Home » Opinie » Citesti:

Care vor fi primele 7 lucruri de care se vor lovi “tehnocratii”?

Razvan Orasanu noiembrie 14, 2015 Opinie
16 comentarii 1,709 Vizualizari

Sunt printre cei care au invatat pe pielea lor, din amara experienta, ca tineretea nu e o virtute in sine, atunci cand conduci o institutie publica. Ca lipsa de apartenenta politica are costuri enorme, pentru ca inevitabil institutia are nevoie de legi, uneori de legi schimbate pentru a performa. Si ca, fara o echipa puternica, birocratia are resorturile ei, similare cu ale unei masini de tocat carne din macelarie – cu alte cuvinte are capacitatea de a te face pasta de mici foarte rapid, ca technocrat.

1. Relatia cu serviciile secrete / avizul ORNISS

    Primul lucru pe care il va face un technocrat avizat de modalitatea in care functioneaza masinaria administrativa romaneasca va fi sa completeze un foarte stufos formular ORNISS. Cu cat mai rapid e completat, cu atat mai rapid primeste aviz (singura derogare e pt. vicepresedintele CSAT, numit in alte imprejurari premier).  Nu pot da detalii suplimentare aici pentru ca nu sunt lamurit daca legea le permite, insa fara aviz ORNISS, fara informatii in timp real despre retelele de coruptie din institutie, despre retelele de coruptie din afara institutiei un tehnocrat de-al nostru fericit va putea semna ilegalitati de trei ori pe zi fara macar sa is idea seama. Chiar atunci cand are acces la informatia respectiva, nu e garantat ca se poate baza pe ea 100% – eu imi amintesc si acum cum elogioasele prezentari facute de oficiali de rang senior din SRI, aflati in exercitiu functiunii si se presupune al patriei, despre un procuror care e acum in puscarie. Oricum o dai iese prost – daca aveau dreptate sa-l elogieze cum de e in puscarie acum si daca nu aveau dreptate cum de sustineau sus si tare, ei, domni respectabili din institutiile statului anti-coruptie, pe cineva corupt?

    2. Masinaria birocratica si circuitul de documente

      Vor trece luni bune pana se vor prinde domnii ministri tehnocrati ca nu controleaza aproape nimic in ministerele proprii care functioneaza ca niste combine care au nevoie de grau de treierat. Respectiv ca, in virtutea unor cutume institutionale, 75% -85% din documente nici macar nu ajung sa le vada. Dna Nuti de la Registratura le redirectioneaza in coniventa cu secretarul general sau cine a angajat-o la Registratura generala acolo unde crede ea de cuviinta, intrucat proceduri institutionalizate nu exista.

      Imi amintesc si acum de Registratura Guvernului, unde am aflat cum un fost zidar care a construit la vila de la munte a unui fost secretar general al guvernului a ratacit un document esential, duplicatul unui anunt de greva al unor oameni care protestau in fata guvernului, in timp ce, innebuniti, oamenii dinauntru cautau revendicarile scrise. Vor afla domnii ministri tehnocrati si ca daca nu cer o evidenta clara, inca din prima zi, a numarului de stampile din institutie (detinatorii de stampila pot angaja institutia, conform legii) nu doar ca cele 75-85% din documente nu le ajung vreodata si nu iau cunostiinta de continutul lor, insa acele documente primesc si raspunsuri care ii ocolesc cu totul. Cum e posibil? Pentru ca intr-un minister mare cum este sa spunem Ministerul Finantelor Publice registratura fiecarui secretar de stat si a secretarului general functioneaza ca stat in stat – documentele “ies pe semnatura secretarului de stat” (citeste ocolesc la iesire Registratura Generala). Tehnocratii obisnuiti cu circuitul electronic de documente care exista la Bruxelles, un science fiction pt. birocratia nostra, vor avea un soc – documentele exista doar in format fizic, iar unele sunt ingropate in mod subit, cu tot cu semnatura ministrului (uneori, mai rar, chiar si cu semnatura intregului cabinet si trecute prin sedinta de guvern) daca hotaraste vreun mandarin sa le tina blocate la mapa. Uneori dispare astfel strategic chiar hotararea de guvern pe care ai toate avizele mai putin cel de la ultimul minister (“vai, ne scuzati, originalul a fost redirectionat catre ministerul dvs, ba nu , stati putin, l-am trimis la juridic….stiti de la juridic spune ca l-au trimis catre secretariatul general insa nu se regaseste originalul si va rugam sa re-emiteti documentul”)

      3. Oamenii cheie – 2-3 din fiecare minister, 2-3 de la Palatul Victoria

        In lipsa unui sistem organizat, sa faci orice (adica inclusiv, de pilda, sa imbunatatesti sistemul de urgenta pentru ca un eventual incident/ calamitate sa fie prevenita si atunci cand se intampla sistemul sa gaseasca rapid supravietuitorii ca sunt in Apuseni sau pe un lac langa Mare sau intr-un club) presupune sa pui cap la cap pe acei 2-3 oameni care reprezinta punctele nodale din sistem. De obicei diversi “binevoitori” ii propun pe respectivii supravietuitori primii pe lista de decapitare, in primele zile in minister. Sa fi premier fara sa ai cooperarea unui director de cabinet, a Directorului de la Directia Pregatire Sedinte de Guvern si a Directorului General al Departamentului Juridic (plus a unor consilieri) inseamna sa fi un soi de Radu Vasile, minus ficusul de sub brat. Chiar a existat un premier post-decembrist care, dupa ce a dat afara un om cheie a constatat ca, pe masa Cabinetului, nu are niciun fel  documente (spasit, l-a chemat pe respectivul inapoi). Sa fi Ministrul Finantelor Publice fara un director bun de cabinet inseamna sa fi facut minge de ping-pong intre departamentele de buget, legislatie, juridic si “compartimentele de specialitate”. Concluzia? Indiferent daca esti ministru sau Prim Ministru daca nu ai acces si nu reusesti sa faci echipa cu acei  2-3, nu ai nici macar capacitatea de a scoate vreun document din propria institutie. Daca ii dai afara pe respectivii – cum s-a incercat cu o vajnica doamna de pe la Departamentul de Buget – s-a constatat ca a stat nefacut bugetul national vreo 3 luni.

        De ce nu angajezi din privat? Pentru ca nu e la fel de simplu sa muti oameni de la Banca x la Banca y unde procedurile sunt aceleasi, departamentele aproximativ la fel, etc. cum e sa muti oameni intr-un sistem osificat, unde nu existe niciun fel de knowledge management si unde ti-ar trebui minimum un an sa inveti cat stie din prima zi crocodilul corupt care a stat 20 de ani in minister (asta daca alegi ca ora de culcare 3 noaptea).

        4. Coruptia si selectia prin tipat

          Cand am ajuns in 2006 la AVAS, nu am semnat niciun document aproape in primele 2 saptamani (minus niste bonuri de benzina, si alea super-atent verificate). Intr-o institutie cu peste 10.000 de companii pastorite intr-un fel sau altul (1.000 in administrare directa, vreo 3.000 in faliment, vreo 200 in privatizare si restul in post-privatizare) este imposibil sa ai dimensiunea coruptiei si “filmul” tutoror povestilor. Ca atare, selectia s-a facut initial dupa cei care tipau cel mai tare – un director de Departament Administrativ care vroia sa ne mutam intr-o cladire noua, un chilipier de 7 milioane de dolari, unul in post-privatizare trimis de partid sa ii inchida lu’ sefu rapid un contract care era in monitorizare, alti domni si doamne care au semnat pe contracte gen RAFO si acum erau curati, uscati, nevinovati pt. cei care nu le stiau povestile, etc.  Abia apoi, o echipa de 20 de oameni adusi din afara (dar toti cu experienta!), controale incrucisate, institutiile statului care si-au facut datoria plus exemplul dat de vreo 3-4 care au ajuns la puscarie au mai stavilit si nu au oprit coruptia interna. Ca sa aveti o imagine despre ce vorbesc, a fost posibil ca unui document de trei pagini de re-esalonare credite bugetare, semnat pe ultima foaie de un secretar de stat din Finante si de subsemnatul sa ii fie inlocuita prima pagina – o frumoasa esalonare initial semnata pe 6 luni a fost cat pe ce sa devina o esalonare pe 5 ani.

          5. Interactiunea dintre oamenii “noi” si “oamenii vechi”

            Am scris special despre aventurile unui tehnocrat sosit de la Londra din City of London pe meleagurile noastre, puteti citi (concluzia in cateva cuvinte este ca a avut bune intentii si a reusit cate ceva, insa s-a sfarsit prost), linkul e aici: http://www.contributors.ro/editorial/aventurile-domnului-c-in-romania/. Aici mai putem aminti de cei aproape 250 de tineri scoliti cu multe milioane de euro de Guvernul Romaniei care apoi nu au fost integrati nicaieri.

            6. Incapacitatea de a masura orice

              Motivul pentru care dna X birocrata se poate declara debordata pur si simplu de profunda si adanca si istovitoarea operatiune de maruntit frunze la caini de la dreapta la stanga (de operatiunea de taiat frunze la caini de la stanga la dreapta se ocupa o alta directie, cu activitate distincta si care nu se cere a fi confundata cu prima) este ca nu verifica nimeni date, cifre. O simpla operatiune de centralizare pornita de la Registratura Generala – cate documente au intrat, cate au iesit si care e repartizarea pe directii, confruntata cu o schema de personal cu numarul de salariati din directii ar putea produce rezultate spectaculoase (subsemnatul cunoaste cel putin 2 persoane fizice care au reusit performanta de a scrie mai putin de 2 adrese intr-un an intreg petrecut la Palatul Victoria). De asemenea, “progresul”, “revolutia”, “sa traiasca mai bine romanul de rand” sunt concepte abstracte atata vreme cat nu masuram exact performanta administratiei. Cum poti, si acum ma refer la Ministerul Educatiei , sa imbunatatesti situatia studentilor din Romania daca ai trei baze de date diferite cu numarul de studenti existenti in sistem a caror serii de date nu pot fi comparate? Cum poti, si acum ma refer la Casa de Sanatate sa imbunatatesti sistemul existent cata vreme cat nu te asiguri ca nu mai ai CNP-uri de oameni morti care inca, in scripte, consuma medicamente compensate? Cum poti, si acum ma refer la Ministerul Energiei, sa anunti investitii de peste 10 miliarde de euro in capacitate generatoare de energie, cata vreme cererea de energie se prognozeaza sa ramana constanta sau chair sa scada in urmatoarii 10 ani? In fine, cifrele, acolo unde exista (de pilda la o filiala judeteana ANAF) arata asa: 89% non-compliance ISO 9001.

              7. Lipsa de respect si statornicia

                Atitudinea este de tipul unui mandarin care ma privea cu ochii mari si imi spunea (e o caracteristica a birocratilor mai ales din scoala veche sa vorbeasca fara pauza pt. ca in acest fel nu ii poti intrerupe): “domnuleconsilieresteimposibildomnu’consiliersaobtinetibugetulcumaimultdecatevaorede discutiadinguvern”. Omul imi mai spunea “in experienta mea de peste 20 de ani in Ministerul Finantelor Publice, ceea ce solicitati (bugetul cu cateva zile inainte, apropo de faptul ca din nou este pe masa simpaticul document in zilele urmatoare) este imposibil”. Singurul raspuns a trebuit sa fie “in experienta mea de sub doua luni la guvern, va prezic sigur ca ori plec cu bugetul sub brat din Minister in circa 3 ore, ori voi face o recomandare personala catre Premier sa fiti destituit”. Rezultatul a fost ca am plecat, totusi, cu proiectul de buget in fix 3 ore si cu fix 2 zile inainte de discutia din Guvern – insa finii consilieri de la Bruxelles, obisnuiti cu vorba mestesugita si cu limbajul diplomatic, vor reusi ei oare sa mai scoata din cand in cand si parul? Alfel, atitudinea aparatului risca sa fie “esti al n-lea premier/ministru/secretar de stat cu care lucrez. Astia pleaca, eu raman. Am dat concurs, sunt titular pe post, ma apara inclusiv legislatia europeana, nu pot fi dat afara.”

                Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



                Currently there are "16 comments" on this Article:

                1. pehash spune:

                  A fi sau a nu fi, dar macar sa fii…

                2. cineva spune:

                  Cel mai periculos politruc este cel care se crede tehnocrat.
                  Politrucul de bun simţ este cel care îşi realizează sarcinile de partid şi se bucură de sinecura lui, dar în rest lasă administraţia să funcţioneze, dacă se poate fără să-şi aducă prea multe pile. Politrucul cu iluzii de tehnocrat, care vrea să “aducă o contribuţie”, face totul praf, pentru că de obicei ăştia, cel puţin în experienţa mea, pornesc de la premisa fenomenalelor competenţe proprii care nu admit feed-back din partea “sistemului” corupt şi antireformist.
                  Dacă ceva nu funcţionează, cu siguranţă este vina sistemului care nu-i înţelege viziunea.
                  Combinaţia politruc-tehnocrat adevărat este specie rară, iar tehnocraţia autentică nu se întâlneşte la douăzeci şi ceva de ani, deoarece necesită experienţă, deci tinerii frumoşi şi nu mai ştiu cum nu prea intră în discuţie.
                  A existat un politruc care se credea tehnocrat şi voia să dea functionarilor din subordine normă de acte normative.
                  Voia să se facă legislaţie la normă, fără a-şi da seama din vastele lui competenţe manageriale că activitatea de reglementare ţine de fapt de funcţiunea de cercetare-dezvoltare a organizaţiei, că există si notiunea de normă de timp, nu doar normă de producţie ca la el la fabrică, iar norma de timp adică termenele de soluţionare a lucrarilor există şi e demult reglementată.
                  Funcţionarul cu 20 de ani vechime trebuie să fie neapărat un crocodil corupt, evident – asta apropo de respectul care se inspiră, nu se impune, iar pentru a fi inspirat trebuie să fie reciproc. Sper că este vreun caz întâlnit de dv. şi nu o generalizare insultătoare.
                  Un tehnocrat autentic, domnule Orăşanu, trebuie să atace continutul lucrărilor efectuate de subordonaţi, nu să le numere. Dacă doar le numără, înseamnă că atâta ştie.
                  Dealtfel, este cunoscut atât la stat cât şi la privat că un şef nou care nu ştie nimic şi este şi prost pe deasupra, va face două lucruri imediat ce vine în funcţie: urmăreşte condica, numără lucrări şi îşi jigneşte subordonaţii.
                  Dacă face lucrurile astea din primele câteva zile, situaţia este clară. Omul e “manager”, el nu trebuie să ştie decât să conducă, iar a conduce la el înseamnă să urmăreşti condica, să numeri lucrări şi eventual să ţipi la subordonaţi.
                  Sigur, chestiile astea le pot face şi secretara sau femeia de serviciu, iar pentru ţipete putem apela la jandarmul de la poartă.
                  Unul care procedează astfel sigur nu are capacitatea de a identifica oamenii cheie, ba dimpotrivă îi va îndepărta, deoarece un profesionist care nu are nimic a-şi reproşa în carieră nu suferă de impulsul servil de a le cânta în strună unor astfel de exemplare şi – vorba dumneavoastră – nu le va arăta respect.
                  Este adevărat că în unele instituţii (chiar prestigioase) circuitul documentelor este atât de dezastruos încât pentru a fi sigur că ajung unde trebuie e nevoie să fie date direct destinatarului pe semnătură sau să le trimiţi la destinatar prin delivery-boy, dar astea sunt probleme care ţin de secretariat şi nu de esenţa activităţii unei instituţii.
                  Desigur că instituţiile sunt suprapopulate – de unde şi situaţia cu două adrese pe an – dar pentru asta sunt responsabili tocmai politrucii, inclusiv cei cu pretenţii tehnocratice, care nu sunt neapărat demnitari ci pot fi şi funcţionari cu funcţii înalte. Ba chiar şi dintre tehnocraţii autentici, unii manifestă un ataşament exagerat faţă de valorile familiei, pe care le promovează şi la locul de muncă.

                  • cineva spune:

                    Edit: “ (…) va face două lucruri imediat ce vine în funcţie: urmăreşte condica, numără lucrări şi îşi jigneşte subordonaţii.” Va face, evident, trei lucruri.:)

                  • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

                    Eu nu spun decat atat – mi-as dori sa putem face un experiment sa fiti pus o saptamana doar sa conduceti o institutie publica de stat cu o oarecare relevanta si sa vedem apoi daca va pastrati aprecierile, parerile, ironiile.

                3. Vasile spune:

                  Dupa parerea mea: Un bun profesionist nu poate fi la fel de bun manager/director/ministru…….. nu poti avea doua sabii intr-o si teaca !

                  Un profesionist este o persoana care aplica direct/dezvolta cunostintele din domeniul sau de specialitate (dobandite in facultate si/sau cursuri post-universitare).

                  Nu este un profesionist, de exemplu un absolvent de Politehnica care e presedinte de ONG sau parlamentar, un absolvent de medicina sau de drept care practica jurnalismul etc.

                  In multe tari dezvoltate, exista organizatii profesionale (guvernate de legi) care pot acorda licente, pe baza de examene si minimum de experienta (4-5 ani sub indrumare unui profesionist cu 8-10 ani experienta), de exemplu: professional engineer, medical doctor, pharmacist, professional accountant etc.
                  Se intelege ca a te recomanda ca inginer sau contabil fara licenta este on incalcare grava a legii.

                  In Romania, am observat, ca orice absolvent de facultate, se prezinta ca inginer, economist etc. cu toate ca nu au nici un fel de practica in specialitatea sa; mai mult, uni fac doua trei facultati in paralel, probabil doar pentru CV.

                  Apropo, termenul de tehnocrat, presupun ca este ceva intre profesionist si manager.

                  Ma abtin sa incerc o definitie a “politicianul” din Romania:no offence.

                  • victor L spune:

                    Vasile,
                    corect cu “tehnocratii”, care au ajuns in mentalul nostru salvatori; ca presedintele neamţ :P

                  • cineva spune:

                    “Profesia” de manager este o invenţie care i-a bucurat pe politrucii din toate regimurile, de la şefi de corporaţii până la dinozauri comunişti, cu toţii şefi de meserie. A fost o minciună publicitară vândută de ASE Bucureşti în anii ’90, dar şi mai târziu sub forma cursurilor de postuniversitare prev. de Legea nr. 161/2003, necesare ca să-ţi păstrezi sau să obţii o funcţie de conducere – o fabrică de bani pentru universităţi, dar şi pentru unii dintre iniţiatorii legii, cadre universitare care şi-au legiferat singure piaţa.

                4. Mitica spune:

                  Si eu am lucrat intr-un mediu ostil, venit fiind complet din afara sistemului, intre copii de stabi si fosti securisti.
                  Nu vorbiti mult. Ascultati. Nu cautati neaparat prietenia lor. Folositi (macar la inceput) cat mai putin avantajele postului. Ei sunt retea, pot sa va faca servicii importante si asa va pierdeti independenta. Beneficium accipere, libertatem est vendere.
                  Dati-le tuturor o sansa. 99% din oameni se vor purta cu Dvs asa cum va purtati DVs cu ei.
                  Cu cei care au facut porcarii: ZERO compromisuri, gata, s-a terminat, oricat ii simpatizaserati inainte si oricat de greu va e sa dati cu oamenii de pamant si sa fiti morocanos sau sever. Cand ati spus gata, sa fie gata.
                  Aveti incerdere. Binele exista si raul nu trebuie sa invinga.

                5. Mircea Modan MirceaM spune:

                  Tare! Banuiam eu ca e ca intr-o intreprindere de stat, ca de aia-i spune de stat, sa stai, nu?…dar nici chiar asa!
                  Dar tot nu pricep ceva: ce se schimba in cazul in care avem un guvern politic?
                  Apar procedurile? Alea care spuneti ca nu exista? Trasabilitataea si identificabilitatea specifice ISO 9001 sunt, din senin, asigurate? Vor fi mai “binevoitori” mandarinii? Sau aia care ingroapa hartoagele?
                  Dupa ce spuneti aceste probleme sunt, au fost si pot ramane, indiferent cine e la butoane. Daca nu gaseste niste “concreteturi” definite extrem de clar in fisa postului, intr-o schema de asigurare a caltatii actului administrativ. Bine definita, nu cred ca nu se pot gasi “scheme” gata facute, functionale Si, sincer, cred ca un tehnocrat, da, din ala utopic, este mai in masura sa “produca” acele proceduri si organizare fara paispe semnaturi pe fiecare document. Sigur ca are nevoie de cativa oameni de baza,care sa vorbeasca pe limba lui, nu poate sa verifice singur muntele ala de hartii in zece vieti, dar, poate fiind obisnuit cu birocratia europeana,care nu-i de colea, va face fata. Si nici n-as vrea sa inventeze vreun politruc o birocratie originala, este chiar mai rau decat daca nu face nimic…nu ca ar fi multi din astia care se pun cu “concreteturile”, dar e mai sanatos ca, daca nu poti scapa de el, sa-i dai salariul si sa nu faca nimic. Va dati seama ce poate inventa? Ca sa-si justifice si el salariul? Pe verificatelea…

                  • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

                    Ma bucura comentariul meu, pt. ca se pare ca intelegeti dimensiunea nevoilor despre care vorbim.

                  • pehash spune:

                    Un guvern “politic” care timp sa numeasca oameni din partid, oameni pe care ii unesc interesele si, in timp, ii va uni si complicitatea la actele de coruptie, deci for fi solidari atunci cand li se cere.

                6. Caliman Eugen-analist dezvoltare economica spune:

                  1.Din pacate, analiza si concluziile autorului sint extrem de judicioase si de realiste.Pe de alta parte, esecul peren al schimbarii, are o cauza pe cit de simpla, pe atit de posibil de eliminat!Pentru a actiona in directia schimbarii, este suficient sa analizezi activitatea administrativa de la orice nivel – de la comuna la minister – prin prisma a doua viziuni diferite asupra activitatii administrative.Daca activitatea ministeriala se desfasoara ca acum, fara ca Romania sa aiba anumite obiective economice asumate, adica rezultatul guvernarii de ansamblu sa fie cel datorat unei evolutii economice nationale la voia ,,masinariei administrative”, atunci nimic nu este controlabil.Daca insa, Romania – Guvernul Ciolos – si-ar asuma o crestere economica anumita, sa zicem de 5 – 6 la suta pe an, incit prin adaugarea la actuala crestere de la ,,sine”, a uneia de inca 1 la suta in fiecare an (ca in 2020 cresterea sa fie de 8 – 9 la suta pe an), clasa birocratica nu ar mai putea sa functioneze dupa ,,resorturile” sale de azi, care inseamna cunoscuta blocare a unor proiecte, care de fapt astazi nici nu exista!
                  2.Odata ce un ,,proiect national” ar insemna asumarea politica si guvernamentala a unei cresteri economice anumite, ministrul, secretarul de stat, directorii de departamente si pina la ultimul angajat al executivului national, regional (economic), judetean, orasenesc, comunal, devin responsabili nu numai pentru mersul hirtiilor, ci pentru ceva esential: buna administrare economica, masurata si ,,recompensata”, STRICT dupa merit personal!
                  Un astfel de proiect national distribuie fiecarui BUGETAR obligatii si raspunderi concrete, pe baza carora poate fi angajat, evaluat, platit si destituit pentru neglijenta sau incompetenta!
                  Acesta este unicul mod de a activiza bugetarul, care va pune mina sa se instruiasca, fiindca va fi evaluat si va raspunde profesional, dupa performanta personala, iar angajatii nu numai ca nu vor mai sabota institutional, ci vor fi cei care vor arata fara menajamente, vinovatul pentru nerealizarea obligatiilor profesionale – cu efecte negative in directia cresterii economice.
                  3.Modul de stabilire a atributiilor de serviciu si a raspunderii pentru realizarea lor – poate fi (din punctul de vedere al PRINCIPIILOR ,,noii stiinte a dezvoltarii”):
                  I.)Un set amorf de obligatii si raspunderi de serviciu – profund TEORETICE ca azi, care fac imposibila orice evaluare a angajatului, deoarece din viziunea evolutiei ,,economice nationale de la sine”(adica fara un indice de dezvoltare concret/asumat) – lipseste orice TARGHET calitativ ori cantitativ.Aceasta explica nu doar cauzele imposibilitatii eliminarii celor ,,7 lucruri de care se vor lovi tehnocratii” (ci si a multor altora la fel de blocante a schimbarii), cita vreme nu vor exista criterii/ economice concrete, pe care trebuie sa le indeplineasca angajatul bugetar.In lipsa unui element concret si evaluabil al valorii/profesionalismului si constinciozitatii/responsabilitatii bugetarului, functie de realizarea sau nerealizarea cresterii economice ,,planificate”, acesta ramine propriul stapin si evaluator al muncii sale.Afirmatia trebuie inteleasa, ca mod de numire, acoperire, motivare, etc. a nerealizarilor de sus pina jos in ierarhiile administrative si economice, asemenea unui complot contra schimbarii/dezvoltarii, la care participa toti si nu raspunde nimeni.
                  II.)In cazul unei viziuni PRO-ACTIVE asupra evolutiei economice – ca fundament si generator de resurse pentru toate sistemele bugetare – guvernul Ciolos ar trebui sa-si asume o crestere economica anumita, capabila de a acoperi cadourile facute bugetarilor, pe care de altfel le merita, tinind cont de salariile mizère din Romania, ale acestor ,,gulere albe”!Din acest moment, la analizele lunare, trimestriale, semestriale sau anuale ale evolutiei economice, contributia bugetarilor este in ,,oglinda”, disparind posibilitatea de a da vina pe diverse evenimente interne sau externe care au impiedicat atingerea ,,targhetului” comunal, orasenesc, judetean sau national, a indicelui de dezvoltare economica – iar dezvoltarea economica s-ar echilbra in 2- 3 ani in zonele economice.
                  BUGETARII ar fi evaluati dupa REZULTATE, iar nu dupa state de functiuni si atributii de serviciu, ei ,,dobindind” (practic) STATUTUL profesional (dificil si responsabil) al angajatilor din zona PRIVATA.Adica ar fi numiti, evaluati, recompensati sau destituiti, functie de realizari, iar nu dupa rudenie, efortul in campaniile electorale, slugarnicia fata de sef, etc.
                  Politicianul, seful de institutie si tot ceeace roieste in acest sector, ar deveni responsabil, interest sa-si realizeze exemplar atributiile, promovind valorile si competenta, pentru a nu deveni el insusi ,,incompetent” prin nerealizarea PROPRIULUI targhet cantitativ/calitativ profesional.
                  4. Iata ca nu schimbarea clasei politice (imposibila din lipsa de ,,rezerve” in acest sens), nu reformarile morale, nu presiunea strazii, etc. – ci o schimbare majora de viziune economica nationala, adica adoptarea uneia PRO-ACTIVE (in locul celei actuale ,,laiseze-faire”) in domeniul bugetar, este unica solutie viabla si fezabila pentru schimbare, in directia unui progres national general.
                  5.Un proiect national, exprimat prin asumarea unei cresteri economice majore, care sa puna la munca si responsabilitate personala, politica si administrativa pe toata lumea din ,,societatea economica” romaneasca, ramine unica solutie – chiar daca cineva comenta pe acest sait, ca un astfel de PROIECT ar fi una din UTOPIILE nationale.Fara un astfel de proiect, birocratia va ramine elemental fundamental de blocare a schimbarii, care aduce pina la urma, cele mai mari daune insasi angajatului bugetar, cita vreme Romania ramine o natiune esuata, saraca.
                  6.O schimbare de viziune inseamna si intelegerea unui adevar economic profund, acela ca bugetarii au devenit (in epoca globalizarii) unica resursa nationala a dezvoltarii, iar constringerea lor in directia responsabilitatii si performantei, odata cu buna recompensare salariala, ramine unica cale pentru reconstructia economiei si industriei nationale.Ei sint masa intelectuala nationala, care pusa la munca, poate aduce indicele de competitivitate/functionalitate economica nationala, la minim 30, cu tendinte spre cel de 1, ca in tarile dezvoltate.Sub acest indice, investitorii industriali nu se apropie de nici o tara, fie ea si Romania, membra a UE!Daca Guvernul Ciolos si Presedintele nu vor intelege acest lucru, esuarea economica a tarii devine de lunga durata, iar exodul populatiei deja face problematica reconstructia industriala a tarii.Mai mult ca atit, proiectul economic national exista, a fost oferit Presedintelui si fostului Guvern, dar deocamdata fara rezultat…

                7. shinobi spune:

                  “sa fii”, asa se scrie, asa se citeste, asa se pronunta

                8. Stelian Ene spune:

                  Foarte interesant. Mi-e greu să-mi închipui o organizație axată pe prelucrarea informației în care nu există un raport săptămânal de la fiecare angajat, vizibil nivelelor superioare de management. Cum adică să treacă o săptămână în care nu am terminat nimic, nu am progresat la nimic ?

                  Noul cod al muncii permite concedierea pe motive de necorespundere profesională, legate de un plan de performanța și activități care trebuie îndeplinite. E laborios și ia timp, dar trebuie aplicat în sistemul bugetar, măcar cu niște elemente minimale: să trimită raportul de activități săptămânal prin email, să nu blocheze lucrările fără motivație cunoscută superiorilor, să se actualizeze profesional conform necesarului, chestii de bun simț în orice firmă.

                9. Adi spune:

                  Mi-as permite:…cum este sa vina unul NOU…si sa bata cu pumnul in masa…si sa stabileasca noi reguli? Nu numai, dar sa aduca oameni care pot sa impuna aceste noi reguli. Poate un minstru sa formeze o echipa…adica sa dea afara o parte in functionarii din subordine (mosteniti) si sa aduca altii? Poate legea nu permite….si atunci tehnocratul PM trebuie sa o schimbe…odata cu asumarea unui cabinet.

                  • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

                    Evident, trebuie sa se intample toate lucrurile pe care le propuneti, insa nu se pot intampla toate de o data. Avionul trebuie reparat in timp ce zboara, prea multe schimbari si se va prabusi, deci e o operatiune delicata.



                Comenteaza:







                Do NOT fill this !

                Autor

                Razvan Orasanu


                Razvan Orasanu

                Director Executiv al Institutului de Studii Populare, Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2... Citeste mai departe


                MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

                "Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

                E randul tau

                cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

                de: r2

                la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

                Cauta articole

                decembrie 2016
                Lu Ma Mi Jo Vi Du
                « Noi    
                 1234
                567891011
                12131415161718
                19202122232425
                262728293031  

                Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

                contributors.ro

                Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
                Contact: editor[at]contributors.ro

                (An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)