joi, martie 28, 2024

Bastionul croitorilor, palatul politicienilor, cartelul berii

Competiția liberă e sursa bunastării

Afirmația de mai sus e atât de evidentă incât mi-e frică  cititorule că te vei opri din citit aici. Continuă te rog pentru că vor urma și elemente noi. Hai totuși să ne reamintim câteva exemple: în anii ’80 când singurul producător de automobile care putea vinde pe piața românească era Dacia, erau pline străzile de Dacii, același Renault 12 copiat în anii ’60.  In anii ’90, când consumatorii au inceput sa aibă mai multe opțiuni, uzinele Dacia au venit cu Dacia Nova si SuperNova,  două concepte inovative. Așadar după ce timp de 20 de ani uzinele Dacia au produs același model cu mici variațiuni (1969-1989), când s-a deschis piața au decis sa inoveze: Dacia Nova in 1995. Celor care vor spune ca munca la Dacia Nova a început încă din 1985, eu le răspund: consumatorului nu-i pasă când a început munca la conceptul nou el știe când a apărut pe piață. Pentru mai multe detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Automobile_Dacia_S.A.. Data viitoare când ieșiți dintr-un supermaket, uitați-vă în plase și amintiți-vă de alimentările comuniste cu etern prezenții ”creveți” (de fapt ”krupuk”). Pentru cei tineri, uite două link-uri:http://www.youtube.com/watch?v=ECmWYTMNz-Y http://fr.wikipedia.org/wiki/Krupuk). Competiția liberă are nevoie și de domnia legii (altfel spus reguli clare) și de protecția celor inventivi. Cei care sunt acum uimiți că în Olanda se danseaza pe Inna trebuie să privească 16 ani în trecut. În toamna lui 1996 am parăsit țara și am revenit în vara lui 1997. Când am plecat, la radio erau aproape doar melodii străine. La întoarcere, doar muzică românească. Căutând, am aflat explicația: Legea drepturilor de autor (promulgată în martie 1996), a început să-și facă efectul. Celor care au impresia ca Uniunea Europeană e o ”entitate socialistă” le aduc aminte că acțiunile sale au fost în mod consecvent spre liberalizarea piețelor si spargerea cartelurilor. De exemplu, olandeza Nellie Kroes i-a lovit pe trei producători olandezi de bere cu amenzi uriașe pentru că au stabilit prețurile împreună formând un cartel: http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/6566827.stm.

Votanții sunt incompetenți și nu-și dau seama

Nu, nu doresc să propun limitarea dreptului de vot, doresc liberalizare. Să citim mai departe. După cum a aratat un studiu (http://www.dailymail.co.uk/news/article-2108341/Is-reason-democracy-work-Study-humans-dumb-pick-right-person-lead-us.html ) oamenii obișnuiți nu au competențele necesare pentru a aprecia si ințelege care candidat are soluția corectă la întrebările arzătoare ale momentului. De exemplu, când un  candidat propune control asupra tranzactiilor financiare, omul obișnuit nu știe dacă asta e o idee bună sau nu. Mai mult, chiar și un proiect care pare rezonabil, cum ar fi construcția unui centru comunitar pentru tinerii fără locuri de muncă e chestionabil: de unde au fost luate fondurile? Ce alte activități, investiții ar fi putut fi făcute cu acei bani? Cum a fost decizia luată? Din cauza că alegătorul nu poate evalua corect discursul politic, democrația este mai mult o asigurare împotriva dictaturii decât siguranța unor lideri cu viziune. Dar să nu ne întristăm prea tare: multe democrații sunt conduse de mediocri. Domnul Boc a introdus programul Prima Casă, program care menține sus în mod artificial prețurile la imobiliare. Programul Prima Casă e de fapt o subventie de la bugetul de stat (adică din buzunarul nostru) a profitului băncilor. USL, prim programul său de guvernare, dorește prelungirea programului Prima Casă. Liderii olandezi s-au trezit de-abia după spargerea bulei imobiliare că neimpozitarea dobânzii la multitudinea de ipoteci exotice nu e bună și trebuie schimbată. Dar, atenție, au schimbat legea recent! Angela Merkel încearcă să ne convingă pe toți europenii să creștem după modelul Germaniei, adică prin export. E o mică problemă aritmetică cu această solutie: nu putem avea toți excedent comercial, în afara situației in care o civilizație extraterestră are nevoie de produsele pamântenilor. Obama vorbește despre ”money multiplier effect”, efect care a fost infirmat empiric demult (vezi http://www.debtdeflation.com/blogs/2009/09/19/it%E2%80%99s-hard-being-a-bear-part-five-rescued/ și http://research.stlouisfed.org/fred2/series/MULT). Pe scurt, nu suntem chiar singurii cu lideri așa-și-așa.

Partidele sunt un cartel

Am văzut că noi alegătorii nu avem cunoștințele necesare ca să apreciem calitatea promisitunilor făcute de politicieni. Un bai foarte mare e că politicienii sunt sfătuiți de consilieri economici care nu înțeleg ce se întâmplă, insă asta voi discuta cu altă ocazie. Totuși dacă ne gândim bine, nu ne pricepem la mecanică insă avem mașini performante. Nu ne pricepem la propagarea undelor prin cabluri coaxiale insă avem televiziune prin cablu. Nu știm multe despre tehnologia de producere a micro-chip-urilor insă avem calculatoare care merg bine. Nu ne pricepem la industria alimentară, insă în general cumpăram produse bune. Iar dacă tot am menționat de greșelile lui Obama, Merkel și a politicienilor olandezi, parcă tot i-aș prefera lui Ridzi, Antonescu și Blaga. De ce în alte domenii în care trebuie să facem alegeri ele sunt în general corecte, dar în politică sunt greșite? Ați ghicit: competiția liberă. Au fost mulți producători de automobile în trecut, chiar și după toate fuziunile și achizițiile au rămas numeroși. Nu trebuie să știi mecanică pentru a face o alegere bună. Reputația mărcii te ajută: Honda și Toyota sunt cele mai fiabile, Ford e inovatoare și plină de echipamente, și tot așa. Dacă producătorii actuali își fac de cap, nu e nici o dramă, vin alții care le vor lua locul. Care e situația pe ”piața politicului”?

Cea mai mare jignire care poate fi adusă alegătorului ce nu votează e că ar fi ”nehotărât”. Nu, cei care nu votează  sunt cât se poate de hotărâți, știu exact ce doresc, însă  acel ”ceva” sau ”cineva” nu i-a cerut votul. Sunt atât de hotărâți asupra a ceea ce doresc, încât nu pot fi păcaliți să voteze ”răul cel mai mic” sau să voteze pentru a ”nu ieși celălalt”. De ce nu apare acel partid? Unul dintre motive e simplu: la noi în țară condițiile de înființare pentru partidele noi sunt extrem de restrictive: e nevoie de 25000 de semnături din 18 județe. Pentru o comparație cu situația din alte țări europene, vă invit să consultați fișierul atașat, rezultat al unei cercetări finanțate de Dan Mașca, proprietarul REEA, un votant hotărât (http://blog.inmures.ro/wp-content/uploads/2012/12/TABEL_conditiideinfiintarepartide1.pdf). După cum se vede, in România barierele puse celor care doresc să înființeze partide politice sunt mari, mai ceva ca în Ucraina. În Olanda de exemplu, e nevoie de trei oameni pentru a înființa un partid politic. Cel mai simpatic e cazul Spaniei, unde nu se vorbește de nici un număr minim de membrii fondatori, însă cum legea se referă la ei la plural, deducem că trebuie să fie minim 2. Mulți vor spune că în multe țări cu tradiție democratică există un sistem bi-partit care conferă stabilitate.  După cum vedeți în exemplul Angliei, cele două partide mari nu sunt rezultatul restricțiilor puse în calea formarii de partide politice. Iar viața lor politică e mult mai dinamică decât a noastră (vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_political_parties_in_the_United_Kingdom). O țară ca și Olanda e foarte ok cu 11 partide în parlament, dintre care 50Plus (partidul celor de peste 50 de ani), Partidul pentru Animale, Uniunea Creștină.  De exemplu, olandezii cu noul lor parlament ”disfuncțional” au trecut rapid la corectarea greșelilor din metodologiile de acordare a creditelor ipotecare, corecții care vor împiedica pe viitor apariția noilor bule imobiliare (din păcate link-ul e doar în olandeză, folosiți google translate http://www.wegwijs.nl/artikel/2012/11/hypotheken-2013-voor-dummies). Parlamentul și guvernul României, cu sprijin solid, ne-fragmentat de partide mici si enervante, continuă programul Prima Casă, program anti tineri și anti economic, deoarece are ca scop menținerea la cote înalte a prețurilor la imobiliare spre beneficiul băncilor care finanțează cumpărarea lor (http://www.curierulnational.ro/Opinii/2012-11-29/Prima+Casa,+ultimul+iglu).

Politicieni, spargeți cartelul!

Deseori instituții care au frânat progresul au o imagine bună. Una dintre ele este breasla. Când auzim de Bastionul Croitorilor din Cluj sau Bastionul Măcelarilor din Târgu Mureș ne gândim la orașe medievale înfloritoare datorită breslelor. Ceea ce pare intuitiv corect, e totuși greșit. Ce era o breaslă? Pe lângă rolul de asociație profesională, era un cartel. Așadar pentru a fi croitor în Clujul medieval aveai nevoie de o ”licență”. Ceea ce însemna prețuri mai mari pentru cetățeni și putere financiară mai mare pentru breasla croitorilor. Bastionul Croitorilor din Cluj a fost cladit practic cu banii clujenilor care au platit hainele la supra-preț și nu cu ”banii breslei”. Un exemplu extrem al acestei concentrări monopolice de putere politică e partidul unic. Partid care ne-a dat Palatul Parlamentului, acest simbol al breslei partidelor politice, mai enorm decât orice turn medieval. Acum că avem un învingător clar în alegeri, cerem politicienilor ajunși in parlament să schimbe legea partidelor politice în direcția relaxării drastice a cerințelor de înființare a partidelor politice. Cu o piață politică liberalizată nimeni nu va suspecta ca cei de la putere nu sunt reprezentativi pentru tot poporul.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. un articol util dupa altele in care john wayne ne ameninta cu pistolul din california.
    insa cum poti sparge monopolul cind legiuitorul este vuvuzela cartelului.
    e ca si cind ai arunca in ring un amator rahitic impotriva unui boxer profesionist de super grea sperind ca primul sa cistige prin ko. probabil ca educatia ramine solutia care ar putea face posibila restauratia valorilor. dar e o cale anevoioasa si sint destui prosti care privind in jur se simt confortabil.

    • Buna ziua Vlad A. , ai perfecta dreptate ;). Propun sa stam acasa. Sa le platim taxele si sa nu facem nimic. Sigur ca este treaba parlamentului sa schimbe sistemul legislativ, dar in acelasi timp este la fel de important sa existe oameni, care le cer aceste schimbari.
      Din punctul meu de vedere motivatia actiunii subsemnatului este data de faptul ca avem un baiat de 12 ani si fata de el nu am nici un fel de justificare, asa cum parintii si bunicii mei au avut in perioada comunismului ceausist.
      Noi nu putem spune ca nu am putut vedea cei din UE mai dezvoltati putin decit noi cum fac de ei pot avea usor un partid care prin competitie reuseste sa schimbe usor plecind de la firul ierbii, din comunitatea in care traim.
      Noi nu putem sa spunem ca nu stim cum fac unii sa aiba educatie mai buna sau sistem de sanatate mai bun.
      Asa ca raspunsul ce il dau baiatului meu este simplu : cit am putut am incercat sa prezint impreuna cu oameni ca Adrian Muresan idei si mai ales studii unice realizate de tineri din zona academica.
      PDFul dat ca link in articol este o sinteza a unui studiu finantat de o firma privata si realizat de o echipa de tineri cercetatori din zona academica, care au sansa sa lucreze la primul studiu comparativ de acest gen din Romania postdecembrista.
      Aceasta schimbare de lege a partidelor si a alegerilor este si in favoarea oamenilor valorosi din partidele mari parlamentare.
      Stii de ce ?
      pentru ca orice competitie intr-o piata libera, in care orice om cu drept de vot, fara sa fie super bogat sa poata intra, scoate la suprafata si oamenii valorosi ai partidelor mainstream.
      Sunt sigur ca vor fi parlamentari care vor sustine aceste schimbari.
      Sunt sigur ca nu este nimic usor de construit in lumea asta si ca asa cum noi am invatat sa scriem si sa facem integrale in ani de zile de cind ne-am nascut, tot asa se face si un lobby.
      Important este sa il incepem si sa il facem cit se poate de transparent si profesionist.
      Daca tu doresti sa sprijini cu idei si sugestii si chiar lobby la parlamentarul din colegiul tau esti binevenit.
      La fel sunt apreciate si criticile ;)
      Spor la succese !

      • Intr-un fel Vlad are dreptate. Daca vrei sa-l contrazici, extrage din articol paragraful unde se descrie concret cum ar putea fi puse in practica aceste idei in contextul politic actual. Cine, unde si de ce ar face un prim pas. E plin contributors de idei utopice care nici macar nu vor ajunge la urechile celor care au puterea sa le puna in practica si oricum este extrem de improbabil sa aiba si intentia.
        Sa faci lobby la parlamentarul din circumscriptia ta este o solutie? Desigur, ar trebui incercat, dar stim cu totii care sunt sansele sa reusim. Si atunci? Care este urmatorul pas? Cum il convingi pe acest parlamentar? Cum convingi inca 300 ca sa poti efectiv schimba legea? Cum convingi 400 si apoi jumatate de tara daca trebui sa schimbi constitutia?

        • Aveti dreptate ca articolul nu contine indicatii de actiune imediata. Insa contine trei elemente: o identificare a unei probleme „tehnice” a a politicului (legea partidelor politice) spre deosebire de abordari gen „segmenul X al societatii e de vina. Apoi, nominalizarea cu nume, prenume, adresa, a unui om care s-a apucat sa munceasca la aceasta problema folosind timpul si energiile proprii. Puteti sa va alaturati. In final, termin cu un indemn catre politicieni sa schimbe legea, ei doar pot sa o faca. Aici mai scriu (asadar probabil mai citesc) si politicieni, asadar mesajul nu e doar in gol. Citind comentariul dv. ma bucur sa vad ca ati evaluat deja cateva posibilitati de actiune.

    • evident ca nu pe cale amiabila se sparge Uniunea Purtatorilor de Linguri de Lemn. Monopolul trebuie spart de justitie pe calea atacului de la Consiliul Concurentei sau de la simplul cetatean. Judecatorul poate decide daca interesele mele au fost lezate de faptul ca nu pot cumpara o lingura de lemn de la cine vreau eu.

  2. Ar trebui vorbit si de sumele de bani care trebuie depuse ca garantie de candidati (ce sanse mai au cetatenii saraci care vor sa-si reprezinte semenii?), de conditiile imposibile puse candidatilor independenti pentru a-i scoate din joc ( 2 randuri de semnaturi +date personale -ambele in ORIGINAL, necesare pt acceptarea candidaturii, etc.) Jocurile sunt facute de partidele mari pt a scoate eventuali competitori mici dar mai credibili din joc. Se merge la blat si la optiunea alegerii „raului cel mai mic” -singura oferita votantilor. Acum se folosesc de tampenia unor articole din legea electorala care a permis o inflatie de parlamentari (ce rost mai are reprezentarea la un anumit nr de cetateni nu stiu, de vreme ce e ignorata cu rafinament) pentru a reintroduce locurile caldute pe lista. Sunt de acord cu votul ep lista numai daca am posibilitatea sa stabilesc eu ca votant oridena candidatilor (cum este permis si in alte tari, nu smekerii de pe primele locuri care dau spaga mai mare si fura mai cu spor) … independentii nu au voie sa intre in jocul politic prin diverse bariere dar cand trebuia radiat PDL ca nu-si depusese in termen modificarea de statut nu s-a facut nimic. Nici acum nu stim cati din cei 500.000 de romani cu acte expirate mai exista in realitate (morti, etc.) pt ca nimeni nu s-a dus sa le dea un avertisment sau amenda ca nu si-au facut CI… tara lu’ peste

  3. Întru totul de acord cu dumneavoastră in ceea ce priveşte rolul nociv al cartelurilor asupra economiei şi pieţelor precum şi asupra asimilării alianţelor politice şi înţegerilor [secrete sau nu] transpartinice cu practicile de tip cartel ce ar viza consolidarea condiţiilor unui status quo cu valenţe de oligopol sau chiar monopol.

    Dar nu şi cu această aserţiune:
    „Celor care au impresia ca Uniunea Europeană e o ”entitate socialistă” le aduc aminte că acțiunile sale au fost în mod consecvent spre liberalizarea piețelor si spargerea cartelurilor.”

    Nu numai că UE este într-adevăr o entitate socialistă, dar actuala ei conformaţie se datorează unor înţelegeri subterane intre reprezentanţii unor state şi cei ai unor industrii „strategice”, acorduri niciodată neplebiscitate la scară continentală [cu excepţia Irlandei], care au augmentat structurile şi puterile unui cartel originar. Inainte ca UE să poarte identitatea actuală pseudo-statală [deşi nici acum nu şi-a definitivat personalitatea juridică proprie unui stat federal], asocierea interguvernamentală purta numele de Comunitate, de pildă Comunitate a Cărbunelui şi Oţelului, iar temeiul şi izvorul politic al acordurilor încheiate între acele guverne nu era voinţa cetăţenilor ori a naţiunilor, ci interesul şi voinţa unor corporaţii, iar rezultatul in mod evident era un Cartel gigantic transfrontalier, care depăşea in ambiţii strămoşul său german, iG Farben.

    În timp structurile centrale ale Cartelului comunitar au căpătat o propensiune politică, sub influenţa unor teoreticieni federalişti sau internaţionalişti, arhitecţi de carteluri publice [da, există şi carteluri publice, nu numai private, şi, de obicei îs mult mai dăunătoare]. de pildă John Atkinson Hobson, Karl Kautsky, Altiero Spinelli. De aici şi socialismul actual al UE: redistributivism, planificare economică centralizată, subvenţionare încrucişată a unor ramuri economice, socializarea pierderilor sectorului financiar şi mai recent tentativa de socializare a pierderilor şi datoriilor statelor membre. desigur, socialismul Uniunii nu este socialismul totalitar de tip bolşevic, acţiunea sa de subordonare a pieţelor şi capitalurilor private fiind nonviolentă, insidioasă, lentă.

    Printre pîrghiile utilizate de Cartelul european pentru şubrezirea corporaţiilor private se numără şi cea pecuniară, probabil cea mai importantă metodă de aliniere, iar aici semnificative sînt amenzile dictate sub pretextul protejării pieţei comune de tentativele şi actele de cartelizare întreprinse de companiile private. Teoretic sună bine, în realitate cuantumul acestor amenzi, procedura intruzivă şi abuzivă -ce exclude paşii şi sancţiunile nonpecuniare intermediare- precum şi discriminarea şi arbitrariul ce caracterizează majoritatea anchetelor Comisarilor de concurenţă au cauzat mari pagube industriei europene, a dezechilibrat pieţele şi împins in zona roşie a falimentului multe din firmele de prestigiu ale Europei. De ce? pentru că, in actuala economie globalizată, aceste companii se află la rîndul lor in competiţie in aceeaşi ramură economică cu alte firme noneuropene, in special asiatice, ce nu sînt nici obligate să îndeplinească aceleaşi condiţii rigide, in special legate de mediu şi de drepturile sociale, şi nici supuse aceluiaşi regim drastic contravenţional.

    Comisariatul pentru concurenţă este notoriu pentru acţiunile sale ridicole, pompieristice orientate împotriva capitalului european şi american. Există un soi de competiţie internă între departamentele acestui organ ilfpetrovian: cine taie amenda cea mai mare din istoria lumii. Birocraţii zeloşi anunţă lunar cu un ton glorios demantelarea unui nou cartel industrial european, şi binenţeles, amezile de rigoare in valoare de zeci şi sute de milioane de euro. am aflat astfel de „veritabile” grupuri mafiote ce stăpîneau piaţa fermoarelor, pe cea a vopselelor, care manipulau pe căi oculte lifturile nevinovate ale populaţiei, sau care obligau bieţii europenii să bea bere la un preţ reglementat de către producătorii privaţi.

    In schimb, atunci cînd venea vorba de investigarea unor manevre dubioase ale unor corporaţii gigant din Rusia sau China, Comisariatul cel viteaz se remarca prin tergiversare şi muştruluieli blajine, pasămite o companie precum Gazprom, monopolistică prin definiţie, poate fi ţinută in frîu prin vorbă bună de mătuşică, eventual, cînd mai sare pîrleazul sau vreo mare, invitată un ceai cu fursecuri pentru o urechere.

    • Ati atins un punct mai avansat cu care sunt de acord: si intelegerile dintre partide, gen coalitie de guvernamant, acord pentru modificarea legii partidelor, etc sunt actiuni ce ar trebui sa cada sub incidenta unor legi anti-monopol. Nu si aliantele pre-electorale in opinia mea. Solutii mai aventuroase ar fi: partidele sa ia independent portofolii si sa dea legi in domenii anume fara a colabora. De exemplu, USL sa ia 60% din portofolii si sa le administreze cum crede de cuviinta, iar PP-DD un portofoliu-doua pe care sa-l administreze autonom si tot asa. Despre Europa anti-business, cred totusi ca Europa pre-UE era mai protectionista si mai socialista decat cea post-UE. Ca evolutia nu a fost suficient de radicala, probabil ca da. Iar la socializat pierderi SUA e campioana, sefii bancilor de acolo nu au fost nici macar limitati in bonus-uri dupa ce bancile pe care le-au adus la faliment au fost salvate. Macar in Olanda de exemplu, bancile care au fost nationalizate sau ajutatea au fost controlate incat unele excese salariale sa fie inlaturate. Ca guvernele sunt prea mari si bagarete da, e adevarat, iar micsorarea rolului guvernului in viata noastra se va face prin constientizarea faptului ca guvernul nu da ci redistribuie luand un procent.

  4. Excelent articol, domnule Muresan!

    Chiar ma intrebam cand (si mai ales daca) voi citi vreodata pe acest sit un text care sa atace raul mai spre radacina, in loc de a incerca sa demonstreze ca jaful USL este mai nociv pentru tara decat jaful PDL… sau altfel spus, ca romanii n-au ales bine clanul mafiot caruia sa-i plateasca taxa de protectie.

    Recunosc, am o singura nedumerire: nu inteleg de ce sunteti pornit impotriva cartelurilor? Atentie, nu ma refer la cele impuse prin lege ci la cele infiintate in mod voluntar de catre producatori. Sau mai precis, de ce considerati ca penalizarea acestora denota o atitudine liberala, cand realitatea este exacta opusa?

    Oricum, „la mai multe” asemenea articole! Si poate ca atunci cand ne va ajunge tuturor cutitul la os veti scrie si articolul pe care il astept: unul care va ataca raul chiar de la radacina, contestand insasi necesitatea de a ne lasa condusi de catre altii!

    • As fi de acord cu limitarea actiunilor anti-monopol in business daca ar fi facuta in paralel cu impozitarea profitului reinvestit. Ne-impozitarea profitului reinvestit dupa cum observa Milton Friedman, stimuleaza firmele sa creasca in mod grotesc in multe domenii, usurandu-le urcusul catre o pozitie dominanta. (Si) De aceea e nevoie de legi anti monopol. Daca profitul reinvestit ar fi impozitat, firmele mici nu ar fi intr-o pozitie defavorizata din start fata de firmele mari. Cat despre atacatul raului de la radacina, sunt de acord cu dv. ca mecanismul politic trebuie radical reformat si nu doar la noi in tara. Liberalizarea pietei partidelor e doar un mic pas in aceasta directie.

      • Mi-e teama ca aici ne situam pe pozitii divergente. Concret, consider ca profitul ca atare nu ar trebui impozitat deloc, ar trebui impozitata doar cota distribuita actionarilor, aplicand cota aferenta sumei totale trecute in declaratiile de venit.
        De fapt, daca este sa spun lucrurilor pe nume consider ca orice impozit dependent de venit este anormal, indiferent daca este progresiv sau cu cota unica, si ar trebui inlocuit printr-o taxa individuala de valoare fixa.
        Presupun insa ca nici cu acest lucru nu sunteti de acord (si uite-asa s-a dus si speranta mea privind un articol mai radical…).

        • Acel impozit unic e un fel de asigurare sau platit de servicii, de exempu apararea. Insa daca vine un invadator de exemplu, cel cu o firma de 100 milioane are mai mult de pierdut decat cel care are un bordei. Asa ca m-as astepta sa fie mai dispus la cheltuieli pentru a-si apara situatia in care se afla.

          • Vechiul argument cu cel care „are mai mult de pierdut”…

            Taxele si impozitele sunt plata pentru servicii care nu pot fi platite in mod direct si ca atare ar trebui legate exclusiv de efortul depus de catre prestatorul de servicii. Altminteri ajungem in situatia in care spalatul unui Mercedes ar costa mai mult decat spalatul unei Dacii, transportul unei lazi de vin ar fi tarifat in functie de evenimentul la care se destupa sticlele iar costul abonamentului de telefonie mobila ar depinde de valoarea afacerilor discutate telefonic.
            Desigur, si eu ma astept ca posesorul de Mercedes sa aleaga o spalatorie manuala, organizatorul unei nunti sa solicite (si sa plateasca) un serviciu de curierat iar omul de afaceri sa prefere un abonament care sa ofere toate facilitatile… sau asa cum ati scris, „sa fie mai dispus la cheltuieli”. In schimb, nu sunt de acord sa fie OBLIGAT s-o faca!

    • Foarte buna ideea. Si daca ne strangem 500 de mii tot ne propulsam reprezentantii in parlament. Ar insemna un 6% la o prezenta la urne ca cea de la alegerile din 9 decembrie. Dar macar stim ca votam niste oameni cum trebuie nu pe Blaga si Udrea sau Becali si Antonescu care chipurile ar trebui sa fie toti reprezentanti ai dreptei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Muresan
Adrian Muresan
Deține un doctorat în fizică de la University of Chicago și a lucrat în diferite domenii de cercetare cum ar fi imagistică în cancer, pudre de lactoză folosite în aparatele pentru tratarea astmei, interacții dintre lipide și proteine, industria alimentară și industria cosmetică.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro