joi, martie 28, 2024

Băsescu, Cristescu şi Securitatea

Nu m-am numărat vreodată printre admiratorii d-lui Traian Băsescu. Nu mi-a plăcut niciodată limbajul lui frust, miștocăreala afișată, felul lui fals în care încerca să o facă ba pe categoricul, pe omul drept, cinstit pentru care doar adevărul contează, ba pe insul cu principii nenegociabile, ba pe popularul, căzând adesea în clovnerie ieftină ori în grobianism de-a dreptul.
Dl. Băsescu mi s-a părut cu desăvârșire fals atunci când mima siguranța și omnisciența în tot ceea ce debita pe vremea în care era ba ministru al Transporturilor, ba primar general al Capitalei. Astăzi este cum nu se poate mai ridicol și mai neconvingător în clipa în care încearcă să răstălmăcească afirmația făcută în urmă cu ani potrivit căreia România nu ar fi avut nevoie de autostrăzi. Având în vedere dezastrul cu care se confruntă transportul feroviar, dezastru care a început încă în vremea nenumăratelor sale ministeriate, probabil că dl. Băsescu credea la fel de incompetent că țara nu ar fi avut nevoie nici de trenuri. Așa se explică poate că un număr însemnat de vagoane nu ies la socoteală.
Nu am crezut nici o clipită în sensibilitatea afișată atunci când același domn Traian Băsescu a desăvârșit și pecetluit cu acel nesincer Dragă Stolo scoaterea din joc și trecerea pe linie moartă a ex-candidatului la prezidențiale Teodor Stolojan. Cu toate acestea, l-am votat în 2004 pentru postul de președinte. Am făcut-o cu o serioasă și de neuitat strângere de inimă numai fiindcă aveam frisoane la gândul că ar putea să câștige mult prea îngâmfatul și autoritarul Adrian Năstase. Cel care schimonosise de tot justiția cu complicitatea doamnei Rodica Stănoiu, e drept, mult mai subtil decât avea să o facă mai aproape de zilele noastre Liviu Nicolae Dragnea în tandem cu marele profesor și rector ieșean Tudorel Toader. Dar și cu azi atât de vocalul domn Călin Popescu-Tăriceanu Rupe Lanțurile. Unde mai pui că același domn Năstase , astăzi de profesiune pensionar și blogger, aproape că izbutise să pune căluș presei. Atunci, în toamna anului 2004, în secunda în care am aruncat cu mare viteză în urnă votul am fost străfulgerat de gândul că vor urma cinci ani dintre cei mai agitați. Au fost zece, adică două mandate, amândouă au reprezentând o imensă, sinistră păcăleală. Din păcate, înghițită pe nemestecate de o bună parte a marilor valori intelectuale ale țării.
Preț de zece ani bătuți pe muche s-a mimat reformarea instituțiilor Statului, europenizarea, introducerea legii și a ordinii. La fel cum s-a mimat și condamnarea comunismului. Nu neg defel importanța Raportului final al Comisiei prezidențiale conduse de dl. Vladimir Tismăneanu, nu uit condițiile dramatice în care a fost acesta prezentat în fața Parlamentului. Nu uit însă nici de câte argumente a fost nevoie pentru ca dl. Băsescu să fie convins de necesitatea morală a condamnării comunismului la fel cum nu pot trece sub tăcere nici faptul că după aceea nu s-a mai întâmplat nimic. Foștii securiști și foștii înalți activiști și-au primit pe mai departe pensiile imense invocându-se absența cadrului legislativ, or nu de legi se împiedica Traian Băsescu atunci când voia să își impună în vreun fel voința. Dovadă stând felul în care în anul 2010 același președinte a amputat fără nici un fel de mustrare de conștiință salariile oricum mici ale bugetarilor. Totul în vreme ce el și distinsele lui fiice, Eba și Ioana, își umflau fără probleme conturile și își înmulțeau cu nerușinare și în văzul lumii proprietățile imobiliare. Nu pot uita nici cât de deficitare au fost la capitolul imagine și nu doar în această privință ultimele șase luni ale celui de-al doilea mandat, luni în cursul cărora principala preocupare a d-lui Băsescu a fost impunerea ca om politic și apoi lustruirea și încercarea de scoatere la vopsea a persoanei doamnei Elena Udrea. Ale cărei malversațiuni începuseră să fie date în vileag de crema Serviciilor secrete care se pregăteau să își schimbe stăpânul.
Nu m-a mirat defel să aflu că, în sfârșit CNSAS, s-a hotărât să dea în vileag și să recurgă la serviciile justiției spre a dovedi ceea ce bănuiam cu toții. Și anume că dl. Traian Băsescu nu avea cum să fie inocent în relația cu fosta Securitate. L-am urmărit cu o acută senzație de rău zilele trecute pe sus-numitul domn Băsescu încercând să ne păcălească că habar nu avea cu ce se ocupau Contrainformațiile din instituțiile din Armată și că habar nu avea că fusese legendat și că era unul și același cu cel care ciripea și semna cu pseudonimul Petrov.
Pe de altă parte, nu pot să fiu în vreun fel de acord cu faptul că un limbut și un caracter zero, așa cum este un ins pe nume Radu Cristescu, dezgustător lătrău și aviator politic aterizat mai nou în grădina PSD-ului care deja i-a și recompensat trădarea cu un post de secretar de Stat, a contrafăcut și pus la vedere ceva ce l-ar incrimina încă și mai tare pe dl. Băsescu-Petrov. Apreciez, desigur, faptul că CNSAS, respectiv doamna Germina Nagât și dl. Mădălin Hodor, au denunțat cu maximă promptitudine contrafacerea. Una ticăloasă și de mari proporții. Nu cred însă că ajunge, Nu știu ce gânduri are în această privință și în relație cu respectivul fost amic și tovarăș de luptă Cristescu dl. Băsescu însuși. La urma urmei, este treaba domniei-sale. Corect mi s-ar părea însă ca CNSAS, ca instituție în custodia căreia se află arhivele Securității și care ar trebui să vegheze ca acestea să nu fie traficate, să îl cheme urgent în fața justiției. Pentru a se da un semnal că a le contraface înseamnă infracțiune. Nu de alta, dar în discuție se află însăși credibilitatea instituției.
Cea a d-lui Traian Băsescu nu mă interesează pentru simplul motiv că nu există.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

    • Adevărul este că Băsescu a fost un vizionar! De curând s-a completat axa București – Londra – Washington, prin întregirea celor trei capete blonde.

  1. La Judecata de Apoi a Istoriei, dl Băsescu v-a fi pedepsit exemplar. A fost după părerea mea cea mai odioasă figură politică de după ’89, un individ mai ticălos decât Ilici Iliescu, care nu a fost decât un comunist criminal. Astfel încât timp de 20 de ani am avut ca preşedinţi ai României două figuri odioase ale comunism-securismului românesc. Revenind la dl Băsescu, acuza mea principală este că nu a făcut nimic bun pentru România. Iliescu şi Năstase da, au mai făcut şi lucruri bune, de ex. au înţeles într-un târziu că direcţia României trebuie să fie spre NATO şi UE şi au procedat ca atare. Băsescu, repet, nu a făcut nimic bine ci numai rău. Principala acuză este că împreună cu Monica Macovei au dat legile justiţiei pe baza cărora a fost creată noua poliţie politică formată din DNA+SRI+o parte a Justiţiei, care poliţie politică, pretextând lupta împotriva corupţiei decretată de CSAŢ drept problemă de siguranţă naţională, a fost asmuţită contra adversarilor politici ai domnului Băsescu şi al partidului numit PD-L. Preşedinţiile domnului Băsescu au fost un nou „obsedant deceniu” al post-comunism-securismului românesc.
    Îmi este ruşine că această creatură odioasă şi ticăloasă a fost timp de 10 ani preşedintele poporului român.

    • @Lucifer – te-a investit cineva cu a da sentințe la Judecata de Apoi? :) Într-adevăr, dacă te crezi Dumnezeu, poți stabili că Traian Băsescu nu a făcut nimic bun. Dar mi-e teamă că la Judecata de Apoi n-o să-ți meargă prea bine :)

    • La Judecata de Apoi a Istoriei,Basescu va fi peste Carol I, si numai si pentru tairea salariilor bugetarilor.
      Niciun mare economist al acestei tari n-a dat o solutie mai buna in acele momente de criza,criza care deja infloreste.
      Sa vedem cine are curaj sa taie sau ne lasa la mana inflatiei,care e si mai rea.
      Basescu ,nu stiu chestia cu autostrazile,dar ma oripilase cu „Aici sunt banii d.vs.”Si ,pe unde treceai,era asfalt proaspat turnat.
      Basescu a taiat salariile,a coborat in „tenebrele” istorriei,si a creat spatii de manevra electorala ticalosilor -analfabeti din aceasta tara.

      • Care criză?! România nu voia să intre în criză, parcă asta se auzea de la Cotroceni, nu?! „Sunt bani pentru salariile profesorilor” era o altă minciună. Deciziile corecte sunt cele luate la momentul oportun, iar nu după ce te vezi cu sacii în căruță.

    • Esti istoric? Daca nu, de unde stii de judecata istoriei? Judecata o face un neica nimeni care intelege lucrurile doar prin inelul stomacal? In momentul in care aud de „taierile” lui basescu e clar cam cu ce nivel de inteligenta/oameni am de-a face. Hai sa iti spun un lucru, poate te linisteste: in acel an, ca peste tot venise criza. Tari mult mai serioase au luat masuri similare, Ce am reprosat lui basescu/boc atunci a fost ca nu au facut ceea ce tari ca Danemarca, Suedia faceau: au taiat cu 25% personalul bugetar din ABSOLUT TOATE institutiile bugetare (scoli, Universitati, Agentii). Asta trebuia facut atunci si poate nu mai sareau in capul lor mii de prosti cu familiile lor ca le taiase ceea ce tot el le daduse cu vreo 2 ani inainte.
      Ma rog, asta e discutie sterila, tehnica, de buget pe care bugetarii nu o vor intelege niciodata.
      O alta chestie rizibila: basescu n-a facut nimic dar au stat toti hastagistii si intelectualii si chiar USLinosii orbanisto-pontisti sa apere mutilarea legilor justitiei care fusesera dfacute cand??? Aoleu, in vremea lui base? Sa taiati asta ca sa-l ia istoria direct in iad.
      Din punctul meu de vedere basescu a facut foarte bine in mare parte. Doar ca poporul roman nu e demn de astfel de politicieni, ei vor pe dancila, pe ponta, pe neica nimeni fara prestanta, fara caracter, fara NIMIC, Drept dovada Romanika se afla unde se afla iar Basescu e tocmai cel votat de disapora care are un rost in niste medii sanatoase. Paradoxal, nu? Asa, pentru istorie.

  2. Cel mai mare rau facut de Basescu a fost legat de distrugerea increderii poporului in bine, a compromis ideea de dreapta, a compromis ideea de dreptate, de justitie. Basescu a avut asa mare capital de incredere, atitia oameni si-au facut sperante in el, si cu atit mai mare a fost dezamagirea. Vor trebui sa treaca generatii ca poporul sa-i mai acorde unui politician simptatie, incredere.

    • Și dacă Traian Băsescu nu distrugea ”încrederea poporului în bine”, astăzi pe cine ar fi votat poporul?

      În România nu exista dreapta nici atunci și nu există nici acum. Traian Băsescu a vândut pe post de dreapta cea mai la dreapta stângă care era disponibilă la acel moment. Iar prim-ministru a fost Tăriceanu, pentru cine are vreun lapsus.

      Poporul n-ar trebui să acorde încredere niciunui politician. În România, singurii politicieni adevărați după 1990 au fost Ion Iliescu și Traian Băsescu. Astăzi, încă nu se întrevede un al treilea.

    • Asta ti-a facut basescu? Interpretare proprie, studiu sociologic, ce e? Auzi la el…distrugerea increderii poporului…blablabla.
      Increderea e distrusa din anii ceausisti, nu din timpul lui basescu. Da, el a venit sa mai spuna adevarul in fata, adevar care ii supara tare pe romanii verzi, drept dovada l-au ales pe ponta si SULinosii lui (KJ inclus) care le spuneau mereu ce destepti, frumosi, deosebiti sunt ei, romanii verzi. E si clar asta…se vede de fiecare data cand mergi prin ROmanika…arata minunat, deh e populata de cei mai destepti si mai drepti…

  3. Eu aș lua câteva fraze din articol și le-aș introduce în manualele de istorie la caracterizarea președintelui T.B. Și le-aș citi zilnic aceste pasaje lupilor tineri și vocali cărora T.B. le-a transmis microbul cacealmalei dâmbovițene (Tomac, Funeriu, Paleologu etc.), pentru care a strâns bani murdari Blaga (o să scrieți și despre el în curând!) și cărora le-a ținut spatele sfânta justițiară Macovei.
    Despre rușinea produsă marilor valori intelectuale ale țării, tăcere. Doar Gabriel Liiceanu și-a pus ceva cenușă-n cap. Restul (Baconschi …) tac. E totuși nedrept că nu pomeniți despre alte mari valori (Cărtărescu, Pleșu …) care s-au prins repede că o tobă mare este totuși un obiect gol pe dinăuntru.

    • Vai…cum le mai stii tu pe toate. Si ce bine rezoneaza individul autor cu tine…sa va tineti. Noroc ca istoria nu tine cont de neici nimeni ca voi si va consemna cel mai probabil altceva…la nivelul scarii istorice. Oameni mici, ca voi va oripilati de amnte, tigari, bautura fara a vedea fisa postului. Churchill era cel mai betiv, afemeiat, disgratios, Istoria l-a consemnat insa pentru calitatile lui politice. Restul e cancan de oameni saraci cu duhul…

  4. Faptul ca un document a fost falsificat pentru a arunca cu gunoi la inceput de proces imi arata ca de fapt este nevoie de multa galagie in jurul lui Basescu.

    odata ce cetateanul este aburit in felul acesta – uite este si apoi uite nu mai este documentul – iar o serie intreaga de oameni compromisi arunca cu ce doresc ei imi arata ca se doreste ca abureala asta sa ne cuprinda pe toti…

    Zic, cu multa liniste in suflet, PASS!
    au revoir!

  5. Stia el ce trebuia stiut, e vorba de Nicusor Dan, de a refuzat sa accepte functia de viceprimar, desi iin urma alegerilor ar fi avut dreptul.

    Citind unele comentarii, te poti edifica cine sint privitorii Antenei 3, a canalului Ghita tv ori a lui Cristache de la Romania 9.

  6. Cei mai aprigi critici ai d-lui T Băsescu sunt tocmai foștii „camarazi”.

    Nimeni dintre cei care au înțeles meseria/fosta ocupație a d-lui T Băsescu nu putea să creadă că nu a fost apropiat de serviciile secrete. Nimeni. Cetățenii care l-au votat au știut, iar ” buna parte a marilor valori intelectuale ale țării” care i-au fost alături, ori încă îi sunt, erau perfect conștiuenți că „nu avea cum să fie inocent în relația cu fosta Securitate”.

    Doar că „în vremea domului T Băsescu”, fostul colaborator al Securității, Justiția a început să-și găsească independența, mecanismele „checks&balances” din statul român au început să se consolideze, iar cleptocrația instalată după 1989, formată din membrii din rândul al doilea ai Securității și PCR, a fost afectată. România s-a apropiat de Uniunea Europeană și NATO.

    Dl Băsescu a încălcat, însă, principiul „noi între noi nu ne atacăm”, respectat de multe decenii de către nomenklatură și ulterior de cleptocrație.

    De aceea sunt astăzi atât de violente atacurile orchestrate de foștii tovarăși de drum împotriva d-lui T Băsescu.

    Deși nu este un personaj politic foarte iubit, este unul care a văzut persoane foarte apropiate, inclusiv pe fratele domniei-sale, suferind condamnări, ori fiind cercetate penal, adică, simțind efectele Justiției pe care chiar dânsul a sprijinit-o.

    Falsul document incriminator a mai apărut în spațiul public într-un mod la fel de penibil. De fapt, publicarea lui a precedat apariția unora cât se poate de reale. Acum, el reapare, foarte posibil pentru a diminua impactul public al unor dovezi reale, ori a sentinței judecătorești care să confirme ceea ce de fapt se știe de către toată lumea, anume că dl T Băsescu a fost apropiat de Securitate. Ei, și?! Nici nu se putea să nu fie!

    Probabil documentul este re-publicat chiar de apropiați ai d-lui T Băsescu…

    • Asa e cand istoria se judeca din perspectiva momentului actual si nu din perspectiva momentului pe care il judeci.
      „cei care au înțeles meseria/fosta ocupație a d-lui T Băsescu” stiau ca prin fisa postului are niste obligatii de serviciu si nu-si bateau capul prea mult pe tema asta. Una dintre ele, care ii conditionau mentinerea job-ului era ca, raportul pe care il prezenta (la intoarcerea in tara, semnat cu nume si prenume, trebuia sa „bata” cu raportul/rapoartele celui/celor care nu semnau cu nume si prenume. Mai pe scurt, raportul comandantului nu putea sa contrazica raportul informatorilor care semnau cu pseudonim.

      Mai putin se bate moneda pe activitatea acelora angajati direct, incadrati cu grade, pe statul de plata (exemplu la intamplare dom profesor colonel sau general Voiculescu), cei care ii angajau pe „anonimi”, sau celor care faceau parte din elita „forului tutelar” recte pcr, si care isi subordonau structurile informative, fiecare la nivelul lor.
      Nu am auzit sa fi fost interogat iliescu despre raporturle sale cu securitatea in calitate de prim-secretar judetean PCR, deci sef politic inclusiv al comandantului securitatii pe judet, … in afara de lamentarile lui de marginalizat, ca s-a bucurat de o atentie speciala din partea sefului sau direct, care se simtea vezi-doamne concurat fiindca intinase idealurile nobile.
      Toti gargaragii din psd care fac mare caz pe tema securistilor o fac, avand in suflet nostalgia ca nu mai e ca pe vremuri, cand securitatea asculta de ordinele pcr (deci de ei, daca ar mai fi posibile vremurile de-altadata).
      Tocmai acum, cand au si ei puterea nu mai au la indemana asa ceva cum era securitatea pe vremea cand ei ar fi fost abia niste bieti aspiranti din randul 2 sau 3

      • ‘…. raportul pe care îl prezenta la întoarcerea în tara..’

        Ma refeream mai degrabă la reprezentanta Navrom de la Anvers.
        Pe de alta parte, asa cum am anticipat, sentința a confirmat colaborarea, prin urmare, efectul documentului incriminator fals s-a dorit a fi, cel mai probabil, de atenuare a impactului public. Oricum, subiectul revine periodic în presa, iar ciorba este reîncălzită.

        Dar, la fel ca în cazul oricărui politician, în mod onest, trebuie avute în vedere atât acțiunile sale socialmente pozitive, cat și cele negative, altfel evaluarea activității sale este incompleta și ne-credibila, căpătând caracter manipulatoriu pentru opinia publica.

        Vreau sa spun prin asta și ca sunt de acord, firesc este sa analizam faptele inclusiv din perspectiva momentului istoric, dar nu-i găsesc scuze pentru colaborarea cu Securitatea.

        Insa despre asta știam, ne-a spus cam tot ce era de spus CV Tudor și funcțiile pe care T Băsescu le-a îndeplinit înainte de 1989, iar cetățenii romani și-au asumat acest lucru atunci când l-au votat. Alegându-l, bunăoară, dintre cei doi foști comuniști și membri ai aparatului nomenclaturist, dintre care unul s-a dovedit a fi un lider al grupului infracțional de tip mafiot care a capturat statul. Si, cu toate ca dl Băsescu a fost considerat răul cel mai mic, s-a văzut ulterior ca România și-a continuat parcursul euroatlantic, inclusiv cu sprijinul domniei-sale.

  7. Domnilor, dar de faptul că dacă nu era Băsescu nu era LCK nu zice nimeni nimic? Chiar aşa, mâlc, mâlc? „a compromis ideea de dreptate, de justitie”…Băsescu a compromis-o? Zău? „Iliescu şi Năstase da, au mai făcut şi lucruri bune, de ex. au înţeles într-un târziu că direcţia României trebuie să fie spre NATO şi UE şi au procedat ca atare.” Serios? Băieţi, mai uşor cu şamponul ăla pe creier!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro