi ocupat functia de director intr-o institutie publica dupa anul 2004, pe langa obligatia de a asigura functionarea sistemului de control intern prin stabilirea organizarii interne, stabilirea obiectivelor, elaborarea si implementarea procedurilor, elaborarea criteriilor de evaluare si evaluarea functionarii sistemului, ar fi fost obligat sa respecte si prevederile HG 1723/2004 care, in cadrul programului de masuri pentru combaterea birocratiei, la pct. III., stabileste Masuri pe termen lung (scadenta iunie 2006):
    „a) implementarea sistemului de management al calitatii, respectiv al procesului de certificare a calitatii serviciilor – ISO 9001, pentru serviciile catre cetateni”. Daca domnul C. ar fi ocupat functia de director intr-o institutie publica dupa anul 2005, pe langa actele normative prezentate mai sus, ar fi avut obligatia respectarii si a OMFP 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzand cele 25 de standarde de control intern/managerial la entitatile publice si pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial. Poate gresesc dar, avand in vedere textul articolului, cred ca domnul C., desi super calificat in meseria lui si bine intentionat, la fel ca multi alti manageri bugetari, din pacate mult mai putin calificati si mult mai rau intentionati, habar nu avea de cadrul legal care reglementa organizarea si functionarea unei institutii publice sau, mai concret, orientarea si controlul unei organizatii prin lumina legislatiei nationale. Cu stima.

    • Re: Adrian
      Respect familiaritatea dvs cu legile dar dati-mi voie sa povestesc un scurt episod ce implica ai mei fosti colegi de la un minister, exact asa cum s-a intamplat, acum vreo 4 ani. Prezenti la o formare despre resurse umane, trainerul povestea participantilor despre utilitatea coachingului, a noilor relatii intre director-subordonat etc. O colega ridica mana intrigata si intreaba „Ce lege reglementeaza utilizarea coachingului in institutiile publice?”.
      Morala: legi sa tot fie, dar nu ajuta acolo unde minte nu-i.

      • In compartimentele din activitatea de baza ……….functiile de
        specialitate vor fi ocupate numai de persoane care au absolvit invatamantul superior
        economic, juridic sau tehnic, care au experienta profesionala de cel putin 2 ani in
        activitati din domeniul financiar, bancar sau comercial sau care au absolvit, cu
        certificat de atestare

        Pentru edificarea dlui Jurist, textul este dintr-o lege bastinasa. Rugamintea ar fi doar sa ia act si sa ma ajute in continuare in pastrarea confidentialitatii dlui C, adica sa nu revina cu precizari legislative care ar putea indica institutia. Multumesc anticipat.

        • Scuze, am taiat din copy paste exact esenta…mai sus textul se continua cu ” au absolvit, cu
          certificat de atestare, o forma de pregatire postuniversitara de specialitate de cel
          putin un an.” (echivalarea este in sensul altor legi care certifica ce e acceptat ca document pentru demonstrarea acestui statut, in Ro).

        • Re: Razvan Orasanu.
          Banuiesc ca atunci cand ati utilizat, mai mult sau mai putin ironic, sintagma „dl. Jurist”, v-ati referit la mine. Sunt inginer, absolvent facultate TCM asa cum se facea inainte de 1989. Referitor la „edificare”, eram edificat si fara cele postate in raspunsul dvs. Referitor la pastrarea confidentialitatii, habar nu am cine e dl. C si nici prin care institutie a fost angajat, iar cadrul legal la care am facut referire, pentru a nu se percepe ca batem campii, nu este nici optional, nici selectiv, este general si obligatoriu de aplicat pentru toate entitatile publice, asa cum sunt definite de actele normative prezentate. Ideea pe care mi-as fi dorit sa o intelegeti din comentariul meu era urmatoarea: in primul rand personajul dl. C, oricare ar fi el, a ajuns director intr-o institutie publica care, la acel moment, nu respecta rigorile unui sistem de management, obligatoriu din punct de vedere legal, in al doilea rand, in calitate de director, a incercat de capul lui sa aplice niste masuri avand impresia ca „dupa parerea mea, asa s-ar face”, fara a pune temelia unui sistem de management functional, bazat pe cerintele legale. Imi cer mii de scuze fata de dl. C daca gresesc, dar asa am inteles din articolul dvs. Cu respect.

          • Partial aveti dreptate, dar ordinul ministrului finantelor referitor la introducerea ISO si altele de control managerial nu se aplica nici macar in Ministerul Finantelor, care a produs documentul….Partea cu dl jurist nu era ironica, era laudativ-admirativa. Mi-ar place sa intram in legatura si direct – linkedin sau fb sunt cele doua optiuni. Cu stima.

          • Multumesc pentru apreciere, sunteti amabil. Va mai retin doar cu cateva clarificari si o precizare: ISO nu e cerut prin ordin al ministrului finantelor ci de o hotarare a guvernului Nastase din 2004 iar ordinul MFP din 2005 stabileste standarde de control intern/managerial in entitatile publice. Cred ca am unele cunostinte despre modul in care se aplica aceasta categorie de legislatie in institutiile publice, cunosc destul de bine obstacolele care fac dificil de aplicat acest cadru legal si anume factorii politici, calitatea si cantitatea resurselor umane, presiuni din diferite zone ale administratiei si multe altele, am inteles exact ce ati dorit sa spuneti, dar nu sunt de acord cu opinia dvs ca as avea „partial dreptate” doar folosind argumentul ca nici macar institutia emitenta nu aplica ce a emis. Este problema institutiei si exista parghiile legale necesare pentru ca managementul entitatii sa fie ori orientat pe directia respectarii actelor normative, ori tras la raspundere pe motiv ca nu aplica legislatia in vigoare. Insist pe ideea ca orice organizatie, in cazul nostru entitati publice, trebuie conduse pe baza aplicarii principiilor manageriale unitare, asa cum sunt ele stabilite de legislatie, norme, standarde. Orice alta abordare, in opinia mea, duce la moduri de conducere a institutiilor discretionare, subiective, de inspiratie medievala. In acest caz orice intiativa de buna credinta are mari sanse sa cada in derizoriu. Sunt constient ca nu exista sistem de management perfect, poate si din simplul motiv ca ar incalca ciclul PDCA a lui Daming, dar fara o temelie, fara o fundatie solida bazata pe legislatia care stabileste principiile manageriale, nu poti construi ceva durabil, nu poti discuta de reforma, de performanta, de crestere a calitatii a serviciilor publice. Va salut cu respect.

          • … si ce e de facut atunci cand institutia ‘aplica’ acest sistem de ‘management’ doar formal ?
            Cand ‘elaboreaza’ hartii, proceduri etc. in mod absolut netransparent, incomplete si fara incercarea de a eficientiza sistemul, de care afli pur intamplator ?
            Cand totul este birocratie, documentatie, si nu informatie ?
            Si ce e de facut atunci cand legislatia romaneasca incearca sa-si perpetueze ‘protejatii’ de-a pururi in sistem, prin amanarea, la nesfarsit (potrivit legii!) a ocuparii posturilor de conducere de catre cei scoliti in management ? Totul este de forma. Inclusiv asa zisele ‘certificari’ pe la cele universitati-facultati care eventrual nu mai exista acum, dupa reclasificarea lor.
            Ce e de facut atunci cand de functiile publice de conducere nu se poate atinge nimeni, sunt considerate a fi ‘un drept castigat’, nu sunt supuse reevaluarii reale ?
            Cand in noua lege a salarizarii exista functia de ‘sef’ pe care se vor translata, automat, actualii ?
            Atunci cand se considera ca in sistemul public te poti muta de la o institutie la alta, pe aceeasi functie! [dreptul castigat!] numai asa, fiindca esti functionar public. Fara concurs, fara a fi macar din acelasi domeniu (finante, agricol)…

          • @ Dana
            Va rog sa ma credeti ca stiu destul de bine problemele legate de calitatea managementului in sectorul bugetar si inteleg perfect opinia dvs. Este clar ca in ceea ce priveste organizarea unui sistem de management functional si respectarea rigorilor unui astfel de sistem exista forte de rezistenta de la cel mai inalt nivel de decizie pana la nivelele de executie. La fel de clar este faptul ca sistemul nu va functiona atata timp cat nu apar forte cu putere de decizie, de buna credinta, mai mari decat cele rezistente, care sa doreasca in mod real functionarea si imbunatatirea sistemelor de management (aici as include persoane precum dl. C, cu conditia sa nu cedeze la primul „frecus” cu seful, sau alti specialisti de buna credinta capabili sa inteleaga si sa rezolve problemele de sistem). Nu stiu cat o sa va multumeasca raspunsul la intrebarea „ce e de facut?”, dar eu cred ca e simplu: in primul rand trebuie sa se repecte legea, incepand cu factorul politic, continuand cu functiile de conducere si terminand cu cele de executie, in al doilea rand sa functioneze controlul asupra modului in care se respecta legea. Consider ca toate intrebarile dvs. sunt perfect justificate, situatiile descrise de dvs. sunt reale si frecvente dar, pentru a raspunde la fiecare, trebuie exclusa generalizarea. Exista institutii publice in care practic, in intelesul legislatiei specifice, nu exista sistem de management, in altele se respecta partial, in altele sistemul functioneaza mult mai bine. Referitor la aplicare, sa fim realisti, elementele de control intern cerute de OMFP 946 se cunosc si se aplica atat cat permite cultura manageriala sau organizationala a entitatii iar, legat de acest aspect, e greu de crezut ca un lipitor de afise electorale, analfabet managerial, ajuns politic intr-o functie de conducere ar fi in stare sa organizeze sau sa se integreze intr-un sistem de management functional. Dar oare chiar tot colectivul din subordinea respectivului e cretin si incompetent, nu se gaseste niciun director executiv, sef serviciu, etc. care sa cunoasca legislatia, sa dea exemplul propriu, sa fie capabil sa explice si sa convinga pe analfabetul manager de obligativitatea respectarii cadrului legal referitor la management? Referitor la control, modul in care se aplica sistemele de control intern/managerial in toate entitatile publice, conform OMFP 946/2005, este controlat de Curtea de Conturi (aici am mari dubii legate de obiectivitatea auditurilor si eficacitatea masurilor stabilite, chiar daca in ultimul timp lucrurile se misca in bine) iar aplicarea programului de masuri cerut de HG 1723/2004 inclusiv implemetarea ISO9001, asa cum cere respectiva HG, ar trebui controlata la nivelul ministerelor, sau de prefecturi in cazul administratiilor locale, lucru despre care eu unul nu am auzit sa se intample. Evident daca SMC se certifica conform ISO 9001, atunci modul in care se respecta cerintele standardului de referinta este supravegheat prin auditurile externe ale organismului de certificare (si aici am mari dubii legate de obiectivitatea auditurilor). Numai bine.

      • Re: Marina.
        Modul in care se trebuie sa se manifeste managementul in entitatile publice, inclusiv managementul resurselor umane, este precizat in legislatie.Trebuie pornit de la ideea de baza ca aplicarea legii nu este nici optionala nici selectiva. Nu poti trece cu vederea prevederi legale obligatorii, mai ales din inaltimea unei functii publice de conducere. Ce motive are un manager sau orice functie cu atributii de coordonare din cadrul unei institutii publice, indiferent de culoarea politica sau modul prin care a ocupat functia, sa nu respecte cadrul legal? Din punctul meu de vedere motivele tin in primul rand de incompetenta, indolenta, superficialitate, aroganta, suficienta si in multe cazuri de nesimtire. Nu imi cereti sa explic mecanismul romanesc prin care intra in sistemul public persoane care ocupa functii manageriale devenind decidenti, apoi cum sunt mentinuti, evaluati, promovati sau schimbati. Exista „pe hartie” diferite forme de verificare, evaluare, control, auditare, pe nivele ierarhice, aplicabile de la cea mai mica primarie comunala sau diverse structuri deconcentrate din teritoriu, pana la prefecturi, compartimente de control ale ministerelor, corp de control al primului minstru, curte de conturi, etc., etc, dar unii se fac ca muncesc iar ceilalti ca ii controleaza, rezultatul final traducandu-se in haos organizatoric, birocratie excesiva, clientelism, nepotism, sifonarea banilor publici, servicii publice scumpe si de proasta calitate. Din cate inteleg, colega dvs. nu avea in niciun caz statut de subordonat ci de director (sau cel putin angajat cu atributii de coordonare intr-o anume structura organizatorica). In opinia mea, chiar daca, din cate stiu, legislatia in vigoare nu defineste expres termenul „coaching” colega intrigata care a pus intrebarea este dovada vie a analfabetismului managerial omniprezent in institutiile publice. Nu stiu ce a raspuns trainerul dar, conform Standardului 3 Competenta, performanta al OMFP 946/2005, managementul institutiei are obligatia evaluarii nevoilor si cerintelor entitatii, fapt care permite luarea unor decizii motivate in materie de formare. Cunoasterea punctului 3.2 al aceluiasi standard 3, cumulat cu cerintele Standardului 12 Informarea si Standardului 13 Comunicarea, i-ar fi spulberat orice dubiu legat de formarea profesionala si dezvoltarea capacitatii interne de pregatire. In plus, in baza HG 1723/2004, ministerul avea obligatia implementarii sistemului de management al calitatii, respectiv al procesului de certificare a calitatii serviciilor – ISO 9001. Daca ministerul ar fi avut un sistem de management al calitatii functional conform ISO 9001, colega dvs. cu atributii manageriale ar fi trebuit sa cunoasca si sa aplice capitolul 6 Managementul resurselor, subcapitolul 6.2 Resurse umane, clauza 6.2.2 Competenţă, conştientizare şi instruire. Am putea discuta si despre modul practic prin care se implementeaza cerintele generale acestor documente de referinta dar, cu siguranta, nu e locul potrivit pentru a dezvolta subiectul. Va doresc numai bine.

  44. Ma uimesc comentariile unora dintre cei care au postat. De fapt cred ca ma uimesc din ce in ce mai putin pt ca am inceput sa vad atitudinea asta tot mai des.

    Vorbesc despre cei care nu inteleg de ce domnul C. a trebuit sa se intoarca in Romania, de ce s-a mai obosit.
    Cei care nu mai vor sa auda de Romania nici macar „dupa pensie”…
    Este patetic !

    Cred ca nu trebuie sa cerem nimanui patriotism, o notiune care a devenit doar teoretica, dar nu inteleg nici in ruptul capului genul de atitudini descrise mai sus.

    Domnul C. a venit, a incercat, nu a reusit ceea ce si-a propus, asta e ! Dar macar a incercat !

    Marea multime a celor plecati peste granite, printre care ma numar si eu, probabil ca nici macar nu vor incerca vreodata !

    Va plangeti ca niste copii ca nu se schimba nimic in Romania. Cine sa faca schimbarea ?!? Cine ?!?

    Traiesc de multi ani in afara si am multi prieteni romani aici. Desi unii se lauda ca au dobandit o mentalitate „europeana” dupa anii acestia, in fapt nu s-au schimbat deloc.

    Au aceeasi mentalitate de roman prin care asteapta ca sa schimbarea sa vina de „undeva”, nu stiu exact de unde, dar sa vina de undeva ! Pt ca asa nu se mai poate ! Si eu ma numar printre ei, sa nu credeti ca am o alta parere despre mine…din pacate.

    Chiar daca domnul C. a renuntat in final, in perioada scurta in care a lucrat in Romania, a schimbat ceva unde a lucrat. E lucru foarte mare domnii mei !

    Putinul pe care l-a reusit domnul C, replicat la o scara de milioane, ar putea produce o schimbare…
    Si inca ceva – il admir foarte mult pe domnul C, fie el personaj real sau simbolic, pt curajul de care a dat dovada ! Il admir sincer !

    Dar distanta dintre investment banking dintr-un centru financiar si administratia publica romaneasca este enorma. Trebuia sa stie asta de la inceput.

    Inca o daca, este admirabil ceea ce a incercat, dar trebuia sa fie constient peste ce obstacole da, iar daca intr-adevar a pornit pe un drum, trebuia sa mearga pana la capat ! Iar 10 luni nu e un capat, imi pare rau sa o spun.

    Nu era oare constient de ceea ce exista acolo ? Nu isi imagina cum o sa fie, peste ce specii de superiori o sa dea ? Imi e greu sa cred…

    Oricum, el a incercat macar. Milioane de romani plangaciosi, printre care ma regasesc si eu, nu o sa incerce, dupa cum spuneam, niciodata ceva poate…

    Vor critica de cate ori vor avea ocazia absenta schimbarii…

  45. Interesant articol, insa consider ca sunt 2 lumi total diferite: investment banking-ul e top of the top in domeniul financiar privat iar administratia publica este…administratie publica.
    E ca si cum ai compara Barcelona cu o echipa de fotbal de divizia B de la noi si ai te-ai minuna ce diferentele enorme exista.
    Nu imi sariti in cap, in nici un caz nu spun ca nu exista profesionisti si oameni muncitori in administraria publica, insa in substanta in sectorul public lucrezi infinit mai putin de cat in cel privat, cu atat mai mult in investment banking, iar diferenta de profesionalism este enorma.
    Am lucrat la o firma de audit in Romania timp de 3 ani si fac acelasi lucru acum pt aceeasi firma, insa in UK. Nu spun asta pt a ma lauda, ci pentru a prezenta contextul in care lucrez.
    Si in Romania si in Europa am avut atat clienti privati, cat si din sectorul public.
    Faza cu spartul usii la ora 16 este identica si in UK, si in Ungaria, si in Franta si in Belgia !
    Este la fel. Diferenta pe care am perceput-o eu insa intre fuctionarii romani si cei din vest este ca cei din urma sunt mult mai putin corupti.
    Sau ma rog, asta era impresia pe care o dadeau. In privinta volumului de munca, sa fim seriosi ! E la fel !

    Ca sa nu mai vorbim de functionarii europeni. Am prieteni care lucreaza la Comisia Europeana si nu vreau sa va explic cat de mult lucreaza :))

  46. Multumesc pentru articol. M-a vindecat, cel putin temporar, de orice dorinta de a-l urma pe domnul C.. Am si eu master afara, sint de ceva ani in Canada si am cistigat experienta la firme de renume. Gratie netului, citesc aproape zilnic ce se intimpla acasa. De multe ori m-am gindit ca la intoarcere (se va intimpla mai devreme sau mai tirziu) sa intru in administratie. E o reactie (sper) normala cind vezi cita incompetenta si lipsa de profesionalism razbat din adminstratia publica (indiferent de nivel).

    Totusi, ce e de facut? Sper sa apara un grup de politicieni care, coordonat, sa promoveze competenta in esaloanele de mijloc (directori pina la secretari de stat), oameni care, asemeni amicului C., sa vrea altceva. Eforturile individuale, alftel laudabile, au putine sanse.

    Asa, ca o nota de subsol privind gradul de politizare: am fost in tara anul trecut. Niste amici care lucreaze la o termocentrala mi-au povestit cum numirile pe criterii politice au coborit pina la nivel de maistru sau inginer incepator. Ca sa promovezi fie te inscrii la un partid sau esti prieten bun cu reprezentantii partidului. Faptul ca directorul se schimba dupa fiecare alegeri e considerat deja normal. Trist…

    • Mai incerc o data, primul comentariu a fost pierdut…nu e in intentia mea sa descurajez oamenii, dimpotriva, eu insumi m-am intors. Intoarcerea in sectorul privat, mai ales la nivel de management si mai ales in multinationale poate fi ok si fara probleme deosebite. Pentru munca la stat, trebuie studiat teritoriul cu atentie.

  47. Buna dimineata domnule Orasanu,

    Foarte interesanta povestea domnului C, cred ca este reprezentativa pt multi altii care s-au intors in Romania.

    Vreau sa fac numai cateva comentarii :

    – consider ca prezentati o lupta pierduta din start – cineva mai sus spunea ca cele 2 domenii in care a lucrat domnul C sunt 2 lumi diferite – eu consider ca sunt 2 universuri aflate la ani lumina distanta unul de celalalt. Nu le poti compara.
    Administratia publica, mai ales cea romaneasca, este un munte de birocratie si coruptie, investment banking-ul e un job din mediul privat unde sa fii extrem de bun nu este de ajuns de multe ori. Eficienta si profitabilitatea guverneaza modelul de business. Poti fi un performer excelent si esti concediat doar pt ca firma unde lucrezi are pierderi.
    Un job presupune ore putine de lucru si lipsa motivatiei pt performanta, celalalt implica un program dublu si stresul permanent ca, in cazul in care firma si mai ales tu nu esti la inaltimea cerintelor, ramai somer.
    De aceea consider ca a face o comparatie intre cele doua experiente ale domnului C pt a da o pilda despre cum (nu) merg lucrurile in Romania, nu este tocmai „fair” pt ca aceasta comparatie pur si simplu nu poate fi facuta;

    – cei care vor cu adevarat sa se intoarca si sa schimbe ceva trebuie sa stie din start ca va fi un nevoie de un efort substantial si ca nu va fi deloc usor. Vrei cu adevarat sa faci ceva ? Ok, atunci pregateste-te pt o cursa cu obstacole care in final iti poate aduce satisfactii. Daca nu esti dispus sa faci asta, consider ca nici macar nu ar trebui sa iti etalezi opiniile despre ceea ce se intampla in tara.
    Schimbarea despre care vorbesc atat de multi nu se va intampla niciodata numai cu vorbe si critici.

    Numai bine la toata lumea !

    Mircea

  48. Povestea in sine e trista…Cu riscul de a fi acuzata de nepatriotism, i-am expus-o si partenerului meu britanic.

    Si mi-as dori ca toti cei ce fac propaganda masiva pentru intoarcerea in tara a tinerilor ce au studiat in afara sa citeasca acest articol… Pentru ca poate ar trebui sa ne gandim ( cei din interior) la a crea un mediu propice celor care le spunem ‘Romania are nevoie de voi’.

    E de admirat entuziasmul dl. C, cat si increderea ca ceva poate fi schimbat… Insa esenta schimbarii se afla in interior, ajutata din exterior si nu invers….

    Cand am decis sa ma intorc pentru o perioada, partenerul meu britanic m-a urmat si rezista vehement de aproape 2 ani aici; ambii venind din domeniul financiar. Si dupa aproape 2 ani de Romania spune asa: ‘ Every Brit that complains about the UK should come and live here for more than a year, it is only after that when they will truthfully understand what UK is offering them’..

    Din pacate pentru dl C a invatat o lectie care te lasa cu un gust amar…

    Cred ca e vb de ceva mai mult decat tehnici de management sau altceva.. din punctul meu de vedere e vorba de o mentalitate ce e nevoie a fi schimbata de la radacina…

  49. 1.Problema cu echivalarea diplomelor nu o inteleg..si eu am fost in alt stat (Spania) si era imposibil sa lucrez pe domeniul meu daca nu imi echivalam diploma din Romania in acea tara.Credeti d-voastra ca daca ati fi studiat in Romania ati fi putut lucra in America cu diploma de aici?Atunci de ce in Romania ar trebui exclusa echivalarea?Sau cumva nu suntem egali?

    2.Nu v-ati gandit ca multe din lucrurile de care va plangeti sunt si probleme de neadaptare pe care trebuia sa le rezolvati d-voastra?Cred ca stiati de mult ca in Bucuresti sunt multi caini pe strada si de lucrat nu se lucreaza in ritmul Americii sau Londrei asa ca pretentile d-voastra mi se par exagerate ,mi s epare ilogic sa pleci din Romania,sa stai afara cativa ani si apoi sa vii cu ideea ca aici este(sau ar trebui sa fie ) ca „afara” si nu pentru ca e bine sa fie asa sau ar trebui sa incurajam aceste lucruri negative ci pentru ca vorbim de 2 tari si 2 realitati total diferite de care ar fi trebuit sa fiti mai constient cand ati luat aceasta decizie.

    • Echivalarea diplomelor se face acum in general automat…si este avantajos in ambele sensuri, sute de italieni au intrat in facultatile noastre de medicina in vestul tarii.

  50. O sa se bucure Nita de publicitate :)

    Sunt in mijlocul unei experiente similare care deja dureaza de 6 ani si pot spune ca a fost si este dezamagirea vietii mele. Am refuzat si inca refuz sa trec de partea cinica, dar nu stiu cat ca mai dura aceasta aventura pe care altii o vad ca fiind putin masochista.

    Regretul cel mai mare este pt acel loc si oameni la care tin si pe care ii vad suferind.

    Over and out…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro