Home » Opinie »Societate/Life » Citesti:

Bărbatul-curvă și femeia-lider

Claudia Postelnicescu mai 5, 2018 Opinie, Societate/Life
59 comentarii 4,694 Vizualizari

Se scrie des în România despre femei-curve, în varii contexte, dar mai ales politic. A devenit o obișnuință, mai ales printre bărbați, să le evalueze pe femeile românce după acest unic criteriu: curvă sau ne/curvă. În prima categorie ar intra cam toate femeile necăsătorite, atractive, cele despre care nu se știu prea multe lucruri privind viața lor privată, cele care și-au construit o carieră de succes și ocupă funcții destul de sus în ierarhia respectivă, cele care sunt asociate unui politician-lider. Întotdeauna liderul este bărbat, iar curva este femeie, iar un bărbat-lider autohton va avea întotdeauna nevoie să creadă că femeile, toate, până la proba contrarie, sunt curve, ceea ce denotă cum se auto-percepe bărbatul respectiv, el însuși fiind, pe un alt plan, un bărbat-curvă, adică un bărbat dispus la orice compromisuri, prin orice mijloace, pentru a-și atinge un scop.

Să facem, totuși, un exercițiu de imaginație util în secolul XXI, când bărbații-curve sunt pe toate drumurile, iar femeile-lider au luat cu asalt întreaga planetă, rolul femeilor în poziții de putere globală crește deja de ani buni. Tendințele globale ajung mai greu pe plaiurile mioritice, iar când ajung se localizează rapid, dar totuși nu cred că e greu să punem punctul pe i asupra unei realități pe care mulți dintre noi au întâlnit-o sau au observat-o deseori: bărbatul-curvă.

Bărbatul-curvă nu are scrupule; el vrea să parvină cu orice preț și știe că o femeie căreia i se acordă atenție îl poate ajuta în acest scop, mai ales dacă femeia respectivă deține pârghiile de putere necesare. Bărbatul-curvă nu va ezita să se folosească sexul pentru atingerea obiectivelor sale și va mima absolut tot ce vrea respectiva femeie să audă sau să vadă într-un bărbat …până își va atinge scopurile. Ulterior, bărbatul-curvă, fiind duplicitar, va comenta pe toate drumurile detalii personale și intime despre femeia respectivă și va uita tot ajutorul primit sau rolul femeii în ascensiunea sa fulminantă în carieră, viață sau finanțe. Bărbatul-curvă, așa cum îi stă bine unui bărbat-curvă de ”succes”, va avea mai multe astfel de resurse la îndemână și va curta și seduce mai multe femei, în același timp, pentru a fi sigur că reușește pe drumul vieții, și că fiecare resursă îl va ajuta, fiecare cum poate, oferind fiecăreia după nevoi: în timp ce o femeie îl va recomanda profesional, alta îi va găti fripturi la cuptor, alta îi va rezolva proiectele și problemele profesionale, căci bărbatul-curvă, fiind atât de înzestrat ca bărbat, refuză să muncească, vrea doar beneficiile unei poziții, iar o alta îl va satisface emoțional, sexual și estetic, în cele din urmă una îi va face un copil, dacă bărbatul-curvă decide că are nevoie de aparența socială a stabilității. Bărbatul-curvă nu se va opri niciodată din a folosi și manipula femeile din viața sau din preajma sa, le va trăda pe toate și le va abandona pe toate, întotdeauna pe una în favoarea alteia, va pleca, va reveni, va recicla, totul în acord cu interesele de moment. E vreo diferență între femeia-curvă și bărbatul-curvă? Nu neapărat. Cu toate acestea, despre bărbatul-curvă nu vorbim niciodată, el nu are o prezență nici în argou, nici în jargon, nicăieri. Toate atributele lingvistice care ar putea să îl definească sunt feminine, nu există un echivalent masculin pentru curvă, cocotă, prostituată, ceea ce spune ceva despre mentalul colectiv și cultura locală.

Uneori, rareori, bărbatul-curvă reușește să parvină și atunci el poate deveni bărbatul-lider autohton. În marea majoritate a cazurilor bărbatul-curvă va rămâne o cocotă masculină, ușor de folosit, ușor de abandonat, un viitor bătrân afemeiat care va detesta femeile de care s-a folosit și pe cele care s-au folosit de el, un ratat etern și irevocabil.

Atunci când va reuși să parviă, barbatul-lider autohton va condiționa deseori accesul profesional al femeii de capacitatea ei de a (se) oferi, altfel bărbatul lider se va scuza că nu are ”pârghii” să o susțină sau promoveze profesional, pârghiile reprezentând exact disponibilitatea femeii de a se oferi sexual bărbatului lider care dorește să-și exercite puterea și controlul asupra ei, iar pârghiile e mai bine să le dețină bărbații între ei, femeile doar cu măsură și doar pârghiile de care se pot lipsi bărbații-lider sau pe care le pot controla. Deseori bărbatul-lider autohton este un abuzator mascat, acționând silențios, condiționând, manipulând și hărțuind emoțional și psihologic femeile din subordinea lui, prin presiuni repetate, implicite sau explicite, menite să determine un anumit comportament dorit sau așteptat. Întrebați orice femeie din politică, multinaționale sau corporații, mass-media sau orice mediu profesional competitiv, dominat în mare de bărbați, de câte ori a trecut prin astfel de experiențe cu bărbatul-lider (CEO, șef de aprozar, șef de birou, șef pur și simplu, lider de partid, lider de scară de bloc, lider de echipă, manager de proiect etc.), adică orice bărbat care are o umbră de putere și decide să o exercite în mod abuziv. Vă spun sigur că acest tip de comportament este la ordinea zilei, mult mai larg răspândit decât v-ați aștepta și atât de subtil exercitat uneori, încât o plângere de hărțuire sau de hărțuire sexuală ar fi extrem de greu de susținut, motiv pentru care marea majoritate a femeilor ajunse într-o astfel de situație renunță la a se mai apăra cu mijloace legale împotriva bărbatului deținător de poziție de putere. Astfel de bărbați au chiar tupeul inconfundabil de a se auto-declara feminiști.

O femeie-lider, prin contrast, nu va condiționa niciodată accesul profesional al altora de favoruri sexuale sau validare a ego-ului (cu puține excepții), pentru că femeile nu sunt astfel structurate, psihologic femeile nu asimilează automat puterea și deținerea ei cu favoruri sexuale implicite sau așteptate, condiționări implicite sau așteptate de a face sau a nu face anumite lucruri.

O femeie-lider autentic va avea empatie, relaxarea de a fi ea însăși, competență, compasiune, îi va ajuta pe cei din preajma ei să crească profesional și uman, va avea capacitatea să creeze un spațiu sigur de încredere, conexiune și stabilitate, nu va simți nevoia să îi saboteze sau șantajeze, să domine, micro-managerieze sau culpabilizeze pe cei care lucrează cu ea sau pentru ea, pentru că este sigură pe competențele ei și nu are temeri, știe că se poate conta pe ea și ea poate conta pe alții și nu este nevoie de competiția toxică, ci de cea creativă. O femeie-lider autentică a trecut deja prin nenumărate experiențe de viață profesională și personală și are clare standardele de excelență profesională și viziunea necesară pentru a crea ceva durabil. Din păcate, în România, cel puțin în domeniul public (politică și administrație publică) femeia-lider este copia indigo a bărbatului-lider, model românesc: oameni nesiguri, neautentici, incompetenți, lași, profitori, capabili și promotori ai unui lichelism dezgustător, slugarnici, aroganți, sferto-docți, auto-îndreptățiți pentru că au știut să intre și să se folosească de un sistem după chipul și asemănarea lor, unde adevărata competență este anihilată, înlocuită, explulzată, disprețuită, iar spiritul de haită înlocuiește orice altceva, fidelitatea față de grup, clan, trib, sistem este singura care primează în numirile de funcții publice sau în plasarea pe liste de reprezentativitate în parlamentul național sau european.

Femeia-lider autohtonă este o țoapă cu ifose, o needucată țâfnoasă și arogantă, o semi-doctă genială, o troglodită cosmică, o retrogradă abisală, un kitsch monumental și un compromis iremediabil al noțiunii de femeie, de lider și de model femininim al exercitării unei funcții publice. Modelul de femeie-lider promovat în mediul politico-birocratic autohton este un eșec răsunător. Cred că este momentul să schimbăm acest model. Cum? Criticând și combătând modelul actual și impunând, democratic, un alt model. Firește, pentru a reuși e nevoie de o schimbare de standarde, de așteptări, de mentalități și de percepții, de acces performativ în funcții publice, de energie și determinare pentru a lupta și schimba un sistem profund compromis. Cum spune o mantră feministă: putem să o facem. Este nevoie de un feminism autentic și radical, nu de un feminism ipocrit și călduț, care validează femeile prin simpla apartenență la gen.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , ,



Currently there are "59 comments" on this Article:

  1. Zev spune:

    Crampeie de adevar si crampeie de neadevar. De acord cu taxonomia in partea liderilor, total de acord. Cand vine vorba de curve insa, femeile de gen sunt legiuni in politica, nu vad barbatii-curve (inteleg ca este o reducere, dar propozitia autoarei are, prin absenta unor limite, valente de adevar absolut, deci implicit in subsetul politic aceiasi regula ar trebui sa se manifeste). Subsetul politic e cel mai relevant pentru discutie fiindca actorii sunt mai vizibili decat in, sa spunem, IT sau aprozare. Deci, cate femei politician au ajuns ‘sus’ gratie barbatilor si cati barbati gratie femeilor? Un singur caz din a doua categorie imi vine in minte, ceva legat de o dorita sefie a mascului beta intr-un serviciu secret, insa din prima, pai n-am destule degete sa tastez. Ministrese, ambasadoare, parlamentare, inalte functionare in structuri guvernamentale sau inter-guvernamentale, la fiecare dintre cele enumerate imi vin in minte exemple. N-am nimic contra feminismului, egalitatii de sanse si tratamentul nediscriminatoriu, dar nu argumentat pe baza unor teme invalidate de realitatea obiectiva.

  2. cetățeanul turmentat spune:

    …și pentru că toate cele trebuiau să aibă un nume, au fost botezați ”politicieni”. Olguța și Băsescu ne-au arătat cum se face lucrarea, Dragnea, care este presat de timp fiindcă mai are puțin și este trimis la studii, încearcă și el, poate-i iese.

  3. XY spune:

    După aceeași logică din morala articolului, este nevoie de un capitalism moral, de un comunism neîntinat, de religie practicată, de natură naturală, eventual renaturată, de autenticitate, bref. Curvele, de ambe sexe, au existat dintotdeauna, în filiație neîntreruptă de la cimpanzeii bonobo încoace (este drept, raportul dintre sexe/genuri în această populație statistică a curvelor de Homo sapiens a diferit și diferă mult de același raport calculat pentru restul populației). Numai că, recent, s-a cam schimbat tabloul: au apărut punțile dintre genuri, iar sexul a devenit marfă, chiar relațiile noastre etalate în virtual au devenit marfă. Mai mult, ni se promite că ne vom putea augmenta pe calea tehnoștiinței sub stindardul transumanismului. Ce mai rămâne când diferențele vor putea fi depășite? Care mai este conținutul feminismului? Conced, aveți dreptate în privința faptului că la noi (România) se mai poate face ceva în sensul unei remise à niveau cu Occidentul. Nu știu cum veți reuși schimbarea modelului autohton. În Vest s-a schimbat sub acțiunea economicului: femeia devine independentă când este și economic independentă, mai puțin prin acțiunile sufragetelor. Așa că, slabe șanse dată fiind sărăcia cronică.
    Eu cred că ne îndreptăm spre o victorie amară a feminismului ipocrit și călduț: declinul bărbatului și, în general, al omului lucid și sincer. În particular, uitați-vă la (aproape) orice discurs al lui Dragnea sau Johannis, la conținutul lui, la gestica lor, și spuneți dacă puteți jura cu mâna pe inimă că n-au ceva de curve.

  4. Adrian spune:

    „Din păcate, în România, cel puțin în domeniul public (politică și administrație publică) femeia-lider este copia indigo a bărbatului-lider, model românesc[...]“.

    Părerea mea este că paragraful anterior celui citat pare desprins din „Ce vor bărbații“ iar paragraful citat este discriminator prin ceea ce [nu] conține paranteza. O puteți completa, chiar puteți să o faceți.

  5. ion adrian spune:

    Te apuca scarba, greata si cate cuvinte similare mai pot gasi. Dar de ce oare nu intoarcem imediat spatele cand ne apar in fata niste specimene indubitabil astfel?

  6. Harald spune:

    În urmă cu o generație, cam aceleași probleme se puneau în vest, iar Michael Crichton a fluierat în biserică: a scris o carte numită Disclosure . A apărut și în românește drept Calomnia . E foarte instructivă și e confirmată din plin în viața de zi cu zi: ajunse în poziții de putere, femeile se comportă la fel ca bărbații, nu există diferențe notabile între ei.

    Pe de altă parte, ”o femeie lider-autentică” e o contradicție de termeni. Dacă e un lider autentic, nu mai e femeie. Dacă e femeie autentică, nu poate fi lider. O femeie autentică poate fi șefă, poate fi ”stăpâna casei”, de care ascultă toată lumea, dar asta n-o face să fie lider. Însă o femeie care știe să fie ”stăpâna casei” ajunge inevitabil respectată de toată lumea. A fi ”bărbată” e un obiectiv greșit și nicio femeie autentică nu va avea un asemenea obiectiv.

    Pe post de contraexemple, avem personaje celebre din IT: Marissa Mayer, pe care ar trebui să o știe toată lumea și (pentru cine nu s-a născut ieri) Carly Fiorina, autoarea celebrei fuziuni dintre HP și Compaq. A dărâmat ambele firme pentru ani buni, a distrus zeci de mii de locuri de muncă, dar și-a obținut sutele de milioane bonus. Călcând pe cadavre, evident.

    • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

      Leadership-ul autentic nu are gen, dar eu cred – si imi asum cu argumente, dar nu aici – ca leadership-ul feminin este mult mai sanatos decat cel masculin, care, in majoritatea cazurilor, este toxic. Exceptiile printre femei, cele pe care le-ati mentionat, confirma o patologie specifica personalitatilor lipsite de empatie, scrupule, compasiune, in general amorale.

      • cetățeanul turmentat spune:

        ” o patologie specifica personalitatilor lipsite de empatie, scrupule, compasiune, in general amorale.”. Pai dacă persoana în chestie nu este așa, nu pupă în veci poziția de barosan care își ia o căruță de bani de pe urma liderșipului! Făra patologia asta s-ar termina cu politica, afacerile pe bani grei și am pune lacatul pe Wall Street.

      • Prostu' satului spune:

        Va asumati cu argumente, dar nu aici?!? Cum vine asta? Da’ ce au argumentele alea, sunt secrete de stat?!? Pai daca nu va asumati aici, in aceasta discutie pe care ati generat-o, ce rost mai are propozitia, la ce bun ati mai scris-o?
        Sunteti omul legii. Mergeti dvs. in fata curtii si spuneti-le alora ca aveti dovezi, da’ nu le aratati, sa va creada ei pe cuvant… si vedeti ce-o sa spuna judecatorul (indiferent de sex).
        Sa conchidem asadar ca, de fapt, nu aveti argumente reale pentru propozitia “…leadership-ul feminin este mult mai sanatos decat cel masculin…”. Asa credeti dvs., asta e singurul argument si pana la un punmct e OK, adica aveti acelasi drept sa credeti acest lucru cum altii il au sa nu creada. Intamplator, rezonez cu ideea, dar am impresia ca din alte motive decat cele pe care le intuiesc ca ar putea fi ale dvs. (man-bad, woman-good).
        Altfel, toxic cum o fi el in majoritatea cazurilor (?), leadership-ul masculin a fost suficient de bun incat sa ne aduca pe toti, femei si barbati deopotriva, din caverne in lumea de azi, cum bine remarca dl. Dan Nicolescu intr-un comentariu aici.

        Altfel, am citit in cu totul alt registru articolul dvs., pe care-l vad nu departe de-un pamflet; un registru politic – si nu, nu va cer sa-mi confirmati ca v-ati gandit la aceleasi personaje :-)

        • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

          @prostul satului – Nu aici pentru ca nu este spatiu, ar fi multe de spus, o sa scriu separat pe aceasta tema. Sunt de acord cu ce spune Cetateanul turmentat mai sus, cred ca e nevoie de alt model de leadership, mult mai putin toxic si cred ca exista mai putina toxicitate la femei, in general si in leadershipul feminin, in special. Nu cred deloc ca man-bad, woman – good, chiar deloc, din fericire am in jur si am cunoscut barbati admirabili. Putini, dar exista.

      • Harald spune:

        @Claudia Postelnicescu – depinde ce numim leadership , în engleză are vreo 4 sensuri și fiecare mai include și nuanțe. Orice femeie poate lua decizii pe care funcția ocupată i le permite sau i le solicită, dar e mai greu de găsit femei care să ia decizii ”neforțate”, ca să apelăm la un termen din tenis.

        De exemplu, după invadarea de către argentinieni a insulelor Malvine (ăsta fiind numele familiar pentru români, fiindcă englezii nu spun ”Malvine” :) ) Margaret Thatcher a trimis trupele britanice să le elibereze, așa cum era firesc. Oricine ar fi fost la conducere trebuia să ia aceeași decizie. Dar a fost interesant gestul lui Ronald Reagan: i-a oferit ”cu împrumut” un portavion, fără chirie. Vă puteți imagina un asemenea gest din partea unei femei? Eu nu.

        Margaret Thatcher a fost, în opinia mea, femeia care s-a apropiat cel mai mult de postura de leader autentic. Nu dădea doi bani pe politicienii britanici ai momentului, iar asta pe bună dreptate. Dar chiar și ea avea un bărbat pe care îl urma necondiționat, numai că acela nu era britanic. Era Ronald Reagan.

        Exemplele de lideri-femei din zilele noastre, Angela Merkel și Theresa May, sunt pur și simplu jalnice. Înțelegerile ”la masa verde” pe care le practică Angela Merkel și suspendarea de facto a democrației din Germania sau scandalurile de la Home Office care ies la iveală abia acum, dar care își iau originea în perioada în care era condus de Theresa May sunt exemple mult mai mult mai bune de leadership toxic. Și mult mai concrete. A considera leadership-ul masculin toxic în general nu prea are legătură cu realitatea.

        • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

          @Harald – Indiferent de gen, cred ca leadership-ul toxic trebuie schimbat, consider ca este responsabil pentru o serie de catastrofe globale care puteau fi evitate, mai ales crash-ul economic din 2008. Biologic, structural, femeile au mult mai multa empatie si compasiune, lucruri esentiale in leadership-ul de calitate. Cele care si-au anihilat aceste calitati native sunt toxice sau nu le-au avut niciodata, din motive patologice (psihopatie, narcisism patologic, sociopatie).

          • euNuke spune:

            “Biologic, structural, femeile au mult mai multa empatie si compasiune, lucruri esentiale in leadership-ul de calitate”
            Chiar si de’ar fi adevarat [a masurat cineva nivelul de empatie al sexelor la nivel planetar?], exact aceste 2 elemente ar fi impedimente serioase pentru orice om politic de calitate; asta pentru ca la un moment dat, intr’o situatie e criza, un om politic trebuie sa fie capabil sa sacrifice ceva pentru binele comun; de pilda, intr’o criza economica grava un lider veritabil e obligat sa taie rapid in bugete dupa o evaluare rationala a prioritatilor. O femeie din cele descrise de dumneavoastra atat de sexist ['biologic'?] nu ar reusi sa se dezmeticeasca si sa aleaga intre cei ce urmeaza a fi ‘taiati’. Din fericire, stim ca sunt si femei capabile sa se ghideze dupa ratiune, iara nu dupa sentimente, istoria a dovedit’o [cel mai recent: UK si al sau brav PM, Margaret Thatcher]. Avem si exemple negative, de femei lider coplesite de compasiune, orbite de sentimente imediate si gata sa tarasca natiunile Europei intr’o aventura romantica extrema: e vorba desigur de madam Merkel si dragostea fortata pe care a intermediat’o -fara ca nimeni sa i’o fi cerut- intre neamurile barbare si cele civilizate [practic milioane de barbati-curve asiatici si africani care au navalit la chemarea blajinelor cucoane europene prea urate si ramolite incat sa priceapa ca nimeni nu le doreste pentru fizicul lor, ci pentru bogatia acumulata de barbatii lor burghezi de'a lungul ultimelor 2 secole].

      • Adrian B spune:

        Cele doua persoane enumerate sunt fix cele mai reprezentative pentru leadershipul feminin, nu exceptii. Mai stiu in aceeasi industrie inca o duzina de nume mai putin cunoscute, sunt dupa chipul si asemanarea lor. In fapt, nu am vazut manager mai crud (nemilos) si incompetent decat o femeie ajunsa in varful ierarhiei, drumul pana acolo fiind presarat de cadavre.

      • CetateanulRoman spune:

        HAHAHAHAHAHAHA!!

        Ce frumoasa combinatie de feminism cu truisme politically corecte!!!!

        “Hotul, curva si prostul nu au rusine” – proverb romanesc! Si cine nu are rusine da din coate pina ajunge acolo unde isi doreste. De altfel in multinationale nu se mai spune ca “e promovat cine merita” ci ” e promovat acela care isi doreste si arata ca isi doreste mai mult”….. prin orice mijloace.
        Exista firme unde curvasaria e promovata pe fata; s-a trecut de la clasicul “team building” la “noi metode de promovarea femeilor/tinerilor” aka, se ia o tinara speranta si impreuna cu un director mai in etate sint trimisi sa studieze de joi pina duminica inclusiv cum merge afacerea in alt colt al lumii unde respectiva multinationala are birouri. Promovarile sint fulminante! Sexul celor doi nu conteaza, e prosibila orice combinatie; succesul e garantat!
        CV-ul dumneavoastra arata ca ati intilnit in cariera suficient de multe curve de ambele sexe si ar fi trebuit sa observati ca lipsa acuta a oricarei morale si comportamentul sociopat duce la avansarea rapida in “societatea moderna”

        Legat de asemenea “femei lider” imi amintesc un comentariu pe care il facea Profu’ de fizica in facultate: “femeia asta are un coy in plus”………
        Amsenzatia ca in lumea moderna femeia are dreptul la orice, mai putin sa fie Femeie si sa isi afiseze cu adevarat Feminitatea fara a friza obscenul.

        Chiar asta e parearea dumneavoastra? Pacat de atita timp pierdut cu studiul….

        • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

          @ Cetateanul roman – Spun acelasi lucru, cu alte cuvinte, nu vad unde suntem in dezacord. Exact acest lucru il denunt: modelul amoral de leadership, insa mai arat ca in spatiul public de la noi se vorbeste foarte mult despre curvele-femei, cand e plin spatiul mioritic de curve-barbati. Iar eticheta aceasta chiar jigneste curvele adevarate (prostituatele) care isi asuma ceea ce fac cu o onestitate care lipseste cu desavarsire in cazul sociopatilor (fara gen) si parvenitilor (fara gen) de la noi, ajungi in pozitii de putere publica sau private, prin corporatii, multinationale si diverse birouri (da, cunosc o gramada, mai ales in firme mari de avocatura asa-zis ”reputate”, unde curvasaria explicita e un modus operandi general acceptat si chiar incurajat, fara jena, fara scrupule si, evident, fara morala). Exigentele si valorile morale sunt pentru noi, restul, care nu acceptam sau am luat-o pe alt drum.

          • CetateanulRoman spune:

            Va multumesc mult pentru raspuns!
            Imi cer iertare, intelesesem alta nuanta.
            Toate cele bune!

  7. Theodorus spune:

    Foarte interesant modelul barbat-curva. Ati spune ca este specific Romaniei / zonei sau e universal valabil?

    • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

      Cred ca este universal valabil; particular noua este ca astfel de prototipuri umane au reusit sa acceseze cele mai inalte functii in stat si administratie si ca, pentru unii si unele, constituie chiar un model de reusita sociala si profesionala.

      • Theodorus spune:

        Aveti dreptate! Doi fosti prim ministri – Nastase si Ponta au urmat un traseu similar.

        S-au “maritat” cu fete de demnitari si au reusit sa parvina. Dar compromisul facut i-a transformat cumva in interior.

        Fiindca altcineva avea putere asupra lor – socrul sau chiar nevasta – probabil i-a determinat sa caute putere asupra altora cu atata disperare incat au ajuns falsi si dispretuiti.

      • panduru spune:

        Stimata Doamna, cu afirmatii de tipul “leadership-ul feminin este mult mai sanatos decat cel masculin, care, in majoritatea cazurilor, este toxic”, nu faceti decat sa alunecati in zona cea mai obscura (si nociva) a feminismului.

  8. Dan Nicolescu spune:

    Fac parte dintre cei care sustin doua lucruri :
    - Calitatile / aptitudinile de lider ale femeilor sint indiscutabile si atunci cind acestea sint autentice Ele pot fi foarte bine dublate si de calitatile de curva, autnoic sexuala , nu numai politica, fara nici o problema. istoria a dovedit-o. Nu de pomana, razboaiele celei de a doua jumatati a sc. XX au fost cistigate de femei ( Golda Meir si Indira Gandhi imi vin acum in minte ) in timp ce autoputernicii lideri ai Statelor Unite si URSS le-au pierdut rusinos. Si in economie si fianante, nu numai in politica, exista astazi suficienti lideri majori de sex feminin care sa sustina aceasta asertiune . Egalitatea in drepturi intre sexe este o cerinta indiscutabila a vietii de azi.
    - Cind insa, aceasta recunoastere a calitatilor de lider ale femeilor devine o obsesie a ” egalitatii depline in drepturi” , atunci conduce la aberatii ca femeile boxeri sau luptatori in armata, la aberatii ca umflarea la dimensiuni grotesti a imaginarului” sexual harassment ” care au drept consecita pierderea feminitatii, practic PIERDEREA FARMECULUI VIETII.

    Revolutia sexuala inceputa prin anii 60 ai secolului XX a incaput pe maiinile unpor ideologi infami, marea majoritate dintre ei stingisti si comunisti si este exploatata astazi exclusiv in scopuri politice, pentru a zdrobi tot ceea ce a transformat sexualitatea primitiva si brutala a omului cavernelor ARTA DE A IUBI

    Sint sigur ca adevaratele femei, cele care stiu ce inseamna sa fii apreciata de un barbat, nu numai pentru capacitatile intelectuale sau forta fizica, cele care stiu sa conduca o familie, companie sau tara si cu farmecul propriu feminin, care vor sa fie in contionuare inconjurate de aura ” misterului feminin “, ma vor intelege. .

    Altfel, 7,000 de ani de cultura s-au scurs pentru a esua lamentabil in ” the brave new world “, care se anunta drept prologul stingerii umanitatii.

  9. Ghita Bizonu' spune:

    Asta si din cauza ca multi din cei ajung lideri sunt exemplare beta daca nu gamma. Care trebuie sa isi pasreze rangul nemeritat.
    Un alfa, chiar daca are pacatul exercitarii autoritatii si poa al arogantei accepta ca sunt si altii capabili si care pot fi folositi la maximul valorii lor. Asta ptr ca sunt alfa si li se pare normal sa conduca.
    Cestia nu este doar in politica … Am vazut si in altee domenii. De ex un inginer excelent profesional insa cam incapabil sa lucreze in echipa. Ca era beta si simtea nevoia sa se impuna mereu si in toate domeniile. Si un alt inginer bun dar nu exceptional. Asta al doilea era un alfa. Asa ca putea lucra, conduce o echipa fiindca delega sarcini, nu se dlrea nr unu si ierarhic si in ce priveste ,sa zicem, jocul de tenis. Asta ptr ca nu isi batea capul ca daca nu e permanent si in toate domeniile cel mai bun se descalifica. El este un alfa, deci isi asuma sarcinile si e normal sa fie ‘urmat’.

    Insa societatea noastra prefera pe aia beta si gamma.ca le-a intrat la toti in cap egalitatea si nediscriminarea …insa un beta nu va accepta raspunderile!

  10. euNuke spune:

    Ce text urât, grozav, respingător! Câtă subiectivitate si câtă misandrie și…elan revoluționar zac aici! E pur și simplu înfiorător și tare milă mi’e de femeia care trăiește printre bărbați atât de jalnici și obsedați sexual încât să declare ritos așa-ceva:

    “A devenit o obișnuință, mai ales printre bărbați, să le evalueze pe femeile românce după acest unic criteriu: curvă sau ne/curvă.”
    plus:
    “barbatul-lider autohton va condiționa deseori accesul profesional al femeii de capacitatea ei de a (se) oferi,”; ulterior suntem asigurati iarasi: “vă spun sigur că acest tip de comportament este la ordinea zilei”

    Aici unde trăiesc eu chiar și cei mai simpli, cei mai de rând bărbați nu îndrăznesc să vorbească în preajma femeilor de “curvele” pe care le’au cunoscut; vorbesc între ei, dar nu am auzit pe nimeni care să folosească disponibilitatea/ușurătatea femeii ca unic criteriu de apreciere [evaluare? nu cumva e cam mercantil să 'evaluam' oamenii din jurul nostru?]. Dacă prin ‘autohton’ se înțelege bucureștean, atunci mi se pare viața în capitală foarte tristă și apăsătoare, asta dacă e adevărat ce ni se spune și s’or adunat acolo toți căpcăunii, toți prădătorii, toți nasoii și toți frustrații din țara asta. Mă întreb de ce nu fug femeile de acolo, de ce nu caută un loc mai liniștit populat cu oameni de bun-simț, cuviincioși și respectuoși cu sexul opus. Vă spun sigur că există și astfel de locuri.

  11. Stormy D. spune:

    E evident ca autoarea descrie curvasareala din domeniul public (politică și administrație publică), fiindca o cultura a curvasarelii nu poate sa devina dominanta in mediul privat decit accidental si izolat. Intr-o companie, daca te tii dupa curve sau esti o/un curva in loc sa te ocupi de bunul mers al afacerii dintr-un post de decizie, iti rupi gitul rapid si iti impingi compania in faliment.

    Insa pe functionarii statului ne-limitat, cum e si cel romanesc, nu ii paste falimentul si nici alte riscuri, chiar daca randamenul le e tot mai mic si bugetele tot mai mari cu fiecare an care trece, fiindca toata curvasareala e pe banii altora.

    Cind banii nu mai sint suficienti pentru curvasareala tot mai costisitoare a guvernantilor, se maresc pur si simplu taxele. Problem solved.

    Statul minimal (finante, armata, politie, justitie, externe) ar reduce curvasareala/jaful/risipa de partid si de stat la un minimum tolerabil. Chiar si simpla desfiintare a doar 10 ministere din 30 ar putea reduce imediat curvasareala si taxele in Romania cu o treime. Asa ceva nu se va intimpla insa in viata niciunui popor in mod natural si pasnic – ca rezultat al jocului politic si al vointei majoritatii parlamentare -, mai des de o data la citeva sute de ani. Asa ca, fie asteptam rabdatori omul providential citeva sute de ani, fie devenim creativi.

    P.S.
    “…domeniul public (politică și administrație publică) … un sistem după chipul și asemănarea lor, unde adevărata competență este anihilată, înlocuită, explulzată, disprețuită”.

    Adevărata competență nici macar nu ajunge pe acolo. Oamenii care chiar se pricep la ceva nu vor lucra niciodata pentru guverne, prefecturi sau primarii.

  12. Vlad Rusu spune:

    Un text sexist, dar care “trece” fiindca e din versiunea de sexism acceptabila in universul corect-politic. Inversati va rog barbatii cu femeile in textul dvs, si recititi, daca va tine stomacul.

  13. Grammaticus spune:

    Exista cuvinte care într-o anumită lume nu se folosesc.

  14. Cinicul spune:

    Un articol bun, dar cam generalizator.
    Ma intriga afirmatia”O femeie-lider autentic va avea empatie…”. Sa trag concluzia ca Margaret Thatcher nu era lider autentic?
    Afirmatia este valabila probabil doar pentru Mutti.

  15. Constantin spune:

    Mizeria nu are gen, așa cum nu aparține unei religii, sau unei etnii. Desigur, atunci când se acumulează frustrările, diversele specii de „isme”, printre care se pot regăsi lesne „sexism”, ori „feminism” șamd., ignoră evidențele. Una dintre ele este că organizațiile pun, în sensul menirii lor și cu caracter cvasigeneral, eficiența funcționării înaintea genului membrilor. Competența, adică, înaintea apartenenței etnice, religioase, ori sexuale. Asta dacă doamna nu dorește musai să devină patriarhul Bisericii ortodoxe.

    Altfel, împreună cu limbajul licențios folosit în articol, este remarcabilă confuzia făcută de autoare între oferirea de favoruri sexuale de către unele persoane pentru a obține diverse beneficii (inclusiv în plan profesional) și constrângerea unor persoane la întreținerea de acte sexuale. Astfel, amestecând lucrurile, se ignoră faptul că există persoane mizerabile indiferent de apartenența lor etnică, de gen, sau de confesiunea religioasă, ajungându-se la o concluzie pre-existentă. Adică, o prejudecată.

  16. Ela spune:

    Remarcabil tablou al societatii contemporane romanesti!
    Succint, atat cat trebuie ca sa nu descurajeze cititorul grabit, dar de o precizie chirurgicala in atingerea tintelor vizate, acest text nu poate lasa indiferenta nicio persoana onesta.
    Desigur, fiecare dinre noi avem propria opinie despre subiect, mai nuantata sau mai virulenta dar, nu si fundamental diferita : problema exista si se agraveaza pe zi ce trece!
    Ce-i de facut?
    Parerea mea este relativ diferita de a autoarei, deoarece sunt aproape convinsa ca “criticand si combatand modelul actual” nu este in masura sa contrabalanseze tendinta actuala!?
    Fiind, mai degraba, metode virile, dupa modul concret in care se manifesta in Ro – unde critica se rezuma la strigate, calomnii si injurii, iar “combaterea”, e o vulgara incaierare care, cand nu se lamureste cu ranga, este prilej de comparat bicepsii -, ma indoiesc ca vor produce altceva decat confirmarea puterii celor care o detin deja!
    Femeile au de gasit ceva mai subtil si mai eficace, ceva care sa declanseze acea schimbare radicala de mentalitate si comportament pe care o dorim cu totii, inclusiv cei pe care “ii aranjeaza” sa ignore gravitatea dezastrului nostru societal.
    Propun deci ca subiect de inspiratie (nu model de copiat!!!) filmul excelentului Radu Mihaileanu “La source des femmes”(2011), din care mi-ar place ca fiecare femeie sa inteleaga ca a fi victima nu este o fatalitate, ci…o alegere!
    Nu cred ca trebuie trecut din extrema machista in extrema feminista, nu e vorba de a declara razboi, total, ireconciliabil, deci definitiv, barbatilor, si nici de a-i exclude de la “putere”, ci de a-i pune in fata responsabilitatilor lor, a le impune sa faca foarte bine ceea ce au de facut, PENTRU CA, la randul lor, femeile isi indeplinesc foarte bine responsabilitatile pe care aleg sa le indeplineasca.
    Ca sa existe raport de supunere, trebuie ca victimele sa fie convinse ca nu sunt capabile de altceva…

    • Ad Min spune:

      nu este nimic “societal” sau “gender-like”, cu atat mai putin bazat pe “bicepsi” sau “raport de supunere”: https://en.wikipedia.org/wiki/Epiphyte
      de unde atata subtilitate eficace?!… este doar o segmentare sociala/biologica/ecologica, nu una societala, cu atat mai putin un “grav dezastru societal”… si masculii au mame, pana la proba contrarie :/ (am cunoscut cateva exemplare busiti rau de mamele lor, prin frustarile si complexele proiectate asupra baietilor, iar eu, care sunt un tata de fata, nu stiu cum sa o profilaxez pe fi-mea de “baiatul babei”, ca sa-l parafrazez pe Ion Creanga din povestea sa cu “Fata mosului si…”)
      in rest, nu prea imi place cum ganditi… dar nu este problema mea. intr-un mod scandalos, toata populatia feminina are nu numai mama… e greu sa faci faci politica pe astfel de clivaj de gen.

    • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

      @Ela – Multumesc mult pentru empatie si solidaritate. Adevarul este ca m-am gandit mult la solutii si m-am gandit cateva zile daca sa scriu si sa public un articol de acest “gen”, dupa ce a circulat zile intregi un asa-zis pamflet despre “curva lui…”. Pana la urma, cum se vede, l-am scris, imprumutand limbajul pe care il inteleg si il vorbesc cei pe care doresc sa ii taxez. Referitor la solutie, cred ca e foarte important pentru o societate ce tip de modele promoveaza in spatiul public, ele asigura succesul sau esecul celor care vin dupa noi. Sunt de acord cu ce spune Halla Tomasdottir, candidata la prezidentialele din Islanda in 2016: “There are those who say gender doesn’t matter when it comes to media and politics but I cannot agree. I’m not saying media does it consciously, as bias can also be unconscious,but we need the courage to talk about it if we really want things to change.” Sursa: Ted Talks, 2017 si https://newsmavens.com/special-review/614/the-challenges-we-re-facing-today-can-t-be-solved-by-testosterone-alone?utm_source=fb&utm_medium=cpc&utm_campaign=fb_traffic&utm_content=MM

      • Ela spune:

        Dupa ce am citit si din comentariile facute pana acum textului dvs, am inteles mai bine urgenta semnalului dvs de alarma!
        Pana la subtilitate, e nevoie de ce ati spus dvs, de critica si combaterea uzurpatorilor, de o lupta constanta si o vigilenta sustinuta, pentru impunerea(!) altor modele, demne de a fi urmate, dotate cu veritabile calitati umane si competente profesionale autentice.
        Nu cred ca e cineva care sa nu fie de acord cu acest profil de lider, si nici cu constatul ca romanii de la putere sunt fix invers! Problema intervine insa, cu violenta uneori, cand “varianta” ar fi femeile. In afara de orgoliu, care este un defect si se poate corija, chiar nu inteleg barbatii care sunt atat de opusi acestei excelente idei…I-as intreba, deci:
        - Au mai fost femeile la putere, in Ro, si au esuat?
        - Din miile(!!!) de barbati care au constituit guvernele tarii in ultimii 28 de ani, cam cati considerati ca au fost excelenti? Mai multi, sau mai putini decat cei inculpati pentru coruptie?
        Fara misandrie deci (iubesc barbatii!), si fara absolut nicio intentie de a declansa vreun razboi al sexelor, opinia mea este ca astazi, in Romania, solutia salvatoare nu poate veni decat de la femei!

        • Harald spune:

          @Ela – ”impunerea” e cheia, cam la asta se rezumă mult-clamata empatie :)

          Ai deja o femeie prim-ministru în România, pune-o și pe Norica Nicolai președinte, să vedem ce iese :)

          • Ela spune:

            Exact impunerea este cheia, ati inteles!
            Asa cum in UK Les Souffragettes au impus(!!!) barbatilor, acum 100 de ani, dreptul la vot, prin provocari si alte comportamente “scandaloase” si dur reprimate de puternicii vremii, la fel va trebui procedat si in Ro, unde mentalitatile sunt fix acolo : pe la sfarsitul sec al XIX-lea!
            Logic, barbatii romani la putere in 2018, nu aveau cum sa promoveze femei competente, nu din lipsa (exista femei remarcabile, chiar si in PSD, sunt convinsa!) ci de…FRICA!
            Asa e barbatul roman, curajos, dar nu temerar! :)
            Simplu.

            • Harald spune:

              Din fericire, România nu e UK. Așa săracă, barbară și înapoiată cum e România, e totuși o societate în ascensiune, nu una în decădere de 100 de ani încoace, cum e UK.

              În România încă se aplică bancul acela cu ”în prima zi n-am văzut nimic … a doua zi n-am văzut nimic … a treia zi am început să zăresc cu ochiul stâng” :)

        • dan/ spune:

          @Ela

          PS
          Nici cu bărbații nu îmi e rușine…… Și ei sunt la fel de “plini de soluții salvatoare”, care mai de care. :)

  17. PAFI spune:

    Hmm, daca-ar fi aparut un astfel de articol in oglinda, scris de un barbat, adica vorbind despre toxicitatea femeilor in pozitii de conducere, cred ca ar fi fost imediat reclamat pentru discriminare de gen – pe drept cuvant, pana la urma. Un comentator amintea ca traim intr-o civilizatie a barbatilor, care ne-a scos din caverne si ne-a dat posibilitatea sa discutam, astazi, despre egalitatea de gen (pe care o vad dorita de barbati dar contestata de autorul – femeie!). As adauga faptul ca nu avem cu ce compara situatia asta si ca ipoteza autoarei poate fi sau nu adevarata, doar drumul spre iad e pavat cu bune intentii. Mai mult, nu avem nici o situatie in istoria umanitatii la care sa facem referire acum si de unde sa putem, eventual, trage concluzia ca femeile ar putea fi mai bune in rolul de leader. As spune chiar ca evolutia a favorizat barbatul in rolul de leader (si asta-i cel mai bun argument posibil) si asta nu in urma unui razboi al sexelor. Trebuie sa fi fost alte cauze, despre care nici eu nu vreau sa vorbesc aici, urmand exemplul autoarei pe care o astept sa-si tina promisiunea si sa vina cu argumente serioase.

    • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

      Mai cititi pe tema si mai vedeti ce se intampla prin lume zilele acestea, exact leadership feminin. Vorba Hallei Tomasdottir chiar nu putem lasa problemele lumii sa fie rezolvate doar de testosteron, am facut-o prea mult timp si am ajuns intr-o fundatura cu probleme mai mari decat cele initiale.

      • Harald spune:

        Problemele lumii vor fi tranșate oricum de testosteron, drama începe atunci când testosteronul se află doar în tabăra cealalată, a invadatorilor. De ce credeți că nu s-a impus și nu a supraviețuit nicio civilizație a amazoanelor, în decursul istoriei?

        Feminismul actual funcționează pentru că se bazează pe bărbați pentru menținerea oridinii prin forță. Dar când bărbații europeni vor deveni suficient de demasculinizați (cam în două generații, după cum s-a demonstrat în Suedia) barbarii dotați cu destul testosteron vor șterge secole întregi de civilizație occidentală și de emancipare a femeii.

        Feminismul actual există și funcționează tocmai pentru bărbații occidentali își folosesc cu reținere și responsabilitate puterea, altfel am asista la lapidări ca în lumea musulmană. Dar femeile nu dispun, în mod natural, de capacitatea de a-și folosi cu reținere puterea. Pentru ele nu există limite fiindcă puterea lor nu este reală, este puterea ”închiriată” a bărbaților și folosită cu o îndârjire generată de frustrare.

        • Hantzy spune:

          “Dar când bărbații europeni vor deveni suficient de demasculinizați (cam în două generații, după cum s-a demonstrat în Suedia) barbarii dotați cu destul testosteron vor șterge secole întregi de civilizație occidentală și de emancipare a femeii.”

          Bau! Avem deci exemplul de dezvoltare a societății “cu destul testosteron” versus uneia “de emancipare a femeii”. Adică, autoarea are dreptate. Dar pentru că nu e de ajuns, spectrul apocaliptic al ștergerii secolelor de civilizație occidentală trebuie prezentat ca iminent, cu subînțelegerea soluției, de a redeveni de bunăvoie mânați exclusiv de testosteron, pentru a nu ne obliga alții să o facem. Care ar fi totuși diferența?!

          • Harald spune:

            Civilizația ar fi diferența, domnu’ ecologist, progresist, feminist etc.

            Diferențele între Germania și Turcia sau Siria țin de civilizație, nu de altceva. Iar dacă feministele din Germania țin neapărat să-și castreze psihologic bărbații (nu din motive reale și justificate, ci din cauze și pretexte explicate de Freud) atunci generațiile următoare de femei germane vor ajunge pe mâna turcilor și sirienilor, cu care nu mai merge castrarea psihologică.

            Un exemplu din UK, despre feminismul care naște monștri: Presa a identificat o ”victimă” care reclamase 15 violuri în 3 ani. Descoperise că primește despăgubiri dintr-un Fond de Protecție în calitate de victimă, așa că își făcuse o profesie din asta. Pentru unul dintre cele mai recente cazuri primise 11.000 de lire, iar faptul că 10-15 inși fac închisoare nu indignează pe nimeni. ”O fi imoral să obții bani în felul ăsta, dar nu e ilegal”, mi-a explicat o puștoaică româncă, născută după 1990.

            Cât despre organizații ca Southampton TRAP, compuse din activiști / activiste care montează înscenări în urma cărora diverși nefericiți ajung să facă închisoare pentru delicte de intenție (nici măcar tentative de infracțiuni) ele sunt iarăși un bun exemplu despre unde duce feminismul ridicat la rang de normă juridică în stat.

        • Ela spune:

          ‘Dar femeile nu dispun, în mod natural, de capacitatea de a-și folosi cu reținere puterea.”
          Cum sa va spun…?
          Oscilez, intre compasiunea fata de barbatul persecutat de femei furioase si dezlantuite, si stupoarea ca, in 2018 se pot debita asemenea idiotii!
          :(

          • Harald spune:

            Oscilezi degeaba, ai două exemple cât casa din IT și alte două exemple cât casa din politică. Le-am menționat deja în comentariile precedente, dacă te-ai fi deranjat să le citești. Iar a recurge la limbaj licențios denotă lipsa argumentelor, acolo unde am crescut eu, așa am învățat.

      • Ad Min spune:

        depinde la ce probleme initiale va referentiati (paradigma Feynman vs Schwinger, i.e. principiul variational cu limite fixe sau glisante) teoremele Emmy Noether sunt universal acceptate.

        imi place discutia, dar nu vad testosteronul in afara de ce sustineti Dvs.

        PS nu stiu cu ce s-a remarcat tanti islandeza… dar o apreciez fara rezerve pe Emmy Noether, desi nu a fost pe TED (sic)

      • PAFI spune:

        Nu m-ati lamurit, inteleg doar ca ma indemnati sa ma gandesc mai bine, sa citesc mai mult. Ca sa convingeti lumea ca aveti o solutie mai buna trebuie sa ne descrieti noile reguli, lumea noua pe care vreti sa o construiti, nu doar sa va propuneti schimbarea sexului conducatorilor. Exemplele de leadership feminin (pe care le vedem astazi) sunt exemple de femei imbracate in pantaloni, care functioneaza in lumea si dupa regulile croite de barbati. Altfel – cum suntem de curand iesiti din comunism – solutia Dvs. aduce cu speranta schimbarii lui Kim Jong-il cu Kim Jong-un, fara schimbarea sistemului. Am avut, in Romania, un leadership bicefal (familia Ceausescu), cu o reprezentare echilibrata a ambelor sexe la capul societatii si am tras, deja, concluzia ca acea societate a esuat nu din cauze legate de sexul conducatorilor, ci din deficiente majore de sistem. Ne propuneti o noua Utopie, de data asta sexuala, o noua era a Amazoanelor (va previn, acolo era doar un mit, nu poate fi un punct de plecare solid). Trebuie, insa, sa o faceti mai credibila, sa veniti cu un nou Manifest.

      • euNuke spune:

        ‘Tomasdottir’

        Fata domnului Toma nu prea a citit istorie daca nu e capabila sa observe ca lumea in care traim este cea mai pasnica, civilizata, egalitara, democratica din cate a cunoscut omul pana in prezent; niciodata in istorie estrogenul nu a fost atat de prezent in politica [exceptind, fireste...taramul amazoanelor, adica un mit], niciodata nu au exista atatea femei in randul elitelor politice, intelectuale, artistice, sportive etc; niciodata nu au existat atatia sefi de stat/guverne femei ca in epoca moderna. Sa crezi ca lumea fantastica in care traim este o ‘fundatura’ nu’i altceva decat simptomul unei depresii grave. Nu numai ca nu e o fundatura, dar e vizibil drumul larg pe care am ales sa mergem si pe care o sa tragem in cele din urma toate celelalte natii barbare si primitive care inca coexista cu lumea occidentala: este o cale a libertatii economice si deopotriva a libertatii amoroase, o cale in care rolurile dominante trasate de mentalul colectiv pe criterii de gen vor disparea, o cale in care femeile vor avea egalitate de sanse absoluta cu barbatii; deja se intampla asta in multe state occidentale, si chiar daca exista si femei afectate de morbul marxist care cer astazi eliminarea barbatilor din politica [pentru ca sunt captive gandirii de tip antagonic ce pretinde ca 'lupta de clasa, respectiv gen' ar fi un soi de fir rosu al istoriei], marea majoritate a femeilor se bucura de libertatea deplina a modernitatii si’si vad de treaba, cot la cot cu barbatii lor, in concurenta intre ele dar si cu barbatii, fara a pretinde institutionalizarea unei discriminari pozitive pe criterii de gen.

        • Ela spune:

          Spuneti ca traim cea mai cea epoca din istoria (repertoriata) umanitatii, si mai spuneti ca prezenta in politica a femeilor este, din pdv numeric, fara precedent. Suntem de acord.
          Exista probabilitatea ca civilizatia actuala sa fie atat de dezvoltata SI datorita femeilor de la Putere in diferite state si institutii internationale prestigioase?
          Acum, sa trecem la cazul specific al Romaniei : avem acelasi bilant pozitiv, referitor la nivelul de dezvoltare general al tarii in ultimii 28 de ani, adica de cand este libera sa-si aleaga liderii?
          Sau, numarul femeilor carora li s-au incredintat responsabilitati, in Ro, este si el comparabil, proportional, cu cel considerat a fi, la nivel international, si imbucurator, si fara precedent?
          De la mine, se vede ca NU, la ambele capitole! Coincidenta…?
          Poate ca, judecand cu onestitate aceste aspecte pe care dvs le-ati propus ca repere, sa admiteti ca, de fapt nu stim ce fel de lideri ar fi romancele, dar de barbatii romani in fruntea tarii, ne-am convins!
          Intre incertitudinea reusitei si garantarea esecului, eu aleg prima varianta!!!

          • Hantzy spune:

            “Intre incertitudinea reusitei si garantarea esecului, eu aleg prima varianta!!!”
            Într-un asemenea enunț, este practic sinucigaș a o alege pe cea de-a doua. Când un autor de pe Contributors.ro a evocat antitetic “vrajitorii viitorului” față de proorocii diferitor apocaliptice finaluri, mulți au exultat, afirmându-și poziția de partea primilor. Unii dintre ei se dovedesc astăzi a fi prooroci.
            Avem la îndemână doar exemple singulare, în baza cărora putem și spera, dar suntem nevoiți să fim și critici. Nu cred totuși că o egalitate intre sexe, în ceea ce privește un leadership administrativ, trebuie programat temporal sau numeric, ci doar încurajat mediatic și lăsat să se dezvolte de la sine. Pericolul feminismului, pe care îl prevăd și de care ne avertizează unii, folosind denumiri contondente, personal nu îl consider existent într-o societate civilizată, în care respectul și iubirea reciprocă față de aproape este fundația pe care clădim împreună.

            • Hantzy spune:

              Îmi cer scuze pentru dezacordurile din al doilea paragraf. Sunt cumva la temă: de gen.

            • Ela spune:

              Teoretic, si chiar normal, asa ar fi, concret insa, adica adaptat la situatia actuala din Ro, nu cred ca ne puem permite luxul de a astepta ca o schimbare pozitiva sa se produca de la sine…
              Atat media romaneasca, cat si clasa politica, mediul de afaceri sau BOR au o atitudine usor condescendenta, cand nu e de-a dreptul batjocoritoare, incriminatorie si sexista, fata de femeile care indraznesc sa iasa din tiparele “traditionale”.
              De aceea, gasesc binevenit acest articol provocator si urez succes femeilor romance urmase ale dnei Calypso Botez, care doresc sa se implice activ in politica, sa se impuna, si sa rastoarne aceasta insuportabila clica de impotenti aroganti din Parlament, Guvern si primarii, pentru inceput ;)

            • Hantzy spune:

              Ela: “Atat media romaneasca, cat si clasa politica, mediul de afaceri sau BOR au o atitudine usor condescendenta, cand nu e de-a dreptul batjocoritoare, incriminatorie si sexista, fata de femeile care indraznesc sa iasa din tiparele “traditionale”.”

              Urăsc să lipesc etichete, să pară apoi că mă lupt cu ele, dar trebuie să admit că atitudinea “tradiționaliștilor” este cea descrisă. Impresia ca “sexul slab” nu e apt pentru a fi lider, nu-și poate depăși o prezumată limită inferioară, iar asta trebuie impusă suplimentar prin diverse reguli, legi și cutume, astfel încât omul să fie împiedicat a-și purta singur de grijă, “funcția” asta necesitând a fi preluată de “tradiționaliștii” mentalităților, este mantra ce guvernează încă majoritar în România.
              Și, da, sub acest aspect cred că articolul este binevenit.

          • euNuke spune:

            “numarul femeilor carora li s-au incredintat responsabilitati, in Ro, este si el comparabil,”
            Frustrari. Nimic altceva. Pai trebuie sa va “incredinteze” cineva ca sa aveti loc in politica, afaceri, massmedia? Trebuie sa va traseze cineva sarcini, altfel nu se poate? Uite ca in justitie, medicina, presa deja numarul fetelor e mai mare decat al baietilor. Deci…se poate. Si da, e comparabil cu ce intampla in Occident. Nu mai injurati ‘sistemul’ pentru nemultumirile personale sau pentru starea de spirit mohorata. Nu mai cainati femeile din Romania ca o duc mai bine ca niciodata [chiar daca'si iau papara de la barbati uneori ori sunt inselate de amanti ori folosite de sefi, toate astea li se intampla si masculilor, cu singura diferenta ca in loc sa'si ia bataie de la neveste si'o iau de la mame, bone, educatoare, invatatoare]. Cu putin soare, cu o carte buna si o plimbare cu barca o sa va treaca ciuda asta morbida si o sa reveniti la sentimente mai bune fata de sexul opus.

            • Harald spune:

              @euNuke – e vorba exact de puterea “închiriată” a bărbaților, despre care scriam într-un comentariu precedent.

              În lumea reală există femei antreprenor cu sute sau chiar mii de angajați, există femei cu o carieră de succes, există femei pilot de avion și există femei șofer pe autocar, pe TIR sau chiar pe dube de marfă, dar acelea chiar și-au urmat cariera dorită și nu le-a împiedicat nimeni să și-o urmeze. Acelea nu perorează împotriva bărbaților în ansamblu.

              Însă există și femei pline de frustrare, care consideră că ”merită”, că trebuie să li se ”dea”, să li se ”încredințeze” diverse funcții și responsabilități în baza presupusului merit de a fi femeie. Și aici există un exemplu (de data asta amuzant) din UK: British Airways e criticată vehement pe forumuri și pe Facebook pentru că nu are destule femei pilot de avion, deși e compania aeriană cu cele mai multe femei în profesia asta. Ce-ar putea să facă o asemenea companie, să recruteze femei de pe stradă și să le plătească 60.000 de lire obținerea licenței ATPL?

              P.S. Încă n-am întâlnit companii de construcții criticate pentru că nu au destule femei zidar și nici companii de salubritate criticate că nu au destule femei pe mașinile aferente :)

            • mcm florida bridge collapses spune:

              Harald,

              “Awarding people based on their accomplishments or excellence is a sign of white supremacy

              Collapsed FIU Bridge Built By Radical Anti-White Feminist Company Who BRAGGED About Hiring “Unqualified” Minority Employees

              google: mcm florida bridge collapses

        • Drumul Luminos spune:

          “Nu numai ca nu e o fundatura, dar e vizibil drumul larg pe care am ales sa mergem si pe care o sa tragem in cele din urma toate celelalte natii barbare si primitive care inca coexista cu lumea occidentala”

          Delirant! Hahaha…

          Totdeauna m-au fascinat oamenii care cunosc viitorul. Nu stiu ce bei, dar cu ceva te trotilezi tu de vezi asa bine in viitor.

          Imi amintesti de Falansterul de la Scăieni*, de filmele cu utecisti ilegalisti romani, care priveau spre viitor stralucindu-le ochii de bucurie si speranta, sau de alea nord-coreene de pe vremea cind ni se dadea la tv asa ceva.

          (*)
          “Falansterul de la Scăieni was a utopic experimental community (phalanstery) created in 1835–36 by Romanian boyar Teodor Diamant in the town of Scăieni, Prahova County, Wallachia (today part of Boldești-Scăeni Commune) based on the ideas of the French socialist Charles Fourier. The experiment was forcefully closed down by the authorities. “

          • euNuke spune:

            “Nu stiu ce bei, dar cu ceva te trotilezi tu de vezi asa bine in viitor.”
            Las’ ca te faci dumneata mare si’ti trece fascinatia [care vine probabil de la prea multa lumina artificiala] si, in loc sa te dai rotund la straini cu glumite rasuflate [stiu ca nu pricepi, dar nu, nu rade nimeni de ele si nu te crede nimeni cand vii cu aberatii precum tentativa de compromitere prin alaturare a unui libertarian cu...utecistii], o sa incepi sa perorezi si matale despre viitorul sumbru al omenirii, ca orice progresist stangist care are o mare durere vizavi de ascensiunea implacabila a proprietatii private si a pietelor libere. Stai oleaca, ai putintica rabdare si o sa vezi cum in 2-3 ani* o sa vii sa ne citesti viitorul in petele galbene de prin cartea-ghioc a comunismului, aia pritocita de profetul vostru sifilitic. Ca la cat te tulbura optimismul capitalist al altora, nu’mi inchipui ca esti capabil de altceva..

            *nu garantez nimic, e posibil sa ti se’tample tarasenia inca de maine si sa te prinda flama prorocirii la un drum de seara, sub lumina felinarului undeva prin centrul Vechi..

  18. Cinicul spune:

    Din nou despre “O femeie-lider autentic va avea empatie, relaxarea de a fi ea însăși, competență, compasiune, …”
    Cred ca Kipling nu v-ar da dreptate pentru ca, repeta el intr-un crescendo de bolero:
    “For the female of the species is more deadly than the male”.

    Restul poeziei aici:
    http://www.bbc.co.uk/poetryseason/poems/the_female_of_the_species.shtml
    Pentru cei inca neconvertiti la new speak, nu stiu daca exista o traducere in limba romana a acestei poezii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Claudia Postelnicescu


Claudia Postelnicescu

Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea d... Citeste mai departe


E randul tau

Mare parte a conflictului palestiniano-israilian (si nu ma refer la prezent, ci la o perioada de zec...

de: eu

la "Ierusalim, calul troian al politicii externe "

Camp Kennedy

Ambasada Statelor Unite în România, alături de American Councils for International Education invită liceenii cu vârsta cuprinsă între 15-17 ani să candideze la Şcoala de Vară pentru Educație Civică, Participare Activă și Leadership, denumită „Camp Kennedy”, ce va avea loc la București în perioada 19-26 august. Informații complete despre program sunt disponibile și online pe site, iar aplicatiile pot fi depuse pana pe 10 iunie 2018.

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

mai 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)