joi, martie 28, 2024

BOR pune în lumină noaptea Ordonanței 13

Joi seara, Patriarhia Română a ieșit în public pentru a-și exprima poziția oficială afață de noul val de proteste inițiat de publicarea Ordonanței de Urgență numărul 13/2017 a Guvernului Grindeanu. Declarația lui Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a fost scurtă. Pentru o privire grăbită și flambată de focul evenimentelor riscă să treacă neobservată. Și ar fi păcat să se întâmple acest lucru pentru că mesajul pe care îl dă este, de fapt,  puternic și lipsit de echivocitate. El semnalează reperul legitim al atitudinii Bisericii Ortodoxe față de chestiunea în cauză.

”Poziția Patriarhiei față de contextul social actual, din nefericire din ce în ce mai tensionat, este una de reală îngrijorare și, în același timp, una subînțeles favorabilă valorilor statutului de drept în care dreptatea și pacea socială sunt și trebuie să rămână esențiale. Biserica promovează constant cultura dialogului și civilizația morală a Decalogului”, a declarat pentru Hotnews.ro Vasile Bănescu.

Declarația are două secvențe. În cea dintâi, reprezentantul Patriarhiei Române subliniază fără umbre de ezitare necesara protejare a valorilor statului de drept, din perspectiva căruia dreptatea și pacea socială nu pot fi puse accidental între paranteze. Fără respectarea cadrului statului de drept nu se poate! Este un mesaj foarte clar pe care Biserica Ortodoxă îl dă apărând paradigme seculare, dar coerente și coextensive teologiei sociale a Bisericii.

A doua secvență este și mai relevantă. Ea poate să treacă drept o mică fandare în literatura vechi testamentară, un scurt gest reflex al oamenilor Bisericii de a-și întemeia cele spuse pe conformitatea cu mesajul Scripturilor. De fapt, este o trimitere către temeiul fundamental al poziției pentru care Biserica Ortodoxă nu poate privi indiferentă chestiunea Ordonanței 13. Când Vasile Bănescu spune că ”Biserica promovează constant cultura dialogului și civilizația morală a Decalogului” accentul cade mai ales pe civilizația morală a Decalogului. Care Decalog ne spune prin porunca a opta ”Să nu furi”. Atât și nimic mai mult. Nu zice ”Să nu furi mai multe de 47.800 de talanți”. Nu spune ”să nu furi prea mult”. Spune doar ”să nu furi”. Porunca a șasea interzice uciderea. ”Să nu ucizi”. Nu ”să nu ucizi mai mult de un om sau, hai…, maximum doi”. Porunca a noua ne spune ”să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”. Și nu că ”e în regulă să zici o minciună sau două, doar să nu exagerezi”. Deci, când purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române zice că Biserica promovează constant civilizația morală a Decalogului el spune că Biserica Ortodoxă Română nu poate cauționa manevrele politicienilor care dezincriminează furtul sau minciuna. Aceasta este referința și așa cred că trebuie citită declarația. Nu spune explicit ”Dragnea”, ”Grindeanu” sau ”Iordache”. Și nici nu cred că trebuia să o facă. Este suficient că mesajul acesta ajunge și la toți membrii clerului Bisericii Ortodoxe care pot da mai departe, la rândul lor, mesajul intoleranței corpului Bisericii față de microbii criminalității. Astfel de intervenții pot funcționa ca declanșatori ai acțiunii anticorpilor de care un organism are nevoie pentru a rămâne în viață.

Și, trebuie spus, pentru creștini este vorba în primul rând despre viața în raza de acțiune a Duhului Sfânt. Pentru a nu pierde frecvența acestei vieți anumite cuvinte trebuie spuse. Cuvinte care pot trezi din debusolări de moment sau din dezorientări cronice. Astfel de trezvii îl pot ține pe creștin măcar în contact cu imaginarul credinței sale, dacă nu în sensurile profunde ale Tradiției Sfinților Părinți ai Bisericii. Iar imaginarul simbolic al oricărui creștin ar trebui să fie iritat de zelul nocturn al Guvernului Grindeanu opus hărniciei care se întâmplă mereu în lumină. Întregul asalt final al forțelor răului asupra lui Hristos descris de textul Evangheliei după Ioan, trădarea, arestarea, dezicerea ucenicilor, s-a întâmplat noaptea.

Fotografie de George Enache

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Daa, foarte foarte clar vorbește Patriarhia… foarte elaborat, să înțelegem totul… sau nimic. Și Dragnea poate înțelege mesajul ca fiind de susținere pentru el și ai lui, căci ei ajută, din milă, pe cei din închisoare, ”ajută-ți aproapele” (aproapele de ei). Dar Patriarhia nu uită (nici noi n-am uitat) că, mai an, îl decora cu pompă pe dragnea, la câți bani le dăduse, normal. Mai avea un pic și-l numea, drept între popoare… dar nu putea, că alții sunt cei care dau acest titlu.
    Stllul ăsta, ”hai să fie bine, ca să nu fie rău” merge pentru Hagi, că pe el îl admirăm pentru geniul și măiestria cu care a jucat fotbal și cu care antrenează acum, nu pentru cum unduiește limba română, ca să spună ceva ce să înțeleagă fiecare ce vrea.

  2. Din pacate mesajul poate fi interpretat exact invers: pacea sociala = stati acasa, statul de drept = ordonantele, legale dpdv formal pana la proba contrarie, iar Decalogul… se putea preciza daca se dorea la care porunca se face referinta.

    Deci pana la urma o declaratie scurta, voit ambigua si slaba.

    Alta ar fi fost situatia daca s-ar fi afirmat fara echivoc ca ordonantele legitimeaza furtul, ceea ce e inacceptabil pentru crestini. Dar asta e, BOR atata poate. Nu sunt nici ei usa de biserica in ce priveste furtul, spaga & coruptia…

    • Draga Vlad, BOR nu numai ca poate dar chiar si face mult. Ca sa afli trebuie doar sa treci pragul unei biserici. In cazul de fata Biserica se simte datoare sa amintesca politicienilor de morala crestina:”nu fura, nu minti, nu ucide..”BOR este formata din oameni mai mult sau mai putin onesti, la fel ca restul societatii. Profesorul din scoala nu e usa de biserica dar invata generatii de copii, doctorul nu e usa de biserica dar vindeca bolnavii, politistii nu sunt usa de biserica, dar mentin ordinea publica, parintii nostri n-au fost usa de biserica dar ne-au crescut cum au putut mai bine etc..Unul singur a fost PERFECT in istoria lumii si ne-a lasat invatatura LUI tocmai pt ca suntem o societate imperfecta. Biserica, prin oamenii ei, le-o aminteste si politicienilor..

      • Stati asa, ca m-ati pierdut: medicul nu este chiar usa de biserica dar te vindeca (daca si numai daca este bun medic si nu ma intereseaza daca-si inseala nevasta) samd…
        Preotul, daca nu este usa de biserica nu poate sa fie preot.
        Ce cauta oameni ne-onesti in BOR sau in orice alta biserica propavaduind cinstea?

      • Imi pare rau, dar BOR ramane extrem de ambigua. De pilda: „Totodata, lupta impotriva coruptiei nu trebuie folosita in scopuri politice partinice…”

        Cu alte cuvinte, lupta impotriva coruptiei (a cui lupta? cea din strada? cea a USR din Parlament? cea lui Basescu de pe vremuri?) ar fi actualmente folosita in mod partinic?

        E un limbaj esopic din care fiecare intelege ce vrea…

        Comparati, va rog, cu cele spuse de arhiepiscopul catolic Ioan Robu: „… gândul m-a dus imediat la ce am spus după tragedia de la Colectiv: ‘Noi înghițim foarte ușor neglijențele, corupția, minciuna, șmecheria, și toate acestea ni se par că sunt nimicuri… . Nu am făcut mare lucru până acum ca să schimbăm ceva … că nu am protestat atunci când am întâlnit și minciuna și corupția și neglijența, indiferența. Căci acestea, la un moment dat, pot fi criminale.'”

  3. Ar fi bine să fie o schimbare sinceră de poziție a aceleiași Biserici care recomanda și susținea PSD-ul în camapniile electorale și (nominal) pe Victor Ponta în cursa prezidențială. Ar fi, de asemenea, bune ca Biserica descrisă mai sus să facă eforturi mai mari să ne convingă de asta. O minimă delimitare discursivă e un pas înainte, dar e departe de fi suficient.

  4. Excelent spus, domnule Gaitanaru! Sper ca, citind acest articol, multi dintre nedusii la Biserica ce s-au grabit sa arunce cu piatra in directia ei, s-au lamurit.

    • Si-a facut cumva organizatia profit BOR mea culpa pentru miile (daca nu mai multi) eroi trimisi in becfiurile comuniste de popii delatori?

      Au retractat acel rusinos „vrednic este” despre Dragnea, cind il impingeau pe Ponta la putere si il faceau pe Klaus venetic si strain de neam si de „biserica neamului”?

      Prea putin, prea ambiguu, las ca intotdeauna cind BOR face ceva care nu e dracesc si rau de-a binelea.

      A propos, intentionam sa nu comentez de data asta, dar acel „multi dintre nedusii la Biserica ce s-au grabit sa arunce cu piatra in directia ei, s-au lamurit” m-a facut sa o fac.

      Ceea ce a facut BOR acum este ca unul din acele acte de caritate minora, quasi-gratuita a unui mafiot crud si ucigas, care vrea sa „arate bine” din An in Pasti…. sau chiar si mai rar de atit. Mai usor cu laudele.

  5. De acord cu autorul, asa am interpretat si eu mesajul Patriarhiei Romane. Mi se pare un articol bine argumentat si binevenit. Cred ca trebuie salutata luarea de pozitie a Patriarhiei. Si sa nu uitam, Biserica suntem noi toti, indiferent de cat de des mergem sau lipsim de la biserica. Deci si o mare parte a Bisericii este in strada.

  6. Aiurea!… O declaratie clara si fara echivoc ar fi sunat asa: „Patriarhia este ingrijorata de ceea ce se intampla in Romania si sustine retragerea OUG 13.” Asta ar fi fost o declaratie clara si inteligibila pentru toata lumea, de la sate si orase. Asta ar fi fost o declaratie care nu mai trebuia explicata.

    Declaratia data de Patriarhie, pe langa faptul ca se decripteaza mai greu, poate oferi interpretari diferite. Un comentator abil o poate prezenta ca fiind favorabila guvernului si, in egala masura, poate fi prezentata ca fiind favorabila manifestantilor. Depinde de televiziunea la care se difuzeaza comentariile… :)

    Iata ca distinsii nostri prelati (care, in campania electorala, se pricep atat de bine sa ne orienteze votul, la slujba de duminica) nu se dezmint si dau o declaratie blanda si in coada de peste. Nu ca m-as fi asteptat la altceva, de la Patriarhie…

    Dar, pana la urma, blandetea este crestineasca, nu-i asa?… :)

  7. Cine are urechi de auzit – aude, nu are nevoie de propoziții simple cu subiect, predicat și complement direct exprimat prin substantiv propriu. Ne place să credem că noi, ăștia care protestăm, suntem partea cu IQ mai ridicat a poporului român – de ce ne facem că nu pricepem mesajul ? Rolul Bisericii nu e acela de a se substitui presei sau societății civile, ci de a îndemna la rugăciune și a veghea la respectarea preceptelor vieții creștine. Cine așteaptă altceva, nu înțelege menirea Bisericii pe lumea asta.
    În rest, ne vedem cu toții în piață !

  8. “Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strâmbe în Biserică. Iar eu le-am spus:

    “Dacă vei întreba o muscă: «Sunt flori în locul acesta?», ea îţi va spune: «Nu ştiu. Ci ştiu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuraţii», şi îţi va înşira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: «Ai văzut vreo necurăţie în locul aces­ta?», ea îţi va spune: «Necurăţie? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», şi îţi va enumera o grămadă de flori de grădină şi sălbatice. Vezi, musca ştie numai unde există gunoaie, in timp ce albina ştie că acolo este un crin, mai departe o zambilă…”.

    Sf. Paisie Aghioritul

    • Din nou, limbaj esopic (daca nu cumva doar gol de substanta).

      Deci: daca vad mizerie in Biserica, asta e fiindca traiesc in mizerie (spirituala, probabil).

      Iar daca vad numai sfintenie in Biserica, se intampla asa fiindca traiesc in sfintenie eu insumi.

      In mod simetric, daca vad mizerie in PSD, o fac fiindca traiesc cu mizeria in suflet.

      Iar daca vad doar puritate in PSD, pesemne cauza este ca traiesc chiar eu in puritate.

      (PSD e ales put intamplator ca exemplu, puteti inlocui cu orice…)

  9. Cu o poziție oficială de bun-simț într-o problemă de interes național, BOR nu-și poate șterge cu buretele greșelile din trecut, greșeli pe care le perpetuează și în prezent.

    Nu știu în ce măsură promovează „cultura dialogului”, dată fiind ostilitatea nefirească față de critici. Ceea ce știu este că această biserică promovează fățiș un caracter homofob, retrograd și obscurantist. Cred că teologia creștin ortodoxă(și nu doar aceasta) are nevoie de niște reforme prin care să asimileze unele valori etice și culturale ale civilizației moderne. Sigur, această restructurare să se facă fără pierderea esenței învățăturii creștine.

    Cât despre „civilizația morală a Decalogului”, am unele rezerve. E suficient să analizăm prima poruncă pentru a găsi incompatibilități cu civilizația modernă. Statul ne asigură cadrul legal pentru încălcarea acestei porunci, astfel încât avem libertatea de a alege să venerăm alți zei, în afară de cel gelos(și nu cred că există vreo persoană cu scaun la cap care să se îndoiască de legitimitatea acestui drept fundamental). De asemenea, ne putem face o idee foarte bună despre ce ar fi avut de zis Dumnezeu despre cei care încalcă cea de-a patra poruncă, aruncând o privire asupra sorții nefericite a bărbatului care a cutezat să strângă bețe în ziua Sabatului(Numeri 15, 32-36). E inutil să mai spun că o asemenea pedeapsă e de neconceput în zilele noastre.

    Aș putea continua criticile Decalogului, dar ideea principală e următoarea: nu cred că se justifică promovarea celor zece porunci ca sursă superioară de moralitate, cel puțin nu în contextul cultural contemporan.

  10. Repet din cauza unei erori de copiere:

    „Societatea românească este foarte tulburată în aceste zile, deoarece există un conflict între instituţii majore ale statului şi, ca atare, o polarizare în rândurile populaţiei. Deşi neutră din punct de vedere politic, Biserica nu este indiferentă în plan social, ci receptează orientările sau dorinţele majore ale poporului: dreptatea socială, diminuarea sărăciei şi creşterea nivelului de trai. În acest sens, trebuie continuată lupta anticorupţie, iar cei vinovaţi trebuie sancţionaţi, deoarece hoţia şi furtul degradează societatea în plan moral şi material. Totodată, lupta împotriva corupţiei nu trebuie folosită în scopuri politice partinice, iar sancţionarea şi folosirea penitenciarelor nu trebuie confundată cu exterminarea, deoarece scopul acestora este îndreptarea şi reintegrarea socială a celor care recunosc şi regretă faptele rele pe care le-au săvârşit”.

  11. Le Bon enunță următoarele teze:

    ” Mulțimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecăți critice. Individul din cadrul unei mulțimi nu mai este el însuși, ci un automat pe care propria sa voință nu-l mai poate dirija. În momentul în care face parte dintr-o mulțime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, își pierde capacitatea de a judeca critic și se comportă în mod afectiv, având chiar manifestări primitive și barbare. În consecință, judecățile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun.
    Mulțimile nu sunt capabile să resimtă decât sentimente simple și extreme. Opiniile, ideile și credințele care le sunt sugerate sunt acceptate sau respinse în bloc și considerate ca adevăruri sau erori absolute. Le Bon consideră că această caracteristică este specifică tuturor convingerilor care sunt generate prin sugestie (de exemplu, convingerile de natură religioasă) și nu pe baza unui raționament.
    Mulțimile psihologice sunt credule, sunt capabile să accepte afirmațiile cele mai neverosimile; de aceea, ele pot fi manipulate acționându-se asupra imaginației lor. Ca urmare a credulității lor, mulțimile sunt ușor excitabile și nu pot fi convinse prin argumente;
    Mulțimile sunt capabile de a acționa împotriva interesului unora sau tuturor indivizilor care o compun;
    Mulțimile își schimbă foarte încet convingerile de bază;
    Mulțimile sunt capabile de asasinate, de incendii și de multe alte crime. În același timp, mulțimile sunt capabile de acte de sacrificiu și de o dezinteresare mult mai ridicate decât cele de care este capabil un individ izolat.”

    Gustave Le Bon își bazează aceste constatări pe numeroase exemple istorice, în mod particular pe Revoluția franceză

  12. Pentru cel sceptic, care îsi pune încrederea în civilizație și mai ales în cea modernă, am două remarci de făcut:
    – moda se schimbă, chiar dacă dușmănia față de Dumnezeu rezistă, ceea ce înseamnă că aceasta e proprie unei ființe spirituale, numită diavolul;

    – dacă nu iti place decalogul, nu te necăji, incepe cu Fericirile din Matei 5. Dumnezeu însuși a zis să ascultăm de Domnul Isus. Cuvăntul Lui e veșnic, și asta verificăm fiecare, în fiecare zi. El ne-a și ”tradus” dragostea lui Dumnezeu, ca să o putem înțelege.

    • Nu cred că putem vorbi de o „dușmănie” față de Dumnezeu. Nici nu sunt sigur la ce fel de dușmănie vă referiți. Poate o vedeți în secularizarea statelor occidentale… Dar în acest caz ar fi vorba doar de o nefastă confuzie. Secularismul nu este echivalent cu ateismul și nu este dușmănos față de religie. Dimpotrivă, acesta presupune o poziție NEUTRĂ a statului în plan religios, prin care se favorizează libertatea de opinie și se asigură egalitatea cetățenilor indiferent de convingerile religioase pe care le au. Nu ați putea găsi ceva mai democratic de atât!

      Poate vă referiți la mulțimea crescândă de voci critice la adresa lui Dumnezeu și a religiei. În acest caz e nevoie de un dram de sprinteneală intelectuală pentru a distinge criticile dușmănoase și răuvoitoare de cele pozitive. Am constatat că oamenii religioși se reped cu stigmatul de „ateu radical” la orice voce, oricât de rezonabilă ar fi. Apare un om de știință și vorbește despre dovezile copleșitoare în favoarea evoluției? E ateu radical! Cineva vorbește despre moralitatea îndoielnică(și ăsta e un eufemism) a Vechiului Testament? Ateu radical și o să ardă-n iad pentru simplul fapt că gândește. Dar problema cu adevărat tulburătoare este că biserica, la nivel instituțional, adoptă o atitudine de acest fel. Nu e vorba de o minoritate habotnică de credincioși rătăciți, însăși biserica se face vinovată de răspândirea acestei vrăjmășii între credincioși și necredincioși(și între credincioși de religie diferită, de asemenea).

      Se întreba retoric cineva mai sus dacă nu doresc să șterg eu păcatele bisericii. Nu doresc să fac asta, e imoral, fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale. Doar în creștinism există posibilitatea să-ți arunci păcatele în cârca unui țap ispășitor. E profund imoral! Păcatele tale trebuie să stea cu tine și să răspunzi pentru ele! Și asta se pare că uită și guvernul nostru!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Gaitanaru
Andrei Gaitanaru
Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o dizertaţie intitulată De-numirea numelor divine. Statutul numelor divine în cadrul Corpusului Areopagitic. Din 2003 până în prezent: doctorand al programului de studii doctorale al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, înscris cu o teză intitulată „Problema relaţiei dintre rostire alegorică şi discurs filosofic în teologia bizantină”.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro