Home » Justitie/Ordine publica »Opinie » Citesti:

Câte cazuri de mutilare a siguranței tale vor mai urma? Relaxarea previzibilității sistemului judiciar și stresul românului în pericol constant

Dragos Lucian Ivan octombrie 2, 2019 Justitie/Ordine publica, Opinie
10 comentarii 1,987 Vizualizari

Vor fi trase la răspundere penală clanurile mafiote ce practică traficul de persoane și au sfârșit prin a se bate în Piața Constituției? “Au venit cu bâte, , s-au năpustit unii asupra altora cu împuscături, cu cartușe, cu încărcătoare pe stradă.”

Când li se va face dreptate minorelor agresate sexual de un asistent medical? „Ne face masaj pe fese. Ne controlează dacă ne-a venit menstruația!

Ce se va întâmpla cu tinerele victime ale agresiunilor sexuale ce au fost “convinse” de polițiști că nu au nicio șansă în justiție? Reacţia poliţistului “Că dacă o să-i facă dosar, trebuie să demonstrez că ce spun e adevărat, că în instanţă n-am nici cea mai mică şansa, că risc să pierd şi bani şi să mă fac de râs. M-am ridicat şi am plecat acasă plângând.”

Când își va primi despăgubirea în instanță omul de afaceri executat silit în mod abuziv de autorități și adus în faliment? “Mă bucur că adevărul iese la lumină pană la urmă, chiar dacă am fost hărtuit atâta timp”

Treci pe culoarea verde, pe trecerea de pietoni și te lovește o mașină. Supraviețuiești, vei primi despăgubire pentru suferința ta?

Închei un contract de credit cu banca, clauzele sunt suficient de laxe încât pot să devină abuzive, iar în câțiva ani ajungi să nu îți mai permiți rata. Îți pierzi casa instant. Cât te va costa să le deschizi acțiune în justiție? Cât va dura procesul?

Un vecin te hărțuiește în mod constant. Faci plângere la poliție. Care sunt șansele să te simți în siguranță?

Din depărtare răzbate rațiunea: siguranța, încrederea în justiție și respectarea legii depind de previzibilitatea legii. Gândind la rece, inevitabil o să avem o problemă juridică. O problemă juridică poate să se producă în mod natural, spre exemplu succesiunea, sau poate să fie rezultatul unei forțe externe, săvârșirea unei infracțiuni împotriva ta. Ultimul scenariu este mai posibil într-un context cu o previzibilitate redusă a legii. Îmi crează discomfort să o spun, dar ultimul scenariu este mai posibil în România zilelor noastre. Putem spera ca speța juridică să nu fie una de viață sau de moarte, dar la fel de sâcâitor este să ai o moștenire discutată vreme de 10 ani. Previzibilitatea legii este unul dintre factorii ce determină un cetățean să apeleze la autorități când este martor, victimă sau ia cunoștință de un abuz, o nedreptate, o vătămare a unui drept sau ale unor libertăți. Are încredere cetățeanul că nu își pierde timpul apelând la autorități? Citind presa simțim că răspunsul este negativ. Alternativa este să își facă dreptate pe cont propriu, să își păstreze statutul de victimă, să fie martorul ce lasă un agresor să își continue activitatea știind că va fi indirect responsabil pentru următoarele victime, sau să devină infractor fiindcă, până la urmă, se pare că legea nu “face dreptate”, iar dacă alții scapă poate va scăpa și el. Previzibilitatea este opusul norocului. Cât timp vor exista situații în care poți scăpa de pedeapsa legii, dacă ai noroc nu înseamnă că previzibilitatea e nulă, sau în cel mai bun caz, atrofiată. Cât timp punerea în mișcare a unei acțiuni în justiție se va face fără a cunoaște cât te costă, cât va dura, iar sorții tăi de izbândă vor fi legați mai degrabă de noroc, decât de probe, nu o să avem previzibilitate. Cât timp amatorii de jocuri de noroc, inclusiv de “păcănele”, vor considera că a risca cu libertatea sau cu starea financiară este un risc pe care și-l pot permite prin săvârșirea unei infracțiuni, nu o să putem afirma că avem previzibilitate. În momentul în care ți se încalcă un drept sau o libertate, întrebarea celui sau celei ce o face ar trebui să fie “când”, nu “dacă” legea te va repune în drepturi. Există ceva și mai neliniștitor asupra încălcărilor de lege ce ajung în presă. Când ajunge în presă, încălcarea nu este la prima manifestare și nici la prima victimă. Clanurile mafiote ce s-au bătut în Piața Constituției s-au mai bătut și cu alte ocazii. Au fost multe victime înainte de apariția în mass-media.

Alte tarife, alte glasuri, alte încăperi, alte bariere imprevizibile: totul sau nimic? Să ne gândim pentru o secundă la noi, doar la noi, în mod egoist. În momentul în care suntem victima unui abuz, a încălcării unui drept sau al nesocotirii unei libertăți, rareori primul reflex este să facem plângere sau să apelăm la autorități. Instinctul de a face apel la autorități sau de a face plângere este moderat de întrebări ce nu ar trebui să existe: Cât o să mă coste? Cât o să dureze? O să fiu luat în serios? Ce se poate întâmpla la sfârșitul procedurii? O să mi se facă dreptate? Are rost să investesc timp? Cât o să mă coste? În cazul nefericit în care nu ai resursele financiare nici pentru a te gândi la a porni un proces, o să rămâi victimă, iar infractorul va redeveni călău pentru o altă persoană. În cazul fericit în care ai resurse financiare, o să începi să pui în balanță două aspecte. Primul presupune o punere în balanță a valorii prejudiciului cu valoarea suferinței și cheltuielile efortului judiciar de a îți proteja persoana sau dreptul. Aici intervine altă dilemă, aspectul al doilea. Cât va dura procesul? Îți poți permiți să susții financiar procesul pe o perioadă nedeterminată? În momentul de față nu ai cum să anticipezi durata unui proces nici măcar în funcție de obiectul acestuia. Ar trebui să existe statistici ale duratei procesului pornind de la litigiile cele mai des întâlnite. Cât o să dureze procesul? În momentul de față nu avem o statistică ce prezintă durata unui proces în funcție de obiectul acestuia. Juridic, o să afli răspunsul după ce pui în mișcare acțiunea, în diferite momente, dar discutăm despre un termen orientativ. Într-un proces civil, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, judecătorul va estima durata necesară pentru cercetarea procesului (art. 238 Cod Procedură Civilă). Poți anticipa sau te poți baza pe spusele celor din jur. În funcție de cercul de prieteni, de știrile pe care le citești, o să estimezi timpul unui proces la un an, la doi ani, la trei ani. O să renunți? La ce rezultat te poți aștepta? Ești victima unei infracțiuni. Ai fost păgubit. Ai suferit. O poți dovedi cu înscrisuri și martori. Ai o certitudine asupra rezultatului? Lipsa de previzibilitate se manifestă și la acest nivel. Auzim de spețe similare soluționate în mod diferit. Observăm lipsa unei practici unitare și astfel multe persoane aleg să nu se implice într-un proces ce doar le-ar adânci prejudiciul. Se poate spune că încrederea în avocat pentru poziția sa de garant al drepturilor în justiție este afectată de lipsa de previzibilitate. Ca avocat ești interfața justițiabilului cu justiția. Experiența justițiabiluluicu justiția se va reflecta și asupra ta. Lipsa de previzibilitate o suporți tu. Fiecare client te întreabă de pașii ce ar trebui făcuți, despre durata procesului și de șansele pe care le are pentru a obține dreptatea. Și profesioniștii în drept se confruntă cu imprevizibilitatea legii și a jurisprudenței. Încerci să dai toate detaliile și să informezi, dar inevitabil vor fi cazuri în care nu o să intuiești totul. Nu ai cale de ieșire din această fundătură în care te-a plasat imprevizibilitatea. Este momentul în care pierzi încrederea justițiabilului: nu te-ai informat suficient de mult, nu te-ai documentat suficient de bine, nu ești destul de bine pregătit, nu ești implicat în dosar, nu ești destul de descurcăreț, nu ești suficient de influent (da, încă se pune problema așa). Eu mă uit strâmb, dar ultima replică este rezultatul frustrării justițiabilului în fața imprevizibilității legii și jurisprudenței. Când nu îi convine, încearcă să înțeleagă prin prisma faptului că ar exista altcineva deasupra legii. Deoarece legea nu a fost previzibilă, înseamnă că cineva mai puternic ca legea i-a dictat cum să funcționeze. Astfel ajungem să discutăm de încrederea justițiabilului în sistemul de justiție. Încrederea în sistemul de justiție fluctează la nivel de populație, dar la nivel de individ pierdem lupta aceasta. Pe măsură ce fiecare cetățean se întâlnește cu problema lui juridică, rezervată de viață, va deveni fie un cetățean încrezător în sistemul juridic, fie un pesimist. Rezultatul depinde de modul în care problema lui juridică este soluționată. Poate să fie o problemă mai gravă sau mai puțin gravă, dar rezultatul contează pentru el. Cum i se rezolvă problema va dicta modul în care va vedea justiția. Să nu ne închipuim că percepția cetățeanului asupra justiției este una matematică. Dacă i se rezolvă o speță, dar pierde o altă speță, percepția lui va tinde să fie una negativă. Din păcate, imprevizibilitatea legii este un pilon potrivit pentru propagandă și știri false, sau manipulări. Cetățenii tind ca în momentul în care aud de o speță emoțională să se implice emoțional, să dorească o măsură dură, spre exemplu pedeapsa cu moartea, iar apoi să fie foarte ușor influențabili la astfel de comunicări eronate fără a cerceta sursa. Opinia publică neinformată și conștientă de imprevizibiltiatea legii va tinde să creadă mult mai ușor orice știri false sau manipulare sau deoarece are experiența unei situații în care ceva aflat deasupra legii a influențat aplicarea legii.

Am devenit străini vis-à-vis de siguranța pe care o merităm?

Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) expun efortul de a statua că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă cetățeanului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Aflăm, tot prin intermediul jurisprudenței C.E.D.O., că pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv. Mai mult încă, trebuie ca întinderea și modalitățile de exercitare a puterii să țină cont de scopul legitim urmărit. Nu putem contrazice, dar putem invita legiuitorul să fie de acord, deoarece așa se cade într-o țară europeană. Asta înseamnă că scopul final al unei legi este de a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului. (Beyeler vs. Italia, 05.01.2000, C.E.D.O.; Rotaru vs. România, 04.05.2000, C.E.D.O.; Sissanis vs. România, 25.01.2007, C.E.D.O.; Dragotoniu Militaru Pidhormi vs. România, 24.05.2007, C.E.D.O.) Preceptul derivă din principiul respectării obligatorii a legii enunțat în mod expres în articolul 1 alin. 5 din Constituție. De fapt, pentru a evita o bâlbâială juridică, a fost creată legislație în materie și sub forma unei legi organice. Vorbim de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Prin articolul 36 alin.(1), ce conține și sintagama “limbaj clar și precis”, orice act legislativ trebuie să îndeplinească anumite condiții de calitate, printre acestea numărându-se și previzibilitatea. Legătura dintre legalitate, văzută din prisma obligativității de a respecta legea, și previzibilitate a fost expres ratificată prin jurisprudența Curții Constituționale care a împânzit deopotrivă reglementările legiuitorului atât în materie penală, cât și în materie civilă:

  • Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 “soluțiile preconizate de un act normativ nu pot fi aplicate în mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat să stabilească condiții, modalităti și criterii clare și obiective de aplicare.”
  • Decizia nr. 494 din 10 mai 2012, “În jurisprudența sa, Curtea Constitutională a reținut în repetate rânduri că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat”.
  • Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013, “norma juridică trebuind să fie clară, inteligibilă, întrucât cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informați în avans asupra consecințelor actelor și faptelor lor, ci să și înțeleagă consecințele. legale ale acestora”.
  • Decizia 553/16.07.2015, “lipsa de claritate și previzibilitate legii este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil”.

Așadar, Curtea Constituțională tinde să confere o forță cât mai mare acestei exigențe. Pe lângă relevanța dată calității formulării în sine a normei, Curtea Constituțională a mai avut un cuvânt de spus și în privința necesității de a corela norma cu alte acte normative. A fost legiferată necesitatea ca o normă juridică să aibă aptitudinea de a fi aplicată efectiv și eficient. În prezent, deși deciziile de neconstituționalitate se înmulțesc din perspectiva art. 1 alin. 5 din Constituție, legiuitorul pare că nu înțelege realitatea îngrijorătoare: legile care se adoptă sunt din ce în ce mai neglijente. Mai presus de aceste considerente juridice, aș îndrăzni să spun că rezultatul constă în deschiderea unei noi perspective în ceea ce privește controlul constitutionalității legilor: controlul gradului de previzibilitate. Nu aș ezita să spun că un grad de previzibilitate mai ridicat ar fi un prim ingredient în umanizarea antinomiilor legislative. Nu e un apel facil, dar formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte. Eu știu ce să zic drept concluzie. Apelul la justiție nu ar trebui să se suprapună peste dorința oamenilor de a se încrede în sistem, ci ar trebui să fie o alegere de folosire în mod deliberat a unei legislații pentru care claritatea și previzibilitatea sunt elemente sine qua non ale existenței. Previzibilitatea exclude orice echivoc, iar legiuitorul ar trebui să țină seama de spaima stârnită de imprevizibilitate în rândul cetățenilor săi europeni. Vă las pe dumneavoastră să judecați în ce măsură există previzibilitate pe la noi, p’aci.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. cetățeanul turmentat spune:

    Previzibilitatea legii este foarte bună pentru săraci și amărășteni. Dacă e sărac, a furat o găină, a făcut un accident sau a furat lemne, legea implacabilă îl pedepsește cu celeritate și asprime. Dacă e bogat, influent și are conexiunile care trebuie, imprevizibilitatea legii apare veselă, celeritatea este epuizată de atîta efort și stă cu privirile în gol, iar infracțiunea se prescrie, procesul se clasează fiindcă procurorul a pus virgula greșit și nu reiese concludent vinovăția, sau împricinatul este zdrobit sub ani grei de pușcărie cu suspendare plus 30 de zile de muncă în folosul comunității, ca să se sature să mai fure milioane de euro (pe care, în mod previzibil de data asta, nu-i mai recuperează nimeni). În România, justiția și interpretarea legii reprezintă cel mai serios competitor pentru emisiunea iUmor și o amenințare reală pentru pîinea pe care o mănîncă Romică Țociu și Cornel Palade.

  2. Pixelli spune:

    Dacă aţi fi început-o cu teroarea comunistă, apoi cu situaţia postdecembristă a foştilor deţinuţi politici, persecutaţi şi azi cf. legislaţiei “legale” în mod anticonstituţional, şi cărora nimeni nu vrea să le facă dreptate constituţională, nu v-aţi mai fi mirat atâta şi aţi înţelege de ce era imperios necesar să se facă dreptate acolo unde a fost şi este cea mai mare nedreptate legală.

  3. Harald spune:

    Este politica statului și este aplicată în multe țări europene: interlopii sunt liberi să facă ce au chef, iar cetățenii decenți trebuie să se teamă pentru siguranța lor, astfel încât să nu aibă timp și chef de contestat guvernul. Interlopii nu amenință guvernul, ei își fac singuri legea. Numai oamenii decenți au nemulțumiri la adresa guvernului. Tocmai am o dispută cu poliția din UK pe tema asta, ei încearcă să mă convingă că n-are rost să-l caute pe făptaș (mai avea și mașină cu numere false) fiindcă procurorul nu va trimite genul ăsta de caz în justiție. Dar exact în aceeași discuție, polițistul mă atenționează că pot face uz de violență preventivă (englezii îmi spun în glumă ”the big guy”) însă trebuie să fiu conștient că risc să ajung în fața judecătoruliui.

  4. JK spune:

    eu aș fi scris “stresul românului aflat în pericol constant”, ca să nu se înțeleagă că stresul ar fi în pericol (de diminuare ori, și mai rău pentru el, de dispariție!)
    Cetățean vine de la cetate / comunitate. Într-o lume globalizată nu mai e nevoie de cetăți și comunități. E nevoie de bani, investitori, tehnologie, roboți, AI etc. Și nu se poate spune că marii investitori nu sunt protejați! Banii sunt protejați foarte bine. Proprietatea e sfântă. Cetățeanul a devenit target-ul algoritmilor de tâmpire pre-votare și a fost înlocuit de o fracțiune de dronă în eventuala misiune de apărare a cetății. De ce să mai fie protejat? Poate pentru că e consumator? Pentru că poartă gene ce pot fi interesante în viitor? Ca genitor de viitoare genii? Poate… Însă progresul, după cum l-a definit Big Zbig este acea eră în care este mai ușor să omori un milion de oameni decât să-i controlezi. (Deși, nici controlul nu e la cote mici de când socializăm virtual și involuntar cu urmăritorii noștri!)
    Vă las să descoperiți (pentru încă vreo câțiva ani o vom face împreună) câtă previzibilitate există p’aci pe la noi, pe Terra. Deocamdată ne permitem să vorbim despre legi care se referă la legi care se coroborează cu legi și care încalcă alte legi despre siguranța cetățeanului.

  5. Sasarman spune:

    Un articol lung care se poate rezuma intr-o singura fraza: In Romania cetateanul X nu este aparat de nimeni in fata avalansei de violatori, excroci si hoti afara de cazul in care au parghii directe de acces la pcr (a nu se confunda cu vechiul partid) parghii care s-au stramutat direct din comunism in capitalism aproape fara schimbari esentiale. Nu ca in alte tari justitia ar fi legata la ochi asa cum o arata zeita dar in Romania a depasit orice limita imaginabila a erorilor, intentionate sau nu. CEDO nu pridideste sa tot respinga hotararile nedrepte, partizane sau corupte ale justitiei romane.
    Atata timp cat procurorii romani sunt foarte buni in Europa dar nu sunt buni in Romania, singurul care ar mai putea avea ceva de spus ar fi domnul Tudorel Toader care ar pute sa mai aiba niste idei de reformare a justitiei care sa ne faca si mai celebrii in lume….

  6. Adrian Popescu spune:

    Ca cetatean platitor a tot si a toate in economie trebuie sa spun : imi provoaca greata judecatorii care protejeaza functionarii publici si functionarii bugetari cind acestia sint actionati in instanta pentru incalcarea legii .

    Cind vine in instanta cetateanul si iti arata negru pe alb ca un primar , un consilier local , un consilier judetean , un functionar oarecare din administratie a incalcat legea prin acte comisive sau omisive iar tu , judecator te faci ca nu le vezi si dai sentinte aiuritoare insemna ca esti o rusine . O secatura .

  7. Serban Pretor serban pretor spune:

    Dacă de la nivelul curții constituționale ni se arată cît de imprevizibilă este constituția însăși, ce pretenții să mai avem de la un sistem de justiție construit conștient și de multă vreme (ultimii ani au fost doar de desăvîrșire) pentru a fi la cheremul intereselor de tot felul, sprijinindu-se solid pe un grad de impredictibilitate extrem.
    Justiția română nu are între obiectivele ei „facerea de dreptate”, ci doar justificarea aplicării formale a unor articole anume alese din anumite legi (contradictorii cu alte legi) pentru a sprijini un scop unic, o preocupare de căpătîi: protejarea infracționalității și a infractorilor, nu numai la cel mai înalt nivel, ci și în cazul spețelor „mărunte”, în care nu se pune problema protejării unor hoții ale înalților demnitari, ci doar obișnuirea populației de rînd cu ideia că hoția este dominantă în stat și că împotriva ei nu are niciun rost să se opună.
    Nu mai încape nicio îndoială că această modalitate de soluționare a majorității cauzelor (mai ales penale) constuituie unul din procedeele de acțiune ale unei justiții din ce în ce mai înfrățite cu infracționalitatea, începînd cu cea dela nivel parlamentar și guvernamental și terminînd cu cea măruntă care otrăvește viețile oamenilor cinstiți care încă se mai încăpățînează să trăiască în această țară.
    Se pare că doar acea parte naivă din societatea românească, care nu a simţit pe propria piele cum este tratată de cei care se consideră stăpînii absoluţi ai destinelor sale, mai are încă puterea să ducă în această perioadă o luptă disperată pentru respectarea și independența justiției, a unei justiţii care ea însăși nu se doreşte a fi nici independentă şi nici respectată. Mă întreb dacă mai există oameni cinstiţi prin această justiţie şi dacă ei pot dormi liniştiţi conştientizînd cum contribuie la batjocorirea legilor şi a celor care încă mai au puterea şi speranţa să-şi ceară dreptatea.
    Constat că așteptarea justițiabililor de a vedea că justiția se străduiește să-și respecte statutul și să se ocupe de împărțirea dreptății este din ce în ce mai iluzorie, justiţia fiind mult mai preocupată (la toate nivelurile) cu găsirea diferitelor tertipuri de protejare a ilegalităților şi infractorilor prin obstrucționarea spiritului legilor unui stat care încă se clamează a fi considerat „de drept”, dar care face tot mai des dovada că nu pune preț pe aplicarea cu fermitate a legilor și încurajează activitățile infracționale chiar prin acțiunile organismelor juidiciare. Cred că în fața acestui tăvălug al justiției împotriva dreptății nu mai există nicio stavilă, nici măcar sesizarea organismelor europene, care au limitele lor de acționare împotriva abuzurilor și fărădelegilor.
    Este demoralizant și degradant de văzut cum disperarea se întipărește tot mai larg și mai adînc în sufletele acelor oameni pentru care nu mai există perspective de a le fi protejate roadele unei munci cinstite, iar organismele statului (dintre care cele judiciare nu fac nicio excepție) se numără printre primele care contribuie conștient și eficient la aceasta.
    Aș încărca excesiv comentariul dacă aș veni și cu exemple concrete; sunt convins că ele sunt la îndemîna oricui a avut ocazia să se scufunde prin tenebrele justiției române și prin hățișul infinit de tertipuri la care aceasta face apel pentru a da soluțiile „care trebuie”; măcar pe vremea comunismului se judeca numai după „indicațiile” partidului, acum directivele vin din mult mai multe direcții, cu ramificații prin tot felul de buzunare.
    Încrederea românilor în justiție s-a pierdut într-un timp lung. Pentru cei care nu s-au izbit de ea, poate ipotetic mai dăinuie și astăzi, dar pentru cei care și-au pierdut-o ea va fi infinit mai greu de reconstruit, într-un timp față de care o viață de om poate părea scurtă. La fel de trist este și faptul că nu se întrevede nimic promițător. Numai marile cazuri mediatizate în ultima vreme nu fac decît să zdruncine această încredere chiar și în sufletele celor care asistă doar pasiv la ele. Nu cred că un singur om, dintre cei care au urmărit cu un minim interes ce se întîmplă în zilele noaste în activitatea organismelor implicate în siguranța statului și cetățeanului, își poate imagina că ar putea fi apărat de acestea în cazul în care ar deveni victimă.
    Singurii care își freacă fericiți mîinile și își diversifică activitățile infracționale (unde dau dovadă de un înfloritor spirit de imaginație) sunt cei pentru care legea nu contează în niciun fel și care se străduiesc să facă nesemnificative orice prevederi sau acțiuni care i-ar putea împiedica în a fi stăpînii absoluți ai unei țări pentru care autoritatea statului și a instituțiilor sale este un concept despre care nu putem vorbi decît la trecut. În niciun caz la prezent. Să sperăm că o putem regăsi în viitor, un viitor deocamdată destul de incert, cel puțin pînă cînd ar putea fi identificați cei care să aibă voința, mijloacele și puterea de a o reinstitui. Pînă atunci totul e resemnare.

  8. victor L spune:

    “stresul românului în pericol constant” se manifesta de la cel mai inalt nivel: chiar Presedintele tarii nu respecta deciziile CCR.

  9. Adrian Popescu spune:

    Cunosc situatii in care cetateanul cu legea si dreptatea in mina , cu argumente legale puse pe masa judecatorului , a pierdut proces intentat administratiei publice locale .

    Daca vine cineva sa imi spuna ca judecatiorii nu fac blat cu functionarii publici si bugetari , il scuip fix intre ochi .



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dragos Lucian Ivan


Dragos Lucian Ivan

Ivan Dragoș Lucian este avocat; formator; cercetător științific; implicat civic; are peste nouă ani de experiență în postura de cadru didactic universitar în cadrul unor u... Citeste mai departe


E randul tau

Wage led growth e doar un nume sofisticat pentru ceea ce numim de obicei, in termeni si mai "tehnici...

de: r2

la "Direcții alternative în economie"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)