joi, martie 28, 2024

Capcanele echidistanței și strigătul conștiinței

Un bun prieten mi-a reproșat foarte indignat că fac propagandă. Că îl apar pe Mălin Bot, un personaj dubios din punctul lui de vedere, care face mult rău cauzei noastre comune și care n-ar fi chiar așa de onest pe cât se declară. În plus, nu e nici pe departe un jurnalist (în paranteză spus, sunt destui care îi contestă vehement calitatea de jurnalist, acceptând cel mult eticheta de activist, de parcă jurnalismul nu s-ar fi născut ca o formă de activism pus în slujba adevărului).

Ascultând reacțiile câtorva jurnaliști, care se declară independenți și echidistanți, am constatat că vorbele prietenului meu curgeau, de fapt, chiar din gurile lor. Unul dintre maeștrii echidistanței din zona pamfletului politic, mutat de curând la „televiziunea română liberă“ (unde se lăfăie, în calitate de jurnaliști și comentatori politici, infractori dovediți), îl ridiculiza, în stilul lui suficient și plin de vervă, pe colegul de breaslă coborât în stradă, convins fiind de superioritatea propriei inteligențe, dar mai ales de superioritatea simțului său moral. Desigur, stilul lui Mălin Bot poate părea ridicol, exaltat, sau chiar nebunesc de-a dreptul. Dar să nu uităm că și gestul unui important regizor care a protestat într-un fel original și nonconformist a sfârșit prin a fi asociat cu o tulburare psihică și catalogat de mulți oameni serioși, așezați și echidistanți drept o nebunie sau o impietate.

Desigur, mulți vor spune că echidistanța este comandamentul primordial al jurnalistului, care nu are voie să țină cu nimeni, ci doar cu adevărul. Dar cum poți găsi exact punctul acela în care cumpăna nu mai înclină în nicio parte, când pe un talger al balanței stă victima, iar pe celălalt călăul, pe un talger sunt hoții, iar pe celălalt cei păgubiți? A te așeza prostește și orbește la mijloc, ca și cum o scamă atârnă tot atât de greu ca un bucată de plumb, este dovada lipsei de discernământ, pe care o poți trece cu vederea poate doar unor necopți.

Acest tip de reacție ascunde, în fond, incapacitatea inflexibililor apărători ai dreptății și adevărului de a înțelege momentul pe care îl traversăm. Mai grav este că atitudinea lor servește în chip nesperat grupului infracțional de la putere, decis acum, mai mult decât oricând, să-și atingă obiectivul: să distrugă cu totul statul de drept, anexând justiția. Atitudinea pretins corectă și conformă cu vocea conștiinței a acestor echidistanți mediatici îi ajută în acest moment poate chiar mai mult decât acea parte a mass-mediei private despre care cu toți știm că manipulează grosolan pentru a face jocurile unor infractori.

De aceea, a vorbi despre scandalul de miercuri din Parlament (când senatorul Șerban Nicolae s-a exprimat exact ca un interlop, arătându-și în felul acesta caracterul și nivelul), făcând observații despre nepotrivirea dintre numele și prenumele doamnei deputat Cosette Chichirău, mi se pare că este o dovadă de cinism ultim, o crasă inadecvare la moment și, până la urmă, un eșec jurnalistic. Cu alte cuvinte, ne înființăm înaintea nației în calitate de minte rațională, de jurnalist independent, de profet al dreptății și al adevărului și deturnăm semnificațiile unui eveniment de o importanță crucială în acest moment, glosând într-un mod cel puțin neelegant pe marginea prenumelui unei doamne care a fost batjocorită într-un mod inacceptabil, atât în calitatea sa de femeie, cât și ca de deputat ales, chiar în Parlamentul României. Unde este atunci dreptatea și adevărul cărora li se închină acest jurnalist? El însuși duce batjocura mai departe rostindu-i printre dinți, cu un rictus disprețuitor, prenumele. Iar când vine vorba să comenteze gestul USR-ului de a opri mascarada votului abuziv, același spirit echidistant invocă ilegitimitatea celor care se opun, pentru că astfel ar încălca limitele parlamentarismului. Nu este asta o nedreptate, o deturnare a adevărului, o răsturnare a argumentelor raționale? Ce poate face opoziția alcătuită din câțiva oameni al căror vot nu este numeric relevant în jocurile puterii, dacă i se taie microfonul? Folosește portavocea. Ce poate face când amendamentele la o lege esențială sunt votate fără a fi citite și dezbătute? Se urcă la tribună și le citește. A te opune prin orice mijloace posibile devine, în asemenea momente, o obligație morală.

Și tocmai acestei chemări i-au răspuns cei de la USR.

Însă domnul comentator echidistant și rece are scrupule! Vrea să meargă acasă și să se privească în oglindă fără să-și reproșeze că nu a vorbit conform conștiinței sale. Dar dacă în această oglindă va descoperi altceva? Dacă de acolo îi vor rânji satisfăcuți chiar Șerban Nicolae și cei din gașca lui? Cum își va obloji el atunci conștiința care l-a păcălit?

Cred că miercuri am asistat la nașterea unui nou fel de a face politică în România. După 27 de ani în care s-a perpetuat binecunoscutul stil comunist, dincolo de opozițiile ideologice de tip stânga-dreapta, ba mai mult, întărind transpartinic cârdășia penală, acești tineri, care au intrat de curând în Parlamentul României, ne-au arătat un alt chip. S-a produs o adevărată metamorfoză. Ei nu mai seamănă deloc cu ceilalți. Sunt altfel. Nu mai vorbesc ca ei, nu mai arată ca ei, nu mai acționează ca ei. Până și felul în care se îmbracă îi deosebește. Sunt „ăia cu rucsac“, „ăia“ care vin la serviciu pe bicicletă!

Ei au găsit metode eficiente ca să fisureze monolitul corupților. Au știut cum să folosească procedurile parlamentare, împingându-le până la limita legală, au pregătit  sute de amendamente pe care, chiar și prin portavoce, le-au citit spre exasperarea celor care erau în sală programați doar să voteze, ridicând mâna la ordin. Acest fel ofensiv de a face politică seamănă, în cele din urmă, cu o exorcizare: toți demonii instalați în sinistra Casă a Poporului, care au devenit în atâția ani legiune, ies acum la iveală, bolborosind injurii, prin gurile otrăvite de ură și de dispreț ale unora ca Șerban Nicolae.

Cert este că, în acest moment, singurul mod eficient de a face opoziție reală este acesta. Iar faptul că parlamentarii penali n-au reușit încă să adopte legea care punea căluș magistraților este o victorie a lor. A tinerilor politicieni care s-au născut miercuri în Parlament. Nu știm dacă vor câștiga și bătălia finală, dar ceea ce știm în acest moment este că se vor lupta până la capăt. Și mai știm că, lăsați singuri, nu au cum să reușească, oricât și-ar dori.

De aceea trebuie să fim pregătiți pentru o iarnă grea.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Dna Cioaba, eu cred ca diferenta dintre activismul jurnalistic/asumat care rasuna din fluierasul lui Malin Bot si activismul pervers (mascat ca echidistanta) al orchestrei de bidoane goale de la A3 este doar sinceritatea: Malin crede cu tarie ca are dreptate si striga cat poate el, saracu, de tare, in timp ce fanfara celorlalti gloseaza in perfecta armonie pe partitura scrisa de Ciuvica/Gadea (cu alte cuvinte, vuvuzelele lui Tatarasceanu de rit nou). Lupta este inegala, evident ca simpatia noastra se indreapta in mod natural catre Malin. Tocmai de asta A3 ii pune in carca lui Malin violenta “followers”. In carca lui si a USR (ce alta formatiune ar fi putut sa “extraga radicalul” ala care impartea pumni in PV?). Ah, da, si a nelipsitului acar Paun (nu, nu Matei) -TB. De observat ca singurul care a sesizat inevitabila directie de atac a A3 – inca inainte ca ea ofensiva sa se produca- a fost acelasi TB, in timp ce Malin si USR par sa nu inteleaga nici azi ce riscanta este lipirea etichetei de violenta/anarhie de ei si accepta senin legatura cu huliganismul? Politica cere mai mult decat exuberanta…

    • „…ala care impartea pumni”

      Bună observația dumneavoastră. Și eu m-am întrebat cum au decurs în realitate evenimentele și, cu toate că de obicei nu privesc Antena 3 ca să nu-mi stric ochii, m-am uitat. Am aflat astfel de la dl V Ciutacu reconciliat cu d-na S Matei de același Ordin pe Unitate că „bătrânelul” le era coleg și se întorcea de la antrenamentul de kung-fu cu kimonoul și ganterele în rucsac. Ajuns în dreptul tefeliștilor (nu știu ce înseamnă, dar am auzit termenul tot la Antena 3, prin urmare e de bine), nu s-a mulțumit să spioneze și să memoreze scandările demonstranților pentru a le raporta la forurile superioare, ci a acționat.

      Când a observat că este filmat, pentru a nu fi recunoscut de cei pre care i-a „lucrat operativ” de-a lungul carierei, a aplicat o lovitură de kung-fu, implicând și rucsacul ce tot ce-avea înăuntru în mișcare. Cel lovit, în cădere se pare că a atins ușor chipul suav al „artistutlui marțial” în provocări. Desigur, toată lumea, începând cu „paralelii” acoperiți din presă au sperat să-l convingă să depună plângere pentru tentativă de omor. Dar el, nu și nu! Pentru că se grăbea să raporteze lozincile auzite în piață, deh, vârsta! Se temea că dacă întârzie mai mult s-ar putea să le uite și nu mai primește pensia specială.

      Mă bucur că a mai observat cineva detaliile, credeam că sunt singurul.

    • Auzi domne, da` cind te ineci, dai din miini, nu? Si cind dai din din miini, pari un anarhist, un golan violent pentru unul care sta si se uita, nu? E, aia, tu te-neci si in loc sa dai din miini, te ia rusinea si faci filozofie.
      Ce sa zic, spor la treaba. Colacul nu ti-l mai arunca nimeni, daca o tii asa. Poate colacul ala de dupa… Si poate atunci iti vine si minrea la cap, desi mort nu-ti mai foloseste la nimic.
      Io sper ca intelegi ce trebuie si nu prostii…

      • @judez, ai un discurs virulent si atatator care ilustreaza bine tema despre inducerea violentei, arma cu care se incearca discreditarea lui Bot si a manifestantilor, dupa scenariul: manifestantii de azi, golanii de ieri!
        Eu cred ca scenariul de groaza din descrierea este menit doar sa creeze panica, nimic mai mult. Sigur ca tu dai din maini (cand scrii, aduca) dar nu de pe strada. Recunoaste ca am dreptate!
        Hai, totusi, sa-ti raspund: daca dai din maini si strigi ca te ineci, dar o faci din barca de salvare lansata de un crucisator NATO care este la distanta de o aruncatura de bat, atunci pericolul cel mare nu este sa pari violent, ci (de) dus cu pluta. Si bun de lasat in plata Domnului, ceea ca am sa si fac, mintenas.

        • Cum se face că toți gică-contra (anti-NATO si toate marotele) suferă de o sensibilitate aproape bolnăvicioasă? Nu-i doare gura să vorbească lucruri trăznite, dar îi doare cînd sînt tamponați.
          Te-ai zdruncinat un pic, altfel nu-mi explic dactilografierea precară, pedanteria stilistică de mic provincial cu dorințe („este”), logica șvaițer etc.

          Uite ce e, dacă ai altă opinie, asumăți-o cu nume și prenume într-un articol. Dar mai bine decît să te chinui, hai mai bine să facem un pariu. Dacă nu se schimba nimic, ne vedem aici peste o jumătate de an și tu-mi arăți găurile din ciorapii despre care eu îți spun acum că vor fi singurii pe care o să-i porți în următorii 45 de ani.

    • „Si poate atunci iti vine si minrea la cap, desi mort nu-ti mai foloseste la nimic.”

      Pare o amenințare cu moartea. Nu știu ce să zic, se vede că este aproape la fel de bine argumentată precum atitudinea d-lui Rădulescu-Mitralieră. Nu cred că mai miră pe nimeni nici modul de adresare.
      Ce spuneți, stimate domn, am înțeles ceea ce trebuie?

  2. Da, aveți dreptate in ceea ce-i privește pe parlamentarii USR.
    Cea mai buna dovada a faptului ca au fost eficienți (in limita puterii pe care o au) este faptul ca au început sa fie criticați. De cine? Chiar de colegii lor de opoziție.
    Cred insa ca nu aveți dreptate atunci când spuneți ca ei s-au născut miercuri. S-au născut exact atunci când au hotărât sa ia taurul politicii de coarne si sa candideze. Au fost la fel tot timpul, era normal sa nu fie la fel de vocali si vizibili din primul moment. Tocmai pentru ca și-au luat munca in serios au avut nevoie de timp ca sa înțeleagă si sa învețe. Sunt multi dintre cei cu n mandate care nu stiu si n-au știut niciodată si nici nu vor ști vreodata ceea ce au învățat cei tineri intr-un an.
    Merita din plin sa fie susținuți si încurajați.

  3. „echidistanta” si „eleganta” „jurnalistica” functioneaza perfect cita vreme mogulul le vireaza leafa grasa n cont. tolaniti in jilturile redactiilor sau televiziunilor colporteaza vorbele stapinilor cu zimbete si ridicari „deontologice” din sprincene. Malin Bot care ingheata n piata, avind curajul sa demaste hotia nu i „professional” . multa mizerie, impostura si oportunism s a adunat in „jurnalismul” romanesc. felicitari si multumiri domnului Malin Bot !

  4. Foarte foarte bun text, necesar moral și intelectual, explicând limpede cum devine cazul cu părelnica echidistanță între violator și victimă, născută fie din trufie naivă fie din ticăloșie manipulatorie.

    Nu sunt la curent cu cine e ziaristul vizat de text, dar probabil că unul de-al de Cristoiu, Nistorescu, Roșca, Popescu, niște sergi andoni sub acoperire, gunoaie securist-comuniste a căror perenitate de lux în presă e mai elocventă decât orice fițe euroatlantice, despre cine are comanda în această țară.

    Rețin ca absolut remarcabilă această imagine: „Acest fel ofensiv de a face politică seamănă, în cele din urmă, cu o exorcizare: toți demonii instalați în sinistra Casă a Poporului, care au devenit în atâția ani legiune, ies acum la iveală, bolborosind injurii, prin gurile otrăvite de ură și de dispreț ale unora ca Șerban Nicolae.”

    Încă ceva: morala textului e una realist optimistă, make no mistake,

  5. Ader la cele spuse de dumneavoastră! Mi se pare neadecvat să fim deranjați de anumite atitudini civice când alte soluții echilibrate și-au dovedit ineficacitatea. Abuzul atrage atitudini excesive, altfel vom fi supuși arbitrarului

  6. Malin Bot este jurnalist de formatie si jurnalism a facut de cand a terminat studiile. Cei care ii contesta calitatea de jurnalist vor, poate, sa descurajeze jurnalismul militant cerut de actuala conjunctura politica.
    „Echidistanti” in anii 90 erau toti jurnalistii care serveau interesele regimului FSN-Iliescu. De acolo vine CT Popescu, care uneori da in stanga, iar alteori loveste in dreapta, ca tot jurnalistul echidistant., dar care ii denunta pe manifestantii din Piata Universitatii drept inamici ai Romaniei. Echidistant era si Razvan Teodorescu, care a oprit in ziua de 13 iunie 1990 emisiunea TVR, ca sa-i faca pe mineri sa creada ca la Bucuresti avea loc o lovitura de stat legionara. Echidistantii ar cam trebui sa taca vreo doua mandate, ca si fostii activisti ai PCR.
    USR care la inceput parea slab si conformist a aratat cum se face opozitie la monolitul PSD-ALDE. E singurul partid ai carui parlamentari fac opozitie fara nici o exceptie, in timp ce Gorghiu o scalda, Orban o scalda, Basescu o scalda, Zamfir serveste pe guvernanti venind cu propuneri comuniste, Raluca Turcan este teatrala, Predoiu critica la unison cu Dragnea si Tariceanu Declaratia Departamentului de Stat etc.

  7. Putem emite tot felul de pareri pro sau contra unor atitudini. Problema este insa cu ce arme luptam impotriva carei armate. Din nefericire comunistii ne-au invatat cum poate fi distrusa democratia … prin metode democratice. De exemplu ar fi multe de spus despre Traian Basescu, dar uitam sa verificam cu ce indivizi a avut de luptat. In opinia mea a gresit ridicand deasupra legii mecanisme oculte dirijate de servicii.In naivitatea lui a crezut ca-i poate controla si dupa ce nu mai e la carma. Evident s-a inselat. Mai periculos s-a dovedit tatucul Iliescu, care a creat PSD-ul amenajandu-i si conditii excelente,
    virusand legile si structura statului. Cred ca metodele USR sau ale lui Malin Bot sunt bune sau rele doar in functie de efectul lor. Deocamdata cu certitudine constatam ca nu functioneaza opozitia civilizata, asa cum a fost reformata clasa politica romaneasca. Imi doresc si eu ca multi altii ca Malin Bot sau USR sa reuseasca macar sa ne trezeasca interesul pentru politica in interesul societatii in care avem ghinionul sa traim

  8. Frumos si corect :)!
    Altfel, vorbind de CTP, caci dumnealui e cel la care se face referire, avem un exemplu despre cum talentul poate fi irosit de orgoliu, de dorinta de a fi unic. Si despre faptul ca ratiunea la care tine atat de mult este ridicola cand danseaza singura. Pacat!

    • Rațiunea poate să „danseze singură” și să nu fie ridicolă. După opinia mea, „rațiunea” lui CTP e de nivel mediocru, contaminată mai mereu cu reziduuri. De aici vine problema.
      Am încă în minte discursul lui din acea seară, de la Digi24, parcă. Slab, atunci. Uneori e bun. Cred că multă lume a observat că îl repetă, cuvânt cu cuvânt, în aceeași zi, în câte două locuri diferite, ceea ce înseamnă că și-l pregătește și, deci, nu are scuza spontaneității. E un fel de autoplagiat soft. Mă rog, e problema lui.
      Spunea că în parlament nu ai voie, nu trebuie să… etc. Nu analiza gestul, motivele și consecințele. Când era chemat doar să facă o analiză, el dădea verdicte. Nu e o instanță morală, dar i-ar plăcea să fie.
      Articolul de față, exemplar!

  9. Da, a face politică este altceva decât a vorbi politică!
    Ar trebui să apară și rezultatele.
    Din nefericire, atâta timp cât măsurăm succesul jurnalismului doar prin rating, îmi pare rău, dar Gâdea este peste Bot.
    Eu interpretez gestul lui Mălin Bot și ca pe unul simptom: dacă cei care ar trebui să observe intervin, înseamnă că cei care ar trebui să intervină nu sunt. Puneți în balanță gestul doamnei de la Humanitas care și-a dat demisia la modul frumos, în public, și pe cel al jurnalistului care i-a privit în ochi pe hoți și le-a zis că-s hoți. Personal, îl prefer pe-al doilea, în lipsă de altceva mai consistent. La fel cum parlamentarii USR le-au pus aldo-pesediștilor în față pancatre pe care scria HOȚII! Și ca femeie trebuie să ai curaj să mergi în fața unui borfaș care te înjură într-un mod extrem de vulgar. Fără să-și ceară scuze ulterior și fără ca cineva din partidul lui să ia vreo măsură (comisie de etică, onoare, etc.?). Dacă ar fi partid, PSD-ul, din respect pentru toate femeile din țara asta, ar trebui să-l scuipe afară pe porc. Dar centrul lor de interes este altul. Au amânat mitingul montat de la Craiova din respect pentru familia regală, dar înjură sub cupola parlamentului din dispreț față de tot, toți și toate.

  10. „Ei nu mai seamănă deloc cu ceilalți. Sunt altfel. Nu mai vorbesc ca ei, nu mai arată ca ei, nu mai acționează ca ei. Până și felul în care se îmbracă îi deosebește. Sunt „ăia cu rucsac“, „ăia“ care vin la serviciu pe bicicletă!”

    Aveti dreptate, acesti noi politicieni sunt altfel. Sunt mai educati, majoritatea profesionisti adevarati, sunt (inca) necorupti, dar au un mare pacat. Se adreseaza doar unor elite urbane. Vorbesc de parca ar fi inca in Liga Studentilor din Bucuresti, Oxford sau Sorbona. Acesti politicieni au un limbaj si politici care nu se adreseaza celor din Babadag, Corabia sau Tecuci. Ii preocupa cauze minore (casatoria homosexualilor), sunt macinati de lupte intestine, fara sa observe ca vrand sa castige aceste batalii minuscule pierd altele majore. Pierd sansa de a ajune un partid solid care sa poate reforma Romania.

  11. Absolut de acord!

    Cei care canta osanale jurnalismului de fotoliu sa isi aminteasca de editorialul intitulat „J’accuse!”, scris de Emile Zola presedintelui francez de atunci, Felix Faure.
    In ea acuza campania de masluire a probelor de spionaj si condamnarea ofiterului Robert Dreyfuss doar pentru ca armata franceza avea nevoie de un tap ispasitor in rivalutatea cu cea prusaca.
    Faptul ca dupa ani s-a dovedit ca intr-adevar a fost un fals organizat si ofiterul a fost reabilitat ar trebui sa le fie model multor jurnalisti.

    Madalin Bot a spus adevarul. De cand e rostirea adevarului un derapaj stilistic?
    Mai nou trebuie sa ne cerem scuze ca spunem infranctorilor pe nume?
    Ca ii strigam folosind epitetele castigate din greu? Sa recunoastem, nu oricine „poate” fura ca ei.

    Un ultim aspect: cand ai in fata ta un caine turbat (recte infractor) nu ii vorbesti frumos si politicos ci ai un bat la spate.

    Altfel spus, conversatiile de salon sunt caduce in groapa de gunoi.
    Echidistanta impune sa vorbesti pe limba omului: in limbaj academic cu un doctor pe bune si in limbaj popular cu omul care trage la saia.

  12. Excelent text, stimata Doamna!
    De cativa ani, urmaresc mai mult TVR decat alte posturi, si am remarcat o schimbare notabila a definitiei echidistantei jurnalistice, de cand TVR nu mai este publica, ci de Stat…Statul fiind reprezentat, actualmente, de PSD. E ceva foarte asemanator cu dezvoltarea economica a Ro : declarata, trambitata, repetata pana la refuz. dar…inexistenta, de fapt.
    La fel se intampla si cu calitatea jurnalsitilor, ca de altfel, a oricarui alt om : cea autentica nu are nevoie de „sublinieri” si nici de auto-promotie, un jurnalist de valoare nu-si petrece timpul in a repeta cat de echidistant este el…Mi se pare absolut ridicol!
    Cat despre USR, tanarul partid ajuns in Parlament in urma revoltei populare si a emotiei suscitate de tragedia de la Colectiv, am toata admiratia! Asa cum bine spuneti, cum pot face mai bine decat fac, in contextul dat? Inteleg ca multi oameni ii judeca superficial, si ajung sa-i critice cu prea multa usurinta, dar nu sunt de acord cu intransigenta fata de ei…comparativ cu indulgenta fatalista fata de PSD…
    Cred ca, si de aceasta data, ne inselam in desemnarea dusmanilor nostri, cu toate ca sunt mari, si ne ocupa toate ecranele…

  13. Va scriu referitor la comentariul facut de CTP. Vreau sa va multumesc pentru confirmarea senzatiei ireale pe care am avut-o cand i-am auzit pe cei 2 indivizi vorbind despre numele doamnei deputat Chichirau. In loc sa indrepte mizeria, au coborat si mai mult nivelul discutiei.
    Acest om – CTP – a fost presedintele Clubului Roman de Presa – asta spune totul despre „presa”. Sunt convins ca este ticalosie la mijloc si nu doar badaranie sau prostie.
    #onlyinRomania

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Cioaba
Cristina Cioaba
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010). Activează ca profesor de limba română.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro