Home » Global / Europa »Opinie » Citesti:

Brexit ? Yes, Prime Minister

Daniel Musat aprilie 2, 2019 Global / Europa, Opinie
66 comentarii 11,444 Vizualizari

De ani buni lucrez la o companie britanică. Trăiesc first hand aventura Brexit. Firmă britanică, clienți britanici, colegi britanici, ca atare în vara lui 2016 subiectul Brexit revenea aproape zilnic în discuție. În seara lui 23 iunie principalele agenții de știri anunțau victoria taberei Remain, conform exit poll-urilor făcute publice după încheierea votului, ce confirmau sondajele de opinie anterioare. Am plecat liniștit la culcare.

A doua zi era vineri, se simțea deja adierea week-endului. La birou, primul lucru pe care l-am observat a fost un mail trimis de Managing Director și adresat întregii firme. Asta nu se întâmplă prea des. În plus, ce mi-a sărit în ochi era ora la care fusese trimis - pe la 5:30 dimineața. Ce se întâmplase? Peste noapte rezultatele se schimbaseră, partida Leave câștigase cu o diferență de peste 1 milion de voturi. Mailul avertiza asupra situațiilor dificile ce vor urma și trasa deja câteva linii de acțiune pentru supraviețuire. Până în septembrie lira s-a prăbușit cu mai mult de 15% față de euro. Economia britanică importa peste 50% din bunurile de consum din UE, în consecință pentru o companie comercială asta însemna o creștere bruscă, substanțială a costurilor. Trăiam vremuri interesante.

După trecerea șocului, mass-media se întreba cum a fost posibil? E dificil de găsit o singură explicație. Pentru publicul român, apartenența la UE echivalează, pe bună dreptate, cu atașamentul la lumea civilizată. Perspectiva în UK e diferită. Rândurile de mai jos încearcă să ofere una din multiplele fațete ale aceste perspective.

Demult, tare demult, pe când producatorii serialelor de comedie nu simțeau nevoia să adauge un calup de râsete chiar după fiecare replică, în Marea Britanie era difuzată una din cele mai bune serii de satiră politică de la caricaturile din Punch Magazine încoace.

Scrise de Antony Jay și Jonathan Lynn, Yes Minister, urmat de Yes, Prime Minister urmăresc cariera politică a lui Jim Hacker, dirijată magistral de sfaturile, analizele și mașinațiunile lui Sir Humphrey Appleby, imagnea perfectă a tehnocratului elitist ministerial: “Nu sunt nici pentru, nici împotriva a nimic. Sunt doar un vas umil în care miniștrii iși revarsă fructele muncii și rezultatele remarcabilelor strădanii intelectuale”. Se spune că era serialul favorit al d-nei Margaret Thacher.

Câteva extrase din savurosul serial ne pot dezvălui multe despre complicata relație a Regatului Unit cu UE și predecesoarea sa, Comunitatea Economică Europeană. E desigur o chestiune serioasă, nu e de glumă, viitorul Marii Britanii e in joc, al NATO, al UE etc. În final s-ar putea să nu ajungem la vreo concluzie revelatoare dar măcar, sper, ne vom fi amuzat și vom fi mai senini. Pentru o experiență completă, accesarea linkurilor e de neevitat.

1. Scepticismul istoric al britanicilor față de Europa -Yes Minister explains the EEC (EU) [link]:

Eu nu sunt ca tine, Humphrey, eu sunt pro-Europa, doar că sunt anti Bruxelles. Uneori cred că tu ești anti-Europa dar pro Bruxelles.”

Birocrația [bruxelleză] e consecința directă a internaționalismului. Din ce alt motiv ar exista un Comisar englez, cu un Director General francez imediat sub el, căruia îi raportează un Chef de Division italian și tot așa mai departe ? E ca în Turnul din Babel, ba nu, e chiar mai rău, e ca la ONU.”

Știi bine ce se spune despre oficialul european obișnuit: are abilitatea organizatorică a unui italian, flexibilitatea unui neamț si modestia unui francez.”

2. Politica externă britanică - Why the UK is in the EU [link]:

Ministerul de Externe este pro-Europa pentru că este împotriva Europei.”

Am avut același obiectiv de politică externă în ultimii 500 de ani: o Europă dezbinată. Pentru acest scop am luptat alături de olandezi împotriva spaniolilor, alături de germani împotriva francezilor, de francezi și italieni împotriva germanilor și de francezi împotriva italienilor și germanilor. Dezbină și vei cuceri ! De ce să schimbăm ceva acum, când a funcționat atât de bine ?

3. Tradițiile britanice amenințate de birocrația bruxelleză- Euro Sausage [link] :

“- Ne-au impus standardul euro-cârnatului.

- Dar nu pot să ne interzică sa mâncăm cârnat britanic !

- Nu, dar nu mai avem voie să-i spunem « cârnat ».

- Dar cum ?

- «Tuburi de măruntaie emulsionate cu conținut ridicat de grăsimi».”

În 2016 cei doi scenariști se reunesc și publică în The Guardian un Yes Minister Brexit special [link]. Sir Humphrey îi dezvăluie ministrului arcanele funcționării Uniunii Europene: “Consiliul Uniunii Europene nu trebuie confundat cu Consiliul European sau cu Consiliul Europei – nici cu Consiliul Miniștrilor, și acesta denumit uneori Consiliul, deși nu e același Consiliu ca celălalt Consiliu și de fapt nici măcar nu e o instituție a UE”.

Și totuși ce urmăresc britanicii cu Brexitul? La întrebările concrete ale lui Sir Humphrey ministrul ridică din umeri:

„ Ministrul : Hm, nu știu sigur, n-ai putea să îmi clarifici dumneata?

Sir Humphrey: Eu sa vă clarific? Dar dumneavostră sunteți printre cei care au condus cu succes campania pro-Brexit la referendum.

Ministrul : Așa e, dar nu ne așteptam să și câstigăm. ”

Salt în prezent: cum ar descrie Sir Humphrey istoria și complicatul proces al Brexitului? Încercăm, cu modestele noastre mijloace, un rezumat în stilul său caracteristic: vrând sa reducă la tăcere oponenții din propriul partid, premierul David Cameron promite un referendum pentru ieșirea Regatului Unit din UE, împotriva propriilor convingeri pro-europene. Bazându-se pe nenumarate sondaje de opinie favorabile, îl organizează. Și îl pierde. Probabil nu-și amintea episodul din Yes Minister despre sondajele de opinie - Leading Questions [link]. Aflat sub șocului înfrângerii își prezintă demisia. La fel și Nigel Farage, liderul Ukip, doar că, în cazul său, șocul e al victoriei. Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece. Responsabilitatea realizării efective și negocierii Brexitului cu UE îi revine Theresei May, care militase contra Brexitului.

Un acord cu Uniunea Europeană trebuia să îndeplinească mai multe criterii: să concretizeze votul popular, dar să liniștească Scoția și pe al său lider, Nicola Sturgeon, care dorea rămânerea în UE și amenința cu independența; să păstreze uniunea vamală, dar să controleze granițele și imigrația; să rămână în Piața Comună, dar să facă și un acord comercial cu SUA, Commonwealth și alții; să păstreze importurile ieftine și acces pe piața financiară europeană, dar să scape de muncitorii polonezi și români; să păstreze Gibraltarul, având hard border cu Spania, exact invers față de situația Irlandei de Nord, pe care o doresc în continuare în Regat, dar având soft border cu Irlanda europeană, de frica IRA. Soluția găsită aici are un nume care prevestește eșecul: backstop.

De partea cealaltă Spania e supărată pe Marea Britanie pentru Gibraltar, însă tinde să-i dea dreptate în privința Scoției, datorită Cataloniei; România îi dă dreptate Spaniei în privința Cataloniei, din motive de Ardeal/Trianon, dar simpatizează cu opinia Scoției împotriva Brexit pentru că e bine să ai britanicii aproape în Consiliile UE, când se negociază conducta de gaze dintre Rusia și Germania. Care ar dori să continue exporturile industriale în Insulă, dar nici nu vor să-i supere pe francezi și luxemburghezi care aspiră să devină noile centre financiare ale Europei. Luxemburghezii pe de altă parte concurează puternic cu Olanda pentru firmele de casuță postală, ambele fiind îngrozite de perspectiva plecării acestora în offshore-uri de tipul Insulele Virgine Britanice, doar că mai aproape, la Londra.

După peste doi ani de negocieri complicate britanicii reușesc să ceara o amânare. Dar ce fel de amânare ? Doamna May ar dori ca Parlamentul britanic să-i aprobe acordul cu UE, parlamentarii o tot refuză, motive se găsesc cu nemiluita. Părăsirea Uniunii fără nici un acord e de negândit, ca atare devine probabilă, căci majoritatea respinge prezentul acord, deși UE spune că e singurul acord. House of Commons vorbește de preluarea controlului asupra procesului, dar momentan parlamentarii par să voteze doar ceea ce nu le place la fiecare din variantele discutate, fără a oferi o alternativă viabilă. Ce-i de facut ? O amânare scurtă urmată de aprobarea a ceea ce s-a respins acum o saptămână, sau una lungă urmată de ce anume? Altă amânare? Bine, să fie scurtă. Cât de scurtă? Atât cât să cuprindă alegerile parlamentare, în care cetățenii britanici ar vota pentru o Uniune pe care o părăsesc, sau și mai scurtă ? Dar dacă nu ar mai părăsi-o? Poate un nou referendum, prin care să se renunțe la rezultatul primului referendum? Urmat eventual de un al treilea care să-l invalideze pe al doilea ? Cine garantează rezultatul ? Sir Humphrey ne avertizase asupra riscurilor democrației. Lăsat să aleagă de capul lui, poporul poate lua decizii…nerezonabile – If the right people don’t have power [link].

Lasând gluma la o parte, sentimentul care pare să ia în stăpânire publicul britanic e de frustrare față de un establishment care fuge de responsabilitate sau încearcă sa denatureze jocul. E o situație ce poate deveni periculoasă, reacțiile oamenilor încep să reflecte nevoia unei direcții clare, oricare ar fi aceea. Nigel Farage și-a anunțat revenirea în politică, la conducerea nou înființatului Partid pentru Brexit.

Respectarea regulilor jocului este centrală în cultura politică britanică și după cum argumenta Karl Popper, patriarhul liberalismului modern, crucială pentru orice societate liberă. E posibil ca votul majoritar să fie eronat, nu asta e cel mai important. Esențială este respectarea regulilor pre-stabilite liber(i).

Până la urmă, după cum am învățat tot de la profesorul de origine austriacă, viitorul este deschis. Brexitul s-ar putea dovedi pe termen lung cea mai bună soluție pentru Regatul Unit. Comunitatea Europeană se confruntă ea însăși cu nenumărate probleme. Discipol și fost elev al lui lui Popper la London School of Economics, miliardarul George Soros avertiza demult asupra acestora(ii). Ba chiar s-a folosit de erorile de construcție ca să câștige peste 1 miliard de $ în 1992, pariind împotriva lirei sterline și obligând Banca Angliei să părăsească European Exchange Rate Mechanism. Recent, Soros șoca audiența cu o analogie între căderea Uniunii Sovietice și o posibilă prăbușire a UE (iii). Nu este singura voce, din zona liberală sau conservatoare, care subliniază problemele de concepție și gestiune ale Uniunii.

Indiferent de tabără, pro sau contra Brexit, în discuțiile de zi cu zi dintre britanicii obișnuiți concluzia e cam aceeași: Ce s-a făcut s-a făcut. Gata. Lets move on ! Din ultimele luări de poziție ale președintelui Macron, se pare că sentimentul e împărtășit și în sferele de decizie de dincolo de Canalul Mânecii.

Probabil cel mai cel mai cunoscut istoric britanic al momentului, Niall Ferguson, prieten al lui David Cameron, fost votant pro-UE la referendum, declara că a greșit sprijinind tabăra Remain (iv). Într-o excelentă, recentă analiză pentru CNBC, el reiterează analogia între Brexit și un divorț mai lung și mai costisitor decât oricine se aștepta. Însă Uniunea Europeană are probleme și mai grave, la care nu are soluție. Peste 10 ani, spune Ferguson, Brexitul s-ar putea dovedi a fi fost divorțul de un muribund(v).

Va fi un proces lung, dificil, poate chiar dramatic pentru Marea Britanie. Dar nu neapărat o tragedie. La un moment dat, locatarul de la Downing Street 10, oricare ar fi acela, le va reaminti concetățenilor cunoscutul îndemn britanic, intrat deja în cultura pop mondială: ”Keep Calm and Carry On !”

Sir Humphrey ar răspunde plin de solicitudine – „Yes, Prime Minister.”

i https://www.economist.com/democracy-in-america/2016/01/31/from-the-archives-the-open-society-and-its-enemies-revisited

ii https://www.reuters.com/article/us-eurozone-soros/soros-says-the-euro-is-a-flawed-construct-idUSTRE65M3KW20100623

iii https://www.cnbc.com/2019/02/12/the-eu-could-collapse-in-the-same-way-the-soviet-union-did-george-soros-warns.html

iv https://www.dailymail.co.uk/news/article-4006324/I-wrong-Brexit-Britain-s-influential-historian-Niall-Ferguson-says-mistake-backing-Remain-campaign-says-EU-deserved-result.html

v https://www.cnbc.com/video/2019/03/13/niall-ferguson-brexit-has-turned-into-a-student-asking-for-a-paper-extension.html

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "66 comments" on this Article:

  1. mike spune:

    Yes man, let’s do it! Brexit, what the hell? Totusi, nu inteleg cum de a venit scrisoarea la 5.30 AM, atat de repede dupa aflarea rezultatelor finale: “Mailul avertiza asupra situațiilor dificile ce vor urma și trasa deja câteva linii de acțiune pentru supraviețuire.” Era oare pregatita dinainte, iar unii stiau deja ce se va intampla?
    Ii admir pe britanici si intotdeuna i-am admirat pentru caracterele lor puternice si capacitatea de a anticipa pericolele. Poate ca Marea Britanie se desparte de un muribund si astfel se va salva. Insa peste cativa ani, atunci cand UE va fi zguduita rau, iar statele din Europa se vor trezi in plin soc, Marea Britanie deja isi va fi revenit dupa Brexit. Cred ca viata pe o insula iti schimba conceptia despre lume si viata, devii mult mai calit, mai dur, cu mintea mereu agera si intr-o permanenta stare de alerta nestiind de unde poate veni pericolul. Fiind inconjurat de mare din toate partile, trebuie sa gasesti solutii pentru a naviga si pentru a avea acces pe alte meleaguri, pentru a-ti aduce hrana si bunuri. Nu este un lucru simplu. Toate astea te fac foarte mandru ca ai supravietuit vremurilor si ai ramas independent. Dincolo de problemele care pot aparea , ii admir pentru curajul lor de a ramane din nou singuri. Poate ca acesta este destinul lor.

  2. ampersand spune:

    Am vazut serialul in anii 80, la televiziunea iugoslava, excelent :) L-au difuzat si-ai nostri, la TVR Cultural, pe la inceputul anilor 2000, daca nu ma-nseala memoria. Am cumparat DVD-urile din UK, cat se poate de actual, la mai bine de 30 de ani de cand a fost creat :) “The salami tactics” s-a dovedit premonitoriu in ceea ce priveste anexarea Crimeii de catre fratii nostri de la rasarit.

  3. Constantin spune:

    “După trecerea șocului, mass-media se întreba cum a fost posibil?”

    Păi, probabil dl Cameron este cel mai în măsură să explice. Dar, în spirit britanic nimeni nu-l întreabă.

    Legat de moartea Europei cu salvarea prin Brexit a Marii Britanii, trebuie să observ că retorica aceasta revine cu frecvență sporită în presa rusească, pro-americană și pro-chineză. Toți cei care doresc slăbirea Europei, din motivul propriilor interese geostrategice, firește, inclusiv Marea Britanie, care a “dezbinat și cucerit” Europa de-a lungul secolelor, prevăd “nostradamic” desființarea Uniunii Europene. Mai înainte au prezis destrămarea Statelor Unite prin declararea independenței statului Texas șamd.

    Eu zic că este posibil ca prin dispariția factorilor care împiedicau integrarea mai accentuată a Uniunii Europene odată cu Brexit, această să evolueze către Statele Unite ale Europei. Știu că asta enervează pe cei care apără interesele SUA (inclusiv britanicii, care s-au aflat mereu mai aproape de America decât de Europa, măcar cultural), ale Rusiei și ale Chinei.

    Asta e! Britanicii ar fi vrut să saboteze în continuare UE din interior, dar poporul britanic a decis altfel, s-o facă din exterior. harababura actuală din Marea Britanie este demnă de sitcomul menționat de autor. Toată jena, pentru cea mai veche democrație [în înțeles modern] din lume! Probabil că Irlanda le va lumina mințile politicienilor britanici…S-a mai întâmplat în istorie.

  4. Marian spune:

    Sunt curios ce o sa scrieti peste doi ani de Brexit. Daca o caricatura de om ca Farage v-a putut pacali in halul asta, nu ma e nimic de comentat.

    • Daniel Musat Dan Musat spune:

      Vai de mine, de unde ați tras concluzia că m-aș fi lăsat păcalit de domnul Farage ? Revenirea lui în politica internă britanică nu e un semn bun, din păcate actualul blocaj nu face decât să-i de apă la moară.

  5. sile1 spune:

    Ca sa sintetizez,am desprins din articol doua lucruri interesante:

    1) Umorul englezesc ( uneori cu accente de umor negru ) este bine cunoscut in lumea larga .

    2) De asemenea si diplomatia perfidului Albion

    Din acest motiv as avea doar un sfat pentru britanici :

    Take back control ,Keep calm and Carry on !

    That’s all for today.

  6. Tudor spune:

    Am citit cu interes articolul dumneavoastră, subiectul mă interesează.

    Se vede influența engleză (intenționat nu folosesc britanic) pe care ați căpătat-o, cumva pe bună dreptate englezii consideră că mai înseamnă ceva din punct de vedere global.

    Mi-e teamă însă că în secolul 21, unde se aplică doar numerele mari, o țară cu 60 de milioane de locuitori nu mai înseamnă mare lucru și că această realitate va lovi cât de curând.

    Pe de altă parte, ca un privitor din tribună, mi-ar plăcea mult ca această telenovelă să ia sfârșit și Uniunea Europeană să se întoarcă cu fața spre propriile probleme – Anglia a consumat suficientă capacitate cu mofturile ei.

    Între timp, țările din Europa de Est s-au bucurat de pace și o oarecare prosperitate sub umbrela Uniunii și nu pare că la nivelul nostru de maturitate avem alternativă.

    Personal, rămân un proeuropean convins, iar degringolada prin care trece Marea Britanie acum nu mă demobilizează deloc, ci din contră.

    • Kurt spune:

      Un PRO-UE-European hotărât. Da! De acord. Altceva mai bun nu avem.

      UE cu probleme: da. Aderarea estului Europei 2004/2007 a fost o zi bună pentru toţi. Aderarea va continua.
      Pace, libertate şi liberă circulaţie a persoanelor îmi spune mai mult decât Brexit.

    • Ioan spune:

      Subscriu la comentariul dvs. si in spiritul articolului care scoate in evidenta pragmatismul britanic, vin si eu cu o o concluzie: daca UE este o constructie atat de rea si daca dupa Brexit i-ar astepta Nirvana, azi 2 aprilie 2019, Regatul Unit ar fi fost in festivitati nationale, iar delegatiile nationale ale SUA si ale tarilor din Commonwealth ar sta la coada sa faca FTA-uri ( free trade agreement). Cum inca n-au iesit si nu par a sti ce isi doresc de la viitoarea relatie cu UE, ma tem ca sunt pe deplin constienti ( la nivel de elite…) ca Brexitul este cel mai mare autogol economic pe care si l-ar fi putut da. Nu exista alta explicatie rationala pentru comportamentul politicienilor britanici.

    • Daniel Musat Dan Musat spune:

      Suntem de acord și pro-europeni, nici vorbă de demobilizare, pentru România apartenența la Uniunea Europeană (plus NATO și Parteneriatul cu US) este esențială. Poate că ar fi fost mai bine să rămână și UK, din păcate aici ne aflăm. Opinia lui Niall Ferguson e cam sumbră, nu subscriu în totalitate, dar e un semnal de alarmă, mai ales de la un fost Remainer de asemenea anvergură intelectuală (profesor la Oxford, Harvard, Stanford, etc).
      E drept, e o lume a numerelor mari, să nu uităm totuși două exemple de succes – Australia are 25 de milioane de locuitori dar depășește UK la GDP/capita cam cu 30%, Canada are 37 milioane (cam cât Polonia), GDP/capita de asemenea mai mare.

  7. Alex spune:

    E un punc de vedere de tinut minte. Se vede ca este scris peste “mineca” deoarece e un pic in genul “E ceata peste Canal. Europa a ramas din nou izolata”. Numai ca toata treaba asta cu Brexit-ul arata niste lucruri:

    1 Clasa politica engleza nu e nicidecum cum credeam noi inainte, adica una cu staif, plina cu liorzi super-competenti, in care canaliile si batutii in cap nu au ce cauta. Au si ei menajeria lor.

    2 Societatea britanica are o patura destul de consistenta unde educatia patrunde foarte greu si care musteste de resentimente. Lumea a si uitat cum a fost asasinata parlamentara laburista inainte de votul din 2016. Nu mai zic ca sentimentul de invincibilitate e foarte puternic in tabara brexiterilor. E un fel de mindrie imperiala: noi sintem cei mai tari si ne descurcam noi fara UE, care mai mult ne incurca. E trufie.

    3 Jocul “dezbina si domina a mers bine pe cind nu era UE, adica un bloc comnitar, cu reguli.
    In plus, nostalgia imperiului da nastere multor aiureli. Lumea a evoluat, globalizarea a maturat globul iar tehnologia a creat miscari ample la nivel mondial. Te uiti la gigantii din IT si nu prea vezi unii nascuti si crescuti pe insula.

    No deal – no problem. Vom cum e vedea cind chestia asta ii va atinge la joburi, iar pretul salatei la Tesco se va tripla.

    • unu spune:

      A crede ca nu se pot descurca fara Bruxell nu este TOT fix trufie ? Cu siguranta UK nu poate functiona daca se tripleaza pretul salatei.

    • AT spune:

      Trump ameninta ca va inchide granita cu Mexicul. Panica se declanseaza in randul vegetarienilor woke: ramanem fara avocado in trei saptamani. Astia sunt aceiasi care incearca sa ne convinga sa ne descurcam cu consumul pe plan local. Aceiasi care umbla cu sloganuri gen fare trade se plang ca li se scumpeste salata fara sclavi pe plantatie.
      Daca ramai fara salata sau avocado din cauza ca se inchide granita, eat locally and save the planet.

    • Daniel Musat Dan Musat spune:

      Excelentă gluma cu ceața, ați sintetizat perfect situația. Va fi dureros, asta e sigur. În rest, totul e posibil.

  8. Kurt spune:

    J. Corbyn, un socialist ca PM?
    Un conservator anti-UE înverşunat ca PM?

    …”… La un moment dat, locatarul de la Downing Street 10, oricare ar fi acela, le va reaminti concetățenilor cunoscutul îndemn britanic, intrat deja în cultura pop mondială: ”Keep Calm and Carry On !”…”….

    Coloane de camioane la malul Dover/Calais?
    Ce se întâmplă după 12 Aprilie cu cei 433.000 români în UK?
    Vom vedea.

    UE are conflicte interne (Roma-Paris, Varsovia-Paris, Budapesta-Bruxelles, etc), are conflicte de interese (băncile italiene, un faliment financiar în Italia cu 131 % BIP datorii de stat va zgudui UE.27) în Euroland.
    UE e un gigant economic, un pitic politic,
    e un vierme în domeniul militar (fără UK şi mai micuţ).

    Criza viitoare bate la uşă?
    La care uşă?

    • Dragos spune:

      Nu am inteles mare lucru din acest articol. Doar ca Brexit acum ar fi bun fiindca POATE peste 10 ani UE ar avea probleme asa de mari ca s-ar destrama oricum. Adica… cine stie! Si mai citesc serie de probleme, de toate felurile, la care evident ca nu se pot da raspunsuri aici. Un talmes-balmes. Concluzia suprema: respectarea regulilor jocului, “Ce s-a făcut s-a făcut. Gata. Let’s move on !” Iar regula spune clar ca daca poporul voteaza ceva, gata, e condamnat pe veci la ce a decis, chiar daca candva si-ar da seama ca a dat un raspuns aiurea la o intrebare aiurea. Dar regula jocului democratic nu ii mai da dreptul sa-si indrepte greseala. In schimb reprezentatnii poporului, in parlament pot vota acelasi lucru o data, de doua ori, de trei ori, de n ori, pana cand iese rezultatul dorit. Adicatelea, ei pot sa reflecteze cat e nevoie si sa-si indrepte greseala, poporul nu. O aberatie. Singurul lucru bun din toata aceasta nebunie, este ca nici unui stat UE nu-i mai trece prin cap sa vrea sa se desprinda de Uniune asa, pur si simplu, cu un hei-rup populist.

      • Kurt spune:

        @Dragos
        E păcat, dar aveți dreptate. Barnier/UE/Franta a avut intersele UE mai mult în vedere decât o apropiere de cerințele UK. Nu știm cum se va termina cu Brexit la 12 Aprilie sau 22 Mai. Economic toti sunt în pierdere (RFG cu 10 miliarde mai puțin export în UK, din cele 1.200 miliarde Euro export german pe an), UK și cei din UE.

        UE nu se va destrăma. Nimeni nu vrea sa părăsească Piața Comună, nimeni nu vrea sa părăsească Uniunea Vamală. In domeniul politic interior și cel politic exterior cei din UE sunt scindați, urmăresc interese “naționale” diferite. UE.27 e un pitic în domeniul politic. Are o pondere foarte mică în politica exterioară (China face contracte comerciale bilaterale cu Italia, Franța, Ungaria, Grecia, etc.) și globală. In domeniul apărării UE.27 nu are aproape nimic, câteva brigăzi mixte convenționale și un centru de coordonare. UE.27 nu are scut nuclear. NATO & SUA (Congresul American) sunt scutul de apărare European azi și încă foarte mult timp.

        • Constantin spune:

          “UE.27 e un pitic în domeniul politic. Are o pondere foarte mică în politica exterioară (China face contracte comerciale bilaterale cu Italia, Franța, Ungaria, Grecia, etc.) și globală. ”

          Mă scuzați, dar pentru asta nu cumva ar fi necesar să existe un președinte puternic al UE, un guvern puternic al UE și un parlament puternic al UE? Adică să se isprăvească aiurelile astea cu “suveranitățile naționale”? Păi, nu Marea Britanie a fost cea care s-a opus cu toate puterile sale unui grad mai înalt de integrare a statelor în Uniunea Europeană?

          • Kurt spune:

            @Constantin
            Ar fi stadiul final al UE ca „federație de state (naționale)” cu o Constituție (proiectul Constitution a murit al Paris/Stânga franceză și în Olanda), cu un Parlament, cu competențe foarte precise la Bruexelles (comertul exterior, aparare, norme tehnice, principiile normative- drepturile omului), cu competențe clare după principiul subsidiaritate (cea ce se poate face la fel de bine pe plan “național”, unele preferințe/tradiții-brânzeturi). Nu cred că se va realiza curând, nici în mandatul doi E. Macron 2022-2027. Probabil mult mai târziu după 2030 cum a spus E. Macron la Aachen (Franța nu renunță la “suveranitate”: Stânga naționalist-comunistă France Insoumise& J.L. Melenchon , la fel Rassamblement National/Le Pen).
            Pâna atunci vor fi “certuri seculare” Roma/Salvini-Lega cu Paris/E.Macron, Varșovia-Paris, Budapesta-Bruexelles etc.

            Rămâne și mai greu de rezolvat: un budget propriu UE. Cred că impozit pe prezent, pe transactiuni financiare/speculații la bursă (în loc de Vermögenssteuer, impozit pe avere-deci pe trecut) de 1% din volum ar fi un început. Contribuții de 3-5 % din BIP ar fi un minim la început.

            Ramâne problema asigurăriilor sociale, în special pensiile de stat nu pot fi acum altfel decât “naționale” (Olanda are pensii private prin fonduri de pensii, Franța are pensii de stat).
            Ma gândesc și scriu pentru tinerii din țară care nu vor “meseria de lucrător degajt pe viață în vest”. Dascălii, medicii sunt cei din oraș/sat. Ei trebuie să primească încredere în sine, în destinul lor pe plaiurile natale, în societatea civică, în administrația publică din țară, din localitate.

            “Industria română e admirabilă,
            e sublimă am putea spune,
            dar lipsește cu desăvârșire”
            După I.L. Caragiale

      • Daniel Musat Dan Musat spune:

        Ideea regulilor e să fie aplicate și când Nu îți convine rezultatul. Se pot imagina excepții, cum ar fi apariția unor riscuri existențiale pentru comunitate. Nu cred că e cazul Brexit, cel puțin nu acum.
        Cât a fost la putere, De Gaulle s-a opus intrării UK in EEC. Britanicii au devenit membri abia în 1973. După doar 2 ani, Partidul Laburist, fiind la guvernare, a organizat primul referendum pe subiectul Brexit. A câștigat tabăra Remain. Deși laburiștii erau în proporție de 2-1 în favoarea ieșirii UK din Comunitatea Europeană, rezultatul a fost respectat. Acum au votat invers, ne place sau nu.
        Iată, nu e pe vecie.

      • DSK spune:

        Bravo d-le Andi, bine gândit, de nimeni spus! Poporul nu are voie a 2-a oara, e nedemocratic – argument întors pe dos logic: onor Parlament de câte ori cuprinde!? Prea mulți îi cântă prohodul UE, nu mor caii când vor câinii! Problema nu e la Brusselles sau Strasbourg, ci la București, Budapesta și Varșovia. Occidentul are și el bubele lui, dar e o diferenta între păcătos și infractor. Prea mulți sunt lipsiți de o perspectivă istorică, ce facem, ne întoarcem la o la statele-națiuni și încremeniți așa pentru că o masa de votanți se simte înfricoșata de viteza cu care e depășită de cei care devin cu adevărat cetățeni europeni și ai lumii? Copii unui englez căsătorit cu o româncă și care merg la gradinita în Peru și la școală în Thailanda sunt oare handicapați pentru că nu se simt nici englezi, nici români? Pescarul, fermierul, coafeza și pensionara deturnează istoria pentru că s-au îmbulzit la vot mai mult ca ceilalti?

    • Daniel Musat Dan Musat spune:

      Corbyn premier ? Ouch, good point. Dar Corbyn putea ajunge premier și în absența Brexitului. Planurile lui Corbyn referitoare la programul Trident seamănă cu The Grand Design al premierului din serialul la care făceam referire (https://www.youtube.com/watch?v=SHP_LOtx6Ik ). Să sperăm că mai există vreun Sir Humphrey să-l “ghideze”.

      • Kurt spune:

        Regret Brexit, prefer UK în UE. Pentru apărarea Europeană UK este esențial azi și mâine, nu merge fără UK.

        We are not amused. Q E II

        • Florin L. spune:

          Cine sa ne invadeze? Turcii, sau rusii? Rusia intradevar este o putere militara (reprezinza o amenintare din acest pdv) oligarhia rusa insa se bucura atata timp cat economiile din vestul Europei mai functioneaza (castiga si ei un ban pe teava). Nu stiu cum vor reactiona cand nu mai functionam (probabil se vor orienta spre alte pieti de desfacere a energiei si a materiilor prime).

          Pentru inceput, cred ca eficientizeaza armatelor UE (fonduri si achizitii comune, PESCO, etc) este o necesitate. Degeaba iti majorezi bugetul cu 0,5% daca faci achizitii aiurea (scumpe si la mentenanta) si esti dezorganizat /faramitat cand vine vorba de comanda. In caz de urgenta sau interventii comune precum in Somalia de exemplu, te lovesti de lipsa experientei in coordonare, management, etc si depinzi de deciziile politicienilor (de obicei oportunisti – vezi Gerhard Schröder;) din cele 28 de parlamente, sau cate or mai fi. https://data.worldbank.org/indicator/ms.mil.xpnd.gd.zs

          P.S. eficientizarea armatelor (in cadrul unei Uniuni militare) si o majorare usoara a bugetului de 0,3% din PIB sa zicem, ar transforma UE (in timp de 15 ani?) in putere militara. Altfel, datorita eficientei scazute va trebui sa majoram bugetul in jur de 4-5% din PIB – pentru a putea tine pasul cu competitorii.
          https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/defending-europe-factsheet_en.pdf https://www.airbus.com/newsroom/news/en/2018/04/future-of-air-power.html

          PPS. Daca studiem cu atentie strategia Chinei observam ca investitiile in proiecte de infrastructura, etc prin imprejurimi (i.e Africa, Estul Europei, Orientul Mijlociu, Asia Centrala, samd) sunt cel putin la fel de importante Nu este chiar asa de simplu!

  9. quovadis spune:

    Perfidul Albion sau ce va ramine din el , dupa Brexit , that is the question ? Probabil un No-Deal ,urmat de o noua intelegere , ce ar permite Marii Britanii , sa nu dea vreun ban Uniunii Europene ,dar sa beneficieze in continuare de aceleasi drepturi si libertati .Ce se intimpla insa , daca Uniunea Europeana nu accepta asta si daca lucrurile scapa de sub control-penurie de hrana , granite ce nu mai pot fi trecute decit cu viza , incercarea de separate a irlandezilor si scotienilor , nemultumirile celor ce nu doreau brexitul (in crestere ca numar ),revolte populare din motive multiple , politice , economice sau personale ,somaj determinat de imposibilitatea unor firme , de a-si mai onora comenzile,- Ce se va intimpla cu marfurile aflate in tranzit ,pe marile si oceanele lumii ,care vor avea nevoie de noi documente ,de la documente sanitare, la cele de transport . Ce se va intimpla daca posibile foste retele semiteroriste sau nationaliste ,vor iesi din nou la lumina si vor profita de haosul creat.Tot ce am scris este un scenariu probabil ,dar mai se pot intimpla enorm de multe alte lucruri, care la rindul lor vor genera alte situatii inca necunoscute , de la procese (juridice ) si economice la atacuri pe moneda nationala a Marii Britanii.O data ce bulgarele a fost rostogolit ,e greu ca cineva sa il opreasca si intreaga vina se duce vrem nu vrem, spre cei ce azi conduc Regatul Unit.Sa speram ca cineva de acolo isi va asuma eliminarea art 50 si raminerea in UE cu toate tarele ei ce apar zi de zi , dar care sunt infinit mai suportabile decit un No-Deal.

  10. dragos axinte spune:

    ”Keep Calm and Carry On !” ok carry on, dar costurile vor fi comparabile cu cele ale unui razboi. Merita? binenteles ca nu. doar pt pericolul posibil si indepartat al unui colaps al UE, colaps de care insularii vor fi partial feriti pt ca nu au euro, nu merita sacrificiul generatiei actuale. Dar asa au votat acum sa accepte sau sa schimbe decizia.

  11. neamtu tiganu spune:

    misto articol.. poate ca ar trebui sa-nvete si europenii ceva din asta.. In definitiv am putea zice si invers, nu e Brexit, ci EUexit.
    EU s-a desprins de Marea Britanie, s-a desprins prin aroganta birocratica de care a dat si da in continuare dovada. Batrina Anglie se arata mai inteleapta decit papagalii Juncker, Micron, Mutti si toti comunisti revopsiti, din est, deveniti peste noapte democrati competenti.

    De abia astept sa vad rezultatele alegerilor pt europarlamentari din Mai, sper la o reinnoire masiva…

  12. Cristian Felea spune:

    Drăguț, agreabil, adevărat.
    Totuși, deși modelul democrației liberale world-wide s-a construit cumva pe arhitectura fostului imperiu Britanic, acest lucru nu înseamnă că trebuie neapărat acum să se separe (delimiteze, ferească? de o Uniune Europeană din care englezii își doresc să plece (că parcă e mai sigur) și pe care America First o tratează că pe un concurent.
    Gluma e că englezii se pot înșela. UE poate depăși criza, și va fi mai puternică depasind-o, UE are un acord de liber schimb cu Canada, are Irlanda că stat membru și excelente relații cu Australia și Noua Zeelandă.
    UE păstrează astfel o parte a moștenirii Imperiului britanic. Ironia este evidentă.
    Ne-am păcălit puțin? Well, yes minister… Maybe, a little…more.

    • Daniel Musat Dan Musat spune:

      Mulțumesc pentru comentariu.
      E posibil să se înșele. Îmi place să cred că ar aprecia ironia situației. Ca să vă preiau ideea, cum ar fi ca, peste ani, Sir John să regăsească adevăratul spirit britanic într-un ‘petit bistro’ pe malurile Senei ?
      :)

  13. ionas spune:

    UE va supravietui si fara UK. M-am saturat de psihanaliza electoratului britanic.
    Sper sa paraseasca UE cat mai repede , de preferat in 12 aprilie 2019 fara nici un acord.
    Poate ca istoricul acela ,star de televiziune Niall Ferguson ( amic cu Cameron ) si care aplica istoria pentru a face previziuni asupra viitorului se insala. Muribundul poate fi cealalta parte.

  14. Hantzy spune:

    Mi-a plăcut! Frumos scris!

    Peste 10 ani (…) Brexitul s-ar putea dovedi a fi fost divorțul de un muribund.
    Nu mai sunt puritani peste mânecă: For better and for worse, in sick and health, till death do us part. Ehei!
    Dar ca european, mi-ar fi groază să știu că pot fi altuia povară.

  15. delia f spune:

    Excelent!

  16. cititor oarecum avizat spune:

    Nu lucrez in UK dar am colegi englezi si clienti englezi. Intotdeauna discut politica si nu am auzit pina acum vreunul care sa fie pro-Brexit. Cum toti sint oameni educati si masurati as zice ca Brexitul e apanajul celor fara studii dar as gresi fiindca, asa cum am vazut pe viu, exista destui rabiati in parlament care cer iesirea neconditionata din EU.

    Nu, draga Daniel, nu cred ca everything goes, ca viitorul e deschis (oricaror posibilitati) si ca Brexitul s-ar putea dovedi cea mai buna solutie pt UK.

    https://www.cnbc.com/2019/04/02/wall-street-on-brexit-top-banks-predict-what-will-happen-next.html

    Citeste ce zic Goldman Sachs despre pierderile de pina acum … si e putin probabil ca nesiguranta actuala sa nu se continue si sa nu produca pierderi majore in continuare.

    Rar mai gasesti un electorat atit de stupid intr-o tara avansata care sa-si taie craca de sub picioare cu politicieni atit de obsedati de putere. Adjectivul “avansata” lasa loc si Romaniei in top …

    • Harald spune:

      Cu cât sunt oamenii mai educați, cu-atât sunt mai rupți de realitate și mai lipsiți de identitate.

      Într-un final, lipsa identității individului omoară societatea la propriu. Egal dacă britanicii de mâine vor fi musulmanii din Birmingham, indienii din Leicester sau țăranii din satele dintre Nottingham și Lincoln, vor fi oameni cu o identitate clară. Religioasă, națională, lingvistică, sexuală și orice alt fel de identitate vă mai puteți imagina. Eu aș paria pe ultimii, dintre cei menționați.

  17. Caliman Eugen spune:

    1.In 2010 Grupul de Economie Aplicata condus de Liviu Voinea (avind consultanta stiintifica economica a elitei specialistilor in economie), a realizat lucrarea de ,,economie aplicata” ,,Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii”, care in loc sa devina ,,proiect de tara” in vederea reindustrializarii, a constatat ca reindustrializarea Romaniei este imposibila, datorita disparitiei economiei nationale cit si lipsei unui nou model de dezvoltare (pag. 106 Concluzii, in format PDF – pe NET.)
    Lipsa unui nou model de dezvoltare care face imposibila dezvoltarea industriala se datoreaza pierderii/anularii prin integrare a vechiului model de dezvoltare economica, deoarece integrarea a facut ,,ajutorul de stat de stat limitat, politica comerciala de competenta UE, politica monetara este restrictionata, politica valutara pare pusa in slujba politicii monetare, politica fiscala si bugetara are constringeri impuse prin acordul cu FMI (si normativele UE), Romania traverseaza o criza economica profunda de sistem si de model de dezvoltare” (citatul complet din lucrare).
    Criza de sistem a fost prezentata inca din 2006, de prof. Ilie Serbanescu, ca urmare a cedarii economiei, a activelor industriale, serviciilor (apoi a zonei comercoale) catre firme si state straine, situatie care nu mai permite Romaniei sa realizeze ,,politici de dezvoltare economica!
    Instrumentele fostul model economic economic sint ,,interzise” asa cum arata d-l Voinea, iar politicile de dezvoltare economica sint imposibile ca urmare a disparitiei economiei, industriei si serviciilor nationale.Ce politici de dezvoltare economica pot fi realizate cu filialele firmelor straine, care au propriile interese si evolutie, dictata de firmele mama?
    Oare nu aceasta a fost situatia generala pentru Anglia si motivul pentru care s-a retras din UE?
    2.Din pacate, UE este doar o uniune vamala – in care Capitalul financiar, bancar si industrial multinational (intitulat UE) isi extrage profitul si beneficiile din tarile respective.
    Lipsita de proiect de dezvoltare economica UNIONALA, UE se confrunta cu o stagnare economica majora, comparativ cu Asia emergenta, care a surclasat-o economic prin crestere sa economica de 4-5 la suta anual.
    Pe de alta parte, lucrarea citata a impamintenit convingerea generala ca reindustrializarea tarii este imposibila, economistii de seama retragindu-se din domeniul cercetarii economice!
    3.Din fericire pentru Romania, dezvoltarea industriala este nu doar posibila ci si demonstrata de Asia emergenta, in special de ,,tigrii asiatici”, care s-au industrializat intr-o generatie…
    Numai un ,,proiect de tara” avind ca obiectiv reindustrializarea Estului, care sa devina proiectul de dezvoltare economica si industriala a UE, mai poate salva uniunea de la stagnare si dezintegrare.
    Un astfel de proiect cuprinde un nou model de dezvoltare – avind capacitatea de a reconstrui economic si industrial Romania si Estul in 15 – 20 de ani, aducind acasa migrantii economici si creind in tara un viitor cetatenilor acestora.
    UE va deveni tot mai stagnanta fara astfel de viziuni si proiect de tara, iar iliberalismul de tipul lui Orban (ca iluzie ca numai autoritarismul unui tatuc ar putea pune ,,sula in coasta” UE) va deveni foarte molipsitor …

    • Kurt spune:

      @Caliman Eugen

      Nu și iarăși nu.

      Intreprinderile private sunt inovative, crează industria 4.0 foarte puternic integrată peste granițe „naționale“ în UE. Nu are nimic cu teoria (naționalcomunistă sau socialistă) economică (de hârtie) ca cea prezentată de generația ședințe. La Hannover se prezintă acum industria 4.0 din toate părțile lumii. La Hannover 2019 e de găsit azi cea ce caută cei din intreprinderile pivate.
      Da, pentru un “cadru național” adecvat reindustrializării țării. In primul rând un stat de drept fortificat (în nici un caz Justitia, Legile în mâna unor patrihoți, în mâna penalilor “patrioți”).
      Aderarea întârziată (Iliescu/FSN) la UE 2007 are consecințe. Exista regului, principii normative UE, norme tehnice UE. Aderarea înseamnă drepturi și obligații (piața comună, uniune vamală, libera circulație pentru mărfuri, investiții și persoane). Libera circulație a investiților în industria 4.0 din tară e blocată de mult timp de politica “izolaționist naționalistă” a Bucureștiului (hoția ca practică de guvern la nivel de ministere “naționale”) . Toate investițile strategice ocolesc azi România și zona Mareaă. Cele din China: tren de mare viteză Grecia- Macedonia-Serbia-Budapesta ocoleste la vest. China: căi ferate China- Kasachstan-Rusia- Polonia- RFG ocoleste la nord. China: conductele de gaz/petrol: Kasachstan-Turcia-Grecia-Italia ocoleste la sud.

      Nu deci la toate speculațiile (naționalcomuniste / socialiste), teorii economice de hârtie de mai sus.
      Industria de automobile s-a stabilit în Slovacia ( 2 milioane vehicule pe an), în Cehia și Ungaria (VW, Audi, BMW, Mercedes).

      Libertatea are alt gust.

      • delia f spune:

        ‘Intreprinderile private sunt inovative, crează industria 4.0 foarte puternic integrată peste granițe „naționale“ în UE. [...] La Hannover se prezintă acum industria 4.0 din toate părțile lumii. La Hannover 2019 e de găsit azi cea ce caută cei din intreprinderile pivate.’

        Exact. “peste granitele nationale” si “intreprinderile private” ( ale noii revolutii technologice, in cazul de fata).
        Cine reprezinta interesele populatiei X, care voteaza guvernul Y, in tara Z?
        Sau nu mai este nevoie de vot democratic, in viziunea si lumea atat de perfectionata a domnilor de la Hannover, a pacii eterne si a libertatii de miscare a oamenilor simpli – ca animalele in gradina zoologica- in spatiul supravegheat 24 h de catre cei care au pus stapanire pe spatiul virtual si geographic?
        Mai avem inca libertate de exprimare dar nu mai avem libertate de gandire cu propriul cap, in lumea perfecta conceputa la Hannover.

        • Kurt spune:

          @delia f
          Die Gedanken sind frei,
          wer kann sie erraten,
          kein Jäger kann sie erschießen ….
          es bleibet dabei,
          die Gedanken sind frei….

          Nu cred că Industriemesse Hannover are ceva dea face cu ce descrieți.

          Prejudecăți? Frustare? Invidie? Resignare? German Angst?

          • delia f spune:

            Michael Sandel

            https://www.youtube.com/watch?v=WMafVnxchxc

            Cine reprezinta interesele populatiei X, care voteaza guvernul Y, in tara Z in lumea de azi?
            O sa repet intrebarea pana cand o sa primesc un raspuns, ca si turistul din Fawlty Towers, ‘A gin and orange, a lemon squash and a sotch and water , please!’

            https://www.youtube.com/watch?v=Sh5Pm1CnDxo

          • delia f spune:

            ‘Die Gedanken sind frei’
            Nicht mehr.
            Cine nu este de acord cu UE sau cu globalizarea, cine spune ca nu sunt logice si ca fac in ultima instanta rau majoritatii populatiilor din Vest, cine spune ca in ciuda cresterii economice a unei tari dezvoltate, nivelul de trai al majoritatii scade in timp ce ritmul de imbogatire al bogatilor creste, este desfiintat si catalogat drept “fascist”, “illiberal” sau “rabiat” , asa cum probabil, in trecut cei care nu intelegeau de ce li se nationalizeaza proprietatea sau locuinta era etichetati ca “burghezi” sau ” reactionari, de o majoritate ( sunt sigura, bine intentionata) careia I s-a parut nationalizarea proprietatii private si desfiintarea partidelor democratice o idee grozav de buna la vremea respectiva.
            Despre activitatile inacceptabile ale companiilor de IT, ar trebui un semestru intreg,
            Desigur, cele de mai sus, nu sunt valabile pt Romania, pt care UE este vitala.

        • Kurt spune:

          @Delia f
          Liberatea cuvântului, libertatea expresiei, toate sunt valabile în vest de mult timp. In est din 1989 e la fel. Nimic nu e interzis. Mai aveți un pic probleme cu „diversitatea- pluralitaea” părerilor, ideilor, conceptelor? Există conceptul francez pentru mai mult centralism UE.27 și o integrare mai puternică (cu mult „political corectness”), există alt concept în Olanda și grupul „Hanseatic” care refuză conceptul lui E. Macron de la Sorbonna 2017 cu un budget ZE separat etc. Conflictele de interse sunt normalitatea în libertate și democrație.

          Faptul că unii se îmbogățesc mai repede (speculanții la burse sunt premiați fără a prelua toate riscurile) și alții plătesc pagubele (contribualii, oamenii mici) din sectorul financiar e o realitate cu potential de conflicte (poluliștii nu au soluții dar câștigă alegeri, Italia, Ungaria, Polonia, etc). Prefer Companile americane IT (GAMA sunt acuzate în Franța) care au întrodus Word, Excel, Internet, Google ca standarde universale fără să întrebe vreun guvern. Menschenkinder din lumea întreagă pot comunica cu Word și Internet fiindcă Microsoft a întrodus peste tot în lume aceste produse. Dacă statele „naționale” ar trebui să stăbilească standuri IT și software am aștepta încă 100 de ani (așa a fost cu genomul unde UE a creat un proiect pe 10 ani. In SUA cu tehnica laser și computere genomul a fost descifrat în 2 ani de o companie privată americană).

          România a preluat „Aquis communautair”, principile normative UE la aderarea 2007. Nu numai normele tehnice sunt valabile. Statul de dtrept e o condiție esențială în UE. Bucureștiul în mâna unor „izolaționiști naționaliști” demontează justiția și statul de drept, oricum slab de 80 de ani din 1939- 1989- 2019 în România, în momentul Președinției UE 2019.
          Vorbe și fapte.
          Curat murdar

          • delia f spune:

            Regimul Dragnea nu este ” isolationist – nationalist”, este grup infractional organizat cu un singur scop – de a-l scapa pe Dragnea de puscarie. Nu este ideologic. Eu nu ma refer la Romania, ma refer la Vest.

            Oamenii nu-si dau seama ca EU si globalizarea sant bazate teoretic pe o utopie egalitariana dar de fapt, in practica, servesc interesele aproape exclusive ale superbogatilor – mutarea libera a banilor/ capitalului dintr-o parte in alta a globului, pt maximalizarea profiturilor. De ce guvernele nationale fac acest joc si nu-si apara cetatenii care ii voteaza?
            Nu este numai orbirea ideologica, “ideea care suceste mintile” ci si uniunea imorala si corupatoare dintre putere ( politica) si avere. The power & the money at the top. Clinton, Tony Blair, chiar si Obama. Toti sunt milionari. De unde? Ce au lucrat?

            • Kurt spune:

              Nu și iarăși nu.

              Vestul a reușit în 73 de de ani de pace să asigure pentru marea majoritate a locuitorilor bunăstare, belșug și prosperitate. In centrul- estic al Europei (statele create după 1918/1945) de 100 de ani „naționaliștii- suveraniști” nu au reușit să asigure un trai mai bun locuitorilor. „Decalajul istoric” atât de mult deplâns în România nu dă de gândit nici azi când România are cele mai bune condiții externe din istoria sa?

              UE este un proiect occidental. Estul a aderat 2004/2007 formal la UE dar fără a aplica „Aquis communautair” cum cere Franța/E. Macron 2017 la Sorbonna. La Bratislava 2016 estul (Vișegrad) a refuzat conceptul inițial EWG.1957/UE, a scindat UE.28.

              Global condițiile de viață s-au înbunătățit pentru o mare parte a pământenilor, în special la cei care au trecut de la foame și sărăcie la un trai decent (China, o mare parte în Asia, etc). ții nu sunt o problemă fundamentală (un fotbalist care câștigă milioane fiecare an e altceva ca escrocii Dragnea&Tăriceanau, demnitarii de azi care sunt brandul românesc în momentul „istoric prielnic”, Președinția Română UE 2019).

              Invidie, frustrare, resentiment în est e una. Realitatea în vest e alta. E. Macron vrea o reformare a Franței, administrativ și economic cu țelul Egalite ca în Suedia (impozite mari acceptate de bogații suedezi).

    • Harald spune:

      @Caliman Eugen – reindustrializarea României este posibilă și ea chiar va fi realizată în perioada 2025 – 2060, însă cu metodele și mijloacele folosite în perioada 1870 – 1914, respectiv 1920 – 1938.

      Reindustrializarea României după metodele comuniste nu este posibilă, iar viziunea dvs este parte a problemei, nu parte a soluției.

  18. andi d. spune:

    e posibil ca pe termen lung britanicilor sa le fie mai bine in afara UE. Pe termen scurt, in mod sigur nu. Problema e daca ei vor intelege ca s-au dus vremurile de great power, nu se mai pot intoarce la ele, s-a terminat. Un adevarat dezastru pentru ei ar fi independenta Scotiei, care practic ar reduce si mai mult forta Marii Britaniei, de fapt ar desfiinta-o. Dincoace, UE poate la randul ei sa se indrepte spre dezastru, daca nu se iau masuri de reforma interna, masuri care cam intarzie si probabil nu vor veni vreodata. Istoria e cu dus si intors.

  19. Caliman Eugen spune:

    1.Nu am spus ca in Germania sau alta tara dezvoltata nu se inoveaza!Problema UE este ca jumatate din tarile componente se afla industrial in prima (Romania) revolutie industriala, sau a doua, (Cehia, Ungaria), incapabile de a asimila cea de a patra revolutie industriala!Dovada este analiza firmei de consultanta economica COFACE, din 2017!
    Nu stiu unde am spus ca reindustrializarea se face prin metodele comuniste!Mereu am facut trimitere la tehnicile capitaliste de dezvoltare industriala – utilizate de tigrii asiatici.De aceea UE este surclasata economic prin cresterea sa economica minora de Asia emergenta…
    2.Reindustrializarea sau dezvoltarea industriala a Estului (si altor tari inapoiate economic-industrial) nu este actuala prin mijloacele si modelul economic al anilor 1870, respectiv 1920 – 1940!Aflindu-ne in epoca globalizarii pietelor nationale, aceste procese pot fi realizare in 15 – 20 de ani, cu mai mare ,,viteza” decit in Coreea de Sud, Singapore, Malaezia, etc. tari care au plecat de la starea de economii agrare inapoiate.
    3.Daca dezvoltarea industriala cunoaste numai ritmurile epocii clasice a capitalismului, Romania devine tara agrara inapoiata, populatia o paraseste in masa, locul ei fiind luat de cei din tarile si mai inapoiate decit noi.
    Acest tip de proiect de tara il propun si despre el vorbesc, nu despre industrializare pe model comunist ori a primei revolutii industriale, in care tarile azi dezvoltate au evoluat industrial in 200 de ani!Mai avem la dispozitie sute de ani, cind lumea economica va intra in 10 ani in epoca celei de a patra revolutii industriale?

    • Harald spune:

      @Caliman Eugen – hai să începem cu începutul. Singapore nu e ”o țară”. E un oraș-stat cam de 3 ori cât Bucureștiul, un fel de Monte-Carlo asiatic, smântânind integral economia Malaeziei și parțial și pe a Indoneziei. Dacă Rotterdam sau Hamburg ar fi țări independente, ar fi exact ca Singapore.

      Lumea nu poate funcționa cu entități ca Singapore. E doar o reminiscență a colonialismului britanic, la fel cum era și Hong-Kong. Va mai rezista probabil 20-30 de ani, dar va fi reîncorporat de Malaezia, la fel cum Hong-Kong a fost reîncorporat de China.

      = = = = = = = = = = = = = = = = = =

      Despre reindustrializare: imensa majoritate a căilor ferate de pe teritoriul actual al României au fost construite în regim privat. Statul român a început foarte repede să și le însușească pe cele din Vechiul Regat, imediat după 1870, însă pe cele din Transilvania a pus mâna abia după 1920. Căile ferate românești nou-construite vor fi private sau nu vor fi deloc.

      Dacă după 150 de ani de ”performanțe” vizibile în materie, încă mai credeți că statul român va fi capabil să construiască noi căi ferate, așa cum a construit statul francez în ultimii 40 de ani, viziunea dvs e parte a problemei.

  20. Caliman Eugen spune:

    D-le Harald,
    1. ,,hai sa începem” cu o discutie de fond asupra industrializarii-reindustrializarii.Industrializarea este un proces politic, economic si social complex, care vizeaza constructia de infrastructura de transport, industriala, energetica, odata cu industria prelucratoare a resurselor primare de materii prime si energie si pina la constructia de sateliti si tehnica spatiala, impreuna cu serviciile industriale.Industrializarea presupune un minim de calificare a fortei de munca, de capacitate institutionala si administrativa nationala de a asigura functionalitatea firmelor investitoare.In cadrul acestui proces exista o logica tehnica si economica profunda si nu este vorba de un proiect de tara, in care se propune dezvoltarea unei sau alteia dintre ramurile economice si industriale, ori constructia de obiective industriale concrete ca pe vremea comunismului, ci de un proiect capabil sa asigure o competitivitate/functionalitate economica si institutionala catre indicele 1, ca al Coreii de Sud!
    Cu alte cuvinte, propunind reindustrializarea, nu se indica din start
    sa se construiasca cutare sosea sau obiectiv energetic, nu se indica sa se puna in practica una sau alta din strategiile industriale sau economica nationale.Functie de primul investitor industrial, de al doilea si asa mai departe, logica constructiei de obiective energetice, de infrastructura de transport si industriala, oraseneasca, etc. se dezvaluie si se impune cu necesitate!Reindustrializarea este singura ,,institutie” DIRECTOARE care stabileste in timp real directia, ce anume, cind si de ce trebuie realizata o infrastructura de sustinere a investitiilor si bunei functionalitati a acestora.Conexat cu ritmul si natura investitiilor industriale, se asigura si imbunatatirea ,,bunurilor publice” create de institutiile bugetare si tehnico-stiintifice:invatamint-educatie, cercetare tehnologica si stiintifica, inventie – inovatie, etc.
    2.Realizarea industrializarii NU este dependenta de marimea tarii, cum v-ati referit la Singapore, ci strict de ,,indicatorul” economic competitivitate economica nationala, care spune investitorilor industriali, ca tara este optima (sau NU) pentru investitii majore.La indicele actual 74 (dezastruos) de ne-competitivitate-nefunctionalitate economica si generala instituitionala, investitorii straini industriali au disparut dupa Criza!Romania are crestere economica majora, de 5-6 la suta anual, dar una pur CONSUMERISTA, datorata tocmai consumului si cresterilor salariale, in conditiile lipsei investitorilor industriali care sa produca pentru export marfuri cu valoare adaugata ridicata!
    Lipsa investitorilor industriali si a marfurilor pentru export este cauza deficitului de 12 miliarde de Euro a balantei nationale de plati, ea este cauza deficitului bugetar, care pentru a face fata cheltuielilor ,,cresterii consumeriste” s-a imprumutat recent cu 3 miliarde de Euro de pe piata externa si cu alte miliarde prin bondurile cu dobinda pentru romani!
    Iata de ce reindustrializarea nu are caracter comunist, nu este dependenta de dimensiunea unei tari si este un proces national unitar si integrat, in care componentele sale urmeaza o coerenta logica economica si este indispensabila pentru ajungerea din urma a tarilor dezvoltate.
    3.Literatura economica a ,,dezvoltarii industriale rapide” a Japoniei epocii Meiji (1880 – 1905) sau a Coreii de Sud (tigrii asiatici) este inexistenta, tarile respective agrare inapoiate nu au avut o ,,scoala economica” nationala care sa fi construit un astfel de proiect, dezvoltarea lor rapida fiind rezultatul contributiei unor economisti-practicieni de mare valoare si indicatiilor capitalului strain, invitat pentru industrializare.Tarile europene s-au dezvoltat lent, in 200 de ani de la ,,prima revolutie industriala” fara un astfel de proiect, care a devenit actual abia in epoca moderna in Asia si dupa foaia de parcurs si integrarea Estului in UE.O uniune Economica care are nevoie de un proiect de dezvoltare industriala rapida pentru tarile estice inapoiate industrial care stagneaza practic in proiectul industrializarii, o Romania in care lucrarea ,,Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii” (2010) n-a reusit a fi un proiect de reindustrializare este cauza stagnarii noastre.Incapacitatea Presedentiei de a construi un astfel de proiect de tara si a institutiilor de cercetare economica, este realitatea zilei cu privire la stagnarea industriala, despre care nimeni nu sufla un cuvintel nici macar cu ocazia alegerilor.Cauza este lipsa absoluta a ,,cercetarii economice fundamentale”, care sa asigure componenta teoretica necesara constructiilor proiectului de tara cu obiectivul reindustrializarii!Despe aceasta insa, cu alta ocazie…

    • delia f spune:

      Japonezii au inventat si produs ei insisi – nu au servit drept forta de munca ieftina pt altii. La fel si coreenii de sud. S-au bazat pe propriile resurse umane si pe educatie, invatamant si creativitate.
      Desigur, investitiile straine pot fi profitabile pt o tara dar sa fie fair, sa fie regulate si nu o sursa exclusiva de venit. Speranta si solutia trebuie sa vina din interior – invatamant, educatie, creativitate, fairness si corectitudine.

      • Constantin spune:

        “Japonezii au inventat si produs ei înșiși”

        Este adevărat că textul la care faceți comentariul conține o serie de bazaconii, dar…

        După al Doilea Război Mondial Japonia a fost o imensă întindere de …nimic. O istorie în oarecare măsură controversată a Japoniei îl include pe dl General Douglas A. MacArthur și felul în care Reconstrucția s-a făcut cu invențiile și produsele japonezilor “ei înșiși”. Ocupația în vremea căreia s-a făcut Reconstrucția fost mai mult decât tragică, a fost cu adevărat cumplită.

    • Harald spune:

      @Caliman Eugen – nu înțelegeți cum funcționează economia reală. Nu există nicio persoană și niciun comitet capabil să stabilească direcțiile reale de dezvoltare ale economiei. În termeni reali, asta o face doar piața.

      Există însă puterea politică de a manipula piața, cum face Germania cu interzicerea centralelor nucleare și cu programul ideologic Energiewende. Românii pot fi puși să muncească pentru idiosincraziile ideologice ale Germaniei, că așa e viața. Dar nu va munci nimeni pentru idiosincraziile ideologice ale României, deci e pierdere de vreme orice încercare de a stabili direcții și programe de dezvoltare. De asta nici nu se face nimic în materie.

      Mărimea țării contează, Bucureștiul se poate dezvolta până la cer doar dacă menține restul țării în sărăcie, exact cum face și Londra cu restul Marii Britanii. Singapore face exact același lucru, doar că în cazul lui, restul țării e Malaezia. Lucrurile astea se termină întotdeauna prost, Brexit-ul a fost de fapt un vot împotriva Londrei și sunt destule șanse să vedem Scoția independentă și Irlanda reunificată. Pentru București, riscul e reapariția unei frontiere la Predeal, dacă mai continuă încă 30 sau 50 de ani în direcția în care merge acum. Dar Ploiești-ul n-o să plece niciodată nicăieri, pentru că mărimea țării chiar contează. La fel cum Bristol n-o să plece nicăieri, e prea aproape de Londra ca să aibă unde pleca.

      Lăsați în plata Domnului ”literatura economică”, în cartierul unde am crescut mi s-ar fi spus ”vorbești din cărți” dacă veneam cu astfel de argumente :) Literatura economică e foarte bună să explice de ce s-a întâmplat exact ce s-a întâmplat, însă asta numai după ce s-a întâmplat.

      Astăzi, dpdv al lipsei de dezvoltare economică, România are doar două probleme pe care le-ar putea rezolva ea însăși: fiscalitatea și parafiscalitatea. Însă amplasarea (în medie) la 1.000 km de Viena sau la 1.500 km de ”banana albastră” (coloana vertebrală a Europei industrializate) nu e ceva ce să se poată rezolva vreodată.

      Subiect de meditație: dacă valoarea muncii depuse de români la cutiile de viteze automate produse de Mercedes la Sebeș se regăsește doar în prețul final de vânzare al mașinii din Germania, câtă industrializare credeți că va fi necesară pentru a elimina deficitul balanței de plăți? O industrializare infinită! Exact din asta rezultă că nu înțelegeți cum funcționează economia în realitate.

  21. Caliman Eugen spune:

    Delia f,
    Întotdeauna solutia vine de la interior, asa cum spuneti dvs.Dezvoltarea trebuie organizata in asa fel incit sa cuprinda ansamblul a ceeace ofera interiorul cit si exteriorul Romaniei.Totul intr-un proiect de tara cuprinzator, coerent si fezabil…

  22. Caliman Eugen spune:

    D-le Harald,
    1.Nu piata ci asumarea politica si economica a dezvoltarii este factorul prim al dezvoltarii!Apoi ceeace denumiti ,,piata”, in termeni tehnici este capacitatea functionala economica a unei tari, masurata prin indicele de competitivitate economica.El este al doilea lucru ce urmeaza necesarmente adaugat ,,pietei”!Dezvoltarea economica-industriala rapida a tigrilor asiatici are ca fundament de initiere a dezvoltarii, cele doua lucruri: asumare a dezvoltarii si crearea de competitivitate-functionalitate inalta.Este evident, ca aceste tari n-au avut (initial) o ,,piata”, capabila sa faca sa ,,demareze” dezvoltartea economica, PIATA fiind atit o realitate insotitoare in orice grad de evolutie economica, cit si un produs superior, proactiv, in cazul dezvoltarii.
    2. Directia reala a dezvoltarii o face cum spuneti si dvs. PIATA, compusa/creata din conditii politice, economice, sociale, institutionale, organizatorice nationale proaste sau optime, care sint rezultatul lipsei, fie a unui PROIECT DE TARA corect si fezabil!In concluzie un proiect de tara nu cuprinde ideea crearii de obiective economice de catre stat, ci a unui mediu economic si institutional optim, care sa atraga investitorii iar afacerile sa se dezvolte optim.Urmeaza ca PIATA si politicile (inteligente ale) STATULUI sa orienteze directiile de dezvoltare, functie de evolutia economica mondiala, de resursele nationale de dezvoltare si ce capacitatea elitei de a formula si administra (tehnic) un decolaj economic si industrial cit mai rapid.
    In lipsa lui, Estul stagneaza industrial de 3 decenii, la indici de competitivitate dezastruosi, de 74 in Romania, ceva mai ridicati in alte tari foste comuniste.Lipsa cercetarii economice fundamentale face ca ceeace denumim competitivitate nationala si functionalitate instititionala sa fie necunoscute stintifice,Literatura economica clasica romaneasca bate moneda zilnica in strategiile de dezvoltare pe notiunea/factorul RESTUCTURARE economica, industriala, institutionala, etc. ca tehnici de dezvoltare, fara sa fie capabila sa defineasca continutul si tehnicile concrete de restructurare.
    3.Prof. Daniel Daianu a ,,transat” stiintific de acum 20 de ani raportul dintre piata si politicile publice in aportul lor la dezvoltare, aratind ca ,,o economie care functioneaza bine, este rezultatul unui mix dintre actiunea pietei si politicile publice inteligente”. (Încotro se indrepta tarile postcomuniste, pag. 10, ed. Polirom, 2000).
    Aprofundind aceasta viziune corecta asupra raportului dintre piata si stat in procesul functionarii si dezvoltarii economice, devine evident ca piata si functionalitatea ei este rezultatul direct al politicilor publice, care o fac functionala si atragatoare pentru investitorii de orice gen, fie nefunctionala, cu cele 74 de grupe de blocaje (politice, economice, sociale, administrative, organizatorice, fiscale, institutionale, legislative, etc.) din tara noastra.Piata se ,,curata” prea lent de aceste blocaje (si doar la ,,natiunile inovative economic”), fie ramine blocata in continuare contra dezvoltarii, ca in marea majoritate a tarilor lumii, care vegeteaza in inapoiere economica si industriala.
    Fara a stabili si intelege corect raporturile dintre actiunea pietei si cea a Statului in procesul dezvoltarii economice rapide, a modului in care statul trebuie sa construiasca cit mai rapid o piata functionala cit si modul in care un proiect de tara poate asigura aceste lucruri, Romania stagneaza de 3 decenii la periferia industriala a Europei.
    4.Distanta dintre centrele financiare si industriale majore ca blocanta a dezvoltarii unei tari este falsa, ea devenind problema numai si numai datorita mediului politic, economic si institutional nefunctional si anti-investitori din Romania.
    Una din caracteristicile globalizarii este existenta unor sisteme performante de deplasare si transport, care au eliminat distantele ca blocaje ale dezvoltarii. Romania aflindu-se in Europa, iar nu in Malaezia ori zone asiatice indepartate, care sa ingreuneze colaborarea industriala nu are in nici un caza dificultati datorate asezarii fata de tarile UE.
    Singura ,,dificultate” este inexistenta, mai precis refuzul guvernelor de a evalua si promova proiecte de tara de tipul si continutul celui aratat, situatie care ne tine in stagnare si da iluzia Stingii, ca numai o guvernare iliberala, autoritara fata de antreprenoriat poate asigura dezvoltarea.Sa speram ca esecul la alegeri al acesteia o va lecui de visurile iliberale.
    Pentru aceasta insa, Opozitia si noile partide trebuie sa-si asume un proiect de tara, de genul celor prezentate, spre a avea succesul electoral asteptat….

    • Harald spune:

      @Caliman Eugen – Prof. Daniel Daianu a ,,transat” stiintific de acum 20 de ani raportul dintre piata si politicile publice in aportul lor la dezvoltare, aratind ca ,,o economie care functioneaza bine, este rezultatul unui mix dintre actiunea pietei si politicile publice inteligente”. (Încotro se indrepta tarile postcomuniste, pag. 10, ed. Polirom, 2000).

      Exact asta înseamnă ”a vorbi din cărți”, ați confirmat magistral prespunerea mea. Astea sunt idei securisto-ceaușiste, prezente și la Stolojan, ca și la Isărescu. Abia când oamenii ăștia vor fi mers in corpore la loc cu verdeață, vor începe să se miște lucrurile și în România

      existenta unor sisteme performante de deplasare si transport, care au eliminat distantele ca blocaje ale dezvoltarii. Romania aflindu-se in Europa (…) nu are in nici un caza dificultati datorate asezarii fata de tarile UE.

      Da și nu. Faptul că un tren de marfă are nevoie de 40-48 de ore de la Galați la Oradea e doar parțial rezolvabil. Ar trebui să-i ajungă 12 -16 ore, dar pentru asta ar trebui câteva sute de kilometri de căi ferate noi. Cam 3.000 km în total, la nivelul întregii țări, după estimările mele.

      Statul român nu va fi capabil să construiască acești 3.000 km de căi ferate noi, iar dacă e ferm hotărât să nu lase pe nimeni altcineva, atunci nu vor fi construiți deloc. Simplu.

      Chiar presupunând că vor fi construiți, cele 12 – 16 ore se vor adăuga întotdeauna (și pe fiecare sens!) la orele necesare pentru un tren care să parcurgă distanța de la Debrecen la Torino sau la Dortmund, de exemplu.

  23. Caliman Eugen spune:

    Stimate,
    Harald,
    1.Prof. D.Daianu a aratat rolul statului in dezvoltare urmare a studiul acestor procese in epoca moderna.El n-a facut decit sa prezinte in concluzie ceeace au facut statul japonez (prin imparatul Meiji) si cel din tarile tigrilor asiatici pentru dezvoltare.Cine infirma aceste concluzii o poate face dupa studiul fenomenului dezvoltarii economice-industriale rapide din intrega literatura a dezvoltarii (cum a facut D.Daianu) si mai mult ca atit sa fi studiat in profunzime aceasta problematica, ajungind pina la constructtia unui astfel de proiect de tara.Altfel, orice judecati personale se situeaza înafara cercetarii economice fundamentale si a realitatilor domeniului in discutie …
    2.In ce priveste dezastrul din sistemul national de transport, aveti dreptate, insa blocajul dezvoltarii este generat in principal de lipsa de functionalitate economica si institutionala a Romaniei, aflata la indicele 74, mai slab decit al Botswanei!Starea transportului romanesc are o influienta minora asupra investitiilor straine, in raport cu indicele de functionalitate aratat, dovada este ca Malaezia sau Coreea de Sud sint asaltate de investitorii straini, cu toate ca pina acolo se ajunge cu vaporul in citeva saptamini!Insasi constructiile de cai de transport CF sau rutiere sint determinate (mai precis dictate) de investitile industriale care indica atit locatiile pentru infrastructura industriala cit si conexiunile cu zonele productive adiacente.Apoi, fara investitii si bani, constructia infrastructurii de transport este imposibila, tara abia avind bani pentru traiul la limita (ori sub limita) de subzistenta a marii majoritati a populatiei.
    3.Singura cale de a se urni tara spre dezvoltare – este proiectul de tara cu un astfel de obiectiv, despre care nu se vorbeste de ,,experti” – toata lumea vorbind la modul general si numai la aportul pietei in dezvoltare.

    • Harald spune:

      @Caliman Eugen – tocmai ”rolul statului în dezvoltare” ne face să nu încăpem în aceeași țară, puteți să înțelegeți un lucru simplu? Nu am nevoie să-mi dea statul român nimic și nici să-mi stablilească direcții de acțiune, mi le aleg eu singur. Însă exact așa am ajuns în UK, pentru că în România statul are planuri pentru mine fără să mă întrebe ce părere am.

      Logica securisto-ceaușistă pe care nu o înțelegeți dvs, dar o promovați, are la bază următorul mecanism: tot ce dă statul român pentru activitățile disfuncționale (alea stabilite prin direcțiile de dezvoltare) e de fapt luat din activitățile funcționale. Care sunt astfel obstrucționate administrativ și fiscal. Parafiscalitatea intrând la obstrucții administrative, cele implementate de birocrați care mă învață pe mine cum să-mi desfășor activitatea, deși ei au fost plătiți din bani publici toată viața lor. Exact ca și Dăianu, Stolojan și Isărescu.

      În rest, lăsați ”tigrii asiatici” în pace, că românii nu pleacă acolo.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Musat


Daniel Musat

Economist, deținător al un Master în Studii Europene. Pasionat de istoria ideilor, Lebede Negre, fotbal. Mi-aș dori mai mult empirism și mai puțin scientism în viața publ... Citeste mai departe


E randul tau

Reducerea planului cadru Este absolut necesara. Cu indiferent ce scandaluri si riscuri. Nu as ...

de: Dedalus

la "Câteva sfaturi pentru viitorul ministru al Educatiei"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)