Home » Educatie »Justitie/Ordine publica »Opinie » Citesti:

Către Consiliul Național de Etică. (Dar nu numai)

Marian Popescu septembrie 7, 2015 Educatie, Justitie/Ordine publica, Opinie
14 comentarii 3,218 Vizualizari

Membrilor Consiliului Național de Etică

Scrisoare deschisă

Mă adresez dumneavoastră și nu domnului ministru. (Ar fi fost interesant să trimit o sesizare domnului ministru în ce vă privește!) Ultima dumneavoastră Hotărâre prin care aprobați Raportul final privind suspiciunea de plagiat în cazul tezei de doctorat a domnului Gabriel Oprea, a stupefiat opinia publică și comunitatea academică din România. Cele ce urmează nu reprezintă punctul de vedere al Comisiei de Etică a Universității din București, ci ale unui profesor de universitate. (NB: La trei zile după ce Comisia v-a înaintat autosesizarea sa privind cazul oprea, ați dat probabil cel mai rapid „verdict” prin care susțineți că „suspiciunea de plagiat nu se confirmă”. Comisia nu a mai apucat să finalizeze analiza și să vă remită propriile concluzii bazate pe „dovezi concludente”, așa cum s-a întâmplat și în cazul Victor Ponta sau Olguța Vasilescu sau Ștefania Duminică, căci a trebuit să respecte legea care îi protejează pe demnitari și în situația de plagiat). Domnul Gabriel Oprea și alții care s-au aflat și se află în aceeași situație, este demnitar. Și este și cadru didactic, conducător științific de doctorat. Deci cunoaște regulile elementare ale citării, ale atribuirii surselor într-o lucrare științifică.

Eu am analizat, pe cont propriu, ca profesor de universitate, teza de doctorat în cauză. Ea este, ca și cărțile de unde au fost preluate fragmente întregi, o lucrare publică. Oricine poate face – cu o anume dificultate, desigur – ceea ce am făcut și eu. Nu este interzis. Pot avea încă dreptul la exprimare liberă.

Am văzut că ceea ce semnalase jurnalista de investigații Emilia Șercan, în articolele sale de pe Hotnews, este adevărat. Punctul meu de vedere este clar: este vorba de un plagiat clasic, dar și de alte forme de malpraxis academic privind acuratețea, veridicitatea, corectitudinea citării și atribuirii surselor.

Dar dumneavoastră nu le-ați văzut toate acestea, nu le-ați putut „confirma”. Dar nici infirma, ca să zic așa.  Și atunci am recitit Raportul final semnat de dumneavoastră. Și vă întreb:

  1. Dacă ați constatat că „În cadrul tezei au fost referite prin 251 note de subsol lucrări semnificative din domeniul dreptului, al dreptului penal și procesual penal menționate la bibligrafie (sic!).” și că „în procesul de documentare au fost selectate și citate din lucrările folosite, idei și informații semnificative asupra problematicii analizate”, cum explicați prezența în teza de doctorat a 5 pagini identice (79-85) cu paginile 45-49 din lucrarea lui Constantin Țurai, Plângerea prealabilă, Curentul, București, 1938, autor care NU APARE LA BIBLIOGRAFIE? Turai 45-48 E vorba de 119 rânduri din care 100 reprezintă un bloc de text mare, reprodus identic în teză și în succesiunea paginilor ca la Țurai. Poate experții dumneavoastră nu l-au văzut. Dumneavoastră ați văzut: „citarea corespunzătoare a surselor bibliografice”. Cum explicați copierea unui enorm bloc de text în teză, de 322 rânduri, între pag. 225 și 239, din opera lui Țurai, între pag. 45 și 58. 14 pagini! Dar poate experții dumneavoastră nu l-au văzut.Oprea 79-85 Dumneavoastră ați văzut că „autorul (Gabriel Oprea-.n.n.) a respectat reglementările legale și normele deontologice care guvernează domeniul studiilor doctorale în materia științelor juridice”.
  2. Dacă ați constatat că „indicarea prin notele de subsol a lucrărilor consultate și a autorilor acestora se înscrie în cerințele care trebuie respectate în procesul de elaborare a unei lucrări științifice, cerințe impuse de dispozițiile legale în vigoare la data elaborării tezei”, cum explicați că în teză este referit un autor, Faustin Helie – numele apare în blocul de text copiat în teză din Țurai -, care nu apare nici la bibliografie și nici în nota de subsol unde  e pomenit, la pag. 81; el apare în nota 225 din teză, ca op.cit. Numai că „opera citată” nu mai fusese citată deloc. Dar, poate, experții dumneavoastră nu au mai avut timp să expertizeze acuratețea citării.Bibliografie teză
  3. De ce raportul experților și Raportul dumneavoastră final nu fac referire la paginile copiate fără a fi atribuite corect de către domnul Gabriel Oprea autorilor lor, așa cum a analizat jurnalista de investigații Emilia Șercan? Paginile au fost publicate, ca și în alte cazuri de plagiat, astfel încât, ca și în cazul domnului Victor Ponta, de pildă, să se poată vedea cu ochiul liber.
  4. În raportul final faceți referire, ca și în alte cazuri similare (!), la faptul că, la vremea susținerii tezei, în 2000, nu exista…legea referitoare la etica în cercetare și cu privire la plagiat. Desigur, aveți dreptate căci 2000 e înainte de 2004. Nu vreau să invoc, din nou, faptul că, în materie de cercetare, de elaborare de lucrări științifice, regula citării corecte se învață din facultate, deci și la Drept. Nu vreau să invoc bunul simț care spune că nu-i frumos să copiezi fără să scrii de unde. Vreau să spun că regula citării corecte există în România demult, de pildă din 1956, așa cum documentează și autorul singurei lucrări cuprinzătoare despre plagiat, domnul Dorin Isoc (pag. 16-17), și ea se regăsește intactă și în Legea 8/ 1996 (Legea dreptului de autor).Legea 8 Cred că 1956 sau 1996 sunt înainte de 2000.

    Dorin Isoc Ghid de acțiune contra plagiatului

    Dorin Isoc Ghid de acțiune contra plagiatului

Nu aș dori să fac din acest caz unul special. Ca profesor de universitate văd cum acoperirea, cu binecuvântarea unei legi proaste, a plagiatelor universitare produce decredibilizarea universității. El este în linia mai multora care, în ultimii ani, au fost aduse la cunoștința opiniei publice. Faptul că există legi care protejează demnitarii  și îi exceptează de la analiza suspiciunii de plagiat de către universitățile care le-au acordat titlul de doctor, este nefiresc. Faptul că dumneavoastră refuzați să acceptați evidența adevărului, îngrijorează.

Cazurile „celebre” ale demnitarilor care sunt suspectați și dovediți că au copiat ilicit, că au plagiat (documentele universitare uzează fără sfială de acest termen) sau ale deținuților care scriu și publică lucrări „științifice” în pușcărie, indică un nivel al corupției. Titlul de doctor  produce recunoaștere și beneficii financiare în mediul academic, în mediul profesional sau, în al doilea caz, publicarea de lucrări așa zis științifice sau lucrări plagiate în detenție produce reducerea pedepsei cu 30 de zile pentru fiecare lucrare. Ce te faci când cel care era doctorand și a cărui teză e sub lupa plagiatului devine coordonator științific de doctorat? Ceva nu e în regulă cu universitatea, academia aceea care permite așa ceva. Cum reacționează acestea, școlile lor doctorale, mai ales comisiile de susținere a doctoratului și coordonatorul tezei, care au răspunderi clare în ce privește redactarea tezei, caracterul ei original, respectarea normelor simple ale citării și folosirii surselor bibliografice? Nu cred că dumneavoastră vă gândiți la consecințele hotărârilor dumneavoastră.

Mulți și-au pus întrebarea: de ce au nevoie demnitarii de titlul de doctor? Cei care l-au acordat s-au gândit, oare, că demnitarul respectiv e la mare distanță de un parcurs academic de cercetare? Că n-are o carieră de cercetare, nici înainte și nici după primirea titlului? De ce sunt acceptați la doctorat oameni care habar nu au ce înseamnă cercetare? Mediul academic, se știe, e foarte …reticent când e vorba de plagiat. Puține cazuri sunt semnalate. Preferăm, în mod absurd, să ne facem că nu e grav. Realitatea e că plagiatul e corupător, instaurează o zonă Zoster pe corpul academic. În zona capului. Macerează speranța unei etici a normalității competenței, distruge imunitatea integrității.

Mi-am pus, ca și alții, întrebarea: de ce, și cum, aveți acest „privilegiu” de a vă ocupa „în exclusivitate” de demnitari suspectați de plagiat? Profesorul Dumitru Sandu a dat un răspuns pertinent în această privință. Nici mie nu mi se pare normal. De ce nu poate comisia de specialiști din universitatea care le-a acordat titlu, universitate care, de fapt a susținut întreaga activitate a doctoranzilor, de la admitere până la acordarea titlului, să se ocupe de aceste cazuri penibile?

Cred că universitățile din România ar trebui să aibă o poziție comună față de aceste anomalii. Ministerul Educației ar putea fi adus să înțeleagă că etica și integritatea academică nu se tranzacționează.

Se presupune că ați fost numiți în acest Consiliu pentru că sunteți integri, că știți ce înseamnă norme elementare de etică, deontologie în mediul universitar. Așa mi s-a părut.

Ce vă împiedică să spuneți adevărul? Ce ne împiedică să nu mai acceptăm aceste situații?

Cred că etica și integritatea academică nu sunt apanajul, exclusivitatea comisiilor și consiliilor. Ele sunt, ar trebui să fie, „pâinea” noastră cea de toate zilele. E pâinea pe care o împărțim cu studenții noștri.

(aparut pe blogul autorului)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Rusine sa le fie acelor domni; sint niste grajdani la dispozitia unor politicieni de doi bani.
    Cine se aseamana, seamana leit!

  2. Dumitru NUTU spune:

    Da, Domnule Profesor. Trebuie sa inceteze hotia. Problema celor cinstiti si merituosi este insa ca nu se asociaza pentru a se opune hotilor. Mai bine ati face o organizatie, sindicat, ONG, partid, ceva de acest fel (m-as inscrie printre primii). Altfel vocea dvs va ramane fara ecou. Pentru hoti organizarea este vitala, de aceea lucreaza atat de bine impreuna (desigur, pana se intampla ceva si li se destructureaza reteaua; abia atunci se vede ca nu ii leaga decat interesele meschine si de moment). Trebuie sa ne opunem, sa readucem normalitatea ca mod de viata. Deja lumea a luat-o rau de tot la vale.
    Respectul meu profund.

  3. Stelian spune:

    Pai nimeni n-are nici o responsabilitate.
    Doctorii sunt facuti prin ordin de ministru la propunerea….
    Iar de retras un doctorat nu se poate, ca nu universitatea i-a acordat titlul, ea numai a propus, iar ministrul a dat ordin…, deci nu mai e treaba universitatii.
    In Romania nu e o singura ACADEMIE ROMANA cum ar fi normal, ci o multitudine de academii cu titluri pompoase dar gaunoase in miez.
    Nu exista doctor al Universitatii X sau Y, ci doctor al Romaniei.
    Despre reguli vorbiti?
    Gluma buna rau de tot.
    Faceti public regulamentul sau normele pentru realizarea lucrarilor de licenta si/ sau doctorat din 1990, 1995 si discutam. Faceti public chestia cu citatele si ghilimele din 90 sau 95.
    Faceti public formularul prin care studentilor li se aduce la cunostinta sub semnatura ca plagiatul si copiatul se pedepseste cu exmatricularea sau ce alta pedeapsa s-a hotarit, editia 1990, 1991, 1992, etc si discutam.
    Nu sunt, asta e, ne indignam degeaba.
    Va reamintesc daca cumva ati uitat, ca pina in 89 cu ghilimele in lucrari erau numai citatele din “tovarasul” si/ sau “tovarasa”, citate ce erau obligatorii in lucrarile de licenta ce atunci se numea de stat.
    In rest, nu era nici o norma despre utilizarea citatelor, notelor de subsol si altele.
    Va reamintesc, daca ati uitat cumva, ca pentru 2 cazuri de plagiat celebre de atunci (Eugen Barbu si Ion Gheorghe), plagiatorii n-au patit nimic, ba mai mult, in cazul ultimului denuntatorul a avut de patimit…
    Va mai reamintesc ca dupa 1990 a fost o explozie de doctori si avansari in grad didactic universitar ca de, noile universitati aparute ca ciupercile dupa ploaie aveau nevoie de noi cadre.
    Cum a ajuns Oprea doctor? Raspunsul e simplu: verificati teza de doctorat a celor ce l-au ghidat pe Oprea si a celor ce i-au ghidat pe cei ce l-au ghidat pe Oprea.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Există o soluție foarte simplă, în prinicipiu: se retrag și titlurile coordonatorilor lui Oprea, dacă așa este cazul.Până la ultima spiță. Cultura română n-ar pierde nimiccu asta.

      Existența mizeriei pe termen lung nu este un argument că această mizerie e legitimă și că ea nu ar trebui să înceteze.

      Veți spune că e utopică soluția. Legal poate că este simbolic nu este.

      Asta e situația, cei cărora nu le convine să se obișnuiască cu ideea. Hoția va înceta iar doctoratele lor sunt nule. De fapt, nu neapărat de drept. Cei care au fraudat n-au decât să se felicite între ei până la adânci bătrâneți, nimeni din generațiile noi nu dă doi bani pe textele lor.

      Nu ne interesează porcăriile făcute de acești oameni, nu vrem să mai avem de a face cu modul lor de viață.

      gânduri bune,

      • Stelian spune:

        Domnule Iordache,
        De acord in principiu cu domnia voastra.
        Oprea e un caz si ii vine ca o manusa domnului, fiindca vorbeste ce ceva ce nu e in curtea lor, ci la altii.
        Ca la Universitate toate sunt in regula!!!!!!!
        Fostului candidat la fotoliul ministerial Mang i s-a retras titlul? Dar premierului? Dar conducatorului de doctorat al premierului?
        Or fi doctoratele nule, dar in baza lor acesti impostori primesc un spor de 15% la salariu.
        Or fi doctoratele nule, dar in baza lor unii din acesti impostori au devenit conducatori de doctorate (si nu numai la Academia SRI) si creeaza alti impostori…
        Hotia va inceta???
        In Romania titlul de “doctor in…” este echivalent cu altceva. Si vina e a celor ce au acest titlu pe bune.
        Pina nu se va invata ca trebuie asumat trecutul cu tot ce a fost bun si rau totul va fi impostura.
        Cu regret o spun, dar asta e, sau mai bine zis asa le vad eu.

  4. ion adrian spune:

    Nu cred ca un profesor trebuie sa dovedeasca in justitie ca un text asumat de un elev este un plagiat sau nu. Cred ca si orice om cu liceul facut poate constata plagiatul, problema ramanand daca este citat(recunoscut) ca atare sau introdus ca o contributie personala in textul semnat de autor si aunci este un plagiat culpabil si rusinos, descalificant pentru oricine il comite.

  5. Ela spune:

    Stimate domn profesor, va scutesc de o indignare suplimentara (a mea :( , pe cat de profunda, pe atat de banala, in contextul coruptiei endemice care cangreneaza societatea romaneasca in totalitatea ei), si incerc sa exprim o simpla sugestie, nu inainte de a specifica ca nu cunosc de loc parcursul initiatic al doctorandului roman, si ca deci, contez deplin pe indulgenta specialistilor.
    Parerea mea este ca, inainte de orice alt demers, candidatul sa se angajeze, in scris, ca nu va incalca un “regulament intern academic”, suveran pentru tot ce se petrece in universitatile din RO, a carui autonomie fata de politica sa fie in prealabil garantata prin lege, consecutiva unui CONSENS NATIONAL (simplu de obtinut, zilele astea…)!
    Acest “For suprem universitar”, sa cuprinda reguli stabilite si formulate (!) clar, cat mai simplu si mai babeste :) posibil, de ex: plagiatorul dovedit de noi(!) isi va pierde imediat si irevocabil titlul, va achita o amenda de n lei, va rambursa suma (fixa pt toti, forfetara indiferent de unitate) de n lei reprezentand cheltuielile ocazionate pe perioada “cercetarilor”, ca si suma (calculata!) de n lei reprezentand totalitatea salariilor obtinute datorita titlului uzurpat.
    S-ar putea ca perspectiva amenzilor substantiale sa descurajeze mai mult decat “simpla dezonoare” la care, dupa logica mea, acesti indivizi nu sunt sensibili…

  6. sile spune:

    Deja devine obositor. Pana si hotararile in cazul lucrarilor plagiate sunt date cu copy/paste.
    Ce m-ar interesa sa aflu e cine a introdus in lege prevederea conform careia demnitarii beneficiaza de un statut special. Poatre vreun jurnalist se incumeta la o ancheta.

  7. Consonant spune:

    Poate cineva sa furnizeze adresa la care gasim lista membrilor Consiliului National de Etica la care se face referire? Asta ca sa stim cu cine avem de-a face si sa-i ocolim daca va fi vreodata cazul sa ne intalnim.

    • Consonant spune:

      Adica, este vorba despre urmatorii tovarasi:

      Paul Dobrescu (preşedinte) Școala Națională de Studii Politice și Administrative
      Virgil Muraru (vicepreşedinte) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii Destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare
      Doru Vladimir Puşcaşu CEPROCIM
      Nicolae Burnete Universitatea Tehnică Cluj
      Petru Andea Universitatea Politehnica din Timişoara
      Victor Stoica Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti
      Horia Iovu Universitatea Politehnica din Bucureşti
      Florin Ionescu Steinbeis University Berlin
      Luca Iamandi Universitatea “DANUBIUS” din Galați
      Constantin Ciutacu Institutul de Cercetari Economice București
      Ștefan Grigoraș Universitatea Tehnică Iași

      M-am uitat doar la Steinbeis University Berlin, un fel de colegiu de afaceri care numai universitate nu se poate numi si mi-a fost clar. Sa inteleg ca asta este opera sindicalistului care alerga noaptea pe la Monitorul Oficial! O lista a rusinii.

  8. Serban F. Cioculescu serban.filip cioculescu spune:

    Va dau dreptate 100% in tot ce ati scris, e o rusine felul in care acest Consiliu culmea de…etica ii apara pe demnitari si blocheaza anchetele legitime. Ma intreb totusi daca domnul Constantin Țurai, victima plagiatorului Gabriel Oprea, nu ar fi indrituit sa il dea in judecata pe acesta, cerand daune pentru prejudiciul moral si material. Pe legea drepturilor de autori – incalcare de copyright. Oare nu s-ar putea obtine ceva, macar constatarea judecatorilor ca intr-adevar dl Turai a fost pagubit? Implicit ar rezulta culpa juridica a dlui Oprea pentru plagiat adica furt. Ramane sa si vrea dl Turai acest lucru si sa mai fie si in viata, ca nu am verificat.

  9. leha mite spune:

    Din curiozitate: poate ca domnul general a luat doctoratul cu o nota mica? Asta ar fi insemnat ca a fost urecheat de comisia care..



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marian Popescu


Marian Popescu

Marian Popescu este profesor al Universității din București, expert independent în comunicare, artele spectacolului și politici culturale. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)