Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Boala raportărilor de producții record la hectar

Doi Mici si un Anc februarie 6, 2019 Educatie, Opinie
20 comentarii 1,674 Vizualizari

Acum un an, Ministerul Cercetării și Inovării (MCI) publica pe site-ul oficial un comunicat cu titlul „Progres în inovare recunoscut la nivel mondial. România a urcat pe Locul 42”. Se făcea referire la Global Innovation Index 2017 (GII) care arăta, într-adevăr, un salt de patru locuri față de 2016. Lucru lăudabil am zice, atâta doar că locul respectiv ne punea (din nou) la coada Uniniunii Europene, surclasând doar Grecia la acea vreme. Se spunea, de asemenea, cu emfază, că România a obținut un scor de „39,2 pe o scară de la 0 la 100” la capitolul „hotspoturile invenției”. Atâta doar că „Rep. Moldova a obținut 48,7 puncte, iar Kazahstan 58,1. Cu alte cuvinte, suntem în declin.” – extras din comunicatul Ad Astra ce cataloghează Raportul de final de an al MCI ca „între laudă de sine și fake news”.

Anul acesta Ministerul Cercetării publică un comunicat în care apelează la un alt clasament care vizează inovarea, cel realizat de Bloomberg, nu cel larg acceptat la nivel mondial – Global Innovation Index, realizat de experți ai Universității Cornell (SUA), INSEAD (The Business School of the World) și WIPO (World Intelectual Property Organization). Lista experților în domeniu care au participat la elaborarea documentului poate fi consultată în Anexa 5 a celui mai recent raport (2018).

Clasamentul Bloomberg include 60 de țări, în timp ce GII include 126, fiind deci mai comprehensiv și un etalon mai bun la nivel mondial. Chiar dacă în GII suntem în treimea superioară, tot la coada Uniunii Europene suntem, fiind surclasați chiar și de țări precum Republica Moldova, Vietnam și Ucraina.

De ce face Ministerul jongleria aceasta în privința clasamentelor? Pentru că în raportul GII din 2018 am căzut pe locul 49 (de pe 42), adică stăm chiar mai rău decât eram în 2016, an la care se raportau cei de la MCI anul trecut ca să arate cât suntem de tari.

Haideți totuși să ne uităm la rubricile relevante pentru cercetare și dezvoltare ale clasamentului realizat de Bloomberg. Doar două dintre cele șapte categorii sunt cu adevărat importante pentru a clasifica cercetarea și dezvoltarea dintr-o țară. Una este „R&D Intensity”, categorie în care ne aflăm pe locul 55 din 60 de țări, iar cealaltă este „Researcher Concentration”, categorie în care ocupăm fruntașul (Not!) loc 47/60. S-ar mai putea argumenta că încă o categorie este relevantă, anume „Patent Activity”, în care ocupăm locul 24, însă suntem rezervați în această privință. În notele de subsol este explicat că acea categorie include și patentele naționale (adică cele de la OSIM) motiv pentru care suntem rezervați în utilizarea ei cu scopul de a măsura inovarea în România. Știți foarte bine de avântul cu care românii participă la Salonul de Inventică de la Geneva … La fel de bună participare avem și când vine vorba de a completa formulare pentru brevete naționale, care colectează ulterior praful de cele mai multe ori. Vă provocăm să găsiți un brevet OSIM care să fi adus inventatorului 100.000 EUR câștig, adică să fi fost destul de valoros în industrie pentru a fi cumpărat de companii.

Deci, două categorii mari și late în care suntem pe locurile 55/60, respectiv 47/60. În ambele categorii suntem depășiți de țări precum Bulgaria, Serbia sau Croația, ca să ne referim doar la „țările vecine și prietene” din Europa Centrală si de Est.

Din punctul nostru de vedere, chiar și acest clasament realizat de Bloomberg arată că cercetarea, dezvoltarea și inovarea din România se situeaza undeva în colbul tobei de eșapament (cel puțin a UE).

Când veți lăsa bătutul cu pumnul în piept, laudele și naționalismele nefondate? De câte semnale de alarmă mai aveți nevoie pentru a înțelege că nu suntem deloc fruntași în acest domeniu, ci ne afundăm în prăpastie pe an ce trece? Cănd vă va fi clar că pe zi ce trece avem de recuperat tot mai mult, indiferent de clasamentul folosit?

PS: Puțină consecvență, vă rugăm, dragi meciști. Dacă pornim să ne dăm mari cu GII, atunci cu acesta să rămânem; nu tot schimbăm măsura, doar ca să crească producția la hectar.

  • Autori: Octavian Micu, Mihai Miclăuș si Lucian Ancu
  • Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



    Currently there are "20 comments" on this Article:

    1. Alexa spune:

      Problema productiilor la hectar este una generalizata in cercetarea romaneasca.
      Daca te uiti la CV-urile multor profesori universitari, abunda frazele de tipul: 100 si ceva de articole, 10 carti si 20 de cursuri, plus alte zeci de participari la conferinte, simpozioane si workshop-uri. Cand ai ocazia sa te uiti mai atent la realizarile respective constati ca de fapt sunt niste prostii sinistre, articole aparute in reviste fara valoare, carti numai cu titlul si acestea aparute la edituri unde pentru o suma de bani ajungi mare autor si participari (cu un poster in cel mai fericit caz) la diverse conferinte obscure organizate cel mai des in Bulgaria, Grecia, India, China etc. Dar multi sunt impresionati de numar, calitatea …..ce sa ne batem capul sa scriem un articol foarte bun si sa-l publicam intr-o revista de top, daca in acelsi timp putem scrie 7 in revistute de duzina sau chiar mai rau, in “predatory journals”.
      Oricum, despre aceasta problema se vorbeste de zeci de ani in Romania.
      Aude cineva?

      • Totusi spune:

        Realitatea intrece imaginatia…

      • neamtu tiganu spune:

        .ce sa ne batem capul sa scriem un articol foarte bun si sa-l publicam intr-o revista de top,

        Cineva care a speriat Parisul ar trebui sa stie ca un articol nu e altceva decit descrierea unor cercetari si ca nu e suficient sa-ti bati capul, ci trebuie sa ai in spate niste realizari, cu alte cuvinte intii sunt realizarile si de abia apoi publicatiile. Din nefericire realizarea realizarilor, ca sa zic asa, e posibila doar daca ai un minim de aparatura, laborator, computere, infrastructura etc. plus fondurile respective, lucruri de care nu dispune fiecare.

        • Ypsilon spune:

          @tiganu In Romania se poate face cercetare fundamentala si aplicata.
          In unele domenii se si face, si bine.
          De 30 de ani incoace cercetatorii romani au ocazia sa mearga in alte universitati sa vada cum e treaba pe acolo, sa colaboreze, sa-si expuna munca. Sunt o groaza de romani in universitati de pe tot globul, ai unde sa te informezi si sa ceri ajutor daca nu stii de unde sa o iei.
          Au fost burse, sunt granturi, poti fi profesor invitat o luna sau 6, sunt conferinte. Nu mai e ca inainte de 89 cand trimiteai un articol la o revista occidentala si nu stiai nici daca pleaca plicul din tara. Si cand habar nu aveai ce lucra colegul din Germania pe acelasi domeniu.
          Dar toate aceste presupun niste realizari stiintifice: daca mergi ca profesor universitar sa-ti expui posterul la ditamai conferinta esti de cacao, nu te ia nimeni in seama.
          Partea materiala: bani sunt si au fost, dar muti sunt cheltuiti prost. Universitatile dau salarii f mari unor profesori descrisi ca mai sus: bani aruncati aiurea. Dai grupurilor care au activitate, nu investesti in fizica de la Craiova daca rezultatele sunt inexistente, nici in medicina la Arad unde decanul plagiaza. Dai afara plagiatorii, impui conditii drastice la avansari. Poti sa ai tehnica materiala de pe lume, iti trebuie si capete luminate sa o foloseasca. Nu ca as nega total problema bazei materiale, dar unii o folosesc ca scuza permanenta . Oprescu nu a plagiat ca n-avea cum sa faca cercetare, Ponta la fel, ci pentru ca nu-i duce capul sa faca mai mult.
          Stii ce salariu avea Tudorel ca profesor si rector la Iasi? Poti sa enumeri vreo realizare stiintifica a individului?

          • neamtu tiganu spune:

            @Ypsilon
            sa luam exemplu cercetarii materialelor Composite pt aviatie.
            Pt aceasta sunt necesare niste instalatii: autoclava, dulap climatizare, detectare defecte cu ultrasunete, termografie, masina incercari statice, dinamice, acustice, de rezistenta la foc, analiza chimica etc.
            Cercetatorul merituos roman merge cu bursa la Delft si cerceteaza cu succes in acest domeniu, unde are la dispozitie toate aceste facilitati. Se intoarce in Ro si vede ca nu are aproape niciuna dintre aceste instalatii, sau daca sunt, sunt dinainte de razboiu de independenta si nu stie nimeni sa le manevreze.
            Ce face cercetatoru? Incearca cu disperare sa-si faca si doctoratul la Delft si sa se angajeze pe acolo.

            P.S Programul Boeing, Dream Liner, Boeing 787, in fibra de carbon, a fost intirziat un an deoarece nu au fost capabili sa obtina nituri corespunzatoare.

    2. Neamtu tiganu spune:

      Vă provocăm să găsiți un brevet OSIM care să fi adus inventatorului 100.000 
      ………
      Ca autor a peste 30 de patente, mi se pare observatia absurda deoarece majoritatea patentelor se produc in firme si toate drepturile apartin firmei. De altfel tot firma plateste cheltuielile de protectie, cheltuieli care, daca se protejeaza mondial, sunt destul de mari.
      Inventatorul primeste un premiu, mai mic sau mai mare si acesta greu de calculat deoarece o anumita idee e inglobata intr-un produs complex si e imposibil de apreciat valoarea separata a ideii.

      • Doi Mici si un Anc Doi Mici si un Anc spune:

        Aveți dreptate. Am fost biased, gândindu-ne doar la banii de la buget investiți în cercetare.
        Reformulăm deci: dați-ne, vă rugăm, un exemplu de brevet la OSIM, obținut de un cercetător/grup de cercetători finanțați din bani publici.

      • Octavian spune:

        Da, stim ca am simplificat lucrurile in privinta patentelor. Se intelege insa ideea generala: suntem pe locul 24 in lume in privinta numarului de brevete, insa produsele bazate pe patente romanesti nu sunt nici pe departe la fel de vizibile. Realizam ca Dacia sau alte firme mari mai breveteaza lucruri pe care le includ in productie, insa noi vorbim de numere mari de patente versus vizibilitatea Romaniei ca producatoare de inovatie in domeniul ingineresc, de exemplu, in lume.

        • neamtu tiganu spune:

          Am mai comentat pe aici si mi-am exprimat rezerva privind cercetarea finantata de stat. Deci nu ma mir ca aceasta cercetare nu a produs miracole tehnice.

          Totusi exista inca un numar de inventatori entuziasti care incearca, de multe ori cu sacrificii personale, sa scoata cite ceva si asta e bine.
          Desigur nu numarul de inventii conteaza ci valoarea acestora, chiar daca birocratic vorbind se fac asemenea clasamente. In vest se mai observa o tendinta, aceea de a renunta la patente din cauza chinezilor. Acestia copiaza fara rusine si nu e nici o posibilitate sa-i impiedice cineva, astfel ca publicarea patentelor de abia ca le atrage atentia. Drept urmare faci ceva discret in speranta ca nu se prinde nimeni.

          Deci care-i solutia pt cercetare? Singura e cuplarea cercetarii romanesti la cea mondiala, mai ales la colaborari cu concerne, firme serioase. Stiu, e un lucru extrem de greu, mai ales ca pt aceasta cercetare iti trebuie o infrastructura pretentioasa si scumpa.

          • neamtu tiganu spune:

            Si mai absurda e cercetarea la nivel EU, cind se aseaza la masa firme concurente! Oare cum si-ar putea imagina cineva ca aceste firme ar accepta sa se uite cineva in bucataria lor, si ce avantaje ar avea o asemenea firma daca si concurenta are aceleasi date? Si sa nu uitam ca-n cazul finantarii de la stat, sau EU, exista obligatia ca rezultatele cercetarii sa fie publice. Mai ales ca in epoca globalizarii nici nu mai poti vorbi de firme pur/curat europene.
            A desfinta concurenta e ca si cum ai desfinta principiul pietii libere.

            Singura solutie viabila, in cazul in care statul, sau EU, au bani de cheltuit, e pur si simplu sa bage bani in anumite firme, concerne, institute, fara prea multe intrebari, fara nici un fel de control, pe principiul increderii, inventivitatea nu poate fi planificata. Sunt convins ca exista inca f multi cercetatori capabili, entuziasti care nu se lasa mituiti, care stiu mai bine ce e necesar si ce e posibil, decit niste politruci.

            Exista multe modele in vest prin care exista un fond de “joaca”, cercetatorii avind la dispozitie, uneori 10% din fonduri si din timp, sa faca ce cred ei ca ar fi necesar, sa lase muza sa-i inspire.

            • Alexa spune:

              @neamtu tiganu Imi amintesc ca acum o luna-doua nici nu stiati ce e aceea medalia Fields, dupa ce ati aflat ati decis ca nu are nici o valoare. Marturisesc ca m-am amuzat teribil.
              Acum sunteti expert in cercetare si dati sfaturi peste sfaturi!
              Regret, dar nu imi pierd timpul sa va explic ce e aceea cercetare si ce inseamna un articol stiintific.

              • neamtu tiganu spune:

                medalia Fields a destul de valoroasa, premiul e de 15000 de dolari canadieni, adica ca 10000 euroi, ceva mai putin decit a luat printesa berii la ultima sarbatoare a berii din Bayern. Se ofera doar tinerilor sub 40 de ani, e un fel de premiu pt. utecistii fruntasi.

                Alexa, aici discutam despre inventii, sunt sigur ca ai un portofoliu mare, pune-le pe masa.

                Cine crede ca cercetarea e doar o adunatura de formule cit mai complicate fara legatura cu realitatea e pafarist. Orice rezultat al cercetarii trebuie confirmat si experimental. Pt. asta sunt necesare instalatii si laboratoare extrem de complicate si scumpe. La vie en rose, cum spunea bretonata, e prea putin.

              • Alexa spune:

                @neamtu Tiganu “medalia Fields a destul de valoroasa, premiul e de 15000 de dolari canadieni, adica ca 10000 euroi, ceva mai putin decit a luat printesa berii la ultima sarbatoare a berii din Bayern. Se ofera doar tinerilor sub 40 de ani, e un fel de premiu pt. utecistii fruntasi. ”

                Ha, ha, ha, ha! Ce inseamna cand un neica nimeni se baga in discutii despre cercetare! Spune-le americanilor- foarte mandri de cele 13 medalii Fields- ca acestea nu inseamna nimic, e un premiu ” pt utecistii fruntasi”!.
                Domnule, esti mortal! Dar efectiv mortal. Nici Stan si Bran nu scoteau chestiile astea. Cred ca pentru dumneata premiul unei starlete locale ( am uitat cum o cheama: tipa care a luat nu stiu ce premiu la Geneva pentru ” un body elastic” sau ceva asemanator) este mai important ca medalia Fields.

              • neamtu tiganu spune:

                Pt rezolvarea problemei lui Poincare s-a oferit 1 mio euroi >> 10000, rezolvare care pt tine, care stai de 25 de ani in Paris si ai CV stiintific, desigur, e floare la ureche.

                Culmea ca n-a fost rezolvata de vrun francez, acestia fiind atit de tari, ci de un…

              • Alexa spune:

                @neamtu tiganu Ma bucur ca faceti eforturi sa va ameliorati cultura stiintifica, dar cateva informatii culese de pe net nu schimba fondul problemei ( si nici al persoanei). Dau aceste detalii mai mult pentru cititorii interesati de subiect decat pentru dv, recunosc.
                Grigori Perelman pe care il amintiti fara sa-i citati numele este medaliat Fields. In plus, este un caz cu totul special ( il intrece si pe John Nash!): a refuzat orice premiu i s-a oferit de-a lungul timpului, inclusiv milionul oferit de Fundatia Clay.

                A propos de premiul acordat pentru medalia Fields: da, pentru omul simplu pare nimic fata de Nobel, dar valoarea ei este cu totul alta: se considera ca in matematica esti genial pana la 40 de ani, de unde aceasta limitare in timp. Avantajul este ca cei care obtin aceasta distinctie sunt tineri si ceea ce castiga (nu numai material) in restul carierei stiintifice bate orice premiu Nobel ca valoare! Sa iei premiul Nobel la 60-70 de ani sau medalia Fields la 30 si ceva de ani….avantaj matematica!

    3. Totusi spune:

      Articol excelent, multumiri.
      E un fenomen grotesc, ceva de domeniul incredibilului…
      Impunitatea acestor numerosi indivizi este o dovada a totalei lipse de transparenta a sistemului consolidat in neschimbare.

    4. Stelian spune:

      Avind in vedere “productiile record” de doctori, este absolut normal sa fie si locuri fruntase in stiinta lumii.
      Si nu trebuie uitate locurile “fruntase” ocupate de universitatile romanesti.
      Avind in vedere aceste locuri peste 10 ani performantele de azi din cercetare vor fi de nivel mondial.

    5. Ghe. spune:

      Avem producții așa mari pentru că nu s-a semănat nimic (sau prea puțin). Pentru că impostură, pentru că emigrația creierelor, pentru că băgat politicul coada, pentru că industrie leșinată, pentru că colonie pentru că le pays du mensonge, pentru că disrupție, pentru că etc. Și mai ales pentru că mania clasificărilor și evaluărilor, pentru că nepotism, pentru că amantlâc. Pentru că Dăncilă. Pentru că SRI. Pentru că new bonjurism vs. retardo. Pentru că, tovarăși, TREBUIE SĂ! Pentru că USR+PNL+”+”+UDMR=tăcere. (Eventual Funeriu, ca o bâtă la un car de oale, ca soluție. Eventual, pupat moaște, pentru roada bună a unor procese care n-au început cu adevărat, dar cu oameni noi, nu se știe niciodată! Doamne-ajută! În numele nanotehnologiei, a biotehnologiei, a informaticii și a științelor cogniției, amin!)

    6. Stefan spune:

      Nu exista in Ro nici un sistem prin care patentele depuse de către cetățeni români care lucrează în multinaționalele din Ro sa fie numărate că și patente dezvoltate în Ro. Bun, e normal că firma “mama” sa le dețină și să le folosească pentru că ea plătește salariul.



    Comenteaza:







    Do NOT fill this !

    Autor

    Doi Mici și un Anc


    Doi Mici si un Anc

    Sistemul românesc de cercetare văzut prin ochii a doi doctori în fizică (Lucian și Octavian) și ai unuia în biologie (Mihai). Publicăm, de asemenea, articole pe teme de act... Citeste mai departe


    E randul tau

    @eli 25/01/2019 Buna seara, Am fost directorul proiectului de fonduri structurale CEUREMAVSU d...

    de: Cristian Mihail Teodorescu

    la "Proiecție asupra cercetării românești în 2019"

    Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

    Cauta articole

    februarie 2019
    Lu Ma Mi Jo Vi Du
    « Ian    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728  

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro

    MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

    "Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

    (An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)