Home » Opinie » Citesti:

Bunul simț în presă

Mircea Morariu decembrie 17, 2018 Opinie
6 comentarii 5,285 Vizualizari

Ce trebuie să facă un jurnalist confruntat cu realitatea unor proteste? Cum trebuie să se raporteze la ele? Este îndreptățit să le încurajeze atunci când împărtășește opinia celor care au decis să recurgă la exercitarea unui drept democratic, garantat prin Constituție? Are voie să ia parte la ele sau trebuie să se situeze într-o stare de rezervă? Se cuvine să se limiteze la comentarea lor cât mai corectă, în cel mai onest cu putință, decelându-le cauzele și explicându-le desfășurarea sau poate să își îngăduie un plus de subiectivitate?
Adică, este îndreptățit un jurnalist mai mult decât onorabil, așa cum socotest că este Moise Guran, dar care nutrește opțiuni politice clare, să îndemne la proteste, să ia nemijlocit parte la ele, să-și anunțe public participarea, având însă mereu grijă să precizeze că nu agreează decât protestul pașnic? Sau are dreptate mai curând Cristian Tudor Popescu (dinadins am ales să dau exemple două vârfuri ale gazetăriei române, legate direct sau indirect de același post de televiziune, Digi 24) care apreciază că jurnalistul trebuie să se limiteze doar la folosirea pixului?
Sigur, nu mai am demult naivitatea de a crede că ar exista obiectivitate în stare pură. Chiar și în cele mai oneste, mai echidistante organisme de presă intră în joc ceea ce aș califica o implicare omenească. Chiar și în situația în care o gazetă, o televiziune ori un post de radio își propun să rămână cât mai consecvenți zicerii “spune-le celor cărora li te adresezi ce trebuie, nu ce vor ei să știe! ‘’ este imposibil să anulezi cu totul subiectivitatea. Știrea poate și este obligată să aspire la un fel de grad zero al scriiturii, editorialul, articolul de opinie, talk-show-ul, nu. Oricât de profesionist ar fi moderatorul.
Multe organe de presă, de la noi, sau de aiurea, dispun de coduri de conduită sau de așa-numite coduri deontologice. Unii le respectă cu sfințenie, altele parcă se dau de ceasul morții ca să demonstreze că ele sunt făcute anume spre a fi încălcate. Iată, la Televiziunea Română a devenit acolo un fel de figură mitică, i se iau interviuri la comandă, ia premii din partea unor organisme din ce în ce mai dubioase, este plătit cu sume astronomice, printr-un abuz ținute la secret un anume Ionuț Cristache. Format la școala de dezinformare publică a Antenelor voiculesciene, insul cu pricina este trup și suflet de partea puterii actuale. Nu singur, ci împreună cu majoritatea invitaților, cei care au statut de colaboratori permanenți fiind chiar și ei plătiți spre a face propagandă PSD și aliatului său la guvernare, ALDE. Însă nu doar Ionuț Cristache, ci și președintele –director general al instituției, o insă cu numele de Gradea Doina, dă cu tifla, amenință cu chemarea în judecată a Comisiei de etică și arbitraj care a emis opinii mai mult decât oneste referitoare la comportamentul cetățenei cu pricina. Doamna Gradea sfidează Parlamentul, nu se prezintă decât atunci când vrea ea la convocările Comisiilor de cultură, iar când vine fac zid în jurul ei paramentarii din partidul pe care îl slujește. Așa s-a ajuns, de pildă, ca la o audiere din vară, sus-menționata cetățeană să dobândească dreptul de a nu răspunde la întrebări. A avut grijă de asta o traseistă politic pe care o cheamă Diana Tușa.
Demult intratul în legendă post de radio Europa Liberă avea unul dintre cele mai stricte coduri deontologice. Necestatea lui a apărut drept evidentă după greșelile comise cu ocazia Revoluției maghiare din 1956, Atunci, în special membrii Departamentului maghiar au îndemnat la revoltă, chiar la acte necugetate. Au plătit cu toții pentru aceasta. Au fost concediați în bloc.
Creat la începutul anilor 50 ai secolului trecut (prima emisiune a fost în limba cehă și a ieșit în eter la 4 iulie 1950, în vreme ce primul program în limba română s-a difuzat pe data de 14 iulie, același an) postul avea o atitudine anti-comunistă. Cu toate acestea, angajaților săi le era strict interzis să strige pe post “Jos comunismul!”. De aici și o seamă de nemulțumiri din partea membrilor exilului. Iată, directorul legendar al Departamentului românesc, Noel Bernard, a realizat un interviu model cu fostul diplomat Grigore Gafencu,unul dintre susținătorii atacului asupra Amabasadei Române de la Berna, limitându-se să pună întrebări, însă într-un articol de opinie a spus că actele de terorism nu trebuie încurajate, Indiferent de scopul lor. De cât de nobil ar fi acesta.
Sigur, Europa Liberă, indiferent de limba în care îi erau concepute și difuzate emisiunile, nu putea face abstracție în totalitate de liniile directoare ale politicii externe americane, însă avea garantată independența editorială.
Până la urmă, dincolo de coduri și de reguli, contează enorm bunul simț al celui care scrie. Ceva mai mult bun simț aștept și eu din partea presei românești de astăzi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. cetățeanul turmentat spune:

    Cristache nu are treabă cu politica, la fel ca mulți colegi de-ai lui muncește cu gura pentru cine îl plătește mai bine. Mîine, dacă îi iese banul, poate fi liberal, ecologist sau anarhist fiindcă cine plătește comandă muzica. Prin România cam așa stă treaba, avem freelanceri care prestează pe parale și infiltrați care execută ordinul pe unitate. Singurii care mai prezintă informații credibile sînt cei de la meteo (mai dau și ei cîte o zbîrcă, dar 90% se verifică informația) și nenea care dă ora exactă la radio, în rest numai vrăjeli, abureli și campanii de presă bine țintite și plătite cu bani grei. Din cauza asta meseria de jurnalist a ajuns să aibă o cotă de încredere egală cu cea de politician, bancher, popă sau securist.

  2. Constantin spune:

    „Adică, este îndreptățit un jurnalist…”

    S-a discutat îndelung în spațiul acestei platforme despre deontologia profesională în mass-media.

    Și, de asemenea, despre mijloacele de exprimare și modul de utilizare a lor de către jurnaliști, unul dintre cele mai des pomenite nume fiind cel al d-lui Mălin Bot. Ca și în alte situații, îndrăznesc să exprim opinia că în cazul d-lui M Bot este vorba exclusiv despre un stil dinamic, energic și implicat de a face jurnalism, chiar dacă poate să placă unora, ori ba.

    Mass-media sunt folosite în mod extrem de agresiv drept mijloace de manipulare de către guvernarea cleptocratică. A folosi presa onestă, puțină cât a mai rămas în România, pentru a replica manipulatorilor „nu-i frumos”, iar cetățenilor să le transmită exclusiv mesajul „nu-i adevărat” este întrutotul ineficient. Este pierdere de vreme și resurse și încurajează demersuri manipulatorii și mai consistente, ceea ce duce exact la situații precum cea din România de astăzi: cetățenii își pierd speranța că oligarhii vor putea fi înlăturați, iar statul va putea fi recuperat din mâinile lor. Astfel, se întâmplă precum în vremea comunismului, unii se blazează acceptând mizeria și adaptându-se pentru a putea supraviețui într-o societate bolnavă, iar alții emigrează.

    Soluția este cea aplicată în perioada Războiului informațional asociat Războiului rece, adică, demontarea mecanismului manipulatoriu prin informații corecte, transmise la fel de energic și persuasiv, prin mijloace cel puțin la fel de eficiente, precum cele utilizate de manipulatori pentru dezinformare. A spune doar „nu-i adevărat” cu referire la „fake news” și a ne ascunde inacțiunea, ori slaba reacție, în spatele unor false principii ale eticii profesionale are mai degrabă un efect de încurajare a lor.

    De altfel, prezentarea în mod cât se poate de neutru a unei știri poate avea un profund efect manipulatoriu, tot așa cum un reportaj energic, de felul celor realizate de dl Mălin Bot, poate fi onest, corect din perspectiva veridicității și corectitudinii mesajului.

    De curând un post TV a prezentat știrea „Fiul hărțuiește pe Internet, mama este candidată USR”. Am mers la sursă și am citit articolul apărut pe un blog. Dincolo de revolta pe care o simt față de orice tip de hărțuire, am găsit textul discutabil din diverse cauze asupra cărora nu e locul să insist; este un blog, prin urmare, accept că textul poate fi subiectiv, cu mai puține argumente, ori cu mai puțin talent scris. Dar referirea la USR este pasageră și irelevantă în poveste. Mai interesantă ar fi situația tatălui, care este funcționar public. Nu se înțelege deloc în ce fel apartenența politică a mamei băiatului, fără a ocupa vreo funcție în partid și nicicum una publică, ar influența vreo anchetă.

    În fine, femeia si-a dat demisia și din partid, pentru a elimina orice suspiciune. Dar știrea TV a rămas. Ce a dorit oare să transmită această știre?! Care a fost mesajul ei principal? Care este reacția firească și necesară a „deontologilor” la o asemenea știre „neutră”, transmisă pe un ton care „nu îndeamnă publicul la nimic”, spre deosebire de opiniile „implicate” exprimate de jurnaliști precum dl Moise Guran?

  3. ion adrian spune:

    Acest PM este de o obraznicie nemarginita sau poate ca doar nu pricepe ce citeste. Obligaţia comunicării institutiilor interesate si Predintele Iohannis i-a comunicat ca Presedentia este una, este prevăzută de art. 39 din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009. Potrivit dispoziţiilor menţionate, agenda de lucru a şedinţei Guvernului se comunică autorităţilor publice interesate, împreună cu proiectele de documente de politici publice, proiectele de acte normative sau alte documente, precum şi documentele însoţitoare respective, cu cel puţin 24 de ore înainte de ziua şedinţei Guvernului” Asa co orice alt raspuns al dnei Dancila decat de conformare l art 39 este o ilegalitate si CCR ar spune imediat asta daca ar fi sezizata. Poate ca ar merita sa fie sezizata ca odata cu raspunsul CCR ca este o ilegalitate sa aiba cetateanul un motiv de chemare la ordine a PM sau de trimitere ramburs acasa.

  4. 20DePlicuri spune:

    Domnule Profesor,

    sunteti membrul unei genereatii pierdute. Acum comentati, de pe margine, ce se intampla in societatea romana.

    Generatia Dvs. trebuia sa fie la putere in acesti 30 de ani. Ati iesit din comunist educati si flamanzi dar n-ati fost in stare sa va impuneti. Acum USR – isti sau alti ca ei, urmau sa ia puterea de la voi, iar voi sa va scriati memorile.
    Dvs. personal poate nu ati dorit acest lucru, dar chiar toti?

    Ati fost dati la o parte de niste crasmari si tractoristi si v-ati bucurat de firmiturile de la chiolhanurile lor.

    Ateptati acum sa va bage in seama tinerii la fel de educati si flamanzi cum ati fost voi. Asteptati degeaba, puterea se castiga nu se primeste.

    PS: in curand cei de o varsta cu Dvs. vor astepta pensiile! Si alea marite, ca doar ati muncit o viata! Cu Bun simt.

  5. Popescu Laurențiu spune:

    Subiectivismul e firesc, până la urmă ține de un for interior. Ce te faci însă când acest subiectivism este dublat de bani și interese? Dacă cei din presă ar avea măcar bunul simț să se declare de-o parte sau alta a politicii, multe s-ar schimba. Dar din păcate, majoritatea, inclusiv pe acest site, deschid umbrela corectitudinii și a informării corecte a cetățeanului turnând cu nemiluita tot felul de idei personale care servesc doar propriului crez. Limbajul de asemenea lasă mult de dorit, nivelul a ajuns sub genunchiul broaștei. Oamenii simt asta și în afară de câțiva gălăgioși care urlă alipindu-se de anumite persoane cunoscute, ei neavând notorietate, restul sunt scârbiți iar asta se reflectă cel mai bine în presa scrisă, care e cu vânzările la pământ. Ce apare în mediul online e aproape apă de ploaie, doar motiv de scandal.

  6. 2 Neuroni spune:

    Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la cat de frumoasa este tara asta… 20deplicuri bine spus. Si mai adaug faptul ca daca nu erau oameni ca domnul Moise Guran, domnul Andi Moisescu, Echipa România te iubesc, domnul Vlad Pitreanu (mai nou ). Am o parte din familiei plecata definitiv in Iralnda si oame ii astia ma tin in tara si imi dau speranța ca putem impreuna, ca se poate. De 4 ani nu reusesc sa imi fac dantura, muncesc cu sotia mea pentru cei 2 copii mancare, haine, chirie si intretinere. Vreau sa știti atimabile domn ca pana la venirea PSD in 2016. Am facut 1 copil si am trecut de la 2 camere la 3. Iar de atunci am acumulat o datorie care se prelungește de la luna la luna de 4000 de lei. Cum poate oameni care castiga mai putin ca mine sa aibe insule, vile de sute de metri patrati? Timpul dumneavostra domnul meu a trecut. Cand dumnevoastră alaturi de tatal meu si de toate mintile luminate ale României ați adus tara aici unde este acum. Pierdeti ori ce drept de a vorbi sau poate ati fost deținut politic sau ori ce forma dictatura editoriala si atunci aveti scuzele mele si promisiunea mea de a va citi si promova stilul editorial.
    In rest sa ma acuzati daca nu scriu academic, nu sunt un roman prost. Dar jumatate de neuroni mi-au murit in sutele de ture de noapte prelungite iar cealata jumatate, calmantele pentru durerile dentare.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


E randul tau

Ar fi fost frumos sa fie actiuni coordonate, eventual in aliante. Ma intreb daca era posibil, nu sti...

de: Dan Musat

la "China, SUA și «războiul comercial» Game of Loans și Marele Salt tehnologic"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

mai 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)