Home » Educatie »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Bășcălia salvează România

Liviu Papadima ianuarie 14, 2015 Educatie, Opinie, Politica & Doctrine
25 comentarii 4,498 Vizualizari

Aș vrea să nu fi ajuns să scriu aceste rânduri. Într-o Românie isterizată de politic.

De 25 de ani mă duc la fiecare votare. Singura dată când am lipsit a fost la un referendum pe care l-am considerat absurd. N-am simpatii. Mă duc la vot cum mă spăl seara pe dinți. Pentru că altfel fac carii. N-am așteptări de la politic, n-am speranțe dinspre partea asta. Tot ce sper e să fiu lăsat să trăiesc așa cum cred eu că e bine. Și de aia, mă duc să votez. În rest, știu foarte clar că nu mă voi mai implica vreodată în politic – după o scurtă dar fascinantă experiență de un an, consumată acum multă vreme – cât oi mai fi.

Sunt bucuros că lucrez într-o instituție – Universitatea din București – care și-a făcut deja o ”tradiție” din a nu se băga în politică. Profesori de-ai noștri au făcut-o și o fac. E dreptul lor și trebuie respectat ca atare. Dar Universitatea, ca instituție, n-are de ce să fie trasă în acest joc. Așa cred, cel puțin, marea majoritate a colegilor mei. Comunitatea academică, cum se spune, cea care decide, în fond, mersul universității.

Ce te faci însă atunci când politicul te lovește peste ceafă și te trezești, năuc, întrebându-te dacă mai ai dreptul să taci?

La câteva zile înainte de Anul Nou, printre tradiționalele – și gustoasele – piftii și sarmale, s-a dat o ordonanță de urgență care m-a umplut de furie. Nu pentru că îl spăla pe Premierul României de delictul unui plagiat grosolan ci pentru că, spre a obține acest lucru, instituia un ”model” nefast pentru generațiile viitoare. Care, spus mai pe șleau, legifera furtul în cercetarea științifică. De aici a pornit supărarea mea, de la întrebarea: cât de cinic trebuie să fie cineva pentru a sacrifica un întreg domeniu de activitate – între altele, se tot spune, iar unii chiar iau lucrurile în serios, că cea mai valoroasă resursă de care dispunem la ora actuală e cea a cunoașterii – de dragul unei persoane, indiferent cine e aceea?

Am scris despre asta, la nervi, un pamflet, publicat în Contributors. Între timp sarmalele și piftiile s-au digerat, presa a fost acaparată de oribilul atentat de la Charlie Hebdo iar eu, unul, ca de obicei, m-am resemnat. Până azi când, întâmplător, am dat peste următoarea declarație de presă a Premierului:

”Suntem exact ca în gluma «cu şapcă, fără şapcă». Dacă nu vreau să renunţ, de ce nu renunţ? Dacă vreau să renunţ, de ce renunţ? Deci din punctul meu de vedere discuţia este clar închisă, orice vrei să faci tot nu va fi bine.”

Citesc încă o dată, și încă o dată declarația Premierului și nu-mi vine să cred. După scrisoarea emoționantă și ipocrită de mea culpa, după reacțiile virulente la numita Ordonanță de Urgență, pentru Premier subiectul a devenit prilej de bășcălie?

Discuția nu este câtuși de puțin închisă. ”Orice vrei să faci, tot nu va fi bine” – zice Premierul. Chiar așa să fie? Eu cred că nimeni nu ar avea nimic să-i reproșeze dacă ar respecta și el, șeful Guvernului României, legile țării pe care o guvernează.

Să fim clari. Întâi de toate, e o minciună sfruntată că nu ar fi existat în legislația românească vreo prevedere care să îngăduie subitul acces de generozitate al Premierului. Nu intru în detalii, oricine poate verifica. Există prevederi legale foarte limpezi despre cum se poate anula un titlu de doctor. Numai că, potrivit acestora, anularea se produce, așa cum e firesc, din momentul acordării titlului, nu din cel al ”renunțării”. Ordonanța Ponta este legiferarea renunțării la propriul trecut. Este, altminteri, un soi de amnistie, unică, după știința mea, în legislația românească. O amnistie sans rivage, fără graniță de timp, de spațiu, de persoane. Amnistiem nu numai trecutul, ci și viitorul. A fost, în felul ei, mai onestă Ordonanța de Urgență care suspenda legea pentru o lună ca să migreze primarii încotro vor. Măcar asta avea o limită de timp.

Derulez în minte, că vreau sau că nu vreau, cursul evenimentelor. În 2012, domnul Victor Ponta a fost ținta unei acuze de plagiat. Era firesc și inevitabil ca această acuză să fie supusă verificării. Consiliul CNATDCU a decis că acuza era întemeiată. Prin intermediul Ministrului Educației de la vremea respectivă, Consiliul a fost dizolvat, verdictul său declarat nelegal și, cu ajutorul propagandiștilor de partid, a fost acreditată ideea că CNATDCU avea interese politice.

Aparatul de partid a susținut și că în 2003, când dl. Victor Ponta și-a obținut titlul de doctor, nu scria nicăieri că e interzis copiatul. Greu de imaginat o idee mai rușinoasă pentru învățământul românesc, cu bunele și cu relele lui, decât aceasta.

S-a mai spus iarăși că chestiunea plagiatului nu interesează mai mult de 2% din populația României. Dacă lucrurile chiar așa stau, eu unul mă simt mândru să aparțin acestei minorități.

Când Comisia de Etică a Universității din București a publicat o analiză detaliată a tezei de doctorat a d-lui Victor Ponta, din care reieșea fără putință de tăgadă frauda grosolană și deliberată comisă, a fost iarăși invocată protecția legii, care, ca demnitar public, ar fi rezervat celui în cauză dreptul de a fi judecat de o singură instanță, Comisia de Etică a Ministerului Educației și Cercetării, aflat în subordinea Domniei Sale.

De ce sunt furios? Pentru că trăiesc într-o țară în care politicienii fie emană legi construite pe prezumția de vinovăție, în care ești suspectat din capul locului că, indiferent ce-oi face, primul tău gând va fi cum să minți, cum să înșeli și cum să furi mai bine, fie coc legi menite să-i chivernisească pe unii sau să-i curețe de păcate pe alții, care au călcat strâmb. Uneori, într-unul și același text.

Și mă întreb și eu atunci, ca fraierul: de oamenii cinstiți și capabili, care nici nu au făcut și nici nu vor să facă matrapazlâcuri, cine se preocupă în țara asta? Să le fie și lor viața cât de cât mai ușoară – nu financiar, că doar știm cu toții că România nu dă pe dinafară de prosperitate – și să stea cu fruntea sus între semeni?

Înființată acum aproape 700 de ani, instituția universității a avut, de la început, drept scop principal căutarea adevărului. Ceea ce pare să nu înțeleagă Premierul României este că a cere unei universități să ascundă adevărul este a-i cere să se lepede de sine. Nu poți folosi o dublă măsură a adevărului, atunci când lucrezi în laborator sau scrii cărți sau articole științifice și atunci când ai de evaluat o teză de doctorat, indiferent a cui este ea. Dacă s-ar accepta acest lucru, în curând ne-am întoarce la vremurile în care despre cibernetică se spunea că e o ”știință burgheză, reacționară”, iar noi trebuie să ne ocupăm de miraculoasele altoiuri ale tovarășului Miciurin. Adevărul – mi-e și jenă să scriu lucrurile astea, atât de evidente – nu poate fi o manevră politică!

Există un lucru încă și mai rău decât să nu-l plătești pe un om pentru munca făcută: să-i furi demnitatea profesională. Un instalator e mândru și fericit când reușește să dea de cap unei instalații încurcate. Un dulgher e mândru și fericit când îți face o masă tocmai pe gustul tău. Ceea ce se petrece legat de ”cazul Ponta”, de la abuz la ipocrizie și, în final, la bășcălie, este un atentat la demnitatea profesională a profesorilor din învățământul superior. Pentru unii, se pare că scopul politic justifică orice. Pentru noi, adevărul rămâne adevăr și nu se măsoară în procente. Ne aflăm, domnule Prim Ministru, în lumi nu numai foarte diferite, ci, se pare, diametral opuse. Am vrea și noi să putem exista mai departe, în lumea noastră de lunateci, dedicată adevărului.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "25 comments" on this Article:

  1. Decebal spune:

    Pe mine nu ma mai mira niciuna dintre “scamatoriile” domnului Ponta, care-si daltuieste singur, zi de zi, statuia “Fofilantului Galactic”. Fuga de raspundere pare, deja, rutina.

    Dar, desi e deja rutina, salut acest articol si pozitia exprimata de autor. Este evident ca domnul Ponta vorbeste pe limba celor pentru care cuvantul “plagiator” nu inseamna nimic, dar ma bucur sa vad ca isi exprima pozitia oameni pentru care “plagiat” are o semnificatie.

    Oricate scamatorii ar face domnul Ponta, tot “dottore” ramane. P-asta nu poate sa o rezolve, cu o O.U.G.

  2. victor L spune:

    Toata aprecierea,
    dle Liviu Papadima,
    pentru atitudine .
    O intrebare pentru foarte multi intelectuali: ce faceti, practicati “rezistenta prin cultura” si acum? Hai, ca dictatoru` cazu iarasi in decembrie, curaj; mai mult curaj ati avut in Iepoca de Aur, cind cu plagiatul prozatorului Eugen Barbu. Ooo, da, Barbu era mai mititel, Prim Plagiatorul National dă foncţii!.
    Nu intrati in politica, de acord, dar nu cenzurati pe cei ce vor sa evidentieze un plagiat.
    Nu va intereseaza politica, dar furtul intelectual chiar nu va deranjeaza?
    E chiar o bucurie sa stii ca te conduce, ca prim sinistru, un plagiator, un hot ordinar si care ne ride in nas tuturor?
    Asa-i ca Basescu era badaran si nu era la nivelul intelectual al dottorelui Ponta ca doctor in drept?

  3. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Premierul se adreseză unui public țintă al lui, anomic, uneori și cinic.

    Din câte pot să îmi dau seama singura metodă eficientă pentru a diminua efectele discursului premierului este ridicarea standardelor de elaborare a textelor academice studențești (licență, master, doctorat) în universități.

    Impostorii din comunitatea academică vor acuza permanent de politizare luările de poziție principiale, dar nu vor putea spune nimic cu privire la luarea unor măsuri foarte tehnice în propriile universități, de exemplu:

    - încarcarea centralizată a tuturor lucrărilor de licență înainte de susținere pe un portal al UB, etc

    - finanțarea anuală cu sume mici (mii de lei) a unor proiecte de reformă în toate facultățile care să catalizeze cooperare între profesorii și studenții care vor standarde ridicate așa cum s-a făcut în perioada mandatului domnului Pânzaru.

    - instituirea regulii ca toate planurile de învățământ să aibă în componența lor discipline de documentare, analiză critică și scriere academică în anul 1 semestrul 1.

    - complementar cu regula anterioară și croscutting pe toate disciplinele începând cu semstrul 2 din anul 1 instituirea regulii pedagogice ca în toate programele analitice din UB de la ciclul de licență să există evaluare continuă și periodică din care un procent de să zicem 25% să fie pe baza unor indicatori de proces ai elaborării de texte academice (texte strânse în format pdf din literatura de specialitate, bibliografice corect întocmită, fișe de lectură, plan structurat detaliat al textului care va fi elaborat de student), nu evaluare doar pe baza indicatorului de rezultat “text elaborat final”

    - instituirea aceleiași reguli ca mai sus pentru îndrumarea lucărilor de licență.

    Cu un astfel de pachet de măsuri la nivelul managementului operațional, tactic și strategic al procesului de formare a resursei umane în universitate în trei ani se schimbă climatul de lucru. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Primăvara asta se poate lua decizia strategică pentru adoptarea unui astfel de plan, iar din anul universitar 2015-2016 se poate pune în practică. Nu se semnează statele de funcțiuni în toamnă de exemplu până nu se comunică de către facultăți și departament modul de punere în practică a planului adoptat în martie acum de exemplu. Dacă se lungește vor spune că nu au avut timp, etc.

    gânduri bune,

  4. TC spune:

    Nu as generaliza faptul ca Universitatile au ca scop cautarea si mai ales diseminarea adevarului. Sistemul universitar universal are ca grija principala perpetuarea sa, ca orice alt sistem “inteligent”. Probleme serioase exista si in curtea universitatilor cu foarte multa traditie. Asta insa nu inseamna ca deobicei rezultatul net (la nivel de societate) nu este unul pozitiv.

    Legat de Ponta, desigur fara a-l scuza, nu ma mir de evolutia lucrurilor. In 2003 avea 31 de ani, era impins cu putere pe o partie politica promitatoare, toti cei din jurul lui (Nastase, Iliescu) il asigurau ca orice face este “pentru cauza” si ca nu vor fi efecte colaterale negative, si astfel a inceput o evolutie bazata pe o fundatie de nisip, dar care mult timp a mers foarte bine.

    Lucrurile au luat-o insa la vale in ultimii ani si astfel Ponta&Co. au trecut la damage control, PSD style. In strainatate PSD-ul l-ar fi inlaturat pe Ponta pe 17.11.2014, in Romania incearca sa minta in continuare, dupa principiul “deny everything”.

    Bun articol, felicitari!

  5. asdf spune:

    Daca sintem de acord ca e legitim ceea ce scrieti despre doctoratul plagiat al lui Ponta, de ce sa nu abordam problema fraudei de la un nivel care precede teza de doctorat.

    De exemplu, nu vi se pare ca atenteaza la demnitatea profesionala a profesorilor din invatamantul superior, faptul ca o parte insemnata (daca nu majoritatea) studentilor din facultatile serioase, de stat reusesc sa treaca fraudulos examenele, copiind sistematic? De ce le permiteti si nu ii exmatriculati? Dar daca oamenii au terminat facultatea furand, de ce sa nu-si desavarseasca cariera academica in acelasi mod, ca doar nu o sa stabilim acum o limita absurda, ca nu mai e voie sa furi de la master in sus, de exemplu.

  6. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Esența problemei constă în numărul de ani (secole). Universitatea din București nu numără nici măcar două (secole).

    • dusu spune:

      cica o doamna,asa ,mai in virsta se prezinta la medic:
      -domnule doctor;cred ca sint gravida !
      -cum asa doamna ? ce virsta aveti ?
      -80,raspunde doamna neutru
      -dar partenerul dvs ?
      -100,spune doamna hotarit
      -100?
      -da ce va mirati asa ? ce i azi o suta ?

  7. Ela spune:

    NU!
    Bascalia nu va salva Romania, si cred ca momentul este prea grav pentru a continua cu pamflete si alte sugerari subtile, menite sa ne faca sa zambim (chiar si numai amar!), in raspuns la abuzul premierului Ponta!
    Nu cunosc detaliile legislatiei din Ro, indraznesc sa-mi imaginez insa ca, ceea ce este considerat ca infractiune, sau delict grav, in alte tari, nu defineste chiar USA DE BISERICA romanesca!
    Daca noi anonimii, dezabuzati datorita tergiversarii inexplicabile pe care o notam referitor la pedepsirea exemplara a ne-inculpatului Ponta, mai facem haz de necaz ca altceva nu putem :( , dvs si colegii dvs aveti datoria(!) sa va desolidarizati prin fapte, FARA ECHIVOC, de colegul dvs Ponta! Spun asta, stimate domn, pentru ca s-au scris deja sute de articole, unele mai inflacarate altele mai sarcastice, etc, si va multumesc pentru aportul dvs, doar ca acum trebuie inchis acest capitol si solutionat exemplar cazul, viitorul Ro este in joc !
    Daca, in urma cu catva timp il consideram pe Ponta (datorita tuturor faptelor lui!!!), fie grotesc, fie ridicol sau “doar” hot, acum a trecut timpul contemplarii si stuporii!
    Este demonstrat ca, DATORITA titlului de doctor a fost lector si a devenit avocat, ambele uzurpari de functie aducandu-i foloase materiale importante si evident, necuvenite! Este deci, si justitia va demonstra, SI un infractor de drept comun, ca alt premier PSD, A. Nastase!
    Apoi, abuzul de functie si de influenta care au condus la instigarea altora sa-i fie complici poate fi incadrat intr-o tema mai “selecta” decat dreptul comun, i-as putea acorda aceasta favoare ;) .

    ( hors propos : am citit de mai multe ori fraza “Aș vrea să nu fi ajuns să scriu..”, si continua sa ma deranjeze acordul verbelor…Din obisnuinta, ca francofona, dupa conditional prezent n-as folosi conjunctivul trecut… Gresesc?)

  8. Dan Luca spune:

    Motto: There is a small problem with neutrality. As Trotsky observed, “You may not be interested in war, but war is interested in you.”

    La fel e și cu politica. Vrei să fii neutru? Atunci să nu te mai miri că ajunge Gabriela Vrînceanu y Firea y Pandele senator al României, tractoristul Liviu Pop ministru al educaţiei, iar Ponta prim-ministru. Și nici de legile pe care ți le vor băga pe gît toți analfabeții ăștia.

    Chiar nu se pot pune bazele unui partid de către un grup de 20-30 părinți fondatori de o integritate morală frizînd paranoia și care să aibă planuri pentru următorii 200 de ani ai României, nu doar obiectivul mărunt de a cîștiga alegerile următoare?

    Lăsați-o pe doamna Macovei și planurile ei, nu este ea omul și nici GDS-ul locul unde trebuie căutați părinții fondatori.

    • make spune:

      Nici eu n-as fi zis mai bine (ha-ha), mi-ai luat vorba din gura ! Perfect de acord.

    • gobru spune:

      Un comentariu reusit si o atitudine de invidiat!
      Si totusi care e ideea?Altfel spus aveti ceva propuenri sau carcotiti ca tot romanul?
      Nota : comentariul meu vine din partea unuia care crede ca o constructie propusa de MM ar putea fi o solutie.

    • dusu spune:

      domnule Luca,ce optimist sinteti !
      pai romanica n are inca 100 de ani si uite in ce stare a adus Transilvania
      dumneata crezi ca va mai fi peste 200 ?

  9. Florin Oprea spune:

    Mai nou premierul plagiator renuntat a devenit doctor in Comarnic-Brasov. Mai mare jeg nici ca se poate …

  10. Iulian spune:

    Universitatea Bucuresti inca mai are de lamurit cum a fost posibil ca plagiatul sa treaca neobservat de catre comisia de specialisti care a analizat teza si a propus Ministerului conferirea titlului stiintific.

    Fie specialistii nu au fost chiar asa de grozavi – si asta ar putea sa spuna ceva despre standardele academice ale institutiei sau despre criteriile dupa care sint alcatuite aceste comisii, fie au inchis ochii cu buna stiinta avind in vedere pozitia publica a candidatului – si asta ridica semne de intrebare referitoare la separatia totala a institutiei de interesele politice.

    Imi este draga Universitatea – am studiat acolo citiva ani si ii pastrez amintiri minunate; sint aproape sigur ca pe profesorii mei nu va putea sa ii duca nimeni de nas vreodata. Dar eu am studiat filologia engleza si romana, iar aceasta experienta particulara nu ma poate indreptati sa fac generalizari pentru intreaga Universitate. M-ar durea foarte tare ca doctoratele muncite din greu ale filologilor sa ajunga sa fie privite cu scepticim in lumea academica pentru ca provin de la Universitatea Bucuresti in care o comisie de specialisti nu a recunoscut intr-o teza de doctorat pe care au fost desemnati sa o purice ideile (daca nu pasajele, capitolele) dintr-o carte pe o tema atit de ingusta incit probabil ca numai ei ar fi putut (sau ar fi avut de ce) sa o citeasca.

  11. Grammaticus spune:

    Dar universitatile cum de fac posibile plagiatele? Cum va explicati domnule Papadima nepotismul grav care bantuie si naruie profesionalismul de care facultatile ar trebui sa dea dovada? Exemplu: cutare e vreo treizeci de ani profesor de romana. Fratele doamnei devine profesor plin la o facultate artistica. Brusc, d-na isi descopera talentele in domeniu (fara sa fi trecut insa prin concurenta acerba care era la aceste facultati in anii’70-’80, deci fara sa aiba studii in specialitatea universitatii unde se propulseaza) si devine conferentiar (fara publicatii cotate ISI sau macar in vreun loc vizibil prin strainatate) in dauna celui care a urmat constiincios si riguros toate etapele.
    Sau, mama profesoara, fiul angajat inaintea tuturor in facultate, inainte chiar ca sa se reorganizeze concursuri dupa suspendarea din timpul guvernului Boc, fara concurs public. Cum? nu stim!
    Sau, mama secretara, fiul devenit lector in economie la facultatea artistica X desi e inginer.
    Este un sistem gretos de interrelatii.
    Povestind unui faimos si fin intelectual, respectat, despre o fapta cu iz penal savarsita de o d-na membra a CNATCDU mi-a raspuns “cum?! cutare? fiica doamnei.cutare…?!”. Cum, cum sa suspectam noi pe cineva din “lumea buna” (nu conteaza ca aceasta e mostenita de la comunisti, asa “s-a apucat”)? Cum, sa fim noi exigenti cu acesti cineva, cu ai nostri? Sa le pretindem sa respecte legea? Vai nene Iancule, nu se face la o adica…
    Cutare, reputat regizor, conducator de doctorate plagiate. Cine ii va spune ca face un mare rau (ceea ce stie si el oricum)? Cine ii va pretinde profesionalism? Poate este un talentat regizor dar nu un intelectual dotat, cu vocatie pentru treaba asta, doctoratul, care e alta mancare de peste. Dar dl. profesor a carui fiica si-a dat doctoratul cu celalalt domn profesor (regizorul) nu va putea s-o faca.
    Iata cum stau lucrurile.
    Si atunci cine trebuia sa arate exigenta si sa nu lase sa treaca o astfel de lucrare? Parerea mea e ca sunt doi vinovati aici sau chiar trei, daca-l includem pe dl. Nastase. Facultatea care i-a permis d-lui Nastase sa conduca astfel de teze de doctorat si apoi autorul tezei de doctorat.
    Daca va intereseaza subiectul, luati la intamplare teze pe subiect artistic sa vedeti acolo elucubratii (mai ales “antropologia” face ravagii) , titluri de doctor date pe compuneri de clasa a sasea si nici macar, pentru ca acestea sunt sincere.

  12. victor L spune:

    Da-da, o asemenea tema pare a fi de genul “a vorbi de funie in cazul spinzuratului”.
    Si nu se cade.
    Si nu se inghesuie lumea: daca imi descopera si mie un mort in dulap?!
    NB,
    marea mea dezamagire, desi pe dl Manolescu n-o sa-l deranjeze nici ca o piscatura de tintar, este cenzurarea articolului dnei Rodica Zahiu, explicatiile de tot risul, si tacerea de aur de dupa.
    Sigur, daca e necesar, va reaminti episodul cu plagiatul lui Eugen Barbu, dar atunci era libertate, in vremea dictaturii basesciene, nu se putea; in plus, plagiatorul national da fonctii.
    Cam asta e atitudinea celor care ar trebui sa se alature dlor Papadima, Papahagi, Baconschi si citorva, putini, care au mai zis ceva.
    Lumea e ocupata de proria persoana si lumea apropiata.
    Si, s-a vazut, e plina lumea intelectuala, scuze, dar sint fapte, e plina lumea intelectualilor de grajdani. Ei se pun la dispozitia plagiatorului.

  13. lucid spune:

    Bomboana pe coliva ‘telectualitatii romanesti: ordinarul plagiator invitat sa cuvinte in aula academiei azi, de ziua Culturii. Amarata tzara….

  14. Un prim ministru plagiator nu apare, asa, din nimic! El apare intr-o cultura a hotiei, a imposturii….practicata de secole….De aceea si reprosurile suna strident…E o complicitate generala in societatea romaneasca. Transmisa din generatie in generatie. Sa nu fim ipocriti! Asta este si explicatia mirarii lui Ponta.

    • dusu spune:

      da domnule Jecu ! aci ii hiba !
      amu cu alegerea neamtului ruminesc,e unii (tot mai multi,ha ha,ca sha i ruminu,putini am fost multi am ramas,ha ha)care ashteapta marea schimbare !
      in Transilvania le au trebuit nemtilor(austrieci) si ungurilor sute de ani sa civilizeze cit de cit locu si ruminii in 80 ani au ras aproape tot.amu nici nemti nu mai au si pe ungurii ramasi ii trimit la ei acasa,de parca nu ruminii au venit peste ei ci invers ! ha ha de,dora ruminu burebista o fost primu

  15. victor L spune:

    nu doar a “mirarii lui Ponta”, ci si a mjoritatii intelectualilor, chiar a profesorului Klaus Iohannis, presedintele Romaniei.

  16. Liviu Cristea spune:

    Lasati-i domnilor pe cei nevinovati sa ridice piatra…este plina lumea academica de exemple de acest fel cu subiecti mai putin ilustri si cu implicatii, evident, proportional meschine… Legislatia in materie exista,cazuistica exista, nu exista in schimb putirinta si, mai ales, vointa
    Pentru a rezolva de jure si de facto aceasta chestiune va propun urmatoarea solutie : recursul la o instanta europeana obiectiva si echidistanta care sa arbitreze drept, fara echivoc orice disputa pe tema originalitatii unor lucrari – licenta, master, doctorat – care, odata pronuntata, sa confirme sau sa infirme titlul astfel acordat / obtinut ! Consider ca doar o asemenea instanta – formata din acei oameni nevinovati aruncatori de pietre, din care ai putea gasi cativa si in Romania, dar mai bine nu – ar avea caderea, pozitia, tinuta, profilul etc sa se pronunte in aceasta intortocheata si foarte delicata problema implicand sanctiunile potrivite – anularea titlului si pedepsele, din tot esichierul, aferente …A bon entendeur, Salut !



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Liviu Papadima


Liviu Papadima

Doctor în filologie în 1999, cu o teză despre literatură şi comunicare. Studii postuniversitare şi stagii de cercetare în România (Bucureşti, Colegiul Noua Europă) şi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)