vineri, martie 29, 2024

Bănci prospere, Alzheimer, GPS. Trei dileme uşoare, de vară

Vacanțele pe care le-ați consumat sau le așteptați sunt binemeritate. De trupurile, nu de mințile dumneavoastră. Dacă am înțeles eu bine creierele nu funcționeaza la adevăratul potențial[1], de aceea suntem și luați uneori, pe nedrept desigur, drept proști, de către „băieții deștepți”[2].

Așa că eu minților de sub pălăriile de soare, nu trupurilor în șlapi, mă adresez acum cu teme de reflecție pentru vacanță. Nu se cade să le lasați să moțăie la soare sau să lenevească lascive în vreme ce hoinăriți pe potecile umbroase ale Carpaților, printre PET-uri și sticle sparte. Mințile trebuie să trebăluiască tot timpul. Doar proștii au mintea odihnită, zice proverbul, iar cititorii acestui blog au dovedit cu asupra de măsură că sunt inteligenți.

Vă propun, așadar, spre reflecție și rezolvare, trei dileme uşoare, de vară.

Dilema bancară

1. Lumea palpită sub efectul crizei economice și financiare. Guvernele taie în carne și oase și aplică politici dure de austeritate. Somerii se înmulțesc. Tinerii nu se înmulțesc pentru că nu-și pot permite.

Băncilor li se recunoaște, cu deosebit respect, meritul de a fi generat criza prin politici iresponsabile și lăcomie corporatistă. Cu toate acestea, băncile în cauză, în modestia lor, continuă să lucreze spre binele omenirii.

JP Morgan Chase, de pildă, a anunțat un beneficiu cu 31% mai mare pe trimestrul II în raport cu cel dinainte care nici el nu se simțea prea rău. Beneficiul net s-a ridicat, sfidând Cassandrele care-i supără pe greci încă din antichitate, la 6,5 miliarde dolari.

Wells Fargo, o bancă mai mică, nu se lasă nici ea mai prejos. Beneficiul ei net a crescut cu 20% ajungând la 5,3 miliarde dolari, tot în trei luni.

Cum e mai bine?

a) Să ne lăsăm de banalele noastre ocupații și să lucrăm cu toții în bănci, pentru bănci?

sau:

b) Să stăm în băncile noastre?

Dilema pensionară

2. Omniscienții cercetători britanici mai aduc o dată soarele pe strada noastră cu borduri mari, vestigii ale unei glorioase guvernări trecute. Se pare că frecvența bolii Alzheimer va fi mai mică decât s-a prevăzut[3]. Ieșitul mai târziu la pensie contribuie la întârzierea bolii, au constatat ei, nu doar la scăderea venitului lunar, cum au constatat pensionarii.

Iată deci că nici banii de pensie nu aduc fericirea, ci mult mai de preț e iubirea de muncă. Mai mult decât atât, cei care apucă și chiar trec acum de 90 de ani sunt din ce în ce mai isteți, și mai mai pe fază decât nonagenarii de acum un deceniu.[4]

Cum e mai bine?

a) Să ieșim la pensie la 90 de ani cu mintea încărcată de amintiri?

sau:

b) Să ieșim la pensie cât mai devreme, ca să ne bucurăm de plăcerile restante ale vieții, pentru că dacă vine Alzheimer tot nu o să ne aducem aminte dacă am făcut bine ce-am făcut?

Dilema satelitară

3. Vă veți fi uitat cu invidie la oile și vacile care se află în permanent concediu la munte, se plimbă pe unde au chef, se culcă unde și cu cine poftesc, mănâncă bio și beau apă fără coloranți, proaspătă, de pe versanți. Veți fi râvnit la lipsa lor de stress profesional și absența unor responsabilități palpabile, în afară de aceea, notabilă, de a se sacrifica, o dată în viață, pentru binele alimentar public.

Ei bine, crescătorii de animale din Pirinei și din Țara Bascilor, aripa spaniolă, nu se lasă mai prejos, în grija pe care-o poartă vitelor pe care le supraveghează, decât serviciile de informații oamenilor aflați în situații similare. Ei s-au hotărât să nu mai lase animalele să behăie și să mugească despre cine vor și după cum le taie capul, ci să le pună GPS-uri la gâtul respectiv.

Ciobanii vor putea să stea în birourile lor de la stână și, prin semnalul de satelit, din spatele micilor ecrane, să orienteze vacile și oile în direcția dorită.

Pentru noi, cei care ne-am tras deja de bună voie GPS și semnale de satelit şi-n gaură de sarpe, cum e mai bine?

a) Ne apărăm dreptul la libertate, intimitate și viață personală ?

sau:

b) Stăm așa ca vitele?

__________________________________________


[1] Chiar dacă nu o fi așa, mie îmi place să cred.

[2] Despre “fete deștepte” nu se vorbește în folclorul nostru mediatic, dar lasă că nici cu ele nu mi-e rușine, la o adică.

[3] Cică « s-a prevăzut », de parcă tata mare, nu tot ei au prevăzut.

[4] Acum eu înțeleg eu mai bine ce vroia să spună Delavrancea prin gura lui Stefan cel Mare (sau invers ?): Moldova este a urmașilor noștri şi a urmașilor urmașilor noștri, pe măsură ce crește vârsta de pensionare.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Buna ziua!

    1. Simplu :) CEO-ii de multinationale castiga mult mai mult decat cetateanul mediu. Ar trebui sa ne lasam cu totii de ce facem si sa ne facem CEO de multinationale? Acelasi raspuns si la intrebarea dumneavoastra.

    2. Ceva mai complicat. Fiecare alege pentru el, cata vreme nu e o problema de politici de sanatate. Cand va deveni o problema de politici de sanatate, autoritatile vor analiza cu atentie situatia si vor face cea mai proasta alegere.

    3. Iar simplu. Cine vrea mai multa intimitate nu posteaza la fiecare 10 min pe facebook, twitter, samd. Nu isi ia GPS care trimite inapoi date. Nu foloseste servicii electronice, card bancar, samd. Si nu posteaza pe internet :P

    Toate cele bune!

    • Leo

      Felicitari, ati raspuns bine, ati trecut! Este drept subiectele nu au fost prea grele. Nu-s ca la bacalaureat unde „clasa mijlocie” trebuie sa copieze ca sa treaca!

      • Ba nu…intrebarea 1 are raspuns incorect. E ca si cum ai spune ca toti ne facem fotbalisti si ca vom castiga cat Messi sau Mutu. Nici vorba, CEO e un talent, managerul de succes e un talent, nu orice neica-nimeni cu ASE are har de CEOist. E ca si cu politicienii…multi chemati, putini alesi.

        • Razvan A

          Sigur ca da. De pilda, mi-aduc aminte ca un CEO care a condus Swissair pe ultimul drum, la faliment, a primit o suma astronomica la plecare.

          Nu o tin minte suma exacta pentru ca zerourile multe ma cam ametesc. In orice caz erau milioane bune de franci elvetieni. Probabil ca nu mi-ar fi greu sa documentez cateva exemple suplimentare.

          Primele pentru astfel de merite deosebite se numesc „parasute de aur”. Compania pierde si cade, dar CEO castiga

  2. Sunteti consecvent, domnule Dumitriu, insa adaug si eu o dilema de minte in vacanta:

    a) e haz de necaz

    b) sau, te pomenesti, o fi invers: caz de nehaz?

  3. Mintile noatre „odihnite” au rezolvat dilemele chiar inainte de aparitaia lor…ca doar nu traim nici in state , nici in „iu chei”.
    1. In 2012 sistemul bancar a avut pierderi de vreo 2 miliarde de lei, acum avem fo 30 de miliarde credite neperformante, 23 la companii si 7 la populatie. Noa, treaba e rezolvata..noi niici n-am generat criza, nici n-am rezolvat-o. bancile, ale dreaqu de snapance, merg naspa, totul e beton. Suntem linistiti, nu avem nicio dilema. Ne angajam care pe unde putem, cat mai departe de ochiul fiscului sau al nevestei.
    2.Cica avem cei mai tineri pensionari din UE, nu se poate sa nu va aduceti aminte de cohortele de pensionari anticipate din ultimii douaj` de ani. Unii chiar la patruscinici de ani…poate pe la ei o fi mai greu, sireacii, sa traiesti atata amar de ani cu gandul ca poa sa dea Alzheimaru` peste tine ca Acceleratu`n gara la Rosiori…greu de tot, te omoara stresu`nainte. Io zic sa ramana asa cum este, 1,2 pensionari la un contribuabil…Alzheimaru` asta o sa rezolve problema, cine stie ..poate uita sa se duca sa ridice pensia de la bancomat, sau uita pinul..si uite asa rezolva si problema bancara.
    3.Asta cu satelitii este vax albina..sa vedeti cum e la noi: lasi vaca libera, nepazita…pur si simplu deschizi usa grajdului si-i dai drumu` unde vede cu ochii. Dobitocul se duce, randomizat, fie in holda lu` nea Ion a lu`Zobala, sau a lu` uica Pala a lu` Posmoc..ca astia au lanul de cucuruz mai la marginea satului. Se servesc cu furaj proaspat si de calitate, iar stapanul primeste si o prima privind bunastarea animalului.
    Pagubitii chiraie mai abitir ca satelitu`, nu traba niciun GPS, se stie ca birtu-i deschis pan` la doispe noaptea, unde apropitaru` dobitoacei cheltuie, evident, prima de bunastare, crescand astfel incasarile fiscale la buget,..stiti foarte bine, acciza s-a majorat.

  4. Hantzy

    Testul a fost astfel conceput incat toate raspunsurile sa fie corecte. Ceea ce pare a fi valabil si la dilema propusa de domnia voastra.

  5. Mintea mea neodihnita va raspunde cu placere ca in toate trebuie sa fie un echilibru (dinamic dar nu entropic), progresul este dorit, chiar obligatoriu. Tehnologia ne ofera noi posibilitati dar implica si renuntari, modificari, chiar riscuri, esential este sa cunoastem mediul in care traim, pe care sa-l influentam in sens benefic si in care sa fim capabili sa ne adaptam.

  6. Dilema pensionara se rezolva usor: most people hate working or hate their job (or both) and retire the first chance they get. Asta de partea beneficiilor. De partea riscurilor: nu Alzheimer, cat mai degraba saracia (sau scaderea considerabila a standardului de viata).

  7. doar o mica completare la dilema bancara, daca imi permiteti.

    intr-adevar, cum spuneti si dvs, unele banci au continuat sa isi aduca, cu modestie, contributia catre fericirea generala. daca ne referim la examplul dat de dvs, actiunile bancii wells fargo sunt acum tranzactionate la o valoare mai mare decat maximul atins inainte de criza. dar daca luam un alt exemplu – actiunile citigroup, sa zicem – cu toata cresterea din ultimul timp, tot au pierdut cam 90% din maximul de dinainte de criza. si intrebarea mea: cum e mai bine pentru bunastarea generala?

    a) bancile sa-si imbogateasca actionarii ca wells fargo
    b) sa-i saraceasca ca citigroup (si multe altele)
    c) sa-i linisteasca de tot si pe actionari, si pe creditori, ca lehman brothers
    d) nicicum nu e bine

  8. Crepusculul economic in plina luna plina pune clientii bancilor in celebra dilema canina(aia in care dulaul cand isi toaleteaza glandul se intreaba retoric daca da … sau ia…) iar ca bonus latra la luna, luna de luna , de semiluna sau luna noua.
    Referitor la dilema pensionarului, e intradevar greu de ales intre senilitate si Alzheimer, insa sfatul meu e sa-si faca fiecare damblaua inainte sa-l loveasca damblaua
    Cu privire la montarea GPS-ului pe necuvantatoarele domestice cu valoare economica nu face decat sa prefigureze viitoarele acte de identitate ale cetatenilor, ce vor fi amplasate subcutanat inca de la nastere. Insa mi-a amintit bancul cu Radio Erevan cand un cetatean a intrebat daca comunismul este o stiinta sau o arta, iar raspunsul a fost „negresit este o arta , ca altfel ar fi fost testata mai intai pe animale” . Asadar de data asta se va incerca pe animale, apoi se vor pune pe cetatzeni, care nu ne vor raporta instant doar pozitzia dar si concentratia de feromoni, serotonina juisantele, etc, in functie de care vom plati impozitele …. pentru ca nu e corect sa fi fericit fara sa platesti…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Dumitriu
Petru Dumitriu
Petru Dumitriu este lector de diplomație multilaterală pe platforma online a DiploFoundation. Autor al două lucrări de specialitate: “Sistemul ONU în contextul globalizării: reforma ca voinţă si reprezentare”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008 și “La capacité de négociation de l’Union européenne au sein de la Commission des droits de l’homme des Nations unies”, Institut Européen de l'Université de Genève, Collection Euryopa, Etudes 48, 2007, republicat de Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) în 2008. Coautor al unor lucrări de specialitate editate în Elveția, Finlanda și Turcia. Ultimul articol publicat este o contribuție la volumul “Persuasion, The Essence of Diplomacy”, DiploFoundation and Mediterranean Academy of Diplomatic Studies, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro